Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » 10 sfaturi pentru o mamă fericită sâmbătă, 21 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

10 sfaturi pentru o mamă fericită


de Meg Meeker
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
10 sfaturi pentru o mamă fericită Imaginea mare preţ Eu Sunt: 28,00 lei

preţ listă: 29,90 lei

reducere:
1,90 lei (6,35%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea 10 sfaturi pentru o mamă fericită

Mamele sunt cele care trebuie să le facă pe toate: să crească nişte super-copii, să arate mereu trăsnet, să menţină casa imaculată, să fie soţii perfecte. În această carte, dr. Meg Meeker se foloseşte de experienţa sa de pediatru şi consilier parental pentru a arăta care sunt motivele pentru care mamele suferă din cauza presiunii tot mai mari a aşteptărilor celorlalţi, precum şi efectele pe care le are această presiune asupra sănătăţii lor emoţionale, fizice, mentale şi spirituale. Cuprinzând un set de instrumente şi exerciţii utile pentru atingerea stării de bine, această lucrare oferă cele mai sigure şi eficiente 10 sfaturi pentru o mamă fericită şi împlinită, printre care:
cultivarea prieteniilor cu adevărat importante;
identificarea lucrurilor care pot fi achiziţionate cu bani (dar şi a celor care nu pot fi obţinute astfel);
reducerea suprasolicitării cum să faci mai puţine lucruri şi să te relaxezi mai mult;
descoperirea credinţei şi cum poate aceasta să-ţi fie de ajutor;
cum să petreci momente de singurătate pentru a te reface fizic şi emoţional.
Folosind strategiile autoarei, poţi fi o mamă fericită şi optimistă şi îi poţi învăţa pe copiii tăi să fie cât se poate de buni nu este aceasta cea mai preţioasă recompensă pentru o mamă?
Introducere ... 9

SFATUL #1
Conştientizează-ţi meritele ca mamă ... 13

SFATUL #2
Cultivă prieteniile cu adevărat importante ... 38

SFATUL #3
Practică şi preţuieşte credinţa ... 65

SFATUL #4
Spune NU competiţiei ... 93

SFATUL #5
Construieşte o relaţie sănătoasă cu banii ... 122

SFATUL #6
Fă-ţi timp pentru momentele de singurătate ... 144

SFATUL #7
Iubeşte şi lasă-te iubită într-un mod sănătos ... 167

SFATUL #8
Găseşte calea către o viaţă simplă ... 193

SFATUL #9
Renunţă la teamă ... 225

SFATUL #10
Ia decizia de a spera ... 251

Mulţumiri ... 27S

pag. 16-17

   ...şi în afara familiei. Întrebarea la care trebuie să răspundă orice mamă este aceasta: simţi că te-ai născut pentru un scop nobil? Dacă eşti onestă, vei răspunde probabil că nu. Este posibil să te simţi copleşită de griji şi te întrebi dacă ai făcut ceva bun toată ziua. Copiii s-au trezit agitaţi şi s-au dus la culcare supăraţi pe tine. Ţi-ai permis o scurtă pauză, în care ai plecat la o plimbare cu o prietenă, dar şi această plimbare ţi-a fost întreruptă. Soţul tău ţi-a spus că nu-i acorzi niciodată suficientă atenţie şi adevărul este că uneori chiar aşa este. Oboseala guvernează tot ce faci şi ce nu reuşeşti să faci în timpul unei zile. Oriunde te uiţi, ai senzaţia că pur şi simplu nu oferi suficient. Nu eşti o prietenă destul de bună, nicio mamă sau o soţie suficient de bună. Aceste sentimente te macină şi, dacă eşti sinceră, vei recunoaşte că şi tu eşti una dintre cele care simt că nu fac nimic bine.
   Cu toate acestea, adevărul este că valorezi mai mult decât îţi imaginezi. Nu contează dacă simţi că eşti o mamă incompetentă sau una minunată. Fie că eşti obsedată de muncă şi simţi că nu-ţi vezi suficient de mult copiii niciodată sau o mamă casnică care se simte neapreciată, felul acesta de a gândi este total greşit. Da, este adevărat, părerea ta despre meritele pe care le ai ca mamă şi femeie este, probabil, pervertită de lumea în care trăieşti şi care nu te place prea mult. Îţi spune să ţii pasul cu prea multe lucruri deodată şi, pentru că nu reuşeşti, munceşti mai repede şi mai mult şi tot simţi că ratezi în parte sau pe de-a-ntregul să îţi atingi scopul. Aici se află marea minciună - în realitate nu ratezi nimic. Dar asta simţi. Pot afirma acest lucru cu tărie pentru că, în calitate de pediatru, datoria mea este să te îngrijesc pe tine şi pe copiii tăi. Şi, când mă uit la ei, văd copii care-şi iubesc mama. Văd cum te privesc copiii tăi, cum se agaţă de fusta ta şi cum te ţin de mână. Te văd aşa cum te văd ei - o femeie care este iubită, preţuită şi de care au permanent nevoie.

