A patra cale - vol. 2

   R: Nu, cu siguranţă nu. Nu poţi opri impresiile, dar, aşa cum am spus, le poţi ţine la distanţă şi să atragi un alt tip de impresii, deoarece trebuie să înţelegem faptul că anumite impresii nu trebuie să le admitem. Există multe impresii care îţi pot distruge viaţa dacă le accepţi suficient de mult timp, ori dacă ai obiceiul de a căuta impresii rele. De exemplu, cei care stau pe stradă şi privesc la un accident, apoi încep să vorbească despre el. Aceştia nu fac altceva decât să acumuleze impresii greşite. Oamenii care acumulează scandaluri sau cei care văd răul în orice lucru - aceştia colecţionează impresii greşite. Nu trebuie să te gândeşti prea mult cum să alegi impresiile corecte, ci cum să te izolezi de cele rele. Doar astfel vei reuşi să obţii un anumit control. Da,că încerci să colectezi impresii bune, nu vei face altceva decât să te amăgeşti. Deci, deşi nu poţi aduce spre tine impresiile bune, poţi, chiar de la început, să înveţi să le controlezi, izolându-te de impresiile rele.
   Trebuie să ţii minte că, pentru a controla impresiile într-o anumită măsură, trebuie să fii treaz. Când eşti adormit nu poţi controla nimic. Pentru a controla lucruri simple trebuie să te trezeşti şi să practici, pentru că dacă eşti obişnuit cu anumite impresii care pentru tine sunt greşite, atunci îţi va lua ceva timp. Un "eu" va şti că este necesar să te izolezi, dar poate că altor zece "eu-ri" le vor place acele impresii.
   I: Impresia de creare a artei obiective poate produce un exemplu de impresie superioară?
   R: Depinde în întregime de tine şi de starea ta. Dacă te afli în centrul intelectual, poate că nu se va produce nici o impresie; dacă te afli în centrul locomotor tot nu va produce o impresie, dar când te afli în centrul emoţional aceasta poate produce o impresie.
   I: Fiecare hidrogen determină activitatea de care este capabil respectivul om?
   R: Aceasta este formală. încearcă să te gândeşti asupra direcţiilor date. Noi vorbim despre impresii. Nu le înţelegi şi totuşi încerci să aduci mai multe asupra ta. Ca şi cum ai gura plină de mâncare şi încă mai încerci să mai introduci alta. Te vei sufoca. Mai întâi înghite.
   î: De aceea găsesc că este atât de dificilă - nu o urmăresc cu adevărat.

   ...rezultatele vor fi conforme cu cât de mult înţelegi. Deci, prima condiţie este înţelegerea, iar înainte de aceasta trebuie să cunoşti ce să înţelegi şi cum să primeşti înţelegerea corectă. Munca reală trebuie să se desfăşoare asupra fiinţei, dar aceasta necesită înţelegerea scopurilor, condiţiilor şi metodelor de lucru. Scopul muncii este acela de a ridica o şcoală. Pentru aceasta este necesar să munceşti conform metodelor şi regulilor şcolare, muncind prin cele trei linii. A înfiinţa o şcoală înseamnă multe lucruri.
   Există două condiţii pentru ca munca să poată fi începută: prima este aceea că nu trebuie să crezi orice, trebuie să verifici totul; a doua, chiar mai importantă, se referă la acţiune. Nu trebuie să faci orice atât timp cât nu ai înţeles ce faci şi de ce anume. Aceste două condiţii trebuie bine înţelese şi memorate. Este adevărat că cineva poate realiza faptul că nu cunoaşte nimic şi nu ştie ce să facă. Atunci el poate cere sfatul cuiva, însă dacă o face, atunci trebuie să îl şi urmeze.
   Mulţi, până acum, au lucrat doar asupra primei linii: au studiat ce li s-a oferit şi explicat, încercând să înţeleagă. Acum, dacă doresc să continue trebuie să înceapă munca asupra celei de-a doua linii, iar apoi, dacă este posibil, şi asupra celei de-a treia. Trebuie să încerce să se gândească cum să muncească mai mult asupra primei linii, cum să treacă la cea de-a doua şi apoi la cea de-a treia. Fără acestea studiul nu va da nici un rezultat.
