12 zile

   ...
   - Ştiam că se va ajunge repede la acest punct al discuţiei, a spus Elinor. Totuşi, în circumstanţele actuale m-am decis că este oportun să vă împărtăşesc un secret teribil, pentru care unii chiar ar ucide. De altfel, acesta este motivul principal care mă determină să fiu extrem de precaut cu aceste informaţii. Ştiu însă că probitatea dumneavoastră nu poate fi pusă la îndoială şi că bunele intenţii pe care le manifestaţi sunt minunate.
   L-am asigurat atunci pe Elinor de discreţia mea desăvârşită şi totodată l-am lăsat să înţeleagă faptul că sunt foarte interesat de ceea ce dorea să-mi povestească.
   - Nu peste mult timp, a continuat el, voi fi nevoit să-mi schimb numele deoarece altfel aş atrage într-un mod nedorit atenţia asupra mea. Motivul este acela că înfăţişarea mea nu va mai corespunde, nici măcar în limite
largi, cu vârsta mea reală.
   Încă nu eram capabil să înţeleg esenţa problemei.
   - Bine, dar eu personal nu văd nici o inadvertenţă! am spus cu încredere. în definitiv arăţi foarte bine pentru un tânăr care încă nu a împlinit treizeci de ani.
   Elinor a tăcut un timp, privindu-mă cu seriozitate.
   - Problema este că, în realitate, am şaizeci şi doi de ani, a spus el cu mult calm. Deja mă confrunt cu anumite suspiciuni din partea unor persoane şi nu vreau să le alimentez mai mult aceste bănuieli. Singura soluţie este aceea de a-mi schimba complet identitatea şi domiciliul pe teritoriul României. Probabil că voi fi nevoit să părăsesc şi ţara pentru o perioadă mai lungă de timp.
   Am rămas siderat, privind în gol. Primul meu gând a fost acela că m-am lăsat amăgit de toana unui nebun şi am pierdut astfel câteva ore din programul meu. Totuşi, nu reuşeam să identific motivele pentru care trebuia neapărat...

   ...crezi oare că vei fi bucuros? Crezi că vei accepta aceasta imediat şi vei pleca acasă, fericit că ai scăpat de o sarcină care te împovăra? Te asigur că nu aceasta ar fi reacţia ta interioară; până la urmă te vei simţi chiar frustrat şi vei regreta că ai cochetat cu această propunere. Vezi, de aceea este foarte bine să exprimi totdeauna ceea ce gândeşti, de fapt, în străfundul inimii tale, pentru că doar acel lucru are valoare, doar el are cu adevărat putere şi impact asupra celorlalţi. Lasă artificiile comportamentale şi verbale în seama celor care nu cunosc aceste lucruri; cu timpul se vor trezi şi ei la o realitate mai profundă şi atunci îi vor învăţa pe alţii cum să procedeze corect.
   Fii sigur că, dacă ai fost chemat să realizezi această acţiune, nu e deloc întâmplător. Există, desigur, anumite motivaţii foarte ascunse în legătură cu fiinţa ta, pe care în mod evident nu le cunoşti acum. Ele justifică însă tot angrenajul care a fost amorsat pentru a facilita situaţia actuală. Fii deci umil la modul sincer şi nu doar de faţadă, pentru că în acest fel vei deveni pur şi intangibil pentru influenţele negative.
   După acest duş rece la care recunosc că nu mă aşteptam, mi-am propus să fiu mult mai atent la ceea ce simt, gândesc şi rostesc. Analizându-mă cu atenţie, am remarcat faptul că lama avusese perfectă dreptate şi că eu, deşi fusesem aparent sincer în exprimare, aveam totuşi intenţii mai profunde care nu corespundeau în totalitate cu ceea ce am spus.
   - Îmi dau seama că adevărata luptă pentru a ajunge la perfecţiune are loc în interior, în miezul şi în profunzimile minţii şi ale sufletului. Chiar şi aspectele sau tendinţele nocive, aparent neînsemnate, care pentru alţii fac parte din atitudinea lor firească de zi cu zi, trebuie să fie atent identificate şi eliminate. Nici o pată nu este admisă, dacă vrei cu adevărat să fii perfect.

   ... Totuşi, modificarea şocantă pe care o per-cepeam în mediul înconjurător nu s-a realizat brusc, ci în mod gradat, ceea ce a oferit un oarecare "spaţiu de manevră" pentru capacitatea mea de înţelegere.
   Este foarte straniu să mergi printr-o zonă şi să ai senzaţia că realitatea care te înconjoară începe să se modeleze precum un desen animat. Am constatat că prima impresie care este generată atunci în minte este aceea a nesiguranţei şi a incertitudinii. Creierul analizează foarte repede toate posibilităţile de interpretare, dar cu toate acestea nu identifică în experienţele sale anterioare nimic asemănător. Atunci el încearcă să construiască singur un model nou a ceea ce percepe, dar extrapolarea nu are succes deoarece nu sunt respectate legile de bază ale logicii şi ale fizicii spaţiului tridimensional care reprezintă însăşi baza lui de interpretare. Astfel, într-un timp foarte scurt creierul "depune armele" pentru că a epuizat deja toate posibilităţile. Noua stare este însă improprie condiţiei mentale obişnuite, deoarece mintea trebuie să fie mereu ocupată cu ceva, trebuie să aibă totdeauna un subiect de analizat. De aceea, în situaţia neobişnuită în care am fost pus, ea a generat în mod automat un acut sentiment de frică interioară, care nu reprezenta altceva decât reacţia de panică a ego-ului meu prin raport la noua realitate pe care o percepeam. în mare parte această reacţie se datora instinctului de conservare a vieţii, care este ancestral în orice fiinţă, dar care în" acelaşi timp o leagă pe aceasta de condiţia manifestării, obligând-o într-un fel să se "agaţe" de viaţă, de experienţă, de exterior.
   În acelaşi timp, remarcam faptul că eram totuşi capabil să observ cu luciditate în acele momente sentimentul fricii care mă cuprindea şi chiar să-i analizez rapid cauzele şi provenienţa. Aceasta a provocat o zguduire a întregii mele fiinţe, forţând clarificarea unei situaţii pe care până în acel moment nu o sesizasem. Mi-am pus atunci următoarea întrebare: dacă, pe de o parte, eu sunt...

   ...proiectându-mă mental în acele momente extraordinare pe care le-am trăit, văd totul până în cele mai mici detalii, exact aşa cum am perceput şi cum am trăit atunci.
   Înălţimea ei impunătoare era dublată de o radiaţie extraordinară, pe care o emana aproape într-un mod vizibil. Observasem ceva asemănător la yidam, atunci când am văzut aerul "vibrând" în jurul trupului său. Acum însă acea misterioasă radiaţie emana parcă din trupul Zeiţei ca nişte raze, deşi acestea nu erau raze de lumină. Era mai mult o vibraţie subtilă, ascunsă, dar tocmai datorită profunzimii ei devenea mult mai penetrantă. Probabil că acea fenomenală forţă şi energie pe care o degaja în jur îmi crea senzaţia de "presiune" şi de "împingere" spre înapoi. Ajunsese în faţa mea, la mai puţin de un metru şi jumătate. Eram copleşit. Am ridicat ochii şi i-am privit chipul, dar în acelaşi moment am ştiut că nu voi rezista. Frumuseţea ei uluitoare, nepământeană, mi-a blocat respiraţia. Ochii aceia incredibili mă fixau cu o privire ce îmi străpungea sufletul şi inima, până în cele mai profunde ascunzişuri. Nu am crezut niciodată că frumuseţea formei poate să producă un asemenea impact asupra conştiinţei omului. înţelegeam foarte bine că era o combinaţie între radiaţia aurică a Zeiţei şi forma corpului şi a figurii ei, care întruchipau perfecţiunea. Cu toate acestea, impresia creată de frumuseţea şi puritatea ei neasemuită mi-a tăiat efectiv respiraţia. M-am sprijinit involuntar cu mâna stângă de roca de lângă mine şi abia îmi puteam stăpâni tremuratul corpului. Respiram cu greutate şi aproape că nu puteam să-mi deschid ochii; chiar dacă nu era o lumină care să mă orbească, totuşi atunci când îi priveam chipul, suflul mi se oprea iar eu simţeam că-mi pierd cunoştinţa. De aceea, închisesem ochii pe jumătate, privind-o doar de la brâu în jos.
   Ştiu cu certitudine că o astfel de experienţă unică trebuie trăită pentru a o înţelege pe deplin şi pentru a-i ...

   ...
   Gama emoţiilor umane are ca suport tocmai acest gen de viziune fragmentată asupra vieţii, care se află la baza ideii false despre ceea ce suntem noi de fapt. Te identifici în mod eronat cu specificul unui fragment din viaţa ta şi atunci simţi nevoia să te ataşezi de el. Aceasta creează dependenţă, iar de aici apare frustrarea; la rândul ei, frustrarea va conduce în mod inevitabil la suferinţă. Este un lanţ cu care omul se leagă conştiincios pe parcursul întregii sale vieţi.
   Dacă viziunea ta este însă de ansamblu, toate aspectele din existenţa proprie vor fi percepute în secvenţe corelate şi înlănţuite cauzal. Mai mult decât atât, vei putea înţelege de pe o poziţie superioară şi ceea ce te înconjoară, chiar dacă nu te implică în mod direct. Aceasta este diferenţa fundamentală între un om obişnuit şi un înţelept. În cazul înţeleptului, expansiunea conştiinţei poate deveni gigantică şi atunci el nu numai că înglobează ceea ce există în acele limite, dar, de asemenea, este capabil să dirijeze la voinţă orice acţiune şi orice intervenţie în acel cadru spaţio-temporal.
   Acum cred că înţelegi destul de bine puterea de influenţă a lui Machandi în univers. Să ştii însă că pentru a stăpâni şi controla în mod eficient un nivel al manifestării, este necesar ca tu însuţi să fii pe un nivel superior planului pe care vrei să-l controlezi. Un orb nu va putea conduce niciodată un alt orb.
   Înţelesesem foarte bine această condiţie, dar nu eram lămurit încă asupra cauzei care determină manifestarea emoţiilor noastre limitate ce provoacă suferinţă. Nu ştiam nici motivul pentru care omul preferă să îşi "segmenteze" viaţa în fâşii distincte de interes şi acţiune.
   Atunci, Repa Sundhi mi-a clarificat unul dintre cele mai importante aspecte ale vieţii noastre.
   - Cauza principală constă în ideea greşită pe care omul şi-o face despre feluritele aspecte ale vieţii. Deşi..