Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » 500 de reţete naturale pentru sănătate şi frumuseţe miercuri, 18 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

500 de reţete naturale pentru sănătate şi frumuseţe


de Marc Bosquet
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
500 de reţete naturale pentru sănătate şi frumuseţe Imaginea mare preţ Eu Sunt: 18,00 lei

preţ listă: 20,00 lei

reducere:
2,00 lei (10,00%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea 500 de reţete naturale pentru sănătate şi frumuseţe

De-a lungul secolelor, oamenii au ştiut să dezvolte cunoaşterea, înţelegerea şi stăpânirea calităţilor extraordinare pe care le au vegetalele. Ştiinţa plantelor şi a utilizării lor terapeutice este de o importanţă esenţială pentru viaţa omului.
Astăzi, datorită eficacităţii dovedite şi a binefacerilor sale incontestabile pentru sănătatea noastră, cura vegetală şi tratamentele naturiste au intrat în viaţa noastră. Autorul a alcătuit acest ghid ca să ne ajute să cunoaştem mai bine principiile vegetalelor şi, mai ales, ca să apelăm la proprietăţile preventive şi curative ale plantelor medicinale.
Lucrarea trece în revistă un mare număr de boli şi de afecţiuni curente, având indicat cel mai eficient tratament natural pentru eliminarea lor.
De asemenea, ghidului prezintă repertoarul principalelor plante folosite în fitoterapie, descriind acţiunea şi indicaţiile lor tradiţionale.
500 DE REŢETE NATURALE PENTRU SĂNĂTATE ŞI FRUMUSEŢE, cartea de mare succes a doctorului Marc Bosquet, este prezentată pentru prima dată cititorilor români, constituind un adevărat ghid de medicină naturistă.
I. CURA VEGETALĂ, IZVOR DE SĂNĂTATE ... 5
NEVOILE ALIMENTARE ... 7
FERMENŢII ŞI ENZIMELE ... 8
FLORA INTESTINALĂ ... 9
CLOROFILA ... 9
ACIZII ŞI BAZELE ... 11
ACIZII AMINAŢI ... 11
"SUPA LUI HIPOCRATE" ... 12
FOLOSIREA VEGETALELOR CRUDE ... 12
BĂUTURILE SĂNĂTOASE ... 13
PLANTELE AROMATE ... 14
ACIZII DIN FRUCTE ... 14
CURA ... 15
OBŢINEREA SUCURILOR ... 17

II. CALITĂŢILE FRUCTELOR, CEREALELOR SI LEGUMELOR ... 19
Afină, Alge, Alună, Anacard, Ananas, Anason verde, Angelică, Anghinare, Arahidă, Ardei iute, Ardei gras, Armurariu, Arpagic, Avocado, Banană, Bob, Brâncă, Busuioc, Caisă, Campanulă, Cartof, Caperă, Cardon, Castană, Castravete, Cassia fistula, Căpşună, Ceapă, Ceapă-ciorască, Chimen, Chmion, Chrithimum maritimum, Cicoare, Cimbru-de-grădină, Cireaşă, Ciuperci, Coacăză, Coacăză neagră, Coarnă, Condurul-doamnei sau Călţunaş, Conopidă, Coriandru, Creson, Cuişoare, Curmală, Dafin, Dovleac, Dracilă, Dudă, Eruca Sativa, Fasole verde, Fasole uscată, Fetică, Filimică sau Gălbenea, Fistic, Grâu, Grepfrut, Gutuie, Haşmă, Hasmaţuchi, Hrean, Hrişcă, Iarbă-grasă, Ienupăr, Iuiubă, Lămâie, Lăptucă, Limba-mielului, Linte, Lobodă, Mandarină, Mazăre, Măceaşă, Măcriş, Măslină, Măr, Mărar, Mei, Mentă, Migdală, Morcov, Moşmoană, Muştar, Mură, Nalbă, Nap, Năut, Nucşoară, Nucă, Nucă de cocos, Orez, Orz, Ovăz, Pară, Păducel, Păpădie, Păstârnac, Pătlăgea vânătă, Pătrunjel, Pepene galben, Pin, Piersică, Porumb, Porumbă, Portocală, Praz, Prună, Prună japoneză, Revent, Ridiche, Rodie, Roşcovă, Rozmarin, Rutabagă, Salsifi, Salvie, Scoruşă, Scorţişoară, Secara, Sfeclă albă, Sfeclă roşie, Smochină, Soia, Sorb, Sorg, Spanac, Sparanghel, Stafide, Strugure, Susai, Şofran, Tarhon, Tomată, Ţelină, Urzică, Usturoi, Vanilie, Varză, Zmeură

III. REŢETE CULINARE VEGETARIENE ... 101
Mazăre, Linte, Fasole, Cartofi, Ţelină, Morcovi, Varză, Conopidă, Lăptucă, Spanac, Usturoi, Ceapă, Grâu şi Paste făinoase, Porumb, Struguri, Lămâie, Mere, Prune, Caise, Pere, Nuci, Năut, Pătlăgele roşii, Dovleac

