ABC-ul iluminării

   Balivernele

   Baliverne este un cuvânt mult mai potrivit decât raţionalizare, dar au aceeaşi semnificaţie. Raţionalizare este un cuvânt clinic, un cuvânt care este folosit de profesor. Baliverne este mult mai viu. Raţionalizare nu are vigoare, spre deosebire de baliverne care este mai proaspăt, mai viu şi mai viguros. Raţionalizare este un termen filosofic. Baliverne este folosit de omul obişnuit, de mase, de oamenii care trăiesc pe pământ, în armonie cu el, ale căror mâini sunt murdare. Cuvântul baliverne este şi el mânjit de pământ, pentru că este folosit de oamenii care muncesc, care duc o viaţă obişnuită. El nu apare în analele vreunei universităţi. Dar să ţinem minte - acesta este mai autentic, el spune mai multe lucruri decât transmite cuvântul "raţionalizare". Să ne amintim, cuvintele care sunt născocite de profesori sunt mereu anemice. Sunt cuvinte moarte, aflate în moarte clinică, sunt cuvinte care nu spun prea multe. Ele ascund, nu dezvăluie nimic. Să spunem aşa: cuvântul raţionalizare este o raţionalizare: el este folosit pentru a evita folosirea cuvântului baliverne.

   Banii

   Nu sunt împotriva banilor - sunt împotriva celor care sunt hotărâţi să facă bani! Nu sunt împotriva posesiunilor - sunt împotriva acaparării. Acestea sunt două dimensiuni diferite, care sunt diametral opuse una faţă de cealaltă. Este o prostie să fii împotriva banilor. Banii sunt un intermediar frumos - un mijloc de schimb. Fără bani nu pot exista culturi dezvoltate, societăţi sau civilizaţii.
   Doar închipuie-ţi că banii dispar din lume. Atunci, tot ceea ce este confortabil, tot ceea ce îţi oferea comoditate va...

   Aşa că ţine minte; sunt împotriva tuturor deprinderilor. Fie ele bune sau rele, acest lucru nu contează; nu există deprindere bună, deci nu există nici deprindere potrivită. Deprinderile sunt toate nepotrivite pentru că înseamnă că o latură a inconştientului tău a devenit factorul dominant în viaţa ta, a devenit factorul decisiv. Tu nu mai eşti cel care ia deciziile. Răspunsul nu vine din conştiinţă, ci dintr-un anume şablon pe care l-ai memorat de-a lungul timpului.
   Doi membri ai unei case de pensionari, pe nume Blustein şi Levin, treceau prin dreptul casei lui Nelson Rockefeller, când Blustein exclamă: "Dacă aş fi avut eu banii acestui om, aş fi fost mai bogat decât este el acum!"
   "Nu fi tăntălău", răspunse Levin. "Dacă ai fi avut milioanele lui, ai fi fost la fel de bogat ca el, nu mai bogat."
   "Greşeşti", zise Blustein, "nu uita - pe lângă asta aş mai fi dat şi lecţii de ebraică!"

   Deschiderea

   Nu există spaţiu într-un pumn; într-o mână deschisă există tot cerul, dar este totuşi o mână deschisă. Semnificaţia este foarte subtilă, dar şi foarte frumoasă - dacă vei încerca să-l prinzi în mână, îl vei pierde, dacă nu încerci, cerul este deja acolo. Dacă nu încerci, în mâna ta există tot cerul. Dacă încerci să-l prinzi şi îţi încleştezi mâna, atunci totul dispare.

   Descompunerea

   În engleză există două cuvinte frumoase, de mare însemnătate: unul este descompunere şi celălalt este realizare. Descompunerea are loc atunci când nu ştii nici o meditaţie şi logica...

   Lenea

   Dacă întreaga lume ar lenevi, atunci am avea o lume aşa de frumoasă, fără războaie, fără arme nucleare, fără crime, închisori, judecători, poliţişti, preşedinţi şi prim-miniştri. Oamenii ar fi atât de leneşi încât nu ar mai avea nevoie de tot acest nonsens pe care activităţile noastre cotidiene îl fac să pară atât de necesar. Doar gândeşte-te: a greşit vreun leneş cu ceva? Cu toate acestea, săracii leneşi sunt cei condamnaţi.
   Leneşii nu au făcut niciodată vreun rău nimănui - ei nu pot face. Ei nu s-ar deranja pentru atât.
   Oamenii activi reprezintă adevărata problemă.
   Aşa că nu îţi face griji în legătură cu lenea ta. Este un lucru acceptat pe deplin din punctul meu de vedere. Eu vreau ca lumea să devină mai puţin activă, să lenevească mai mult: să se relaxeze pe plajă, să se bronzeze, să cânte la chitară... să facă orice este acceptabil pentru un leneş şi să nu facă nimic din ceea ce fac oamenii activi. Oamenii activi sunt cei care i-au creat pe Nadirshah, Gingis Han, Tamerlan, Adolf Hitler, Iosif Stalin, Mussolini şi Ronald Reagan. Lumea trebuie să scape de aceşti oameni activi. Nimeni nu scrie despre leneşi, nici nu au istorie. Trebuie să fii existat leneşi în lume, dar nimeni nu scrie nimic despre ei. Iar ei sunt sarea şi piperul acestei lumi.