   EŞTI MAI IMPORTANTĂ DECÂT ÎŢI DAI SEAMA

   Ştiu acest lucru deoarece în cariera mea de pediatru, timp de douăzeci şi cinci de ani, am privit prin ochii copiilor tăi. Te văd aşa cum te văd ei. Am simţit emoţia din vocile lor atunci când i-ai lăudat. I-am ascultat descriindu-te ca fiind eroina lor atunci când nu te aflai în încăpere. I-am auzit plângând pentru durerea ta, râzând la glumele tale şi smulgându-şi părul din cap din cauza încăpăţânării tale (pe care, apropo, o apreciază). Am desluşit importanţa pe care o ai în viaţa copiilor tăi atât pe chipurile lor, cât şi în limbajul lor corporal. Când intri într-o încăpere, fiul tău se schimbă imediat. Se relaxează ştiindu-te acolo şi se simte din nou în siguranţă. Dacă l-ai certat de curând, îţi cercetează chipul ca să vadă dacă mai eşti supărată pe el, pentru că are nevoie să ştie cum te simţi. Tu contezi pentru el. Starea ta schimbă puţin din lumea în care trăieşte el. Dacă eşti în toane bune, se poate relaxa şi se poate juca cu maşinuţele lui. Dacă eşti supărată pe el, vrea să te împace (poate nu o arată, dar asta vrea), pentru că tu eşti centrul lumii lui. Are nevoie ca tu să-l placi din nou. Tu, şi nimeni altcineva. Pentru că de îndată ce eşti din nou mulţumită de el, poate să-şi vadă de treburile lui şi viaţa i se pare iar frumoasă. Se poate concentra la şcoală, la teme şi la meciul de baschet. Aceasta este puterea pe care o deţii şi ea vine din faptul că în viaţa acestui copil - în viaţa copilului tău - identitatea ta contează la fel de mult ca însăşi viaţa. Eşti iubită.
   Vreau să te simţi mulţumită de identitatea ta de mamă pentru că ai de ce. Acesta este un alt lucru pe care l-am aflat despre tine urmărindu-te de-a lungul anilor. Trebuie să te simţi mulţumită de ceea ce faci pentru că, dacă semeni cu celelalte mame, critici mult prea dur rezultatele muncii tale. Ştiu acest lucru căci văd că pentru tine este foarte important să fii o mamă minunată. Vrei să faci totul bine şi îţi evaluezi rezultatele zilnic. Ceea ce trebuie să ştii...

pag. 16-17

   ...şi în afara familiei. Întrebarea la care trebuie să răspundă orice mamă este aceasta: simţi că te-ai născut pentru un scop nobil? Dacă eşti onestă, vei răspunde probabil că nu. Este posibil să te simţi copleşită de griji şi te întrebi dacă ai făcut ceva bun toată ziua. Copiii s-au trezit agitaţi şi s-au dus la culcare supăraţi pe tine. Ţi-ai permis o scurtă pauză, în care ai plecat la o plimbare cu o prietenă, dar şi această plimbare ţi-a fost întreruptă. Soţul tău ţi-a spus că nu-i acorzi niciodată suficientă atenţie şi adevărul este că uneori chiar aşa este. Oboseala guvernează tot ce faci şi ce nu reuşeşti să faci în timpul unei zile. Oriunde te uiţi, ai senzaţia că pur şi simplu nu oferi suficient. Nu eşti o prietenă destul de bună, nicio mamă sau o soţie suficient de bună. Aceste sentimente te macină şi, dacă eşti sinceră, vei recunoaşte că şi tu eşti una dintre cele care simt că nu fac nimic bine.
   Cu toate acestea, adevărul este că valorezi mai mult decât îţi imaginezi. Nu contează dacă simţi că eşti o mamă incompetentă sau una minunată. Fie că eşti obsedată de muncă şi simţi că nu-ţi vezi suficient de mult copiii niciodată sau o mamă casnică care se simte neapreciată, felul acesta de a gândi este total greşit. Da, este adevărat, părerea ta despre meritele pe care le ai ca mamă şi femeie este, probabil, pervertită de lumea în care trăieşti şi care nu te place prea mult. Îţi spune să ţii pasul cu prea multe lucruri deodată şi, pentru că nu reuşeşti, munceşti mai repede şi mai mult şi tot simţi că ratezi în parte sau pe de-a-ntregul să îţi atingi scopul. Aici se află marea minciună - în realitate nu ratezi nimic. Dar asta simţi. Pot afirma acest lucru cu tărie pentru că, în calitate de pediatru, datoria mea este să te îngrijesc pe tine şi pe copiii tăi. Şi, când mă uit la ei, văd copii care-şi iubesc mama. Văd cum te privesc copiii tăi, cum se agaţă de fusta ta şi cum te ţin de mână. Te văd aşa cum te văd ei - o femeie care este iubită, preţuită şi de care au permanent nevoie.