   Acum fiecare dintre cei de aici poate pune întrebări prin care să înţeleagă mai bine cele trei linii de muncă - ce înseamnă fiecare linie, de ce sunt necesare, ce este necesar pentru fiecare dintre ele. Profitul pe care îl poţi câştiga este întotdeauna proporţional cu înţelegerea avută. Cu cât lucrezi mai conştient, cu atât vei obţine mai mult. De aceea este atât de important faptul că toate acestea trebuie explicate şi înţelese.
   I: Cum de are cineva nevoie de aceste trei linii de muncă?
   R: La început, toate depind de minte - mintea trebuie educată, trezită. Mai târziu, totul va depinde de emoţie. Pentru aqeasta omul are nevoie de o şcoală unde să se poată întâlni cu alte persoane care cunosc mai multe decât el şi cu care să poată discuta. Dacă cineva rămâne singur, cu siguranţă, va uita lucrurile pe care le-a învăţat, deoarece există multe momente în noi în care lucrurile ne dispar pur şi simplu dfn minte. De .aceea omul nu poate lucra singur şi doar munca combinată cu alte persoane poate aduce rezultatele necesare. Există multe obstacole, mulţi factori care ne ţin adormiţi şi fac tot posibilul să rămânem aşa. Lucrurile pe care le învăţăm vor dispărea pur şi simplu dacă nu le ajută nimic, şi ce le poate ajuta? Doar alte persoane din jurul fiecăruia.
   Mai întâi trebuie să acumulezi cunoaştere, material, practică. După ce ai strâns o anumită cantitate poţi începe să lucrezi cu alţii, astfel ca să poţi ajuta şi să poţi fi ajutat. în cea de-a doua linie, datorită unei organizaţii speciale, omul poate lucra şi pentru altcineva, nu numai pentru el însuşi. Iar în cele din urmă va ajunge să înţeleagă cum poate fi de folos şcolii. Este o chestiune de înţelegere. în cea de-a treia linie lucrezi doar pentru şcoală. Iar când ajungi să lucrezi pe toate cele trei linii, organizaţia aceasta va deveni pentru tine o şcoală; pentru ceilalţi care nu lucrează decât asupra primei linii, aceasta nu va reprezenta o şcoală. îţi aminteşti că am spus că o şcoală este o organizaţie unde nu doar acumulezi cunoaştere, ci îţi transformi şi fiinţa. O şcoală de o asemenea natură nu este mereu aceeaşi, ea are anumite calităţi magice şi nu toţi o vor vedea la fel. Trebuie să înţelegi că tot ce poţi primi, toate ideile, toată cunoaşterea posibilă, tot ajutorul vine de la această şcoală. însă şcoala nu garantează nimic. De exemplu, într-o universitate se studiază doar anumite materii specifice. Aceasta îţi garantează o anumită cantitate de cunoaştere, dar numai dacă vei munci. Dar în privinţa transformării fiinţei nu se poate acorda nici o garanţie; deci oamenii se pot afla în aceeaşi şcoală, dar pe niveluri diferite.
   î: Ai vorbit despre scopurile şi nevoile şcolii. Ne poţi spune ce sunt acestea?
   R: Mai întâi trebuie să ne pregătim să le înţelegem. Noi avem idei despre cum există o şcoală, aşa că trebuie să le folosim: aceste idei ne vor ajuta să înţelegem. Dacă nu facem nimic şi doar vorbim despre şcoli, aceasta nu va avea ca efect decât crearea unei imaginaţii. Trebuie să tragem un profit de pe urma ideilor pe care le avem: dacă nu o facem, atunci pentru noi, şcolile nu vor exista. Trebuie să ai propriul tău ţel care să coincidă cu ţelul şcolii, acestea trebuie să se întrepătrundă.