   Liderii/Politicienii

   Liderii politici îi urmează pe adepţi. Politicianul măreţ este acela care ştie încotro se îndreaptă adepţii şi este mereu înaintea lor. Nu contează ce fac ei atâta timp cât el se află înaintea lor pentru ca ei să ştie că el este liderul. El ar trebui să-şi păstreze simţurile în stare de alertă, altfel, într-o zi, este posibil să se uite în urma sa şi să constate că adepţii au plecat în altă parte; iar el va fi singur.

   Orice ai simţi, mulţumeşte-te cu acel sentiment. Nu cere mai mult şi vei reteza rădăcinile minţii. Mintea trăieşte pentru a primi mai mult. Dacă ai bani, ea îţi spune: "Fă rost de mai mulţi." Dacă ai înţelepciune, ea îţi spune: "Fă rost de mai mult." Orice ai avea - nu contează ce anume ai - mintea îţi va cere să ai mai mult şi continuă să ceară la nesfârşit. Atunci când ai obţinut ce vrea, ea îţi va cere din nou să obţii mai mult. Este o dorinţă de nestăvilit.
   Atunci când vezi absurditatea acestui lucru, ea se potoleşte. Nu mai alergi după un nou orizont pentru că ştii că nu există nici unul. Numai pare a exista. Pare atât de aproape, chiar foarte aproape de tine. Dacă alergi spre el, vei ajunge la el în numai două ore, dar, până ajungi acolo, el deja s-a mutat; acum iar mai ai puţin şi ajungi la el. Întotdeauna mai ai puţin şi ajungi la el. Nu există nici o modalitate de a umple golul.
   Cu cât mai mare este orizontul, cu atât mintea îţi va cere să ajungi la el; aşadar, mintea trăieşte în nefericire. Mintea este iad. Iar cea mai bună modalitatea de a reteza răul de la rădăcină este să încetezi să ceri mai mult; mai bine încerci să te bucuri de ce ai. Decât să fii nefericit pentru că nu ai mai mult, fii mulţumit cu ceea ce ai, bucură-te de lucrurile pe care le ai. Vei fi surprins de faptul că te vei simţi imediat cel mai bogat om din lume, şi chiar atunci vei înceta să mai fii cerşetor.

   Nervozitatea

   Toată lumea vrea un prieten. Omul se ascunde în spatele unui perete aşteptând ca cineva să-l salute, să-i spună: "De ce stai aici? Ieşi! Eu te aştept!"... Cineva care să-l ţină de mână. Toată lumea aşteaptă acest lucru - o persoană pe care s-o îmbrăţişeze, să o iubească şi să fie iubit de aceasta...

   Publicitatea

   Cel care face reclamă crede în ştiinţa repetiţiei: el nu face altceva decât să repete faptul că marca lui de ţigări este cea mai bună. Este posibil ca atunci când citeşti pentru prima dată să nu crezi. Dar, data viitoare, când acest lucru se repetă, lucrurile se schimbă - cât timp pot să-ţi păstrezi convingerea? Convingerea se va clădi treptat. Nici nu vei fi conştient de această convingere. Într-o zi, pe neaşteptate, te vei duce la magazin şi, când vânzătoarea te va întreba ce marcă de ţigări preferi, tu vei cere o anumită marcă. Repetiţia este mama învăţăturii. Repetiţia te-a hipnotizat. Acesta este modul în care funcţionează religia peste tot în lume - întreaga politică depinde de ea. Prin intermediul reclamei li se repetă consumatorilor un anumit lucru, iar ei nici nu se mai obosesc să se gândească dacă cred acel lucru sau nu - nu despre asta este vorba. Hitler spunea că nu există decât o singură diferenţă între adevăr şi minciună: adevărul este numai o minciună care a fost repetată la nesfârşit. Iar omul poate crede orice minciună. Naivitatea omului este infinită. Omul poate crede în iad, rai, îngeri, demoni, omul poate crede orice! Doar repetă-i un lucru...
   Nu există motiv pentru a argumenta. într-o reclamă nu se argumentează nimic - ai observat acest lucru? Nu există nevoia de a argumenta valabilitatea unui lucru. O reclamă nu face altceva decât să te convingă, nu argumentează nimic. Este posibil ca o persoană care aduce argumente să nu te poată convinge, dar o persoană care te convinge, care îţi prezintă sugestii subtile, nu argumente directe, să reuşească acest lucru. Este posibil să fii defensiv atunci când discuţi în contradictoriu cu o persoană, dar atunci când doar ţi se sugerează anumite lucruri, în mod indirect, doar făcând presupuneri eşti mai deschis la anumite idei.

   Acţiunea se naşte în interiorul unei minţi liniştite - este lucrul cel mai frumos din lume. Activitatea se naşte în interiorul unei minţi neliniştite - este cel mai urât lucru din lume. Acţiunea este cea care are relevanţă; activitatea este irelevantă. Acţiunea este din clipă în clipă, este spontană; activitatea este încărcată de trecut. Ea nu reprezintă un răspuns la momentul prezent, ci provine mai degrabă din neliniştea ta, pe care o aduci din trecut în prezent. Acţiunea este ceva creativ. Activitatea este ceva distructiv - ea te distruge, îi distruge şi pe ceilalţi...
   Acesta este un lucru subtil care trebuie înţeles: activitatea trebuie să continue, dar nu şi acţiunea - şi ambele sunt lucruri uşoare. Poţi să renunţi la amândouă şi să te duci în Himalaya, acest lucru este uşor de făcut. Sau mai există şi alt lucru uşor de făcut: poţi să continui să desfăşori activităţi şi să te forţezi în fiecare dimineaţă sau în fiecare seară, să te relaxezi preţ de câteva clipe. Tu nu înţelegi complexitatea minţii umane, mecanismul pe baza căruia funcţionează. Relaxarea este o stare. Nu este ceva ce poţi forţa. Pur şi simplu renunţi la lucrurile negative, la obstacole, şi apoi apare imediat...
   Ce este relaxarea? Este o stare de fapt în care energia ta nu se deplasează nicăieri, nici în viitor, nici în trecut - este pur şi simplu cu tine. Eşti într-o piscină limpede a propriei energii, iar căldura ei te protejează. Acest moment este totul. Nu mai există alt moment. Timpul se opreşte - atunci se produce relaxarea. Dacă timpul există, atunci nu mai există relaxare. Pur şi simplu, timpul se opreşte; nu mai există timp. Acest momentul este totul...
   Relaxarea înseamnă că acea clipă este mai mult decât suficientă, mai mult decât poţi cere şi decât poţi aştepta. Nu este nimic ce poţi să ceri, este mai mult decât atât, numai atunci poţi dori - numai atunci energia începe să se deplaseze peste tot. Devine o piscină netulburată. Te dizolvi în propria energie. Această clipă este relaxarea. Relaxarea nu este nici a trupului, nici a...

   Nu căuta senzaţii; caută sensibilitate, fii mai sensibil. Cele două aspecte sunt diferite. Dacă îţi doreşti să trăieşti mai multe senzaţii, atunci vei dori mai multe lucruri; vei acumula lucruri. Dar, dacă doreşti sensibilitate, atunci trebuie să îţi foloseşti simţurile, nicidecum lucrurile. Nu eşti aici pentru a acumula. Trebuie să pătrunzi în profunzimea sentimentelor tale, în inima, ochii, urechile şi nasul tău. Fiecare simţ trebuie să fie dezvoltat pentru a deveni capabil să simtă ceea ce este subtil.

   Senzualitatea

   Pătrunde mai adânc în misterele trupului tău. Ascute-ţi simţurile. Priveşte cu dragoste, gustă cu dragoste, atinge cu dragoste, simte cu dragoste. Lasă-ţi simţurile să funcţioneze din ce în ce mai mult. Apoi, dintr-odată, vei observa energia care exista în tine. Ea era în minte şi a fost bine împărţită între simţuri.
   Capul dictează. El continuă să preia energie de peste tot şi să monopolizeze. El a omorât simţurile. Capul preia aproape optzeci la sută din energie, iar trupului nu îi mai revin decât cele douăzeci la sută de procente. Evident că apar repercusiuni, iar, atunci când întregul trup suferă, suferi şi tu, pentru că nu poţi fi fericit decât atunci când funcţionezi ca un întreg, ca o unitate organică, şi fiecare parte a corpului îşi primeşte proporţia cuvenită; nu primeşte nici mai mult, nici mai puţin. Atunci funcţionezi în ritm. Atunci ai armonie.
   Armonie, fericire, sănătate - toate acestea sunt părţile componente ale unui singur fenomen, iar acela este întregirea. Dacă eşti întreg, atunci eşti fericit, sănătos şi armonios.
   Capul este cel care creează probleme. Oamenii au pierdut multe lucruri. Oamenii nu mai pot să simtă mirosul. Ei şi-au pierdut capacitatea de a mirosi. Ei şi-au pierdut capacitatea de...