IV. PLANTE TĂMĂDUITOARE ... 157
CALITĂŢILE PLANTELOR ... 159
ABSINT (Artemisia absinthium) ... 160
ABSINT MARITIM (Artemisia maritima) ... 160
AFIN (Vacanium myrtillus) ... 160
AGAR-AGAR (Fucus spinosus) ... 161
ALBĂSTREA (Centaurea cyanus) ... 161
ALCHEMILĂ (Alchimilla vulgaris) ... 161
ANGELICA (Angelica archangelica) ... 162
ANGHINARE (Cynara scolymus) ... 162
ANASON VERDE (Pimpinella anisum) ... 162
ARISTOLOH (Aristolochia clematis) ... 163
ARNICĂ {Amica montana) ... 163
BADIAN (Illicium anisatum) ... 163
BARBA-URSULUI (Equisetum arvense) ... 164
BĂTRÂNIŞ (Erigeron Canadensis) ... 164
BOLDO (Boldoafragaus) ... 164
BRÂNCUŢĂ (Perysimum officinal) ... 164
BRÂNCA-URSULUI (Heracleum sphondylium) ... 165
BRAD (Anies pectinate) ... 165
BRUSTURE (Arctium lappa) ... 165
BUSUIOC (Ocymum basilicum) ... 166
BUSUIOCUL-CERBILOR (Menthe pulegium) ... 166
CALOMFIR (Tanacetum vulgare) ... 167
CASTAN SĂLBATIC (Aeculus hippocastanum) ... 167
CĂTUŞNIC (Nepeta cataria) ... 167
CÂNEPA-CODRULUI (Eupatorium canabinum) ... 167
CEAPA-VACII (Convohulus sepium) ... 168
CERENŢEL (Geum urbanum) ... 168
CHIMION (Carum carvi) ... 168
CICOARE SĂLBATICĂ (Cichorium intybus) ... 168
CIMIŞIR (Buxus semper vireui) ... 169
CIUBOŢICA-CUCULUI (Primula officinalis) ... 169
CIMBRIŞOR (Thymus vulgaris) ... 169
COACĂZ-NEGRU (Ribes nigrum) ... 170
COADA-RACULUI (Potentilla anserine) ... 170
COADA-ŞORICELULUI (Achillea millefolium) ... 171
CONDURUL-DOAMNEI (Tropaeolum masus) ... 171
CORIANDRU (Coriandru sativum) ... 172
CREŢUŞCĂ (Spiroea ulmarid) ... 172
CRUŞÂN (Rhamnusfrangula) ... 172
DAFIN (Laurus nobilis) ... 173
DRĂGAICĂ (Gallium verum) ... 173
DUMBEŢ (Tencrium scordium) ... 173
EUCALIPT (Eucalyptus globului) ... 173
FASOLE (Phascolis vulgarii) ... 174
FEREGUŢĂ (Polypodium vulgare) ... 174
FERIGĂ (Aspidiumfilix mas) ... 174
FILIMICĂ (Calendula officinalis) ... 174
FRAG (Frangaria vescd) ... 175
FRASIN (Fraxinus excelsior) ... 175
FUMĂRIŢĂ (Fumaria oficinalis) ... 176
GENŢIANĂ (Gentiana lutea) ... 176
GHIMBIR (Zingiber officinalis) ... 177
GHIMPE (Ruscus aculeatus) ... 177
GHIOC (Centaurea centaurium) ... 177
GROZMÂ (Sarothamnus scoparius) ... 177
GUTUI (Pyrus cydonia) ... 177
HAMAMELIS (Hamamelis virginica) ... 178
HAMEI {Humulus lupulus) ... 178
HAZMAŢUCHI (Cerefolium sativum) ... 179
HREAN {Cochlearia armoracia) ... 179
IARBĂ-MARE (Inula helenium) ... 179
IARBĂ-NEAGRĂ (Erica vulgaris) ... 180
IARBĂ-ROŞIE (Polygonum hydropiper) ... 180
IEDERĂ (Hedera helix) ... 180
IENUPĂR (Juniperus communis) ... 181
ILEX (Ilex aquifolium) ... 181
IRIS (Irisgermanica) ... 181
ISOP (Hyssopus officinalis) ... 182
IN (Linum usitatissimum) ... 182
LAPTELE-CUCULUI (Euphorbia cyparissias) ... 183
LĂCRĂMIOARĂ (Convallaria maialis) ... 183
LĂMÂIŢĂ (Lippia citriodora) ... 183
LĂSNICIOR (Solanum dulcamara) ... 184
LEMN-DULCE (Glycyrrhisa glabra) ... 184
LEVĂNŢICĂ (Lavandula vera) ... 184
LILIAC (Syringa vulgaris) ... 185
LIMBA-MIELULUI (Borrago officinalis) ... 185
LINGUREA (Cochlearia officinalis) ... 185
LUMÂNARE (Verbascum thapsus) ... 186
MAC-ROŞU (Papaver rheas) ... 186
MAGHIRAN MARE (Origanum vulgare) ... 186
MĂCEŞ (Rosa canina) ... 187
MAGHIRAN (Origanum majorana) ... 187
MĂSLIN (Olea europea) ... 188