   CAPITOLUL XIII

Diferitele categorii ale acţiunilor umane - Modul corect şi greşit de folosire a triadelor - Studiul activităţilor umane - Amintirea punctului de plecare - Separarea interioară - învăţând cunoaşterea falsei personalităţi - Măştile - Tampoane şi slăbiciune - Studiul metodelor - Alarme -. Imposibilitatea studierii sistemului din punctul utilitar de vedere - Limbajul filosofici teoretic şi practic - Trei grade şcolare - Gândirea corectă - Gândurile lungi şi scurte - Rolul intelectului - Valori diferite - Curiozitatea corectă şi greşită -Atitudinea critică - Influenţarea celorlalţi - Povestea omului şmecher şi a diavolului.

   Vreau să vă dau un nou material la care să vă gândiţi. Vă aduceţi aminte de punctul de plecare atunci când a fost explicată ideea triadelor? S-a spus că fiecare acţiune," fiecare manifestare este rezultatul a trei forţe conjunctive. Acesta este principiul şi trebuie să încercăm să înţelegem cum să începem să îl studiem. In studiul triadelor şi a celor trei forţe, omul trebuie să fie foarte atent şi să nu se grăbească, folosind principiile date în sistem şi încercând să le aplice şi să le extindă atunci când este posibil. Trebuie evitată în special graba şi invenţia.
   Primul punct care trebuie înţeles faţă de triade este acela de amintire a manifestărilor energiei, a oricărei acţiuni făcute în lume, a activităţii omului, a interiorului maşinii sau a evenimentelor externe constituite din triade. Am vorbit despre şase triade diferite care sunt inteligibile pentru mintea umană, fiecare reprezentând o combinaţie diferită de forţe. Pentru a limita raza întrebărilor, pentru a nu le face prea dificile, la început vom lua în considerare doar activitatea umană. Aici există o dificultate. Noi nu ne-am gândit niciodată că activitatea în sine este diferită. De exemplu, cunoaştem diferenţa dintre metale şi lemn şi nu le putem amesteca. Dar nu înţelegem că o acţiune poate fi la fel de diferită de alta cum sunt două obiecte. Pentru noi, în gândirea normală, acţiunile sunt aceleaşi: una o începi având un anumit ţel şi realizând un anumit rezultat, cealaltă o începi cu un alt ţel şi realizând un cu totul alt rezultat. Ne gândim doar la motive, scopuri şi rezultate, dar niciodată la acţiunea în sine.
   î: Atunci înseamnă că motivul este mai important decât credem?
   R: Acesta nu determină acţiunea. Poate că ai un anumit ţel, dar acţiunea poate fi complet diferită. Acest lucru se întâmplă foarte des. Oamenii încep să acţioneze având în cap un anumit ţel, însă acţiunile lor sunt astfel făcute încât nici chiar în mod accidental acest ţel nu se poate realiza. Este necesar să coordonezi ţelul cu acţiunea, altminteri nu vei atinge niciodată ceea ce vrei.
   Iată ce trebuie să înţelegem în legătură cu acţiunile noastre şi trebuie să descoperim diferitele lor categorii. Când începem să privim activitatea umană din acest punct de vedere, începem să vedem că există diferite feluri de acţiuni, independente de rezultate, intenţii, emoţii, materiale şi altele. Nu capacitatea de vedere ne lipseşte, ci cunoaşterea acestui principiu care este nou pentru noi.
   Nu putem începe să privim dintr-o dată toate cele trei triade diferite, care se găsesc în activitatea umană, deoarece acestea devin amestecate în mintea noastră. Trebuie să descoperim standarde pentru două, trei sau patru feluri, sau chiar pentru cât mai multe putem. Priveşte-ţi propriile acţiuni şi cele ale oamenilor din jur şi vei vedea anumite diferenţe. Iată un material bun. Toate absurdităţile din viaţă depind de faptul că oamenii nu înţeleg că anumite lucruri pot fi făcute, doar cu ajutorul unei singure triade. Ei folosesc o triadă greşită, o acţiune greşită şi sunt surprinşi că rezultatele nu sunt cele aşteptate. De exemplu, nu este bine să impui învăţarea prin bătaie sau prin ameninţarea armelor. Găseşte singur exemple de folosire greşite a triadelor şi vei vedea că anumite rezultate nu pot fi obţinute, decât printr-o acţiune specifică ei. Observă-te pe tine şi viaţa în general; dacă îndrepţi acest studiu asupra ta, vei vedea, de exemplu, că dacă doreşti să schimbi ceva sau să cunoşti ceva din tine, dar te apropii de această problemă într-un mod formal, atunci nu vei obţine nimic. Gândirea formală este doar un exemplu a unei acţiuni care nu conduce la înţelegere.