   EŞTI MAI IMPORTANTĂ DECÂT ÎŢI DAI SEAMA

   Ştiu acest lucru deoarece în cariera mea de pediatru, timp de douăzeci şi cinci de ani, am privit prin ochii copiilor tăi. Te văd aşa cum te văd ei. Am simţit emoţia din vocile lor atunci când i-ai lăudat. I-am ascultat descriindu-te ca fiind eroina lor atunci când nu te aflai în încăpere. I-am auzit plângând pentru durerea ta, râzând la glumele tale şi smulgându-şi părul din cap din cauza încăpăţânării tale (pe care, apropo, o apreciază). Am desluşit importanţa pe care o ai în viaţa copiilor tăi atât pe chipurile lor, cât şi în limbajul lor corporal. Când intri într-o încăpere, fiul tău se schimbă imediat. Se relaxează ştiindu-te acolo şi se simte din nou în siguranţă. Dacă l-ai certat de curând, îţi cercetează chipul ca să vadă dacă mai eşti supărată pe el, pentru că are nevoie să ştie cum te simţi. Tu contezi pentru el. Starea ta schimbă puţin din lumea în care trăieşte el. Dacă eşti în toane bune, se poate relaxa şi se poate juca cu maşinuţele lui. Dacă eşti supărată pe el, vrea să te împace (poate nu o arată, dar asta vrea), pentru că tu eşti centrul lumii lui. Are nevoie ca tu să-l placi din nou. Tu, şi nimeni altcineva. Pentru că de îndată ce eşti din nou mulţumită de el, poate să-şi vadă de treburile lui şi viaţa i se pare iar frumoasă. Se poate concentra la şcoală, la teme şi la meciul de baschet. Aceasta este puterea pe care o deţii şi ea vine din faptul că în viaţa acestui copil - în viaţa copilului tău - identitatea ta contează la fel de mult ca însăşi viaţa. Eşti iubită.
   Vreau să te simţi mulţumită de identitatea ta de mamă pentru că ai de ce. Acesta este un alt lucru pe care l-am aflat despre tine urmărindu-te de-a lungul anilor. Trebuie să te simţi mulţumită de ceea ce faci pentru că, dacă semeni cu celelalte mame, critici mult prea dur rezultatele muncii tale. Ştiu acest lucru căci văd că pentru tine este foarte important să fii o mamă minunată. Vrei să faci totul bine şi îţi evaluezi rezultatele zilnic. Ceea ce trebuie să ştii...