MIGDAL (Amydalus communis) ... 188
MELISĂ (Melissa officinalis) ... 189
MENTĂ (Mentha piperata sau viridis) ... 189
MESTEACĂN (Betula alba) ... 189
MOŢUL-CURCANULUI (Polygonum aviculare) ... 190
MUR (Rubusfructicosus) ... 190
MUŞEŢEL (Anthemis nobilis) ... 190
MUŞTAR (Sinapis nigra, Sinapis alba, Sinapis arvensis) ... 191
NALBĂ (Malva sylvestris) ... 192
NALBĂ-MARE (Althea offcinalis) ... 192
NARCISA (Narcissus pseudo-narcissus) ... 193
NĂSTUREL {Nasturtium officinale) ... 193
NUC (Juglans regia) ... 194
NUFĂR (Nymphea alba) ... 194
OSUL-IEPURELUI (Ononis spinosa) ... 195
PARACHERNIŢĂ (Parietaria officinalis) ... 195
PASIFLORĂ (Passiflora incarnata) ... 195
PĂTLAGINĂ {Plantago major) ... 195
PANSEA-SĂLBATICĂ {Viola tricolor) ... 196
PĂRĂLUŢĂ (Bellisperennis) ... 196
PĂPĂDIE (Taraxacum dens leonis) ... 197
PĂRUL-FETEI (Adiantum capillus veneris) ... 197
PELIN (Artemisia spicata) ... 197
PELINIŢĂ, (Artemisia vulgaris) ... 197
PIERSIC {Amygdaluspersica) ... 197
PIR (Agropyrum repens) ... 198
PLOP (Populus nigra) ... 198
PODBAL (Tussilago farfara) ... 199
PORUMB (Zeamais) ... 199
PORUMBAR (Prunus spinosa) ... 199
PORTOCAL (Citrus vulgaris) ... 199
PORTOCAL AMAR (Citrus aurantium, varietatea amara) ... 200
RĂCHITAN (Lythrum salicaria) ... 201
RĂCULEŢ (Polygonum bistorta) ... 201
RĂSURĂ (Rosa gallica) ... 201
REVENT (Rheum oficinalis) ... 202
ROGOZ (Carex arenarid) ... 202
RODIU (Punica granatum) ... 202
ROIBĂ (Rubia tinctorium) ... 203
ROMÂNITĂ (Matricaria chamomilla) ... 203
ROSTOPASCĂ (Chelidonium majus) ... 203
ROZMARIN (Rosmarinus officinalis) ... 204
SALCĂ (Salix alba) ... 204
SALCÂM (Robinia pseudo-acacia) ... 205
SALCE (Smilax) ... 205
SALVIE {Salvia officinalis) ... 205
SĂMĂCIOARĂ (Sanicula europoea) ... 206
SCAIUL-DRACULUI (Eryngium campestre) ... 206
SCHINEL (Cnicus benedictus) ... 206
SCHINDUF (Trigonella faemum graecum) ... 206
SCLIPEŢI (Tormentilla erecta) ... 207
SĂPUNARNIŢĂ (Saponaria officinalis) ... 207
SANZIANÂ-DE-GRADINĂ (Solidago virga aurea) ... 207
SILNIC (Glechoma hederacea) ... 207
SIPICĂ (Scabiosa succisd) ... 208
SOC (Sambucus nigrd) ... 208
SORB (Cratoegus terminalis) ... 209
SPARANGHEL (Asparagus officinalis) ... 209
SULFINĂ (Melilotus ofikinalis) ... 209
SUNĂTOARE (Hipericum perforatum) ... 210
STRUGURII-URSULUI (Arbutus uva ursi) ... 210
ŞTEVIE-DE-GRĂDINĂ (Rumexpatientia) ... 210
TARHON (Artemisia dracunculus) ... 210
TEI (Tilia europea) ... 211
TRAISTA-CIOBANULUI (Thlaspi bursa pastoris) ... 211
TRIFOI-DE-BALTĂ {Menyanthes trifoliata) ... 212
TUIE (Tuya officinalis) ... 212
TURTITĂ (Gallium aparine) ... 212
TURTIŢĂ-MARE (Agrimonia eupatorid) ... 212
TURTA (Cynara cardunculus) ... 213
ŢELINĂ SĂLBATICĂ (Apium graveoleus) ... 213
ULM (Ulmus campestris) ... 213
UNGURAŞ {Marrubium vulgare) ... 214
URECHELNIŢĂ (Sempervivum tectorum) ... 214
URZICĂ ALBĂ (Lamium album) ... 214
URZICĂ (Urtica doica) ... 215
VALERIANĂ (Valeriana officinalis) ... 215
VÂSC (Viscum album) ... 215
VENINARIŢĂ (Gratiolas officinalis) ... 216
VERBINĂ (Verbana officinalis) ... 216
VERIGARIU (Rhamnus catharticus) ... 216
VIOREA (Viala adorata) ... 217
VINDECEEA (Heracleum sphondylium) ... 217
VIŢĂ-DE-VIE (Vitis vinifera) ... 217
ZMEUR (Rubus idoeus) ... 217