   I: Poţi da un exemplu de activităţi umane diferite?

   ...complet greşit, deoarece.nimic nu se transformă singur, ci doar prin efortul voinţei şi prin cunoaştere.
   î: Poate durerea să îl ajute pe om să atingă o stare de conştiinţă măi înaltă?
   R: Nici un şoc izolat nu te poate ajuta, deoarece există mai multe noduri care ne ţin legaţi de starea prezentă. Este important să înţelegi că sunt necesare mii de şocuri, timp de ani de zile. Doar atunci funia se va desface şi omul devine liber.
   î: Cum poate exista o suferinţă reală, dacă spui că centrul emoţional nu are nici o parte negativă?
   R: După cum a fost omul descris în acest sistem, poţi ajunge la concluzia că este imposibil să descrii lucrurile aşa cum sunt: nu pot fi descrise decât în mod aproximativ. Este la fel ca o hartă pe care te uiţi şi în care nu au mai fost trecute oraşele sau satele foarte mici. In unele cazuri, în descrierea maşinii umane, diferenţele sunt atât de mari încât este mai bine să spui că un lucru nu există deloc, decât să spui că ceva este mare şi altceva mic. Aceasta se referă la centrul emoţional. Există emoţii care nu sunt negative deşi sunt foarte dureroase; pentru ele există un anumit centru, dar acesta ocupă un loc infinitezimal, în comparaţie cu emoţiile negative care nu sunt reale, încât este mai bine să spui că centrul emoţional nu are nici o parte negativă:
   I: Cum poţi explica marea suferinţă care există în lurne?
   R: Este o întrebare foarte interesantă. Din punct de vedere al muncii, este posibil să găseşti cel puţin un răspuns logic pentru soluţia acestei probleme. în viaţa organică, omul trebuie privit ca un experiment în Marele Laborator. în acest laborator sunt efectuate toate experimentele posibile şi ele trebuie realizate prin intermediul suferinţei ca o cauză ce produce fermentaţia. Suferinţa este necesară; toate celulele acestui experiment trebuie să sufere şi din acest motiv tendinţa lor este să fugă de ea sau să aibă cât mai puţină. Dacă unele dintre aceste celule îşi distrug această tendinţă şi acceptă suferinţa în mod voluntar, atunci vor scăpa de ea şi vor deveni libere. Suferinţa voluntară poate deveni o muncă a şcolii. Nu există nimic mai dificil, dar totodată nimic altceva nu poate crea atât de multă forţă ca suferinţa voluntară. Ideea de dezvoltare este aceea de a crea o forţă interioară, dar cum se poate omul testa fără să existe suferinţă? Dintr-un anumit punct de vedere, întreaga viaţă organică există pentru scopuri planetare. Dintr-un alt punct de vedere, există doar pentru cei care doresc să evadeze. Deci nu există doar pentru a hrăni Luna. Această suferinţă este produsul principal, iar celelalte sunt doar rezultate ale acestuia.
   Suntem departe de a înţelege ideea de suferinţă, dar dacă realizăm faptul că acele lucruri minore pot fi atinse printr-o suferinţă minoră, iar cele mari printr-o suferinţă mare, atunci vom putea înţelege că totul este proporţional. însă trebuie să ne amintim un lucru - nu avem nici un drept să inventăm suferinţa, cum este în cazul masochiştilor. De asemenea, fiecare are dreptul să îşi accepte propria suferinţă, dar nu are nici un drept de a o accepta pentru alţi oameni. Conform viziunii oamenilor, fiecare trebuie să îşi ajute aproapele, dar trebuie ţinut minte că acest ajutor nu va diminua suferinţa, el nu va putea schimba ordinea lucrurilor.
   I: Nu ar trebui să muncim pentru eliminarea suferinţei?
   R: Cât de mult se poate, dar există suferinţă care nu poate fi eliminată, deoarece depinde de cauze mai mari. Cei care dorm, adică nu vor să muncească pentru a se trezi, trebuie să sufere; poate că există un scop cosmic în această suferinţă, deoarece este posibil ca doar ea să îi poată trezi. Dacă îşi aranjează viaţa într-o aşa măsură încât să fie mulţumiţi că dorm, atunci nu se vor trezi niciodată. Dar toate acestea sunt doar nişte cuvinte, oricum nu se poate schimba nimic prin ele.
   î: Există o suferinţă în faptul de a fi născut în această lume?
   R: Probabil pentru scopul unei posibile evoluţii fiecare trebuie să fie înconjurat de posibilităţi enorme de suferinţă. Evoluţia depinde de atitudinea omului; dacă acceptă suferinţa şi încearcă să nu se identifice cu ea. Este posibil ca această lege să fie creată pentru ca omul să devină mai puternic, deoarece puterea se poate crea doar prin suferinţă.
   î: Este bine ca cineva să sufere pentru altcineva?
   R: Nimeni nu poate suferi pentru altcineva; dacă am o durere de dinţi, nu îmi va diminua cu nimic durerea dacă ai şi tu una asemănătoare.
   î: Ai spus că omul este un experiment?

   ...patologice, pot să îşi repete vieţile fără schimbări majore, în timp ce în cazul celor care aii anumite posibilităţi teoretice, vieţile lor pot atinge anumite puncte în care se întâlnesc cu posibilitatea de a evolua sau de a coborî. Ori una, ori cealaltă; nu poţi rămâne la infinit în acelaşi loc, iar în clipa în care întâlnesc o posibilitate reală, ori o recunosc şi încep să facă ceva, ori o pierd şi decad. Gândeşte-te la aceste lucruri şi poate vei fi capabil să formulezi anumite întrebări.
   î: Abilitatea de a recunoaşte posibilităţile depinde de transformarea fiinţei, care nu poate fi atinsă decât după o lungă perioadă de eforturi mici?
   R: Aici sunt două lucruri pe care trebuie să le înţelegem. Lucrurile se află într-o relaţie diferită faţă de posibilităţi: unele, deşi încă nu s-au întâmplat şi nouă ni se pare că se vor întâmpla într-un fel sau altul, în realitate sunt predestinate. Nimic nu poate fi transformat, deoarece doar nişte cauze foarte mari pot mişca aceste lucruri care, deşi nu s-au întâmplat, se pot întâmpla doar într-un singur mod. Faţă de alte lucruri, repetarea nu este la fel de strictă. Sunt multe gradaţii şi, alături de lucrurile care se pot întâmpla doar într-un singur mod, există alte lucruri, care urmează să apară, şi care se pot întâmpla într-un mod sau altul. Este necesar să înţelegi acest principiu, să înţelegi de ce lucrurile sunt diferite şi ce este diferit la ele. De exemplu, ziua de astăzi. Unele lucruri trebuie să se întâmple mâine, deoarece cauza lor se află în ziua de ieri, în anul trecut sau în urmă cu zece ani. Dar dacă cauza anumitor lucruri care trebuie să se întâmple mâine stă în ziua prezentă, atunci ele se pot produce diferit dacă astăzi se face ceva diferit. Deci este problema naturii cauzelor şi de unde apar ele. Poţi privi astfel:,presupune că lucrurile se desfăşoară la fel multă vreme - atunci nu te poţi aştepta la o schimbare bruscă fără un motiv anume. Alte lucruri, comparativ cu ele, pot părea complet noi - o nouă tendinţă a apărut, dar aceasta poate dispărea la fel de uşor. Când tendinţa a mers mult timp în aceeaşi direcţie este dificil de prevăzut o posibilitate de schimbare a ei. Acesta este singurul mod în care putem vorbi despre astfel de lucruri, deoarece nu putem cunoaşte nimic definit. în legătură cu acest subiect trebuie să îţi aminteşti un principiu: lucrurile nu sunt la fel. Dacă spui că anumite lucruri pot fi schimbate şi aceasta o aplici...