pag. 72-73

   CREDINŢA CEA MARE

   Nu vreau să spun că este uşor să ai încredere în lucrurile mărunte, dar credinţa în ceva invizibil, mai mare decât cei dragi, poate fi mai grea decât bănuim. Cel puţin aşa este pentru mine. Încrederea pe care o investim în cei apropiaţi, pe care-i vedem şi-i putem atinge, este o chestiune destul de dificilă, dar încrederea în Cel care este invizibil pare de-a dreptul copleşitoare. Încrederea în Dumnezeu pare mult mai serioasă, pentru că ea necesită credinţă: credinţa că El există şi că ne aude neliniştile. Pentru mame asemenea mie, cărora le place să fie mereu la comandă, acest tip de credinţă nu vine în mod firesc, dar trebuie să încercăm să o simţim.
   Studiile medicale arată că cei care cred în Dumnezeu trăiesc mai mult, se bucură mai mult de viaţă şi sunt mai sănătoşi. Suferă mai puţin de depresie şi cresc copii mai sănătoşi. S-au făcut multe studii pe tema efectelor rugăciunii asupra sănătăţii femeilor. Sunt studii pe copii şi pe efectele credinţei în viaţa lor, ba chiar şi asupra felului în care credinţa şi practicele religioase ale părinţilor le influenţează sănătatea fizică şi emoţională. Dar nu sunt sigură dacă studiile medicale privind credinţa şi efectele sale asupra ma-melor sunt destul de convingătoare pentru majoritatea oamenilor. Vrem mai multe dovezi. Vrem să ştim dacă ne ajută într-adevăr şi dacă Dumnezeu este acolo, ne ascultă rugăciunile, pentru că asta pare mai important decât studiile clinice. Şi ne priveşte personal.
   Să clarificăm acum câteva aspecte. Credinţa nu este o religie. Credinţa este o convingere şi încă una foarte personală. A avea anumite convingeri despre Dumnezeu duce la practici religioase specifice, iar efecul lor asupra mamelor poate fi unul extrem de benefic. Pentru evrei şi creştini, de pildă, Cele zece porunci acţionează ca o hartă a traiului sănătos. Când mergeam la slujbă, spuneam că zele zece porunci sunt "Lecţii de viaţă" pe care ni le dă Dumnezeu. Copiii pot înţelege că Dumnezeu a dat poruncile poporului Său ca să aibă o viaţă mai fericită. Majoritatea religiilor propovăduiesc monogamia şi celibatul până la căsătorie. Sunt multe argumente în favoarea lor, mai ales în cultura modernă. Copiii care îşi încep viaţa sexuală prea devreme, spun unii, se îmbolnăvesc mai repede. Se expun unui risc mai mare de a se îmbolnăvi şi a face depresie, iar eu scriu despre acest subiect de ani buni.
   Există însă multe alte motive pentru a avea credinţă. Sunt momente în viaţa noastră când trebuie să ştim câteva lucruri fundamentale. Avem nevoie să ştim dacă Dumnezeu ne ascultă atunci când ne rugăm ca un copil aflat pe moarte, de exemplu, să-şi revină. Avem nevoie să ştim dacă are destulă bunătate încât să ne cruţe viaţa dacă avem cancer la sân şi avem nevoie să ştim, atunci când ne înmormântăm părinţii, dacă viaţa de aici, pe pământ, este tot ce vom avea. Avem nevoie să ştim.
   Biblia ne învaţă că "a avea credinţă înseamnă a fi sigur de împlinirea speranţelor şi convins de ceea ce nu vezi". Îmi place asta. Are sens. Credinţa şi speranţa sunt îngemănate. Credinţa implică o certitudine, şi totuşi cuvântul credinţă presupune o incertitudine intrinsecă. Îmi place pasajul deoarece cel care a scris asta pare că înţelege acest lucru. Ştie că, atunci când avem credinţă în Dumnezeu, ne simţim nesiguri şi de aceea se referă la aceste trăiri. Da, te vei simţi nesigur, dar nu îţi pierde credinţa!
   "A fi sigur" este un lucru bun. Pasajul de mai sus se referă la certitudinile noastre în privinţa a ceea ce nădăjduim. Ce nădăjduiesc mamele? În linii mari, sperăm că viaţa va fi bună pentru noi şi copiii noştri. Sperăm că acest bine ne aşteaptă după colţ, pentru că viaţa este grea. Am văzut o mulţime de mame chinuite sufleteşte, am avut şi eu partea mea de greutăţi în viaţă şi de aceea pot spune cu onestitate că sunt sigură de împlinirea speranţelor...

pag. 120-121

   ...recunoscătoare. Iată de ce trebuie făcut: canalizarea voită pe ceea ce avem, indiferent de gradul de mulţumire faţă de traiul nostru, ne face să ne simţim altfel. Nu vom fi mai recunoscătoare şi mai mulţumite de la bun început, dar nu am întâlnit nicio mamă care să fi făcut exerciţiul acesta fără a obţine rezultate pozitive. Aşadar, indiferent de atitudinea voastră, concentraţi-vă pe ceea ce aveţi, nu pe ce vă lipseşte. Faceţi acest exerciţiu timp de trei-patru săptămâni şi veţi vedea o schimbare a stării de spirit.

   #5: ALEGE BUNĂTATEA ÎN MOD VOIT

   Faptele bune sunt întotdeauna binevenite, dar amabilitatea faţă de o mamă cu care ne aflăm în competiţie ajută la îmbunătăţirea relaţiei şi ne potoleşte dorinţa de a concura. Uneori, ne este greu să găsim ceva bun de spus despre o femeie pe care o invidiem. Suntem atât de strâns prinse în chinga sentimentelor negative, în vânătoarea de greşeli, încât tot ce găsim să spunem este ceva de rău. De aceea există o altă opţiune. Putem acţiona spre binele lor. Putem face ceva bun pentru acea persoană. Uneori ajută, ducând la o intensificare a sentimentelor ei de afecţiune, la o îmbunătăţire a vieţii noastre şi a relaţiei cu ea mai mult decât ar face-o o simplă laudă. Cuvintele pot costa mai puţin decât acţiunile, deşi nu sunt neapărat mai puţin sincere.
   Este uşor să fii binevoitoare cu cei pe care-i iubeşti, iar atitudinea aceasta ne face bine, pentru că, atunci când ei sunt fericiţi, şi noi suntem mai fericite. Ajutorul dat prietenilor apropiaţi şi celor dragi este oarecum un act egoist, pentru că, de cele mai multe ori, culegem roadele bunătăţii pe care le-am arătat-o. Fie beneficiem în mod direct, fie ei ne întorc favorul la un moment dat. Dar testul adevărat vine când întindem o mână de ajutor celor care nu ne plac. Şi cel mai des nu ne plac mamele pe care suntem invidioase. Aşa că, dacă vrem să scăpăm de invidie, cel mai bun mod de a înlătura acest tip de sentimente este să găsim ceva frumos ce putem face pentru cealaltă mamă.
   Dacă o mamă pe care o cunoşti tocmai a dat naştere celui de-al treilea copil, iar tu îţi doreşti cu disperare un copil, dar nu îl poţi avea, fa ceva de mâncare şi du-i. Dacă există o mamă cu un loc de muncă pe care-l consideri fantastic, dar ştii că tu nu îl poţi avea, oferă-te să îi duci copilul în parc într-o zi când ea este la serviciu. Poate există o mamă ai cărei copii sunt pe primele două locuri în echipa de tenis a liceului unde învaţă fiul tău, dar acesta nu poate juca niciun sport pentru că este, cum să spunem, neîndemânatic sau cam împiedicat. Trimite-i un bilet lăudând performanţele copiilor ei.
   Este greu să faci asta. Dar eu am făcut-o şi ştiu că funcţionează. Este nevoie să cauţi adânc în tine însăţi şi să acţionezi împotriva instinctelor tale naturale. Acesta este singurul mod de a părăsi trenul competiţiei. Uneori pare descurajator, dar, după cum am spus mai sus, ne aflăm într-un război. Miza suntem noi. Sănătatea, fericirea şi mulţumirea noastră. Dacă vrem aceste lucruri, trebuie să fim pregătite să acceptăm că trăim într-o lume dificilă şi că, dacă nu ne cenzurăm instinctele, vom ajunge pe drumuri greşite. Vom sări în tren, urmărind cu frenezie ceea ce credem că ne dorim. Vom târî o parte a vieţii ei - a celeilalte mame - în viaţa noastră pentru a ne fi mai bine. Ne vom strădui să descoperim cum a obţinut ceea ce are şi să obţinem şi noi cumva acelaşi lucru. Dacă alegem această cale, vom sfârşi prin a fi nefericite - cu siguranţă. O parte din tine se află în acel tren, dorindu-şi să îi fie mai bine, să arate mai bine, să aibă mai mult succes într-o anume activitate. Coboară! Acum! Alege calea cea grea şi abandoneaz-o pe aceasta. Înfruntă-ţi predispoziţia de a concura cu alte mame şi fii mai tare decât ea pe zi ce trece. Acesta este începutul împăcării cu ideea că ceea ce ai şi tot ceea ce ai nevoie se află în tine însăţi, nu în afara ta. Absolut tot.

pag. 234-235

   ...durerea - cu ajutorul familiei, al credinţei, al prietenilor. În cele din urmă, vom găsi un sens al vieţii după o pierdere atât de cumplită, pentru că valoarea noastră rezidă în multe lucruri, nu doar în calitatea de a fi mame. Acceptă asta! Măcar atâta lucru ne învaţă viaţa. Că în majoritatea timpului nu deţinem controlul, dar totuşi viaţa merge mai departe, şi că foarte puţine dintre temerile noastre se vor materializa - ba poate niciuna. Şi, chiar dacă se materializează, viaţa nu se va sfârşi, vă asigur. Putem trăi fără nevoia de a controla totul clipă de clipă. Dar este mai uşor de acceptat toate aceste lucruri dacă avem credinţă în Dumnezeu, aşa cum am arătat în capitolul despre credinţă.

   TEAMA DE RESPINGERE

   Fie că încercăm să ne facem prieteni noi, să ne educăm copiii mai bine sau să muncim mai cu spor, orice mamă şi-a făcut la un moment dat griji că nu va fi acceptată. Temerea mamelor conştiincioase din toată lumea este că nu sunt destul de pricepute. Suntem cele care duc la îndeplinire sarcinile şi dorinţele celorlalţi şi vrem să fim Capabile cu C mare. Vrem să ne fie recunoscute meritele şi să fim apreciate. Niciunul dintre acestea nu se poate împlini, însă cei pe care ne dorim să îi mulţumim ne resping. Respingerea nu înseamnă un simplu eşec, sau asta ne spunem noi. Înseamnă că nu suntem plăcute pentru că nu suntem pricepute. Şi, pentru că avem o nevoie constantă de a îndeplini nevoile celorlalţi (mai ales ale copiilor), resimţim acut şi dureros nepriceperea pe care ne-o atribuim.
   Interesant este că noi, mamele, facem adesea un salt în gândire pe care nu îl văd la bărbaţi. Atunci când simţim că nu ne pricepem la ceva, imediat urmează generalizarea. Nu putem permite stângăciei să rămână limitată la un anumit domeniu. De îndată ce simţim că am eşuat într-o privinţă, simţim că am eşuat în aproape toate aspectele vieţii. Îmi amintesc că am simţit gustul eşecului când mi-a murit un pacient, pe când lucram la camera de gardă, cu mult timp în urmă. Am recapitulat deciziile luate, medicamentele recomandate, orele la care au fost administrate şi intervenţiile efectuate şi, cu toate că mulţi dintre colegii mei căutau să-mi arate că nu am făcut nicio greşeală şi că pacientul murise doar pentru că avea o boală în stadiu terminal, nu îmi dădea pace senzaţia că nu mi-am făcut datoria faţă de pacient. Dar autoflagelarea nu a luat sfârşit când am părăsit camera de urgenţă în seara aceea. Simţeam că sunt un doctor odios, iar acest sentiment m-a făcut să-mi evaluez şi celelalte obligaţii. Am pus sub semnul întrebării meritele mele de mamă. În definitiv, cum puteam fi o mamă bună dacă petreceam atât de mult timp la spital? Apoi mai erau părinţii şi fraţii mei, pe care îi vedeam foarte rar, întrucât fie eram la muncă, fie îmi petreceam timpul cu soţul şi copiii mei. În decurs de câteva minute, hotărâsem că sunt un doctor prost (şi, deci, ar trebui să îmi dau demisia), o mamă rea, o soţie mediocră, ba chiar cea mai rea soră şi fiică. Eşecurile se mi îngrămădeau în minte, copleşindu-mă.
   Când simţim că nu ne-am făcut datoria faţă de cineva, ni se pare că merităm să fim respinşi de acea persoană. Sentimentul că am dezamăgit pe cineva important din viaţa noastră doare, dar ceea ce doare mai rău este credinţa noastră că ar trebui să fim respinse din cauza acelui eşec. Iar, dacă merităm să fim respinse, simţim că nu valorăm nimic. Durerea se extinde şi curând ajungem să simţim că nu merităm să fim iubite, apreciate sau acceptate. Iar, când aceste sentimente se cronicizează, ne simţim complet singure.

   CUM A RENUNŢAT ANNA LA FRÂIELE CONTROLULUI

   Situaţia Annei era deosebit de dificilă, deoarece îşi făceau simţită prezenţa elemente ale ambelor temeri discutate - problemele de sănătate ale copilului şi teama de respingere, în acest caz atât...

  • cartea a apărut în decembrie 2016 la editura Niculescu
  • traducător: Magda Dumitru
  • cartea cuprinde 280 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.265 kg
  • ISBN: 978-606-38-0069-6
  • cartea a fost vizualizată de 503 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "10 sfaturi pentru o mamă fericită"
carţi din acelaşi domeniu cu "10 sfaturi pentru o mamă fericită"
(psihologie > aplicată, psihologie > educaţie)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 20 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar