Libraria Eu Sunt - libraria sufletului

în perioada 20 decembrie - 4 ianuarie ne vom bucura de vacanta de iarna. Comenzile primite in aceasta perioada vor fi onorate incepand cu data de 5 ianuarie. Ultima zi de expedieri din acest an este 19 decembrie.
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » 101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi duminică, 21 decembrie 2014 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi

folosirea metaforelor în terapie
de George W. Burns
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi Imaginea mare preţ Eu Sunt: 54,00 lei

preţ listă: 59,00 lei

reducere:
5,00 lei (8,47%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea 101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi

   Ce faci, ca psiholog ori ca părinte, când copilul se închide în sine, refuză să-şi exprime grijile şi nevoile ori este cuprins de teamă şi de neîncredere? Cum va fi reclădită puntea afectivă şi comunicativă cu universul celui mic? Depănând zeci de poveşti cu tâlc, psihologul australian George Burns demonstrează în ce fel metafora terapeutică poate reînnoda legătura cu cel mic, oferindu-i căi pentru adaptarea la provocările cotidiene.
   Autorul lămureşte în ce fel povestea curativă poate fi integrată firesc în terapie şi cum pot fi create şi folosite în cabinet noi metafore vindecătoare. Utile pentru toţi cei care lucrează cu adolescenţi şi copii, resursele terapeutice din cartea 101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi pot fi combinate şi cu alte tehnici novatoare, cum ar fi terapiile prin joc, artă, muzică şi dramă.
Mulţumiri ... 15
Introducere ... 19
Ce oferă această carte ... 20
Un cuvânt, două despre... cuvinte ... 22
Poveşti orale vs poveşti scrise ... 24
Structura acestei cărţi ... 25

    Povestea 1 ... 29
   Povestea poveştii

   Partea întâi ... 35
Cum să-i "mişti" pe copii şi adolescenţi prin arta povestirii

Capitolul I. Magia metaforei ... 37
    De ce să le spunem copiilor şi adolescenţilor poveşti vindecătoare şi cu tâlc? ... 37
   O scurtă istorie a poveştilor cu tâlc ... 39
    Cum ne motivează poveştile ... 42
   Cum ne educă poveştile ... 44
   Modul în care poveştile ne transmit nişte valori ... 46
   Cum ne disciplinează poveştile ... 47
   Cum reuşesc poveştile să ne ofere experienţă ... 49
   Cum facilitează poveştile rezolvarea de probleme ... 51
   Modul în care poveştile ne schimbă şi ne vindecă ... 53
   Când să nu vorbim prin poveşti ... 57

Capitolul 2. Îndrumări pentru o povestire eficientă ... 60
   Zece îndrumări pentru o povestire eficientă ... 62
   Şase îndrumări pentru rostirea naratorului ... 80

Capitolul 3. Instrumente şi tehnici ... 89
   Cărţile, ca sursă de poveşti vindecătoare: biblioterapia ... 90
   Teatrul ca sursă de poveşti vindecătoare ... 93
   înregistrările video sau dvd-urile ca sursă de poveşti vindecătoare: videoterapia ... 95
   Marionete, păpuşi şi jucării ca metafore ... 100
   Jocul ca metaforă ... 102
   Umorul ca metaforă ... 105
   Metafore experienţiale ... 107
   Metafore create de copii ... 110
   Poveşti depănate împreună ... 113
    A discuta sau a nu discuta? ... 114

   Partea a doua ... 117
   Poveşti vindecătoare, poveşti cu tâlc

Capitolul 4. Învăţăminte care îmbogăţesc viaţa ... 119
   Povestea 2. Copiii pot schimba lucrurile: O poveste pentru copii ... 120
   Povestea 3. Copiii pot schimba lucrurile: O poveste pentru adolescenţi ... 122
    Povestea 4. Hrăneşte ceea ce vrei să creşti în tine ... 125
   Povestea 5. Ai grijă de tine ... 128
   Povestea 6. Ridică-te şi râzi ... 130
   Povestea 7. Nu contează doar ce faci, ci şi cum o faci ... 132
   Povestea 8. Obţine maximul din ceea ce ţi se oferă ... 134
    Povestea 9. A face ceea ce ştii mai bine ... 137
   Povestea 10. Căutarea fericirii ... 140

Capitolul 5. A-ţi păsa de tine însuţi ... 144
   Povestea 11. Elanul spre noi înălţimi: O poveste pentru copii ... 145
   Povestea 12. Elanul spre noi înălţimi: O poveste pentru adolescenţi ... 149
   Povestea 13. Recunoaşterea propriilor abilităţi ... 152
   Povestea 14. Lasă-l pe Joe să o facă ... 156
   Povestea 15. A descoperi lucrurile care te fac special ... 160
   Povestea 16. Importanţa acceptării complimentelor ... 164
   Povestea 17. Ce dai aia primeşti ... 168
   Povestea 18. Fii bun, nu perfect! ... 170
   Povestea 19. Fii tu însuţi ... 173
   Povestea 20. Creşterea conştiinţei de sine ... 177

Capitolul 6. Schimbarea tiparelor comportamentale ... 181
   Povestea 21. Confruntarea cu temerile: O poveste pentru copii ... 182
   Povestea 22. Confruntarea cu temerile: O poveste pentru adolescenţi ... 187
   Povestea 23. Cercetează tu însuţi ... 191
   Povestea 24. A învăţa să gândeşti liber ... 195
   Povestea 25. Bazează-te pe ce ştii să faci mai bine ... 199
   Povestea 26. Învăţarea unor noi trucuri ... 202
   Povestea 27. Un gest care a schimbat o întreagă suburbie ... 207
   Povestea 28. A aduce o schimbare ... 210
   Povestea 29. Schimbarea tiparelor comportamentale ... 212
   Povestea 30. Nu mă mai tem ... 216

Capitolul 7. Gestionarea relaţiilor ... 220
   Povestea 31. Prinsă la mijloc: O poveste pentru copii ... 221
   Povestea 32. Prinsă la mijloc: O poveste pentru adolescenţi ... 223
   Povestea 33. Crearea şi menţinerea prieteniilor ... 227
   Povestea 34. Cei patru prieteni credincioşi ... 228
   Povestea 35. Negocierea unei soluţii ... 231
   Povestea 36. Prieteni noi ... 234
   Povestea 37. Descoperirea tandreţei ... 237
   Povestea 38. Retragerea în sine ... 242
   Povestea 39. Pune-te în locul celuilalt ... 246
   Povestea 40. A-ţi face prieteni şi a-i păstra ... 250

Capitolul 8. Gestionarea emoţiilor ... 255
   Povestea 41. Intensificarea plăcerii: O poveste pentru copii ... 256
   Povestea 42. Intensificarea plăcerii: O poveste pentru adolescenţi ... 259
   Povestea 43. A te distra ... 263
   Povestea 44. Cultivarea satisfacţiei ... 267
   Povestea 45. A bate furia în cuie ... 270
   Povestea 46. Când umorul te ajută ... 273
   Povestea 47. Când te ambalezi prea tare ... 275
   Povestea 48. Învaţă să râzi ... 278
   Povestea 49. Schimbându-ţi postura, îţi schimbi şi sentimentele ... 282
   Povestea 50. Exprimarea congruentă a emoţiilor ... 284

Capitolul 9. Cum să creezi gânduri constructive ... 287
   Povestea 51. Gestionarea doliului: O poveste pentru copii mici ... 288
   Povestea 52. Gestionarea doliului: O poveste pentru copii ... 291
   Povestea 53. Un gest de bunăvoinţă ... 294
   Povestea 54. Lucrurile pot să nu fie ceea ce par a fi ... 296
   Povestea 55. Recadrarea pozitivă ... 298
   Povestea 56. Gândurile determină sentimentele ... 300
   Povestea 57. Găsirea de excepţii în cazul generalizărilor ... 303
   Povestea 58. A învăţa să foloseşti ceea ce ai ... 305
   Povestea 59. A învăţa să deosebeşti o situaţie de alta ... 308
   Povestea 60. Trezirea încrederii (contribuţia lui Susan Boyett) ... 311

Capitolul 10. Dezvoltarea aptitudinilor pentru viaţă ... 316
   Povestea 61. Confruntarea cu o dilemă morală: O poveste pentru copii ... 317
   Povestea 62. Confruntarea cu o dilemă morală: O poveste pentru adolescenţi ... 320
   Povestea 63. A învăţa despre reguli ... 322
   Povestea 64. Uneori se întâmplă lucruri groaznice ... 324
   Povestea 65. A te mulţumi cu ceea ce ai ... 329
   Povestea 66. Asumarea responsabilităţii ... 331
   Povestea 67. Luarea de decizii ... 335
   Povestea 68. A privi diferit ... 338
   Povestea 69. Depăşirea fricii ... 341
   Povestea 70. Secretele succesului ... 344

Capitolul 11. Crearea deprinderilor în rezolvarea de probleme ... 350
   Povestea 71. Depăşirea obstacolelor: O poveste pentru copii ... 351
   Povestea 72. Depăşirea obstacolelor: O poveste pentru adolescenţi ... 354
   Povestea 73. Rezolvarea de probleme în colaborare ... 358
   Povestea 74. A întoarce o problemă pe toate feţele ... 360
   Povestea 75. Rezolvarea unei probleme ... 364
   Povestea 76. A te mulţumi cu ceea ce eşti ... 367
   Povestea 77. A învăţa să împărtăşeşti ... 370
   Povestea 78. A avea grijă de lucrurile neglijate ... 373
   Povestea 79. A fi stăpân pe situaţie ... 377
   Povestea 80. Punerea unei dorinţe ... 380

Capitolul 12. Gestionarea momentelor dificile din viaţă ... 387
   Povestea 81. A îndepărta durerea: O poveste pentru copii ... 388
   Povestea 82. Gestionarea durerii: O poveste pentru adolescenţi ... 390
   Povestea 83. A învinge un bătăuş393
   Povestea 84. Am doar nouă ani ... 396
   Povestea 85. A face faţă bolii ... 398
   Povestea 86. Găsirea de soluţii ... 402
   Povestea 87. Confruntarea cu schimbările ... 405
   Povestea 88. Ridică-te înapoi în picioare ... 407
   Povestea 89. Confruntarea cu gândurile suicidare ... 410
   Povestea 90. Învaţă să-ţi porţi singur de grijă ... 414

Capitolul 13. Poveşti vindecătoare create de copii ... 419
   Povestea 91. Stafia care a învăţat cum să-i sperie pe alţii (de Sam Green) ... 420
   Povestea 92. Fata (de PiaHill) ... 422
   Povestea 93. Ce va fi (de Erin Kelley) ... 424
   Povestea 94. Povestea lui Mary-Jane (de Anthea Challis) ... 428
   Povestea 95. Problema lui Sally (de Emma Barley) ... 431
   Povestea 96. Viaţa mea (de Nathaniel Watts) ... 435
   Povestea 97. Povestea vieţii mele (de Oliver Potts) ... 438
   Povestea 98. Când rockul te salvează (de Jonathon Matthezvs) ... 440
   Povestea 99. Când nu mai pot face nimic (de Stephanie Wood) ... 442
    Povestea 100. Povestea lui Lucy Mac (de Corin Eicke) ... 445

   Partea a treia ... 449
Creaţi propriile voastre poveşti vindecătoare pentru copii

Capitolul 14. Cum pot folosi eficient metaforele? ... 451
   Posibile căi pentru o terapie eficientă prin metaforă ... 452
   Posibile capcane pentru o terapie eficientă prin metaforă ... 461

Capitolul 15. De unde să mă inspir pentru poveştile vindecătoare? ... 473
   Metafore construite pe baze validate ştiinţific ... 474
   Metafore construite pe bază de eroi ... 477
   Metafore create din imaginaţie ... 479
   Metafore bazate pe tehnici terapeutice ... 482
   Metafore inspirate de o idee ... 485
   Metafore construite pe poveşti spuse de copii ... 487
   Metafore bazate pe umor ... 492
   Metafore construite pe poveşti transculturale ... 495
   Metafore inspirate de cazuri din terapie ... 497
   Metafore construite pe experienţele vieţii de zi cu zi ... 498
   îndrumări pentru folosirea poveştilor din viaţa personală ... 500

Capitolul 16. Cum planific şi prezint poveştile vindecătoare? ... 504
   Abordarea pro ... 504
   1. Faceţi o evaluare centrată pe obiectiv ... 506
   2. Planificaţi metaforele ... 511
   3. Prezentaţi-vă metaforele ... 519
   4. Opriţi-vă, priviţi şi ascultaţi ... 523
   5. Ancoraţi povestea în realitate ... 524

Capitolul 17. Cum să îi învăţăm pe părinţi să spună poveşti vindecătoare ... 526
   Poveşti pentru părinţi şi parentaj ... 527
   Ce trebuie să ştie părinţii care folosesc metafore ... 529
   Paşii în care îi învăţăm pe părinţi să povestească ... 535
   Un exemplu de povestire eficace a părintelui ... 537
   Cum îi ajutăm pe părinţi să-şi formeze talentul de povestitori ... 541
   ... Şi povestea merge mai departe ... 544

   Povestea 101 ... 546
N-ai vrea să fii învăţătoarea mea?

Bibliografie pentru poveşti metaforice ... 549

pag. 39-40

   O scurtă istorie a poveştilor cu tâlc

   Cu mult înainte ca strămoşii noştri să înceapă să picteze pe pereţii peşterilor simboluri gravate în piatră, bătrânii au transmis poveşti oamenilor mai tineri. Poate una dintre cele mai vechi şi mai vii poveşti poate fi găsită în legendele aborigenilor australieni. E o poveste care oferă explicaţii despre fenomenele naturale, despre foc, stele şi corbi, şi are un puternic mesaj moral. Începe cu şapte femei care controlează focul şi cu Wakala, un bărbat care prin manipulare fură focul pentru el însuşi. Acum, lipsite de puteri, femeile se refugiază în ceruri devenind constelaţia celor Şapte Surori, în timp ce Wakala refuză egoist să-şi împartă puterea cu oricine şi persiflează pe oricine îi cere focul, strigând: "Cra, era!" într-o izbucnire de nervi, aruncă nişte cărbuni către unii bărbaţi care-i cer focul, declanşând un incendiu devastator în care el însuşi arde. În timp ce bărbaţii îl privesc, cadavrul lui se transformă în corpul înnegrit al unui corb, zboară într-un copac şi se aşază acolo strigând: "Cra, cra!"
   Prin aceste poveşti aparent simple, bătrânii comunicau generaţiilor mai tinere mesaje despre a nu fura, a nu fi egoist sau a nu-şi pierde cumpătul. Prin poveşti modelau ideile, credinţele, moralitatea şi comportamentul unei întregi culturi, generaţie după generaţie. A spune poveşti copiilor e un lucru la fel de vechi şi înrădăcinat ca şi istoria comunicării înseşi.
   Psihologul Michael Yapko din San Diego, scriind despre metodele eficiente de comunicare prin hipnoză, susţine că "poveştile ca instrumente moralizatoare au fost mijlocul principal de a educa şi socializa oamenii pe tot parcursul istoriei umanităţii" (Yapko, 2003, p. 433; italicele îmi aparţin). Pe parcursul timpului şi în toate culturile, poveştile au fost folosite ca formă de comunicare şi educaţie eficientă, transmiţând de la o generaţie la alta atitudinile, valorile şi comportamentele necesare pentru a supravieţui şi a avea succes în viaţă. Istorii cum ar fi povestea biblică a creaţiunii, legendele aborigenilor australieni despre naşterea lumii sau miturile Greciei Antice explică modul cum a luat fiinţă lumea noastră, cum au fost create fiinţele umane şi de unde provin animalele. Noi, ca specie, am folosit poveştile pentru a ne explica lumea şi originile ei. Aceste poveşti ne ajută să definim şi să înţelegem mare parte din ceea ce altfel ar rămâne neexplicat. În acest fel, poveştile ne dau, de asemenea, putinţa de a ne crea lumea. Dacă istoriile noastre despre lume se bazează pe teologia creaţionistă probabil că ne vom trăi vieţile cu teama de iad şi cu dorinţa de a ajunge în rai. Dacă poveştile noastre despre lume au ca subiect interconexiunea dintre toate fiinţele vii de pe planetă, probabil că ne vom ducem viaţa cu blândeţe şi cu respect pentru pământ şi creaturile lui. Dacă suntem crescuţi cu poveşti despre animozitatea şi ostilitatea dintre religii şi culturi, s-ar putea să fim mai înclinaţi către conflicte cu vecinii şi, astfel, sortiţi unei vieţi hrănite cu ură. Precum poveştile noastre definesc lumea pentru noi, tot aşa o vom vedea şi noi... şi o vom crea.
   Exact cum poveştile explică, la fel ele pot transmite valori, standarde şi tipare acceptabile de comportament. Ele ne educă în a face faţă situaţiilor pe care e posibil să le întâlnim în viaţă şi ne învaţă cum putem să abordăm cel mai bine provocările care stau în faţa noastră. Imaginaţi-vă, dacă doriţi, vânătorii din vremurile străvechi venind acasă după o zi de vânătoare în care au capturat un animal sălbatic. Când stau în jurul focului seara, prăjind carnea proaspăt vânată, ei povestesc prin ce-au trecut, descriind strategiile de succes pe care le-au folosit, detaliind evenimentele care au făcut ca unul din companionii lor să fie împuns sau rănit.

pag. 39-40

   O scurtă istorie a poveştilor cu tâlc

   Cu mult înainte ca strămoşii noştri să înceapă să picteze pe pereţii peşterilor simboluri gravate în piatră, bătrânii au transmis poveşti oamenilor mai tineri. Poate una dintre cele mai vechi şi mai vii poveşti poate fi găsită în legendele aborigenilor australieni. E o poveste care oferă explicaţii despre fenomenele naturale, despre foc, stele şi corbi, şi are un puternic mesaj moral. Începe cu şapte femei care controlează focul şi cu Wakala, un bărbat care prin manipulare fură focul pentru el însuşi. Acum, lipsite de puteri, femeile se refugiază în ceruri devenind constelaţia celor Şapte Surori, în timp ce Wakala refuză egoist să-şi împartă puterea cu oricine şi persiflează pe oricine îi cere focul, strigând: "Cra, era!" într-o izbucnire de nervi, aruncă nişte cărbuni către unii bărbaţi care-i cer focul, declanşând un incendiu devastator în care el însuşi arde. În timp ce bărbaţii îl privesc, cadavrul lui se transformă în corpul înnegrit al unui corb, zboară într-un copac şi se aşază acolo strigând: "Cra, cra!"
   Prin aceste poveşti aparent simple, bătrânii comunicau generaţiilor mai tinere mesaje despre a nu fura, a nu fi egoist sau a nu-şi pierde cumpătul. Prin poveşti modelau ideile, credinţele, moralitatea şi comportamentul unei întregi culturi, generaţie după generaţie. A spune poveşti copiilor e un lucru la fel de vechi şi înrădăcinat ca şi istoria comunicării înseşi.
   Psihologul Michael Yapko din San Diego, scriind despre metodele eficiente de comunicare prin hipnoză, susţine că "poveştile ca instrumente moralizatoare au fost mijlocul principal de a educa şi socializa oamenii pe tot parcursul istoriei umanităţii" (Yapko, 2003, p. 433; italicele îmi aparţin). Pe parcursul timpului şi în toate culturile, poveştile au fost folosite ca formă de comunicare şi educaţie eficientă, transmiţând de la o generaţie la alta atitudinile, valorile şi comportamentele necesare pentru a supravieţui şi a avea succes în viaţă. Istorii cum ar fi povestea biblică a creaţiunii, legendele aborigenilor australieni despre naşterea lumii sau miturile Greciei Antice explică modul cum a luat fiinţă lumea noastră, cum au fost create fiinţele umane şi de unde provin animalele. Noi, ca specie, am folosit poveştile pentru a ne explica lumea şi originile ei. Aceste poveşti ne ajută să definim şi să înţelegem mare parte din ceea ce altfel ar rămâne neexplicat. În acest fel, poveştile ne dau, de asemenea, putinţa de a ne crea lumea. Dacă istoriile noastre despre lume se bazează pe teologia creaţionistă probabil că ne vom trăi vieţile cu teama de iad şi cu dorinţa de a ajunge în rai. Dacă poveştile noastre despre lume au ca subiect interconexiunea dintre toate fiinţele vii de pe planetă, probabil că ne vom ducem viaţa cu blândeţe şi cu respect pentru pământ şi creaturile lui. Dacă suntem crescuţi cu poveşti despre animozitatea şi ostilitatea dintre religii şi culturi, s-ar putea să fim mai înclinaţi către conflicte cu vecinii şi, astfel, sortiţi unei vieţi hrănite cu ură. Precum poveştile noastre definesc lumea pentru noi, tot aşa o vom vedea şi noi... şi o vom crea.
   Exact cum poveştile explică, la fel ele pot transmite valori, standarde şi tipare acceptabile de comportament. Ele ne educă în a face faţă situaţiilor pe care e posibil să le întâlnim în viaţă şi ne învaţă cum putem să abordăm cel mai bine provocările care stau în faţa noastră. Imaginaţi-vă, dacă doriţi, vânătorii din vremurile străvechi venind acasă după o zi de vânătoare în care au capturat un animal sălbatic. Când stau în jurul focului seara, prăjind carnea proaspăt vânată, ei povestesc prin ce-au trecut, descriind strategiile de succes pe care le-au folosit, detaliind evenimentele care au făcut ca unul din companionii lor să fie împuns sau rănit.

pag. 115-116

   ...aveţi încredere în modul său intuitiv de a pricepe sensul şi de a găsi căi utile de a aplica învăţămintele în situaţiile lor de viaţă", Într-adevăr, acesta e genul de instrucţiune care mi s-a oferit la începutul pregătirii mele în terapia prin metaforă.
   Asemenea practicieni ai terapiei prin metaforă consideră că discutarea paşilor ce au condus la deznodământul dorit ar putea impune ideile povestitorului, în loc să permită ascultătorului să caute propriul său sens - şi aceasta e o preocupare reală de care trebuie să fim conştienţi. Evident, dacă un copil meditează la sensul poveştii sau dacă pare ezitant în a-l discuta, reacţia sa trebuie respectată. Uneori poate fi mai bine să permitem ascultătorilor să se angajeze în propria căutare de sensuri decât să întrerupem ceea ce ar putea fi un răgaz util pentru procesarea mesajului.
   Pe de altă parte, există specialişti în terapia prin metaforă care consideră că discutarea poveştii o va face utilă şi relevantă pentru copil. Nu ştiu să existe vreo regulă clară sau precisă în acest sens. Nu e vorba despre a avea o regulă pe care să o respecţi întotdeauna, aşa cum sugerează Berg şi Steiner, ci e mai mult o problemă de a fi atent la nevoile copilului. Dacă un copil vrea să vorbească despre poveste, a nu face asta presupune că-i ignori trebuinţele. Dacă un copil spune ceva de genul: "A fost amuzant când mica leoaică a descoperit că putea să ragă la fel de zgomotos ca restul leilor" sau "Mi-a plăcut când ursuleţul singur şi rătăcit a găsit poteca prin pădure", copilul poate deschide calea spre a vorbi despre experienţa proprie în receptarea poveştii. Acest lucru oferă o oportunitate terapeutică de a continua cu câteva întrebări orientate către rezultat, cum ar fi: "Care a fost lucrul cel mai util pe care 1-a făcut leoaica sau ursuleţul pentru a rezolva problema?" sau "Dacă personajele ar ajunge în aceeaşi situaţie în viitor, ce crezi că ar fi cel mai bine să facă atunci?" Acest lucru nu înseamnă interpretarea poveştii în locul copilului, ci ajutarea ascultătorilor să găsească mijloace de aplicare a lucrurilor importante învăţate din poveste.
   Cred că o parte a acestei confuzii rezultă din faptul că sunt implicate două probleme şi adesea sunt puse la un loc fără a fi diferenţiate clar. Prima e sensul pe care copilul îl atribuie poveştii. E important să ţinem minte că nu există o concluzie unică necesară sau un rezultat obligatoriu, şi că intenţia pe care o avem când spunem povestea poate să nu fie totuna cu mesajul pe care copilul îl derivă din ea. Poveştile vindecătoare vor avea cel mai mare impact când îi ajutaţi pe ascultători să caute şi să găsească propriul sens - şi acest lucru se poate face lăsându-i în tăcere să-l descopere singuri.
   A doua consideraţie are de-a face cu modul în care copilul incorporează învăţămintele într-un mod util şi practic. Aici, unele discuţii şi îndrumări pot ajuta copilul să primească o lecţie sau viziune valoroasă şi să o aplice cu folos pentru rezolvarea problemei.

pag. 279

   Obiective propuse    
   • Zâmbete
   • Râs
   • Distracţie

   Clary stătea aşezată în faţa unei oglinzi, una înconjurată cu becuri luminoase. Şi-a pictat pe faţă un mare zâmbet roşu, apoi a tras un contur neagru pentru a-l sublinia. Şi-a pictat nişte ochi larg deschişi, inteligenţi, care păreau să clipească voioşi. Pe cap şi-a aşezat o perucă roşcată, cu un păr vâlvoi şi apoi o pălărie înaltă şi încovoiată, cu o floare mare şi galbenă în partea din faţă. A tras un tub de plastic de la floare către partea din spate a capului, de-a lungul umerilor şi braţelor. Şi-a pus pe el o geacă mare şi largă cu pete în culori vesele şi a înfipt tubul într-o pungă mare cu apă aflată în buzunar. În cele din urmă, şi-a pus o pereche de pantofi uzaţi şi a ieşit cu grijă din rulotă, trecând prin uşa de pânză a cortului uriaş şi intrând în arenă. Mulţimea a izbucnit în râs de prima dată când a apărut. Vezi tu, Clary era clovnul de la circ.
   S-a împiedicat în pantofii lungi şi largi şi oamenii au râs tare. A mers până la o persoană din primul rând şi a strâns de punga din buzunar. Când floarea a stropit apă peste acel om, publicul a râs şi mai tare. Nu era nicio îndoială, gândea maestrul de ceremonii, Clary era cel mai amuzant clovn.
   După spectacol, Herman, artistul de la trapez, l-a vizitat pe Clary în rulotă. Clary îşi ştergea zâmbetul de pe faţă, şi sub machiaj colţurile gurii lui nu mai erau prea zâmbitoare. Când şi-a şters ochii strălucitori, propriii lui ochi păreau morocănoşi şi trişti.
   - Ce s-a întâmplat? a întrebat Herman.
   - Păi, a răspuns Clary, e uşor să-i faci pe alţii să hohotească, dar eu nu pot să râd. Chiar şi când eram la şcoală mi se părea...

pag. 452-453

   Posibile căi pentru o terapie eficientă prin metaforă

   Folosiţi-vă de resursele şi experienţele pozitive
ale copilului


   Poate cele mai importante informaţii pe care le puteţi obţine pentru a lucra cu un copil provin din aflarea resurselor, intereselor, abilităţilor şi experienţelor pozitive ale celui mic. Fără îndoială, dacă aţi vorbit deja cu părinţii copilului, veţi fi auzit despre toate problemele pe care ei le văd la copilul lor. Fără îndoială, şi copilul a auzit asta - de multe ori. E posibil ca acestea să fi fost discutate mult timp în familie, până la punctul în care copilul e sătul să audă asta la nesfârşit. A-i aminti continuu unui copil că ceva e în neregulă cu el nu-i oferă cu necesitate abilităţile pentru a se schimba şi, cu siguranţă, nu-i creşte sentimentul propriei valori. Pentru terapeut, a se alătura discuţiei despre problemele copilului e o acţiune ce prezintă riscul de a declanşa o rezistenţă din partea tânărului client care, lucru de înţeles, nu vrea să audă iarăşi aceleaşi lucruri de la o persoană nouă. Odată ajuns în această poziţie, terapeutul şi-a pierdut potenţiala putere terapeutică şi va trebui să schimbe abordarea, pentru a putea oferi speranţa schimbării.
   Lucrurile care probabil îi vor angaja pe copii le vor întări propriile resurse şi le vor oferi încrederea de a merge înainte pot fi obţinute dintr-o varietate de întrebări care caută să exploreze aptitudinile lor, punctele lor forte şi potenţialul de a progresa în terapie. Printre asemenea întrebări centrate pe mijloacele schimbării se pot număra:
   • Ce faci ca să te distrezi?
   • Când te simţi fericit?
   • Ce hobby-uri ai?
   • Ce jocuri îţi plac mai mult?
   • Ce cărţi îţi place să citeşti?
   • Ce-ţi place să urmăreşti la televizor?
   • Ce au deosebit personajele tale preferate?
   • Care sunt obiectele tale de studiu preferate la şcoală?
   • Cine sunt prietenii tăi de joacă cei mai apropiaţi?
   • Ai un animal de casă?

   Să vă dau un exemplu. Am văzut recent un băiat de doisprezece ani (trimis de reumatologul pediatru) care fusese diagnosticat cu un sindrom de durere difuză care implica simptome de debilitate în urma unui accident de maşină. Avea dificultăţi în a merge, a sta în picioare, a ţine un pix, a se juca sau a participa la sporturi. Nu mai mergea la şcoală, nu se mai vedea cu prietenii şi îşi petrecea majoritatea timpului cu jocurile video. Specialistul sugerase că ar putea exista şi un element psihogen în problemele lui şi îl încuraja, împreună cu psihiatrul, fizioterapeutul şi părinţii, să înceapă din nou să ducă o viaţă activă. Acest lucru era corect din perspectivă terapeutică, dar Andrew (aşa cum l-am numit într-o metaforă bazată pe cazul său, în Povestea 88, "Ridică-te înapoi în picioare") nu credea că mai e în stare, refuzând prin pasivitate orice efort.
   Nedorind să risc ca şedinţa noastră să alunece în acelaşi tipar, am vorbit cu el despre interesele şi hobby-urile din trecut şi despre cum ar fi putut să le reia când se făcea bine. Am explorat, adesea prin metaforă, diverse căi de a lărgi, pe nesimţite, tipurile de activităţi în care el se putea angaja şi de a construi pe baza lor un repertoriu mai extins. Am fost profund emoţionat atunci când, la plecarea din cabinetul meu după o şedinţă, m-a privit în ochi...

pag. 523-524

   4. Opriţi-vă, priviţi şi ascultaţi

   Pentru un terapeut, e o abilitate utilă să te poţi "disocia" un pic, lucru prin care înţeleg capacitatea ca o parte din voi să fie angajată complet în procesul povestirii spuse copilului, şi o altă parte să se retragă un pic, observând reacţiile celui mic şi adaptând povestea la cerinţele sale. În timp ce spuneţi povestea, ar fi bine să observaţi şi să ascultaţi reacţiile individuale care vă comunică dacă povestea are un impact sau ratează ţinta. Copilul stă nemişcat, privindu-vă cu ochii mari şi părând curios la ce se întâmplă în continuare? Sau e neliniştit, legănând picioarele, jucându-se cu degetele şi privind prin cameră pentru a găsi ceva mai interesant? Şi, atunci când aţi făcut observaţia, cum o explicaţi?
   Dacă sunt prezente semne de neatenţie, e de obicei o indicaţie bună că ascultătorul nu e angajat în procesul terapeutic, sau că nu s-a identificat cu povestea şi, ca rezultat, cuvintele voastre vor avea acelaşi efect ca atunci când ar fi spuse unui surd. O parte din arta unei bune povestiri vine din flexibilitatea şi dorinţa de a adapta la cerinţele ascultătorului. Astfel, aţi putea să vă întrebaţi: Incorporez comportamentul copilului în poveste şi fac personajul să reflecte dezorientarea prin care trece copilul? Schimb povestea într-o încercare de a-l implica mai mult pe copil? Mă opresc şi întreb copilul, dacă el ar fi personajul, ce ar putea face în acest punct al poveştii? Schimb personajul sau problema pentru a se adapta mai bine intereselor, hobby-urilor şi activităţilor sportive ale ascultătorului? Acestea sunt tipurile de întrebări care vor menţine povestea relevantă şi rezultatul benefic. Aşa că, atunci când spun: "Opreşte-te, priveşte şi ascultă", vreau să subliniez valoarea unei pauze mentale în povestire pentru a observa ce se întâmplă cu ascultătorul, pentru a vă adapta şi ajusta mai apoi povestea, dacă e necesar, pentru un plus de efect şi pentru a fi în beneficiul ascultătorului.

   5. Ancoraţi povestea în realitate

   În nordul Australiei există o legendă aborigenă care e solid ancorată în realităţile mediului local. Povestea e despe un tânăr care a încercat să comită un incest cu sora lui pe buza unei prăpăstii. În lupta ei pentru a se elibera, fata a căzut în hău - dar nu înainte de a smulge o pană din bentiţa fratelui ei. Pana a aterizat pe culme şi s-a pietrificat în stâncă. Bătrânii l-au vânat pe tânăr şi, în timp ce fugea, el a trecut printr-un foc care i-a ars pielea, s-a aruncat în apă şi s-a transformat într-un crocodil, cu pielea tare, ridată şi înnegrită de arsuri. De fiecare dată când un membru al tribului trece pe lângă culme şi vede stânca în formă de pană, sau trece pe lângă apă şi vede crocodilul cu spatele acoperit de riduri care încearcă încă să se ascundă, îşi aminteşte instantaneu mesajul poveştii: incestul e tabu.
   Dacă puteţi edifica povestea pornind de la realitatea trăită de copil, acest lucru vă ajută să confirmaţi mesajul şi rezultatul poveştii. Dacă povestea voastră incorporează un personaj pe care copiii îl pot vedea la televizor, e amplasată într-o suburbie ca a lor, e legată de un joc care le place sau istoriseşte despre personaje similare cu prietenii lor, atunci de fiecare dată când se interacţionează cu aceste variabile, se petrece o reactivare a poveştii şi a obiectivului ei.

  • cartea a apărut în septembrie 2011 la editura Trei, în cadrul colecţiei Psihologie-Psihoterapie
  • traducător: Cristian Fulaş
  • Titlu original: 101 Healing Stories for Kids and Teens
  • cartea cuprinde 576 pagini în format 14.5x20.5cm şi o greutate de 0.640 kg
  • ISBN: 978-973-707-531-4
  • cartea a fost vizualizată de 4472 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    8.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    8.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti (GLS)
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi"
carţi din acelaşi domeniu cu "101 poveşti vindecătoare pentru copii şi adolescenţi"
(psihologie > aplicată, psihologie > educaţie)
derulare
Cum să te dezvolţi odată cu copiii tăi
Cum să te dezvolţi odată cu copiii tăi
(dezvoltare personală, educaţie)
Învăţături care schimbă vieţi
Învăţături care schimbă vieţi
(dezvoltare personală, educaţie)
Prieteni buni
Prieteni buni
(educaţie)
Hipnoza
Hipnoza
(aplicată)
Vâltoarea minţii
Vâltoarea minţii
(dezvoltare personală, educaţie)
Fraţi şi surori
Fraţi şi surori
(dezvoltare personală, educaţie)
Puterea capitalului erotic
Puterea capitalului erotic
(aplicată, socială)
Ce să faci când eşti speriat & îngrijorat
Ce să faci când eşti speriat & îngrijorat
(dezvoltare personală, educaţie)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 19 decembrie 2014
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar