Activarea chakrei inimii

   ...înălţarea conştientei normale la o contemplare superioară, spirituală; cu aceasta străluminează şi sensul mai profund al medicaţiei: adevărata vindecare ia naştere abia atunci când conştienta pământeană devine conştientă spirituală). Această stare de trezire a lui Kundalini poate interveni treptat sau brusc, şi ea determină o trezire spirituală, o pătrundere conştientă în domeniul suprasensibil. Această trezire conduce pe de o parte la o vieţuire extatică a lumii suprasensibile (clarvedere) şi pe de altă parte la dezvoltarea bazei fiziologice a conştientei moderne. Aceasta se realizează prin deschiderea sau activarea chakrei din creştetul capului, prin care s-a dezvoltat cândva creierul până la actuala sa configuraţie. (întru-cât a trata în continuare această temă ar depăşi cadrul acestei lucrări, menţionăm doar că aici este vorba de structura "holografică" a Universului şi a creierului ca aparat de reflectare a Universului, un concept elaborat de unii oameni de ştiinţă din diferite domenii de graniţă, cum ar fi Bohm, Pribam şi Gabor. Prin direcţiile lor de cercetare, aceşti oameni de ştiinţă s-au apropiat tot mai mult de realităţile intermediate de Rudolf Steiner.) Astfel, chakra din creştetul capului a fost considerată chakra esenţială şi totodată centrul întregului organism al chakrelor; căci ea configurează şi conduce creierul şi capul ca organ central al omului, în măsura în care acesta este o fiinţă gânditoare.
   Esotericienii evoluaţi din ziua de azi se află în faţa dificultăţii de a transpune în conştienta obişnuită şi prin gândirea obişnuită cele percepute de ei. De aceasta se leagă următoarele lucruri. Prima jumătate a procesului de dezvoltare a chakrelor s-a desfăşurat la nivelul trupului eteric şi este încheiată în ziua de azi. Dezvoltarea în continuare, care a început deja, are loc la un nivel superior. Dar pentru a putea fi descrisă în mod adecvat după ce a fost percepută, este nevoie de concepte corecte care pot fi dezvoltate numai prin gândirea aferentă.
   Următoarea dezvoltare a chakrelor va avea loc la nivel astral şi se va desfăşura în direcţie inversă - de sus în jos; se poate vorbi de un Kundalini inversat. (Trezirea lui Kundalini de jos în sus se desfăşoară mai mult în trupul eteric, conducând de aceea la o trăire extatică şi nu la o conştientă gânditoare limpede, la cunoaştere.) Prin această inversare vor lua naştere noua fiziologie şi noua conştientă a fiinţei omeneşti. Asta înseamnă că sfera "câmpului de energie vitală universală" se va extinde de sus în jos, aşadar pornind din lumea spirituală, mai întâi prin chakra din creştetul capului şi apoi, mai departe, prin întregul corp, şi anume ca flux astral spiritual, ca activitate conştientă a trupului astral. Aşadar, dacă forţa spirituală a focului foloseşte craniul cu poarta sa de intrare şi nu partea de jos a trupului, ca mai înainte, cu osul coccis şi organele genitale, atunci forţa creatoare care se află la baza vieţii pământeşti va fi înlocuită prin forţa superioară a creaţiei spirituale. Atunci imaginea cunoscută de Rusalii, trăirea de Rusalii, va deveni realitate: flăcările Spiritului deasupra craniului fiecărui om. Dezvoltarea în continuare a chakrelor depinde direct de impulsul dat de Rusalii, acum a sosit vremea ei. în acest sens trebuie înţeleasă şi învăţătura despre chakre a lui Rudolf Steiner. (Există astăzi câţiva esotericieni moderni care au înţeles diferenţa dintre cele două căi. Calea de astăzi de trezire a lui Kundalini se află în opoziţie cu vechea cale; ea este "Christos",sau "Calea lui Christos". Cu toate acestea, s-ar părea că necesitatea şi rolul decisiv al unei noi gândiri încă nu sunt cunoscute. - O comparare a celor două căi se găseşte la P. M. H. Atwater.)

   III

   Noul organ eteric din apropierea inimii se va configura în special ca o consecinţă a vivifierii chakrelor cu douăsprezece petale şi cu opt petale. Realmente, chakra inimii va da impulsul în acest sens, şi prin desăvârşirea chakrei cu opt petale această dezvoltare va fi adusă la maturizare. Aceasta indică o înrudire deosebită, ca şi o colaborare a acestor două chakre.
   Am atras deja atenţia asupra acestei înrudiri. Să ne amintim că în tradiţia esoterică chakra cu opt petale ocupă locul unei chakre secundare. Dar prin vivifierea ei conştientă ea va prelua în viitor poziţia şi sarcina unei chakre principale. Astfel, se pare că chakra cu opt petale dobândeşte ceva din fiinţa unitară a chakrei inimii, chiar dacă ea apare ca o chakra principală, alături de chakra inimii, în trupul astral. Pe de altă parte, vivifierea acestei chakre cu opt petale se va realiza nemijlocit prin vivifierea propriu-zisă a chakrei inimii: dintre cele "patru însuşiri" prin intermediul cărora este vivifiată această chakra, cea de-a treia "însuşire" reprezintă de fapt totalitatea celor şase exerciţii pentru vivifierea chakrei inimii. Datorită acestei înrudiri, întregul organism al chakrelor dobândeşte preponderent un caracter al inimii, o calitate a inimii, cu care va fi impregnat şi organul eteric.
   Rudolf Steiner a vorbit într-o "oră esoterică" despre "zece centre de forţă" ale omului. în cele aflate în zona pieptului se concentrează forţa principiului vieţii în general, forţa spirituală a vieţii, desemnată în tradiţia esoterică prin termenul sanscrit "prana". In această privinţă, Rudolf Steiner a dat explicaţia că "prana corespunde florii de lotus cu opt petale" (GA 266, I, pag. 112). Chakra cu opt petale va contribui la desăvârşirea organului eteric central al acestei prana, în timp ce chakra inimii va face posibilă legătura dintre acest organ eteric şi organismul chakrelor. In felul acesta va lua naştere un nou centru al omului, prin intermediul căruia va fi anulată dependenţa de creier a capacităţii de gândire şi a conştientei, ca şi dependenţa de unilateralitatea percepţiilor senzoriale. In expunerea care urmează, în care Rudolf Steiner indică asemenea transformări, termenul "însuşire" este folosit pentru cele patru însuşiri prin care este vivifiată chakra cu opt petale, iar termenul "virtute" pentru cele şase exerciţii care vivifiază chakra cu douăsprezece petale. (In partea în care a expus cele şase exerciţii, Rudolf Steiner a vorbit despre şase "însuşiri" ale sufletului.)
   "Despre cele şase virtuţi din care este alcătuită cea de-a treia însuşire am vorbit deja. Ele sunt legate de configurarea florii de lotus cu douăsprezece petale din regiunea inimii. Căci într-acolo trebuie dirijat într-adevăr, după cum am arătat, fluxul vital al trupului eteric. Cea de-a patra însuşire: strădania spre eliberare, serveşte apoi la aducerea la maturitate a organului eteric din apropierea inimii. Dacă această însuşire devine o obişnuinţă a sufletului, atunci omul se eliberează de tot ceea ce este legat numai de capacităţile propriei sale naturi. El încetează să considere lucrurile din punctul său de vedere. Graniţele propriei sale sine, care îl înlănţuiau de acest punct de vedere, dispar. Tainele lumii spirituale dobândesc acces la lăuntrul său. Aceasta este eliberarea" (GA 10, pag 147).
   în acest loc aş dori să atrag atenţia asupra unui anumit fenomen din prezent, căci mi se pare că el se află într-o legătură profundă cu cele spuse până acum. Un număr tot mai mare de oameni care au fost consideraţi morţi din punct de vedere clinic au relatat, după ce s-au întors la viaţă, experienţele lor de dincolo de pragul morţii. Am în vedere aşa-numitele experienţe din apropierea morţii. Cunoscutul cercetător al opiniei publice George Gallup jr. afirmă în raportul său realizat în urma unui sondaj de opinie în anul 1992 că în Statele Unite există mai mult de 13 milioane de oameni care au avut una sau mai multe experienţe din apropierea morţii. Cercetări ştiinţifice anterioare au arătat că asemenea experienţe sunt relatate în lumea întreagă, astfel încât se poate...

   Citate din Rudolf Steiner: "A şasea însuşire este dobândirea unui anumit echilibru în viaţă (calm). Discipolul ocult se străduieşte să-şi menţină calmul, indiferent că întâmpină suferinţă sau bucurie. El se dezobişnuieşte să oscileze între «a chiui de bucurie» şi «a fi întristat de moarte». Nenorocirea şi pericolul îl găsesc la fel de înarmat ca şi fericirea şi situaţiile favorabile." (GA 10, pag. 129.) -"Capacitatea de a suporta înseamnă menţinerea la distanţă a acelei dispoziţii care poate fi caracterizată prin alternanţa dintre «a chiui de bucurie» şi «a fi întristat de moarte». Omul este mânat încoace şi încolo, în toate dispoziţiile lăuntrice posibile. Plăcerea îl bucură, durerea îl apasă. Acestea au justificarea lor. Dar cel care caută calea înspre cunoaşterea superioară trebuie să se poată modera atât în bucurie, cât şi în durere. El trebuie să înveţe «să le suporte». El trebuie să se poată dărui cu măsură atât impresiilor care stârnesc bucuria în el, cât şi trăirilor dureroase: trebuie să treacă mereu cu demnitate prin toate acestea. El nu trebuie să-şi piardă cumpătul, nu trebuie să-şi «iasă din sărite». Aceasta nu va determina o lipsă de sentiment, ci face din om punctul central solid în cadrul valurilor vieţii, care tălăzuiesc în jurul lui şi asupra lui. El are în permanenţă controlul fiinţei sale." (GA 12, pag. 32.) - "In privinţa sentimentelor, în vederea educării spirituale, sufletul trebuie adus la un anumit calm. în acest scop este necesar ca sufletul să devină stăpân pe exprimarea bucuriei şi a suferinţei, a veseliei şi a durerii. Tocmai în privinţa dobândirii acestei însuşiri pot apărea anumite prejudecăţi. Cineva poate să creadă că devine insensibil şi lipsit de participare la lumea sa înconjurătoare dacă «nu îl bucură ceea ce este îmbucurător şi nu resimte durere faţă de ceea ce este areros. Insă nu despre aceasta este vorba. Ceva îmbucurător trebuie să bucure sufletul, ceva trist trebuie să-l doară. Insă sufletul trebuie să ajungă să stăpânească exprimarea bucuriei şi a durerii, a plăcerii şi a neplăcerii. Dacă el se străduieşte să facă aceasta, va observa în curând că nu devine mai insensibil, ci, dimpotrivă, mai receptiv faţă de tot ceea ce îl bucură şi îl îndurerează în mediul înconjurător, decât era mai înainte. El trebuie să aibă în vedere faptul de a putea...

   Noua gândire supralogică este o gândire pur spirituală. Ea a fost adusă pentru prima oară pe Pământ din lumea spirituală de către Christos şi a fost implantată Pământului prin fapta de pe Golgota. Este gândirea Logosului, în care vrea să renască gândirea logică obişnuită; este gândirea pur creştină.
   Această gândire a apărut pentru prima oară pe deplin conştientă şi ca activitate pură de sine stătătoare a trupului eteric la Rudolf Steiner. Această activitate de gândire se serveşte de organul inimii, adică de fiziologia respiraţiei şi circuitului sanguin, în locul creierului. De aceea această gândire poate fi caracterizată drept gândire a trupului eteric sau gândire a inimii:
   "Această carte, Filosofia libertăţii, nu este importantă în primul rând prin ceea ce conţine. Desigur că cele conţinute trebuiau să fie spuse pe atunci lumii, dar nu acesta este aspectul cel mai important, ci aspectul cel mai important al cărţii Filosofia libertăţii este faptul că în această carte se află pentru prima oară o gândire întru totul autonomă. Şi niciun om care gândeşte doar neautonom nu va putea înţelege această carte. Cititorul trebuie să se obişnuiască, pagină de pagină, chiar de la început, să se retragă în trupul său eteric pentru a putea avea astfel de gânduri cum sunt cele din această carte" (GA 350, pag. 150).
   Această gândire a fost caracterizată de Rudolf Steiner prin diverse expresii, care descriu esenţa ei sub diferite aspecte, indicând de fiecare dată asupra aspectelor imaginare, inspiraţie sau intuiţie, ca de exemplu: organic-vie, vie, artistică, intuitivă, muzicală, morfologică, gândire realizată cu inima sau cu pieptul, gândire cu trupul eteric, realizată lăsând forţele mihaelice să se reverse în inimă.
   Rudolf Steiner a practicat acest fel de gândire într-un mod pe deplin conştient şi consecvent şi el şi-a extras gândurile sale "vii" direct din inimă, iradiindu-le în afară prin trupul eteric. Majoritatea celor care au recepţionat gândurile intermediate de el în acest mod au putut recepţiona doar un fel de sentimente, căldură spirituală sau căldură a inimii, neputându-le recunoaşte drept gânduri sau conţinuturi conceptuale. Pentru ca acestea să fie totuşi recunoscute ca atare, Rudolf Steiner a trebuit să traducă această gândire a inimii în "gândire a creierului", aşadar în gândire logică, şi să transcrie limbajul inimii în limba germană obişnuită: "Astfel că cercetătorul spiritual, dacă e să împărtăşească cele vieţuite cu inima, trebuie să le îmbrace în limbajul gândirii logice" (GA 119, pag. 234).
   Aşadar, Rudolf Steiner a folosit două tipuri de gândire şi două "limbaje": la nivel fizic, gândirea logică şi limba germană; la nivel eteric, gândirea universală a inimii, general-umană, şi limbajul general al inimii omeneşti. Acestea pot fi percepute şi recunoscute în ziua. de azi drept nivel superior, chiar dacă încă voalat, deasupra sau dincolo de textul propriu-zis, respectiv de conţinuturile lucrărilor şi conferinţelor sale.
   Faptul că gândirea inimii este, în conformitate cu esenţa sa, cu totul altfel decât gândirea creierului, este motivul pentru care majoritatea oamenilor nu o pot percepe deloc, pentru că ea poate fi urmărită doar cu mare greutate de conştienta gânditoare obişnuită. Pentru a putea fi cuprinsă în mod corect trebuie dezvoltate mai întâi organele adecvate ei din trupul fizic şi capacitatea corespunzătoare de gândire. La majoritatea oamenilor nu se îndeplinesc aceste condiţii preliminare. Aceasta rezultă şi din următoarele relatări, care depun mărturie despre gândirea inimii lui Rudolf Steiner:
   "Soţul meu l-a întrebat pe Maestru (Rudolf Steiner) cum se face că majoritatea ascultătorilor devin somnoroşi la conferinţele sale. Maestrul a răspuns că acest lucru poate fi înţeles datorită parcursului dificil, neobişnuit al gândurilor" (Klima, pag. 282).