7 chei pentru atingerea nemuririi

   Opera la roşu alchimică

   Plexul frontal pus în legătură cu glanda pituitară este locul prezenţei Spiritului. Discipolii - capabili de disciplină interioară - pot transfera energiile plexului laringian şi cardiac la centrul frontal: devenit slujitorul sufletului, eul lor nu mai funcţionează pentru sine. Ei au descoperit iubirea şi au găsit libertatea interioară.
   Acest plex este constituit din substanţă mentală sau chitta; este cel al clarviziunii, care alimentează gândirea raţională, discriminantă şi intelectuală; poate aduce în minte forme colorate şi mobile în relaţie cu claritarea gândurilor. Energia sa este intuiţia care, coborând din plex în plex, ajunge în final la cel coccigian pentru a se concretiza. Acest suflu divin al inspiraţiei poate fi blocat printr-un exces de activitate intelectuală (ce separă şi distruge dacă nu este insuflată de iubire).
   Energia supramentală a lui Uranus se poate înălţa mulţumită lui şi poate deveni forţa eliberatoare a unei stări de conştiinţă unificată şi un centru de iluminare ce colaborează cu Planul divin. Dualităţile, egoismul şi spiritul separator lasă loc conştiinţei hristice căci, spaţiu al mariajului mistic dintre Tatăl şi Mama din ceruri, centrul frontal permite naşterea Fiului.
   Pe deplin fericit, discipolul este inspirat în permanenţă după ce a integrat energia supramentală care îi permite deopotrivă altruismul şi îndatoririle. El poate să facă flacăra interioară să strălucească şi să practice "duşul de lumină" vizualizând o lumină albă de-a lungul coloanei vertebrale, pentru a deveni un centru magnetic de putere luminoasă.
   Cel de-al treilea ochi, sau ochiul lui Shiva la hinduşi, atribuit Androginului primordial, nu are o existenţă reală în centrul frontal: generat treptat în timpul meditaţiilor, el se deschide către viziunea spirituală, către înţelepciune şi cunoaştere nemijlocită, orientate chiar spre esenţa lucrurilor, contrar vederii comune aflate în relaţie cu plexul solar inferior.
   Indisolubil legat de karmă, el revelează trecutul ca o oglindă a sufletului, permite traversarea mirajului vieţii terestre şi vizualizarea împărăţiei divine pe Pământ înainte de unirea cu forţa dragostei universale.
   Intuiţia pură sau mentalul divin şi colaborarea cu planul divin pot fi retransmise celui de alături de discipolul care se simte detaşat în fiinţa sa interioară, acţionează cu inteligenţă, independenţă şi o selectivitate intuitivă a adevăratelor valori. Claraudiţia, clarviziunea şi darul profeţiei se dezvoltă. Practicând în paralel răbdarea, prudenţa şi ponderaţia, el sfârşeşte prin a atinge o puritare "absolută" a intenţiei, care îi deschide accesul la liniştea înaltelor locuri spirituale. Elanurile lui nu au reticenţe, sentimentele îi sunt pure, afectivitatea, autonomă, compasiunea, nelimitată şi încercările sunt depăşite cu smerenie. După ce şi-a rezolvat problemele karmice, poate să-şi ajute şi anturajul să se elibereze de sechelele trecutului. Capabil să viseze şi să creeze, tot aşa cum este apt să iubească, el se deschide în faţa Conştiinţei hristice în timpul meditaţiei, ceea ce le permite maeştrilor să o atingă, să-şi înalţe din ce în ce mai sus energia supramentală şi să o fecundeze: el se scaldă în Unitate şi Iluminare. Atunci când mentalul este activat de idei abstracte şi se adaugă la înţelegerea voinţei divine, cele trei aspecte ale mentalului (materia mentală, mentalul abstract şi intuiţia) sunt unificate: fiinţa regăseşte divinul.

   Plexul coronal manifestă dezvoltarea spirituală.
   Corpul divin permite integrarea Conştiinţei divine până
în acel moment doar percepută, căci, legat la plexul frontal, mentalul superior - sau corpul budic - permite vibrarea la unison cu ea. Aceasta autorizează desprinderea definitivă din lanţul incarnărilor: sufletul părăseşte dura planetă-şcoală pentru a trăi în sfere mai înalte şi mai fericite.
   Discipolii evoluaţi şi iniţiaţii antrenaţi în lucrarea spirituală sunt stimulaţi de energia centrului coronal, la rândul lui în legătură cu toate centrele, în special cu cel coccigian.
   Situat deasupra craniului, el se dezvoltă prin meditaţie şi slujire. El guvernează spiritul ştiinţific, noua ordine, înţelepciunea şi permite descoperirea tuturor planurilor manifestării ca o înflorire a conştiinţei. Acest receptacul al forţei electrice poate emite, la mistici, un halou de lumină sau o aureolă. El este adesea reprezentat printr-un munte - asimilat cu capul -, căci starea sa transcendentă nu poate fi atinsă decât după iniţiere, în ebraică, termenul Golgotha semnifică "locul craniului",...

   Lucrarea pe cea de-a şasea cale, de la Hod-Marte la Netzah-Venus

   Această lucrare marchează graniţa dintre şefi roţi i manifestării şi ai lumii formării - unde entităţile sunt construite în plan eteric. în contact direct cu fulgerul violent, orizontal şi mai ales ermetic, munca aspirantului reprezintă garda primei săbii inferioare a arborelui şi poartă lancea verticală a lui Zain, care atacă mirajul celor cinci simţuri. Sufletul şi instinctele se înfruntă pe acest drum al Androginului în lumea inferioară şi el este suportul principal al dualităţilor eului.
   Dacă aspirantul se ambiţionează să-şi transforme dorinţele pasionale în dorinţa de a evolua, trebuie să armonizeze şi să echilibreze iubirea autentică şi viaţa senzorială. I se cere să ştie cu exactitate dacă este numai un trup ori numai un suflet sau un spirit... Dacă răspunde corect că trupul îi este dirijat de suflet şi spirit, Forţele inferioare - care se hrănesc din greşelile lui - reacţionează violent; este posibil ca unele şocuri emoţionale sau fizice provocate de manifestări parapsihice să încerce să separe aspectele pe care el le unifica, încercând să se rupă de vechile tendinţe, va trebui să urce din nou firul cu plumb pentru a-şi reîntâlni conştiinţa superioară, propria putere de înţelegere şi stăpânire de sine. Prin urmare, trebuie să se desprindă de viaţa pasională, chiar dacă şi mai ales dacă trebuie să sufere. Numai în acest caz suflul lui He îi ridică la suprafaţă bogăţia interioară şi îl incită, să urmeze legea progresului, care însufleţeşte toată Creaţia.
   Pe cea de-a şasea cale, el trăieşte prima noapte întunecată, cea a simţurilor, căci sufletul său nu i se va putea deschide Sufletului divin decât după respingerea seducţiilor senzoriale şi pasionale, până acum atât de agreabile şi atrăgătoare. Dezagreabil pentru senzualitate, acest întuneric al simţurilor luminate de valorile autentice ale iubirii eliberează în mod avantajos de o erotomanie dubioasă. Aspirantul este cufundat în ea o perioadă mai mare sau mai mică, ce depinde chiar de gradul lui de puritate, şi riscă să sufere, căci nu a apucat încă să guste din nectarul spiritual. Această noapte îi pune sufletul la încercare, apoi declanşează o profundă conştientizare;...

   Ariditatea celei de-a noua căi este atentă într-adevăr la expulzarea dureroasă a miasmelor trecutului: odată deschis, abisul lasă să ţâşnească hibrizii înspăimântători, violenţi în lupte şi înzăuaţi în cele mai negre iluzii; aceste demultiplicări ale şarpelui-Satana sunt "legiune", dar aspirantul trebuie să aleagă între calea propriei distrugeri sau cea a Luminii, care îl va face să respingă temerile, ezitările, perturbările, despre care va înţelege că nu sunt decât propriile recăderi karmice: ele nu există pentru cel care merge spre Lumină şi nu se întoarce niciodată... Ciclurile destinului pot fi deci eliberate din lanţuri: devenind responsabil, va lua contact cu eternitatea. Vechiul om va muri şi şarpele se va preschimba.
   Aspirantul trebuie să scape de tendinţa de a-şi rumega vechile probleme, să trăiască în prezent şi să-şi construiască viitorul, fără să se întoarcă şi să se culpabilizeze. El trebuie să respingă orice atracţie retroactivă nesănătoasă şi să meargă înainte, să nu mai exprime în mod excesiv ceea ce îl perturbă, căci cuvântul dă o realitate lucrului, îl concretizează. întrucât intelectul îl face să regreseze prin transmiterea în mod fals a tradiţiilor şi informaţiilor, trebuie să stimuleze discernământul şi intuiţia, dar mai ales aspiraţia spirituală, fără de care nu va şti nici să înţeleagă lecţiile trecutului, nici să se orienteze spre viitor, învârtindu-se în cerc în jurul ignoranţei şi inconştienţei sale, fără să profite de prezent.
   în loc să-şi transforme modul de a vedea şi de a gândi, fiinţa încă puţin trezită riscă să-şi perpetueze vechile greşeli, să se complacă în negativitate şi să nu înţeleagă încercarile vieţii; dacă le refuză sau nu face niciun efort să le clarifice, va rămâne singură şi nenorocită... dar acul scorpionului îl va împinge înainte, căci autodistrugerea nu rezolvă nimic: oricât ar costa, evoluţia trebuie să continue.
   Inteligenţa şarpelui - fie ea mercuriană, saturniană sau marţiană - pretinde purificarea prin limpezimea unei conştiinţe ce respinge vagul, mirajul, minciuna. Aspirantul luptă să cucerească adevărul, frumuseţea şi autenticitatea, să-şi lumineze conştiinţa şi să acceadă la un nivel superior al arborelui, în loc să se lase ţintuit sub Abis de false valori sau demoni.

       în capitolul 9 al Apocalipsei

   Precum cea a arborelui, falia, odată deschisă, pune în evidenţă lăcuste compozite ciudate şi înspăimântătoare, care creează suferinţe atroce pentru a goli şi a elibera iadul plin de patimi al subconştientului: odată ejectate, aceste forme-gânduri negative îl torturează încă pe aspirant timp de cinci luni.
   După aceea, aspirantul poate să conştientizeze că ghearele acestor vietăţi sunt de fapt cele ale propriilor angoase. Acest capitol va insista mult pe poluările psihice care le generează pe cele mai multe dintre ele.
   Muşcăturile-înţepături ale reacţiilor emoţionale şi ale perturbărilor trebuie suportate, indiferent că vin din vieţi anterioare, din astralul de jos sau din emotivitate; toate trebuie transcense, în caz contrar, orice progres este imposibil.
   1. Şi a trâmbiţat al cincilea înger şi am văzut o stea căzută din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii adâncului.
   2. Şi a deschis fântâna adâncului şi fum s-a ridicat din fântână, ca fumul unui cuptor mare şi soarele şi văzduhul s-au întunecat de fumul fântânii.
   Alchimie: Odată deschis, creuzetul degajă un fum opac; operatorul pune turta sau brânza pe grătarul supraîncălzit pentru a o degaja de elementele ei volatile. După încălzirea retortei, partea ei superioară este opacificată de vapori, comparaţi adesea cu norii - nebula - sau cu fumul.
   Prima cheie alchimică deschide temniţe întunecate, unde este închis mercurul.
   Pentru operator, fumul se înrudeşte cu ignoranţa şi inconştienţa care voalează realitatea; Dumnezeu va fi descoperit în această ceaţă, dar mai întâi trebuie întâlnit diavolul...
   Zodiac alchimic: decan 13
   • Scorpionul, regent Marte 8, decan Lună 4
   Scorpionul reprezintă străfundurile subconştientului, dificultăţile, angoasele, autoritatea exercitată asupra altuia, orgoliul, dramatizarea, perversitatea, reaua-voinţă sinistră, nevoia de dominaţie distrugătoare şi excesul de importanţă a plăcerilor terestre sau carnale. Reprezentând moartea, el deschide şi drumul spre renaştere.

   Discipolul este uneori tentat să abandoneze totul, să-şi reprime aspiraţiile sau să le disperseze; poate suferi nevroze obsesive provocate de puterile rău folosite ale incarnărilor precedente, care îi demonstrează cât a putut fi de distrugător, şi riscă chiar să le folosească din nou dacă regresează spre planurile inferioare. în fine, numai pentru a se întâlni din nou cu Dumnezeu, el îşi poate dori moartea...
   Dacă evoluţia spirituală îl ajută să traverseze acest drum, el manifestă interes pentru metafizică, fără să cadă în demer¬sul fenomenal (vedere emoţională, magie, spiritism, necromanţie etc), ci, dimpotrivă, folosindu-şi credinţa, discernământul intuiţiei şi voinţa de a face bine; ajutat de Seniorii karmei sau ai Adevărului, înţelege că răspunsurile se găsesc în mântuire şi îşi orânduieşte aspiraţia spirituală în funcţie de cauzele şi efectele intervenite în propria viaţă. în acest caz, trebuie să renunţe la vechile concepte: a crezut că eul şi corpul său erau condamnabile, dar înţelege că nu sunt decât automate con¬duse de energia vitală şi de suflet, ce nu trebuie distruse, ci penetrate de mentalul superior.
   Noua lor transmutaţie îi permite să-şi reorienteze conştiinţa, să respingă Răul din inimă şi să-şi educe emoţiile şi reacţiile ca pe nişte copii prost crescuţi. în ilustraţiile alchimice, un grădinar smulge buruienile sau influenţele, care cresc în planurile inferioare. Discipolul îşi simte energiile eliberate de vibraţiile joase - chiar în corpul carnal, ce începe"să moară încă de la naştere -, căci este însufleţit de energiile celeste ca de o fântână a Tinereţii. Propria sa bogăţia interioară se revarsă apoi ca o rouă asupra anturajului: el se simte în armonie cu universul, căci germenele Intuiţiei-Cunoaşterii- înţelepciunii tot creşte în el.
   Dezvoltându-şi aceste virtuţi, va putea contacta Sufletul Lumii, unit cu Jupiter, ca pe ghidul propriului suflet, pus în relaţie cu Soarele; dualităţile sale vor fi armonizate, el va dărui şi va primi înapoi, îşi va exalta sensibilitatea superioară prin filantropie, solidaritate sau creativitate inspirată, va dezvolta şi mai mult idealurile personale şi va încerca el însuşi să se înalţe cât mai sus.

   Lucrarea pe cea de-a optsprezecea cale, de la Tiphereth-Soare la Hochman-Neptun

   Trebuie să intervină Apa divină pentru a desăvârşi înflorirea sufletului uman generat în Tiphereth-Soare.
   Consacrată elementelor şi lumii formale, această cale permite perceperea şi înţelegerea aspectului feminin al Manifestării, care include inteligenţa corpului, sângele, secreţiile, glandele, fluxul şi refluxul, mareele, creşterea vegetală, ciclurile menstruale feminine.
   Anticii o numeau Paznicul porţii de la nord, orizont al ignoranţei şi al haosului dacă discipolul refuză Apa lui Hoc-hmah şi lumina lui Tiphereth. în timpul străbaterii acestui drum, întrebări dureroase îmbinate cu îndoială şi angoasă îl fac pe discipol să tremure în faţa poluărilor negativităţii umane sau a celor care îi mai rămân de suprimat. Apoi, el îşi controlează mai bine senzualitatea, după ce a acceptat-o ca pe o lege naturală; meditând asupra ierarhiilor creatoare, el conştientizează că trupul omului este templul simbolic al lui Dumnezeu, încearcă să-şi asume mai bine responsabilităţile superioare şi să manifeste planul în viaţa sa individuală.
   Mai târziu, percepe "viziunea lui Dumnezeu faţă în faţă", devenit vizibil prin propria-i lumină, iată de ce a optsprezecea cale este dedicată simbolismului, intuiţiei, clarviziunii şi mediumnităţii: totul este resimţit profund, fără intelectualism, şi toate formele de creativitate se dezvoltă după această apariţie. După botezul cu lumina lui Tiphereth, care a oferit dragostea umană de la suflet la suflet, acum se propune comuniunea cu Sufletul divin. Această uniune a Focului fizic şi a Apei spirituale atrage umiditatea lui Yesod-Lună pentru a o sublima, în aşa fel încât ea să poată reconstitui Androginul, în Daath: separaţi din dragoste, Hristos şi Lucifer vor putea să se regăsească în acelaşi timp cu omenirea transfigurată.
   Plexul mondial al lui Hochmah este zodiacul Mesei rotunde cosmice, imagine completă a lui Dumnezeu şi-a celor doisprezece oameni cereşti ai Săi; ei îl încurajează pe discipol să accepte să treacă pe celălalt mal sau de cealaltă parte a oglinzii pentru a vedea realitatea curăţată de orice proiecţie personală.