V. CÂTEVA TIZANE MIXTE ŞI REŢETE DIVERSE ... 219
TIZANE ŞI PREPARATE ... 221
REMEDII DIVERSE ... 231
CATAPLASME, COMPRESE ŞI LOŢIUNI ... 233
CLISME ... 235
BĂI ... 236
INHALAŢII ... 238

VI. REŢETE DE SĂNĂTATE ... 239

VII. PLANTELE ŞI FRUMUSEŢEA ... 265
FRUMUSEŢEA PĂRULUI ... 267
FRUMUSEŢEA TENULUI ... 270
FRUMUSEŢEA CORPULUI ... 277

VIII. BĂUTURI PENTRU TOATE ANOTIMPURILE ... 285
BĂUTURI DE PRIMĂVARĂ ... 287
BĂUTURI DE VARĂ ... 289
BĂUTURI DE TOAMNĂ ... 290
BĂUTURI DE IARNĂ ... 292

pag. 32-33

   ...cu produse salicilice care, de natură chimică, constituie pericole recunoscute pentru ficat şi sânge. În schimb, aceleaşi substanţe, elaborate pe cale naturală, existând în vegetale, acţionează cu o eficacitate sporită fără să prezinte pericol.
   Este binecunoscut faptul că ele diminuează acidul uric din urină. Este un alcalinizant al sângelui şi, în această calitate, întăreşte imunitatea naturală şi mecanismul de autoapărare.
   Conţinutul în săruri minerale le face utile în multe cazuri, mai ales în caz de tuberculoză şi de demineralizare. Ele conţin fier, fosfor, siliciu, element anticanceros, iod, indispensabil construcţiei "tiroxinei" glandei tiroide, brom, asociatul obişnuit al iodului în ţesuturi. Zahărul pe care îl conţin, foarte abundent, este levuloză pură, care îl face recomandabil diabeticilor. Căpşunile exercită o acţiune benefică şi asupra funcţiilor hepatice, asupra sistemului glandular şi a celui nervos. Sucul lor împiedică dezvoltarea germenilor.
   Pentru a obţine un efect salutar şi sensibil, trebuie să se mănânce în mod regulat zilnic în timpul sezonului. Dimineaţa pe stomacul gol, ele vor fi mai eficace. Se poate consuma astfel o jumătate de kilogram pe zi. Se mai poate să consacrăm o zi pe săptămână numai căpşunilor, consumate la fiecare masă, fără alte alimente. Căpşunilor nu trebuie să li se adauge nimic, nici zahăr şi nici cremă (în timpul curei), ci doar trebuie să fie spălate rapid la jetul de apă de la robinet. Doar dacă nu cumva provin din grădina familiei, caz în care se consumă fără alte formalităţi.
   Frunzele se folosesc în infuzie în caz de diaree, inflamaţie a ficatului, rinichilor, vezicii. Decoctul (se fierbe timp de cinci minute) de rădăcini este util în caz de cistită şi orice inflamaţie a căilor urinare.

   CEAPĂ (Allium cepa)

   In toate regiunile unde nu este o excepţie de a deveni centenar, ceapa constituie în general unul dintre elementele principale ale meselor; se consumă cu sare grunjdasă şi cu pâine neagră. Este remarcabil că aceşti centenari, mai numeroşi în Europa Centrală - unde ceapa e rege - decât în alte părţi, nu suferă în general de reumatism şi nu par să fie afectaţi de bătrâneţe. Aceasta se explică prin faptul că ceapa este un puternic antireumatismal. Nimic nu contribuie mai bine la dizolvarea şi eliminarea acidului uric.
   Se ştie că o infecţie se propagă mai ales pe un teren acid, or, cu acele săruri de sodiu şi de potasiu, ceapa este un generator de bază; ea contribuie, aşadar, la alcalinizarea sângelui şi umorilor, care astfel se vor apăra mai bine împotriva unei invazii toxice. Provocând în plus eliminarea unor cloruri, ceapa poate să resoarbă edemul, scurgerile seroase, ascita. Cu condiţia, bineînţeles, ca ficatul să nu fie prea degradat de o ciroză foarte avansată, de un cancer etc. Observaţii ştiinţifice recente au confirmat proprietăţile cepei în tratamentul diabetului. După toate aparenţele, acţiunea cepei ar fi comparabilă cu cea a insulinei (efecte hipoglicemiante). In realitate, dacă ceapa poate să fie la originea scăderii conţinutului zahărului din sânge, aceasta nu se întâmplă substituindu-se secreţiei pancreatice, aşa cum face insulina, ci stimulând, prin glucochinina pe care o conţine, organul însuşi care îşi reia funcţia întreruptă sau încetinită.
   Altă proprietate confirmată de ştiinţă: aceea de a acţiona în mod eficace asupra prostatei, când funcţionarea acestei glande este tulburată. Acum se tratează prostatele cu extracte din ceapă, aceasta crescând secreţia glandulară şi acţionând favorabil asupra întregului sistem urinar. Ca să beneficiem de toate calităţile cepei, trebuie să o folosim crudă. Dacă nu o putem tolera crudă, trebuie să o fierbem la foc domol.
   Fierberea aduce prejudicii şi conservării esenţelor sulfurate care dau savoare cepei. Această esenţă, foarte volatilă, este un remarcabil dezinfectant natural şi se elimină prin rinichi, pe care îi stimulează. Datorită iodului pe care îl conţine, ceapa decongestionează ganglionii limfatici, contribuie la echilibrul glandular, la stimularea sistemului de apărare a corpului şi la sporirea schimburilor dintre celule. Este, aşadar, indicată în caz de rahitism, tuberculoză, maladii ale pielii şi obezitate.
   Este cunoscut că ceapa conţine vitaminele A, B, C, fier, sulf, fosfor, silice, iod, potasiu, sodiu etc... Dacă se consideră că sulful este un antiseptic al sângelui, un regenerator al sistemului nervos şi un curativ al pielii şi al sistemului pilos; că fosforul favorizează munca cerebrală; că silicea contribuie la formarea oaselor solide şi arterelor suple, se va admite că ceapa are proprietăţi foarte utile. Ceapa facilitează somnul, contribuie la digestia lintei, fasolei şi bobului, este diuretică şi face viaţa imposibilă ascarizilor şi oxiurilor.

pag. 32-33

   ...cu produse salicilice care, de natură chimică, constituie pericole recunoscute pentru ficat şi sânge. În schimb, aceleaşi substanţe, elaborate pe cale naturală, existând în vegetale, acţionează cu o eficacitate sporită fără să prezinte pericol.
   Este binecunoscut faptul că ele diminuează acidul uric din urină. Este un alcalinizant al sângelui şi, în această calitate, întăreşte imunitatea naturală şi mecanismul de autoapărare.
   Conţinutul în săruri minerale le face utile în multe cazuri, mai ales în caz de tuberculoză şi de demineralizare. Ele conţin fier, fosfor, siliciu, element anticanceros, iod, indispensabil construcţiei "tiroxinei" glandei tiroide, brom, asociatul obişnuit al iodului în ţesuturi. Zahărul pe care îl conţin, foarte abundent, este levuloză pură, care îl face recomandabil diabeticilor. Căpşunile exercită o acţiune benefică şi asupra funcţiilor hepatice, asupra sistemului glandular şi a celui nervos. Sucul lor împiedică dezvoltarea germenilor.
   Pentru a obţine un efect salutar şi sensibil, trebuie să se mănânce în mod regulat zilnic în timpul sezonului. Dimineaţa pe stomacul gol, ele vor fi mai eficace. Se poate consuma astfel o jumătate de kilogram pe zi. Se mai poate să consacrăm o zi pe săptămână numai căpşunilor, consumate la fiecare masă, fără alte alimente. Căpşunilor nu trebuie să li se adauge nimic, nici zahăr şi nici cremă (în timpul curei), ci doar trebuie să fie spălate rapid la jetul de apă de la robinet. Doar dacă nu cumva provin din grădina familiei, caz în care se consumă fără alte formalităţi.
   Frunzele se folosesc în infuzie în caz de diaree, inflamaţie a ficatului, rinichilor, vezicii. Decoctul (se fierbe timp de cinci minute) de rădăcini este util în caz de cistită şi orice inflamaţie a căilor urinare.

   CEAPĂ (Allium cepa)

   In toate regiunile unde nu este o excepţie de a deveni centenar, ceapa constituie în general unul dintre elementele principale ale meselor; se consumă cu sare grunjdasă şi cu pâine neagră. Este remarcabil că aceşti centenari, mai numeroşi în Europa Centrală - unde ceapa e rege - decât în alte părţi, nu suferă în general de reumatism şi nu par să fie afectaţi de bătrâneţe. Aceasta se explică prin faptul că ceapa este un puternic antireumatismal. Nimic nu contribuie mai bine la dizolvarea şi eliminarea acidului uric.
   Se ştie că o infecţie se propagă mai ales pe un teren acid, or, cu acele săruri de sodiu şi de potasiu, ceapa este un generator de bază; ea contribuie, aşadar, la alcalinizarea sângelui şi umorilor, care astfel se vor apăra mai bine împotriva unei invazii toxice. Provocând în plus eliminarea unor cloruri, ceapa poate să resoarbă edemul, scurgerile seroase, ascita. Cu condiţia, bineînţeles, ca ficatul să nu fie prea degradat de o ciroză foarte avansată, de un cancer etc. Observaţii ştiinţifice recente au confirmat proprietăţile cepei în tratamentul diabetului. După toate aparenţele, acţiunea cepei ar fi comparabilă cu cea a insulinei (efecte hipoglicemiante). In realitate, dacă ceapa poate să fie la originea scăderii conţinutului zahărului din sânge, aceasta nu se întâmplă substituindu-se secreţiei pancreatice, aşa cum face insulina, ci stimulând, prin glucochinina pe care o conţine, organul însuşi care îşi reia funcţia întreruptă sau încetinită.
   Altă proprietate confirmată de ştiinţă: aceea de a acţiona în mod eficace asupra prostatei, când funcţionarea acestei glande este tulburată. Acum se tratează prostatele cu extracte din ceapă, aceasta crescând secreţia glandulară şi acţionând favorabil asupra întregului sistem urinar. Ca să beneficiem de toate calităţile cepei, trebuie să o folosim crudă. Dacă nu o putem tolera crudă, trebuie să o fierbem la foc domol.
   Fierberea aduce prejudicii şi conservării esenţelor sulfurate care dau savoare cepei. Această esenţă, foarte volatilă, este un remarcabil dezinfectant natural şi se elimină prin rinichi, pe care îi stimulează. Datorită iodului pe care îl conţine, ceapa decongestionează ganglionii limfatici, contribuie la echilibrul glandular, la stimularea sistemului de apărare a corpului şi la sporirea schimburilor dintre celule. Este, aşadar, indicată în caz de rahitism, tuberculoză, maladii ale pielii şi obezitate.
   Este cunoscut că ceapa conţine vitaminele A, B, C, fier, sulf, fosfor, silice, iod, potasiu, sodiu etc... Dacă se consideră că sulful este un antiseptic al sângelui, un regenerator al sistemului nervos şi un curativ al pielii şi al sistemului pilos; că fosforul favorizează munca cerebrală; că silicea contribuie la formarea oaselor solide şi arterelor suple, se va admite că ceapa are proprietăţi foarte utile. Ceapa facilitează somnul, contribuie la digestia lintei, fasolei şi bobului, este diuretică şi face viaţa imposibilă ascarizilor şi oxiurilor.

pag. 138-139

   LĂMAIE

   Supă de lămâie

   Se pune la fiert 1 1 apă, zeama a 2 lămâi, coajă rasă de la o lămâie, o lingură de făină şi zahăr după gust. După ce au fiert, se adaugă 2 gălbenuşuri bătute. Se ia vasul de pe foc. Din albuşul bătut spumă, luăm cu o linguriţă şi facem găluşte şi le punem în supă.
   Se serveşte călduţă sau rece.

   Sfeclă în lămâie
   1 cană de apă; 1/2 cană zeamă de lămâie; 2 linguri de zahăr; 1 linguriţă de sare; 1 frunză de dafin; sfeclă fiartă.
   Se pun zahărul, zeama de lămâie şi sarea împreună cu apa la foc pentru a fierbe. După ce s-a luat de pe foc, zeama fiind tot caldă, se adaugă felii de sfeclă fiartă, având grijă ca zeama să acopere feliile de sfeclă. Se acoperă cu o farfurie şi se lasă să se răcească. Ca garnitură se foloseşte un ou fiert, precum şi sfecla tăiată în felii. Se serveşte cu foi de pătrunjel verde. Parte din zeamă va fi folosită ca sos.

   Budincă de lămâie
   6 ouă, 5 linguri de făină, 4 linguri de zahăr, o lămâie.
   Se freacă gălbenuşurile cu 2 linguri de zahăr praf, coajă de lămâie şi zeamă, timp de un sfert de oră. Apoi se adaugă albuşurile bătute spumă, zahărul rămas, făina şi se amestecă bine. Această compoziţie se pune într-o formă unsă şi se fierbe în aburi 30 de minute, descoperită. Înainte de a se servi, se toarnă deasupra un chateau (amestec de un gălbenuş la un pahar cu lapte şi coajă de lămâie rasă).

   Sos de lămâie
   2 ouă întregi şi 2-3 gălbenuşuri, 100 g zahăr bucăţi frecat pe coajă de lămâie, un pahar cu apă, zeama a 2 lămâi şi puţină făină. Se amestecă împreună şi se bat cu telul, pe foc, fără să fiarbă. Acest sos se serveşte ca atare sau cu pişcoturi, biscuiţi sau alte prăjituri.

   Cremă de lămâie cu albuş de ou
   Frecăm bine 3 gălbenuşuri de ou cu 6 linguri de zahăr tos, adăugăm zeama de la o lămâie şi puţină coajă, apoi 3 foi de gelatină vegetală, care au fost înmuiate în 50 ml apă caldă. După ce am amestecat bine toate ingredientele, adăugăm şi cele 3 albuşuri de ou bătute spumă. Se fierbe în aburi. Se serveşte rece.

   Cremă de lămâie
   7 ouă întregi se bat bine cu un pahar cu apă şi zeama de la 2 lămâi. Apoi această compoziţie se strecoară într-un castron, se amestecă cu 200 g zahăr frecat pe coajă de lămâie spre a prinde miros, se aşază pe foc şi se bate cu telul până se îngroaşă ca o cremă, dar fără să fiarbă. Se serveşte în pahare sau boluri garnisită cu pişcoturi şi fructe.

   Cremă de lămâie cu frişca
   100 g zahăr praf, 5 ouă, coajă rasă de lămâie, zeamă de la 3-4 lămâi, frişca.
   Zahărul şi gălbenuşurile se freacă spumă cu o lingură. Se adaugă zeama de lămâie, coaja rasă şi se bate din nou. Apoi se aşază într-o formă şi se fierbe deasupra aburilor, adică într-o formă pusă într-un vas în care fierbe apa. Când e gata, se toarnă crema în pahare pe jumătate pe care le ţinem la gheaţă 1-2 ore. Când servim, umplem paharul cu frişcă şi garnisim cu dulceaţă.

   Prăjitură de lămâie
   Frecăm 250 g zahăr cu 5 gălbenuşuri, coajă rasă de lămâie sau zeama de la 2 lămâi. Apoi amestecăm cu 250 g făină de cartofi, 70 g făină de grâu, 90 g migdale, nuci sau sâmburi de caise tăiate fin şi albuşurile de la cele 5 ouă. Când aluatul este gata, se aşază cu linguriţa în tavă, grămăjoare, cu distanţă între ele. Se coace la foc potrivit.

   Limonadă
   Se amestecă 1l apă cu 200 g zahăr, coaja rasă de o lămâie şi se lasă să stea câteva ore. Apoi se adaugă zeama de la 2-3-4 lămâi.

   Limonadă cu sirop
   Se prepară mai întâi un sirop din 500 ml apă şi 50 g zahăr şi se lasă să fiarbă până s-a redus la jumătate. Apoi se amestecă cu...

pag. 189-190

   MELISĂ (Melissa officinalis)
   Digestivă şi carminativă, facilitează digestia şi expulzarea gazelor. Antispastică, tonică şi sedativă, ea este utilă şi în caz de ameţeli, palpitaţii, indigestie, migrenă, emotivitate şi criză de nervi.
   Doză. O linguriţă la o cană de apă clocotită. Se infuzează timp de zece minute. Se bea trei ceşti pe zi.
   Vin de melisă:
   Se pun la macerat 50 g de frunze de melisă într-un litru de vin roşu sau alb timp de patruzeci şi opt de ore. Se strecoară. Se bea un pahar înainte de fiecare masă.
   Apă de melisă:
   Se foloseşte împotriva sincopelor, leşinurilor şi altor indispoziţii.
   Lichior de melisă:
   100 g frunze de melisă
   10 g scorţişoară
   10 g rădăcini de angelică
   10 g nucşoară
   10 g cuişoare
   10 g seminţe de coriandru
   15 g coajă de lămâie
   700 g alcool de 60 de grade (sau 1000 g rachiu).
   Se lasă totul la macerat timp de opt zile agitând din când în când. Se strecoară. Un păhărel după masă facilitează digestia.

   MENTA (Menthapiperata sau viridis)
   Menta stimulează stomacul şi favorizează evacuarea gazelor, calmează stările de vomă şi tuşea spastică.
   Se recomandă şi în caz de colică şi indigestie.
   Doză. O linguriţă la o cană de apă clocotită. Se infuzează timp de zece minute. Se bea o cană după fiecare masă sau trei căni pe zi, între mese.

   MESTEACĂN (Betula alba)
   Scoarţa este depurativă şi digestivă. Frunzele, diuretice, sunt utile în caz de hidropizie şi edem cardiac. Se mai recomandă în caz de gută şi reumatism. Mugurii sunt folosiţi în caz de obstru-are a ganglionilor limfatici.
   Uz intern. O linguriţă de scoarţă la o cană de apă. Se fierbe cinci minute. Se bea trei căni pe zi, înainte de mese. Se pune o linguriţă de frunze la o cană. Se fierbe şi se infuzează timp de zece minute. Se bea trei căni pe zi, între mese. Se pune o lingură de muguri la o cană. Se fierbe la foc mic timp de zece minute. Se bea o cană înainte de fiecare masă.
   Uz extern. Două mâini la un litru de apă. Se ţin la fiert zece-cincisprezece minute. Se foloseşte la spălaturi şi comprese în cazul bolilor de piele şi ganglionilor inflamaţi.

   MOŢUL-CURCANULUI (Polygonum aviculare)
   Se recomandă în caz de diabet, albuminurie, retenţie urinară, diaree şi atunci când scuipăm sânge. Este un astringent slab, pe care îl putem folosi timp mai îndelungat. Se utilizează şi în caz de hemoroizi, tuberculoză, pierderi albe şi inflamaţia uretrei.
   Uz intern. O linguriţă la o cană cu apă clocotită. Se infuzează timp de douăzeci de minute. Se bea 2-4 căni pe zi.
   Uz extern. Se aplică inflorescenţele proaspete sau uscate pe rănile deschise ca să se oprească hemoragia.

   MUR (Rubus fructicosus)
   Fructele sunt astringente, recomandate împotriva durerii de gât, diareei şi enteritei.
   Frunzele au aceleaşi proprietăţi şi sunt, în plus, recomandate în caz de hematurie şi pierderi albe, reumatism gutos, cistită şi febră eruptivă.
   Uz intern. O lingură de frunze sau fructe la o cană. Se fierbe două minute şi se infuzează zece minute. Se bea trei căni pe zi, între mese.
   Uz extern. O mână de frunze la un litru de apă. Se fierbe timp de cincisprezece minute. Se lasă să se răcească. Se adaugă două-trei linguri de miere. Se foloseşte la gargară şi băi de gură.

   MUŞEŢEL (Anthemis nobilis)
   Florile au multe calităţi şi justifică folosirea sa în caz de tulburări digestive, obstruare a ficatului şi splinei, depresie şi criză nervoasă, dureri de cap care însoţesc gripa.

pag. 258-259

   Litiază renală (calculi renali)
   Flori de limba-miellului, iarbă-neagră, frunze de hasmaţuchi, rizomi de pir, frunze de creson, seminţe şi rădăcini de mărar, frunze de frasin, bace de ienupăr, frunze de silnic, frunze de mentă, de urzică, de paracherniţă, de pătrunjel, cozi de cireşe, rădăcină de hrean, frunze de mur, flori, frunze şi scoarţă de soc, miez de tei.

   Drenaj renal
30 g flori de limba-mielului
30 g flori de iarbă-neagră
30 g frunze de hasmaţuchi
30 g bace de ienupăr
30 g flori de soc.
   Se pun patru linguri de amestec la un litru de apă clocotită şi se lasă să infuzeze timp de zece minute. Se bea întreaga cantitate în cursul zilei.

   Alt preparat
30 g rizomi de pir
30 g frunze de frasin
30 g frunze de silnic
30 g frunze de urzică
30 g frunze de paracherniţă.
   Se pun patru linguri de amestec într-un litru de apă, se fierbe două-trei minute, apoi se lasă să infuzeze timp de zece minute.
   Se bea întreaga cantitate în cursul zilei.
   Aceste două preparate se alternează cu miezul de tei-sălbatic, tot un litru pe zi.

   Menopauză
   Flori de muşeţel, rizomi de pir, frunze de mentă, de urzică şi de salvie.
   Una dintre aceste plante, două-trei căni pe zi.

   Menstruaţie dureroasă
   Flori de muşeţel, scorţişoară, frunze de tarhon, de dafin, de melisă, de pătrunjel, de rozmarin, stigmate de şofran.

   Preparat
20 g flori de muşeţel
10 g frunze de tarhon
20 g frunze de melisă
10 g frunze de pătrunjel.
   Se pune o lingură de amestec la o cană de apă clocotită şi se lasă să infuzeze timp de zece minute. Se recomandă să se bea două căni pe zi, înainte şi după menstruaţie.
   În afara perioadei de menstruaţie, preparatul se poate lua pentru circulaţia sângelui (vezi Circulaţia sângelui).

   Menstruaţie insuficientă
   Frunze de busuioc, seminţe de chimion, frunze de tarhon, seminţe de mărar, frunze de mentă, de pătrunjel, de rozmarin, de salvie, de cimbrişor, de lămâioară, stigmate de şofran.

   Tizană asortată
20 g frunze de tarhon
20 g seminţe de mărar
40 g frunze de pătrunjel
20 g frunze de rozmarin
20 g frunze de salvie
1 g stigmate de şofran.
   O lingură de amestec la o cană de apă. Se fierbe două-trei minute. Se lasă să infuzeze timp de zece minute şi se recomandă să se bea două căni pe zi, douăzeci de zile pe lună (în afara perioadei de menstruaţie).
   Faceţi din când în când o cură de tizană de primăvară (vezi Cura de primăvară).

   Migrenă
   Flori de muşeţel, flori de levănţică, frunze de maghiran, de melisă sau de mentă."
   Una dintre aceste plante, două-trei căni pe zi.

   Nevralgii
   Flori de muşeţel, cuişoare (nevralgie dentară). Câteva căni pe zi din una dintre aceste plante.

  • cartea a apărut în august 2014 la editura Nicol, în cadrul colecţiei Practik
  • traducător: Nicolae Constantinescu
  • cartea cuprinde 304 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.220 kg
  • ISBN: 978-606-8558-05-9
  • cartea a fost vizualizată de 1635 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "500 de reţete naturale pentru sănătate şi frumuseţe"
carţi din acelaşi domeniu cu "500 de reţete naturale pentru sănătate şi frumuseţe"
(terapii > dietoterapie)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare miercuri, 18 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar