Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Adevăr profund sâmbătă, 27 mai 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Adevăr profund

trezirea amintirilor despre originea, trecutul, destinul şi menirea noastră
de Gregg Braden
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Adevăr profund Imaginea mare preţ Eu Sunt: 28,00 lei


  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Adevăr profund

Gregg Braden, autor de succes şi om de ştiinţă vizionar, sugerează că între subiectele cele mai fierbinţi care ne divid ca familii, culturi şi naţiuni – probleme aparent disparate, cum ar fi războiul, terorismul, avortul, genocidul, sărăcia, colapsul economic, schimbările climaterice şi ameninţările nucleare – există, de fapt, o legătură. Toate izvorăsc dintr-o perspectivă despre lume, bazată pe ipotezele false, ale unei ştiinţe incomplete.
Credinţele depăşite care stau la baza perspectivei noastre moderne despre viaţă, ne-au adus în pragul dezastrului şi la pierderea a tot ceea ce preţuim ca civilizaţie. Reticenţa noastră de a accepta noile descoperiri despre relaţia noastră cu Pământul, cu ceilalţi şi cu trecutul îndepărtat ne ţine blocaţi în gândirea care a dus la crizele care ne ameninţă viaţa, în prezent.
Metoda ştiinţifică permite – şi chiar anticipează – faptul că noi informaţii vor fi dezvăluite şi asimilate, în cadrul credinţelor existente. Actualizarea cunoaşterii ştiinţifice cu noi realităţi, care se deduc în urma noilor descoperiri, este esenţială pentru a menţine ştiinţa corectă, actuală şi aplicabilă.
A continua să predai o ştiinţă care nu este susţinută de noile descoperiri – bazate pe metode ştiinţifice acceptate – nu este, de fapt, o atitudine ştiinţifică. Dar acest lucru este exact ceea ce vedem că se întâmplă în manualele tradiţionale, în sălile de clasă şi în mass-media, în zilele noaste.
Examinaţi singuri descoperirile care modifică 150 de ani de credinţe ştiinţifice dar care nu se reflectă încă, în gândirea convenţională, inclusiv:
● Dovezi ce atestă existenţa unor civilizaţii avansate, în perioada apropiată de epoca de gheaţă.
● Originea şi motivele războiului în trecutul nostru îndepărtat şi raţiunea pentru care acesta ar putea deveni un lucru depăşit, în zilele noastre.
● Presupunerile false privind evoluţia umană şi teoria darwinistă „Cel mai puternic trăieşte, cel mai slab dispare” şi modul în care ele se manifestă în corporaţii, societăţi, în situaţii de beligeranţă şi în societatea de astăzi.
Cartea Adevăr profund dezvăluie noile descoperiri care modifică modul în care gândim despre totul – de la relaţiile noastre personale, la civilizaţia însăşi. Când faptele devin clare, alegerile noastre devin evidente.
Introducere ... 6

Capitolul 1: Cine suntem? Căutându-ne pe noi ... 22

Capitolul 2: Adevărul profund al ipotezelor false: descoperiri care schimbă totul ... 38

Capitolul 3: A trăi la limită: a supravieţui punctelor critice ale schimbării ... 73

Capitolul 4: Istoria ascunsă a trecutului nostru uitat: locuri care nu ar trebui să existe ... 122

Capitolul 5: Hazard sau proiect: noi dovezi ale originii omului ... 168

Capitolul 6: Războiul nu mai funcţionează: de ce suntem „programaţi" pentru pace ... 216

Capitolul 7: Jocul final: rescrierea istoriei, destinului şi menirii noastre ... 258

Note ... 299
Cuvinte de mulţumire ... 313
Despre autor ... 313

pag. 7-8

   ...meritele şi alte lucruri necesare vieţii; când şi de ce facem război; pe ce anume se bazează economia. Ceea ce credem despre trecutul, originea, destinul şi menirea noastră ne defineşte şi concepţiile ce determină opţiunea de a salva o viaţă omenească ori de a-i pune capăt. Cea mai mare ironie a existenţei noastre, la începutul secolului al XXI-lea, după mai mult de 5.000 de ani de istorie scrisă, ar putea fi faptul că încă nu am răspuns limpede la această întrebare fundamentală despre noi înşine. Şi, deşi descoperirea adevărului despre existenţa noastră ar fi meritat oricând timpul, energia şi resursele necesare pentru a face acest lucru, ea este extrem de importantă în special pentru timpul nostru, aici şi acum, deoarece astăzi ne confruntăm cu cele mai mari crize din istoria speciei umane, care ne afectează viaţa şi supravieţuirea.

   Pericolul evident şi imediat

   Un motiv bun pentru a afla cine suntem se distinge limpede printre toate celelalte. Poate nu este o coincidenţă faptul că astăzi, după trei secole de folosire a metodei ştiinţifice de a răspunde la întrebarea esenţială despre noi înşine, încă ne aflăm implicaţi în probleme grave aici, pe planeta Pământ. Şi nu e vorba despre vechile necazuri obişnuite, ci despre cele abordate de romanele-dramă şi de superproducţiile ştiinţifico-fantastice.
   Vreau să fiu foarte clar: nu Pământul are probleme. Este vorba de noi, oamenii care trăim aici, pe Pământ. Pot să afirm cu mare certitudine că planeta noastră va exista şi peste 50 de ani şi peste 500 de ani de acum încolo. Indiferent de alegerile pe care le vom face în această perioadă de timp - indiferent de cât de multe războaie vom purta şi de cât de multe revoluţii politice vom face, ori de cât de mult vom polua aerul şi oceanele - lumea pe care strămoşii noştri o numeau „grădină", va exista în continuare, făcând în fiecare an, aceeaşi călătorie de 365,256 de zile în jurul Soarelui, la fel cum face de 4,55 miliarde de ani încoace.
   întrebarea nu priveşte Pământul; ci dacă noi vom mai fi sau nupe Pământ, bucurându-ne de el. Oare vom mai fi aici, ca să ne încânte apusul soarelui şi minunatele mistere ale naturii? Oare vom mai urmări frumuseţea anotimpurilor, împreună cu familia şi cu cei dragi? Aşa cum voi arăta într-un capitol ulterior, dacă ceva nu se schimbă curând, specialiştii în domeniu sunt siguri că vom dispărea.
   Motivul? Deoarece, atunci când e vorba să facem ce trebuie pentru ca noi şi copiii noştri să trăim în continuare pe Pământ, suntem periculos de aproape de a alege căi ce ne conduc dincolo de „punctul fără întoarcere". Aceasta este concluzia unui studiu independent asupra schimbărilor climatice, coprezidat de Stephen Byers, fost secretar de stat pentru transporturi al Marii Britanii şi de senatorul american Olympia Snowe (R-Maine), publicat în 2005. Studiul afirmă că, vorbind exclusiv despre mediu, în mai puţin de zece ani am putea să ajungem într-un punct critic şi să pierdem fragila structură care ne susţine viaţa. Dar mediul înconjurător reprezintă doar una dintre nenumăratele crize cu care ne confruntăm astăzi, fiecare conducându-ne spre acelaşi rezultat, potenţial fatal pentru rasa umană.
   Cele mai bune minţi ale timpului nostru recunosc faptul că ne aflăm pe mai multe trasee de coliziune, cu rezultate dezastruoase: de la permanenta ameninţare a unui război la nivel mondial, la utilizarea excesivă a resurselor şi la deficitul tot mai mare de alimente şi apă potabilă şi până la solicitarea de o agresivitate fără precedent, a oceanelor, pădurilor, râurilor şi lacurilor lumii. Problema este că specialiştii nu par să cadă de acord asupra a ceea ce putem face, pentru a găsi o cale de rezolvare.

   Să acţionăm... dar cum?

   Uneori, înainte de a acţiona, este bine să studiezi problema cu foarte mare atenţie. Cu cât ştim mai multe despre o situaţie dificilă, cu atât putem fi mai siguri că am găsit cele mai bune soluţii.

pag. 7-8

   ...meritele şi alte lucruri necesare vieţii; când şi de ce facem război; pe ce anume se bazează economia. Ceea ce credem despre trecutul, originea, destinul şi menirea noastră ne defineşte şi concepţiile ce determină opţiunea de a salva o viaţă omenească ori de a-i pune capăt. Cea mai mare ironie a existenţei noastre, la începutul secolului al XXI-lea, după mai mult de 5.000 de ani de istorie scrisă, ar putea fi faptul că încă nu am răspuns limpede la această întrebare fundamentală despre noi înşine. Şi, deşi descoperirea adevărului despre existenţa noastră ar fi meritat oricând timpul, energia şi resursele necesare pentru a face acest lucru, ea este extrem de importantă în special pentru timpul nostru, aici şi acum, deoarece astăzi ne confruntăm cu cele mai mari crize din istoria speciei umane, care ne afectează viaţa şi supravieţuirea.

   Pericolul evident şi imediat

   Un motiv bun pentru a afla cine suntem se distinge limpede printre toate celelalte. Poate nu este o coincidenţă faptul că astăzi, după trei secole de folosire a metodei ştiinţifice de a răspunde la întrebarea esenţială despre noi înşine, încă ne aflăm implicaţi în probleme grave aici, pe planeta Pământ. Şi nu e vorba despre vechile necazuri obişnuite, ci despre cele abordate de romanele-dramă şi de superproducţiile ştiinţifico-fantastice.
   Vreau să fiu foarte clar: nu Pământul are probleme. Este vorba de noi, oamenii care trăim aici, pe Pământ. Pot să afirm cu mare certitudine că planeta noastră va exista şi peste 50 de ani şi peste 500 de ani de acum încolo. Indiferent de alegerile pe care le vom face în această perioadă de timp - indiferent de cât de multe războaie vom purta şi de cât de multe revoluţii politice vom face, ori de cât de mult vom polua aerul şi oceanele - lumea pe care strămoşii noştri o numeau „grădină", va exista în continuare, făcând în fiecare an, aceeaşi călătorie de 365,256 de zile în jurul Soarelui, la fel cum face de 4,55 miliarde de ani încoace.
   întrebarea nu priveşte Pământul; ci dacă noi vom mai fi sau nupe Pământ, bucurându-ne de el. Oare vom mai fi aici, ca să ne încânte apusul soarelui şi minunatele mistere ale naturii? Oare vom mai urmări frumuseţea anotimpurilor, împreună cu familia şi cu cei dragi? Aşa cum voi arăta într-un capitol ulterior, dacă ceva nu se schimbă curând, specialiştii în domeniu sunt siguri că vom dispărea.
   Motivul? Deoarece, atunci când e vorba să facem ce trebuie pentru ca noi şi copiii noştri să trăim în continuare pe Pământ, suntem periculos de aproape de a alege căi ce ne conduc dincolo de „punctul fără întoarcere". Aceasta este concluzia unui studiu independent asupra schimbărilor climatice, coprezidat de Stephen Byers, fost secretar de stat pentru transporturi al Marii Britanii şi de senatorul american Olympia Snowe (R-Maine), publicat în 2005. Studiul afirmă că, vorbind exclusiv despre mediu, în mai puţin de zece ani am putea să ajungem într-un punct critic şi să pierdem fragila structură care ne susţine viaţa. Dar mediul înconjurător reprezintă doar una dintre nenumăratele crize cu care ne confruntăm astăzi, fiecare conducându-ne spre acelaşi rezultat, potenţial fatal pentru rasa umană.
   Cele mai bune minţi ale timpului nostru recunosc faptul că ne aflăm pe mai multe trasee de coliziune, cu rezultate dezastruoase: de la permanenta ameninţare a unui război la nivel mondial, la utilizarea excesivă a resurselor şi la deficitul tot mai mare de alimente şi apă potabilă şi până la solicitarea de o agresivitate fără precedent, a oceanelor, pădurilor, râurilor şi lacurilor lumii. Problema este că specialiştii nu par să cadă de acord asupra a ceea ce putem face, pentru a găsi o cale de rezolvare.

   Să acţionăm... dar cum?

   Uneori, înainte de a acţiona, este bine să studiezi problema cu foarte mare atenţie. Cu cât ştim mai multe despre o situaţie dificilă, cu atât putem fi mai siguri că am găsit cele mai bune soluţii.

pag. 50-51

   Metoda ştiinţifică prevede că, atunci când noile descoperiri nu mai sprijină modul de gândire existent, este momentul să „regândim" gândirea. Şi, odată cu numărul tot mai mare de descoperiri care ne îndepărtează de credinţele noastre din trecut, dovezile ştiinţifice care înainte au fost considerate ca anomalii, nu mai pot fi ignorate; ele trebuie să fie încorporate în ştiinţa convenţională. Aşa cum vom vedea în următoarele secţiuni, anumite ipoteze se încadrează în categoriile de convingeri care ne împiedică să avansăm către o viziune cu adevărat durabilă, despre lume şi despre rolul nostru în ea.
   Pentru a reconcilia crizele din modul în care ştiinţa ne defineşte pe noi şi lumea noastră, trebuie să facem, la începutul secolului al XXI-lea, ceea ce au făcut fizicienii, cu o sută de ani în urmă. La fel cum a fost nevoie ca ei să-şi modifice gândirea, pentru a accepta dovezile teoriei cuantice, acum trebuie să facem loc descoperirilor recente, care au răsturnat unele dintre credinţele cele mai preţuite ale ştiinţei. Incapacitatea noastră de a face asta ne va ţine blocaţi în credinţele şi în modurile de viaţă care ne conduc pe calea distrugerii pe care ne aflăm astăzi.

   Ipoteze ştiinţifice false

   O revoluţie în modul în care gândim despre noi înşine străbate întreaga lume. Ea ne obligă să rescriem povestea originilor noastre, a trecutului nostru, să reconsiderăm timpul de când ne aflăm aici şi direcţia în care ne îndreptăm. Chiar dacă revoluţia a început în zorii secolului al XX-lea, ea a trecut neobservată de oamenii obişnuiţi, care şi-au văzut în continuare de viaţa lor; doar dacă nu au făcut parte din grupul de oameni de ştiinţă care şi-au dedicat vieţile pentru a înţelege cum funcţionează viaţa şi universul.
   Pentru arheologii care se luptă să încadreze descoperirea civilizaţiilor avansate din preajma epocii glaciare, în cronologia tradiţională a istoriei, de exemplu, şi pentru biologii care au publicat peste patru sute de studii ce arată că natura se bazează mai curând pe cooperare, decât pe „supravieţuirea celui mai puternic", revoluţia în gândire se simte ca un cutremur de magnitudine majoră, care înregistrează ideile noi care „nu sunt acceptate" încă, pe măsură ce desfiinţează unele dintre convingerile cele mai preţuite ale ştiinţei convenţionale. în urma lui rămâne un şir lung de învăţături depăşite, care cer insistent reevaluarea vechilor tradiţii şi distrugerea moştenirii unor întregi cariere. Motivul? Descoperirile au arătat că multe dintre „realităţile" ştiinţifice - în care am avut încredere timp de secole, pentru a explica universul şi rolul nostru în el - sunt viciate.
   Paradigma depăşită despre univers şi relaţia noastră cu el s-a bazat pe o serie de presupuneri ştiinţifice - ipoteze false - care, în lumina noilor dovezi, nu mai pot fi predate ca realităţi. Exemplele de acest gen includ următoarele:
   - Ipoteză falsă 1: Civilizaţia are o vechime între 5.000 şi 5.500 de ani.
   - Ipoteză falsă 2: Natura se bazează pe „supravieţuirea celui mai puternic".
   - Ipoteză falsă 3: Evenimente aleatorii ale evoluţiei explică originile omului.
   - Ipoteză falsă 4: Conştiinţa este separată de lumea noastră fizică.
   - Ipoteză falsă 5 - Spaţiul dintre lucruri este gol.
   Când ne gândim la viaţa de zi cu zi - modul în care ne îngrijim, pe noi şi familia noastră, cum rezolvăm problemele şi ce alegeri facem - descoperim că o mare parte din ceea ce acceptăm ca fiind cunoştinţe generale îşi are rădăcinile în credinţele de bază ale acestor ipoteze false, transmise nouă de o ştiinţă depăşită, ale cărei baze s-au pus acum trei sute de ani. Poate nu este o coincidenţă faptul că, exact în această perioadă de timp, lumea sa...

pag. 132-133

   Marele Sfinx este situat pe Platoul Giza, la marginea oraşului Cairo. în mod tradiţional, se crede că a fost construit între 2.558 şi 2.532 î.Hr. - asta însemnând că are aproximativ 4.500 de ani. însă, prin activitatea de pionierat a egiptologului R.A. Schwaller de Lubicz şi prin activitatea ulterioară a cercetătorului independent, John Anthony West, datele general acceptate au fost puse sub semnul întrebării.
   Unul dintre misterele complexului de temple, format din Sfinx, Marea Piramidă şi alte monumente de pe platoul Giza, este faptul că, spre deosebire de multe alte temple din zona văii Nilului, nu există înscrisuri privind monumentele, care să ne relateze istoria lor - sau poate nici unul nu a fost descoperit până în prezent.
   Cu excepţia a patru litere din alfabetul grecesc, în apropiere de camera superioară a Marii Piramide - care se crede că au fost inscripţionate, după ce a fost construită - arheologii nu au găsit nicio scriere şi nici hieroglife sculptate în Sfinx sau în Piramidă, nici vreun manuscris din papirus vechi în vreun mormânt, care să ne spună exact, când şi cum au fost construite aceste structuri masive sau cine le-a ridicat. în absenţa unor astfel de probe directe, putem lua în considerare un alt gen de probe: dovezile circumstanţiale. Şi aici apare controversa.
   în anii 1980 şi 1990, John Anthony West reexamina activitatea anterioară a cercetătorului Schwaller de Lubicz, pentru a găsi indicii cu privire la vârsta Marelui Sfinx. Pe parcursul celor cincisprezece ani de explorare şi documentare a monumentelor din Egipt, la începutul secolului al XX-lea, Schwaller de Lubicz a constatat că explicaţiile tradiţionale privind cum şi când au fost construite structurile - cum ar fi diferitele piramide şi Sfinxul - nu erau conforme cu ceea ce el observase. Prin urmare, a început să pună în discuţie relatările acceptate dintr-o perspectivă pur geologică.
   Egiptologii, geologii şi istoricii deopotrivă acceptă în general faptul că trupul principal al Sfinxului a fost sculptat pe loc, în roca de bază existentă pe platoul Giza. Pe măsură ce piatra naturală a fost îndepărtată, pentru a crea trupul pe jumătate om, pe jumătate leu, structura a ajuns să fie înconjurată de jgheabul scobit, pe care-l putem încă vedea în zilele noastre.
   Stând în picioare în acest jgheab, atât West, cât şi Schwaller de Lubicz, au fost frapaţi de urmele de eroziune de pe spatele şi de pe părţile laterale ale Sfinxul, dintre care unele au o adâncime de peste un metru. Deşi experţii par să fie de acord că urmele se datorează, cu siguranţă, eroziunii, explicaţia tradiţională este că au apărut în urma frecării nisipului purtat de vânt. Se crede că, după o lungă perioadă de timp, acest proces a săpat urme adânci - şi, evident, vizibile - pe suprafaţa Sfinxului de astăzi (v. Figura 4.3.).
   Examinarea atentă a urmelor eroziunii l-a făcut pe Schwaller de Lubicz să pună la îndoială ideea tradiţională a acţiunii „nisipului". Motivul a fost faptul că urmele arată că mai degrabă este vorba despre intervenţia apei, decât de ceea ce ar fi de aşteptat de la un proces legat de curenţii de aer. După cum se pare, oamenii de ştiinţă care au cercetat acest aspect, la sfârşitul secolului al XX-lea, au fost de acord cu această variantă.
   în 1989, West i-a cerut ajutorul lui Robert M. Schoch, un stratigraf şi paleontolog de la Universitatea din Boston, rugându-l să arunce un ochi ştiinţific asupra misterului. Schoch a făcut prima sa călătorie pe Platoul Giza, în 1990. în timpul mai multor călătorii, în anii care au urmat, el a făcut o serie de descoperiri - contribuţii ştiinţifice importante, care ne-au ajutat să deblocăm misterul vârstei Marelui Sfinx. însă ceea ce a găsit el, a deschis în acelaşi timp uşa către şi mai multe întrebări şi mistere profunde.
   Am descoperit că dovezile geologice nu erau compatibile cu ceea ce spuneau egiptologii, declara Schoch. Am ajuns la concluzia că cele mai vechi părţi ale Marelui Sfinx, ceea ce numesc corpul-nucleu, trebuie datate ca aparţinând unei perioade...

pag. 187-188

   ...mai uşor de ce există atât de multe opinii şi perspective diferite. Adevărul profund este că începutul unei vieţi umane e mai degrabă un proces, decât un eveniment. Viaţa începe ca viaţă. Aşa cum voi arăta mai târziu, omenirea nu a creat încă materie vie din ceva ce nu este deja viu. Din înţelegerea a ceea ce se întâmplă în uter, devine clar faptul că, în fiecare stadiu de dezvoltare, celulele noastre sunt „vii" într-un fel diferit.
   Esenţa vie a spermei paterne şi a ovulului matern deţine, fiecare, jumătate din materia vie necesară pentru a forma o fiinţă nouă. Atunci când spermatozoidul şi ovulul fuzionează, pentru a-l forma pe „unul" dintre noi, prima celulă care este creată prin uniunea lor se încadrează în definiţia biologică a vieţii, în general. Deci suntem cu siguranţă vii, încă de la prima celulă a existenţei noastre. Dar rădăcina acestei controverse ţine mai puţin de celulele vii şi mai mult de momentul în care ne asumăm calităţile pe care le consideram a fi umane. Şi aici ar putea fi utilă o înţelegere clară a ceea ce se întâmplă în uter - şi când se întâmplă.
   Şi dacă oamenii de ştiinţă fac eforturi susţinute pentru a afla misterul a ce anume activează codul nostru genetic, nu există nicio îndoială că ADN-ul nostru se activează în stadiul de opt celule. Aşa cum am menţionat anterior, pe parcursul acestei faze de dezvoltare (stadiul de activare a genomului embrionar), dobândim caracteristicile pe care le-am moştenit de la părinţi - trăsături care deţin potenţialul a ceea ce viaţa noastră poate deveni. Acesta este unul dintre acele domenii în care un mod unificat de gândire despre lume ne-ar putea oferi o înţelegere pe care nu ne-ar putea da o perspectivă izolată, dintr-un singur domeniu ştiinţific. De asemenea, este unul dintre acele domenii în care putem beneficia de depăşirea limitelor tradiţionale, care au separat ştiinţele, în trecut.
   Descoperiri recente în studiul fizicii cuantice arată, dincolo de orice îndoială, că suntem înconjuraţi de o mare de energie vie. Asta înseamnă că nu putem separa viaţa, de energia care o înconjoară. Ele există împreună. Ele interacţionează. Şi, prin această interacţiune, trăim experienţa vieţii, aşa cum o trăim. Adoptarea unui mod holistic de gândire poate fi cheia pentru a înţelege ce se întâmplă când se activează harta vieţii noastre, ADN-ul, în stadiul AGE... şi iată motivul:
   Câmpul în care ne scăldăm, cunoscut sub denumiri diferite - de la Matricea Divină şi Mintea lui Dumnezeu, la pur şi simplu Câmpul - umple „spaţiul gol" dintre lucruri. Biologia modernă mai numeşte acest câmp,parte din „mediul" care înconjoară lucrurile vii. Acesta este un concept important, atunci când ne gândim la momentul în care începe viaţa umană şi ce se întâmplă în stadiul de opt celule. Studiul epigeneticii a arătat că, în timp ce codul ADN-ului din celulele noastre le spune, cu siguranţă, corpurilor noastre cum să funcţioneze, semnalul de activare a codului pare să vină din afa¬ra celulei. Cu alte cuvinte, vine din câmp!
   Ştim acest lucru, din procesul de respingere a celulelor - lucru obişnuit după transplantul de organe. Atunci când un organ de la o persoană este plasat în interiorul organismului alteia, corpul destinatarului nu recunoaşte noul ţesut, ca fiind „el însuşi". Şi, din acest motiv, tratează ţesutul nou ca pe un obiect străin, respingându-l. Un progres s-a înregistrat atunci când oamenii de ştiinţă au descoperit cum să suprime mecanismul de respingere, astfel încât organele transplantate să poată să crească şi să prospere în trupuri noi.
   Adesea prezint seminarii împreună cu biologul celular Bruce Lipton (pe care l-am menţionat în capitolul anterior). în timpul unuia dintre programele noastre, am avut ocazia să mă strecor în spatele publicului şi să ascult. După cum ştim cu toţii, în lume totul se întâm¬plă cu un rost; deci nu este surprinzător faptul că am intrat în încăpere, exact când Bruce descria un fenomen pe care mă străduisem să-l înţeleg. Era vorba despre transplantul de organe şi de problemele pe care le-am auzit adesea de la prietenii care au beneficiat de el.

pag. 293-294

   ...alegerile pe care le facem în traiul zilnic se unesc cu cele ale altor oameni, devenind răspunsul colectiv, la crizele timpului nostru.

   Alegerile individuale devin răspunsul colectiv la crizele din timpul nostru în istorie.

   Modul în care alegem să ne trăim vieţile, în fiecare zi, conţine esenţa alegerilor noastre - cooperarea sau competiţia, puterea iubirii sau teama - care se imprimă în câmpul ce face legătura între tot ceea ce există. Aceste alegeri se văd în felul în care abordăm crizele din lume. Pentru a fi foarte clar, asta nu înseamnă că nu facem nimic - ci, dimpotrivă. Este vorba de acţiune - genul de acţiune care se manifestă zi de zi, în modul în care ne trăim vieţile.
   Zi de zi, stă în puterea noastră să-i ajutăm pe alţii sau să le punem piedici. De exemplu, încetinind, ajutăm maşina de pe banda alăturată, din faţa noastră, astfel încât şoferul să poată vira în siguranţă pe ieşirea de pe autostradă, pe care a scăpat-o din vedere; sau putem ignora semnalizarea maşinii şi astfel ne riscăm vieţile noastre şi ale altora, continuându-ne drumul în viteză, pentru că şoferul încerca să „ne taie faţa"! Putem reacţiona verbal la ostilitatea unui vânzător de la băcănie, care are o zi proastă, sau putem să ne dăm seama că grosolănia lui nu este un afront personal! Am văzut principiile coerenţei inimii funcţionând cu succes în diferite locuri - de la o sală de consiliu a unei firme, până la o hală cu 5.000 de oameni.
   Ideea este că lumea se schimbă, atunci când noi ne schimbăm, într-o lume impregnată de un câmp care conectează toate inimile, confirmat ştiinţific, problema este mai puţin despre cum să ajungi la „ei" (directorii executivi ai corporaţiilor şi liderii naţiunilor) şi mai mult despre ceea ce alegem să introducem în câmpul cuantic - sau matricea energetică - ce ne uneşte pe toţi.
   Când realităţile prezentate în cartea Adevărprofund ne vor arăta motivele pentru a ne gândi diferit la noi înşine, această diferenţă va fi exprimată în tot ceea ce facem în rutina noastră zilnică. Ţinând cont de aceste idei, următoarele categorii largi sunt exemple de alegeri de fiecare zi, cu potenţial pentru un impact global. De fapt, tocmai aceste alegeri pot înclina în favoarea noastră, balanţa echilibrului, păcii şi vieţii, în vremuri de criză:
   - Mass-media. Un număr tot mai mare de dovezi sugerează faptul că imaginile şi cuvintele cu care ne înconjurăm, afectează realitatea lumii în care trăim. Acest lucru ne conduce la o întrebare-cheie: Când vedem un film sau ascultăm radioul, împreună cu prietenii şi familia, oare ne distrăm pur şi simplu? Sau, aşa cum sugerează studiile, creăm cărămizile cu care construim lumea în care trăim? Paralelele dintre scenariile de film care prezintă începutul secolului al XXI-lea, ca sfârşitul lumii şi crizele unice ale timpului nostru, sunt izbitoare şi pot ilustra exact această idee. în mod clar, influenţa mass-media e importantă. Din acest motiv, alegerea de a susţine imagini şi rezultate pozitive, benefice vieţii, trimite un mesaj puternic, studiourilor care produc filme şi alte emisiuni.
   - Hrana. Unul dintre cele mai simple şi sănătoase lucruri pe care le putem face în viaţă, pentru a înclina balanţa comerţului conştient în favoarea noastră, este să încurajăm şi să sprijinim afacerile cu produse organice, cultivate local. Când ne alimentăm „local", eliminăm uriaşa amprentă de carbon, lăsată de arderea de combustibil pentru a transporta cu avioane, vapoare şi camioane, fructe şi legume de extrasezon, cultivate în ferme corporative de cealaltă parte a lumii, pentru supermarketurile din comunităţile noastre. Cele mai multe magazine alimentare vând acum produse ecologice. Fiecare fruct şi legumă ar trebui să aibă o etichetă care să ne spună cum şi unde a crescut. Multe comunităţi au magazine şi restaurante care sprijină întreprinderile „de la fermă, la consumator", locale şi organice. Căutaţi-le pe cele din zona în care locuiţi.

  • cartea a apărut în august 2012 la editura For You
  • traducător: Mihaela Ivănuş
  • cartea cuprinde 316 pagini şi o greutate de 0.285 kg
  • ISBN: 973-
  • cartea a fost vizualizată de 5209 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Adevăr profund"
carţi din acelaşi domeniu cu "Adevăr profund"
(orientări spirituale > mistere, orientări spirituale > ştiinţă, orientări spirituale > transformare personală)
derulare
Semnificaţia datei de naştere
Semnificaţia datei de naştere
(numerologie, transformare personală)
Ultimul vals al tiranilor
Ultimul vals al tiranilor
(transformare personală)
Forţa
Forţa
(transformare personală)
Forţa binelui
Forţa binelui
(general, transformare personală)
La picioarele Maestrului
La picioarele Maestrului
(revelaţii, transformare personală)
Înainte spre trecut
Înainte spre trecut
(transformare personală)
Dirijarea realităţii
Dirijarea realităţii
(transformare personală)
O religie propie şi personală
O religie propie şi personală
(transformare personală)
A zecea viziune - ghid practic
A zecea viziune - ghid practic
(transformare personală)
Nici zen, nici psihanaliză
Nici zen, nici psihanaliză
(reflecţii, transformare personală)
Contracte sacre
Contracte sacre
(transformare personală)
Calea spre împlinire
Calea spre împlinire
(transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 26 mai 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar