Adevărul despre adolescente

   AŞ VREA CA FIICA MEA SĂ ÎŞI EXPRIME SENTIMENTELE ŞI SĂ ÎMI ÎMPĂRTĂŞEASCĂ GÂNDURILE EI. CUM O POT FACE SĂ ÎNŢELEAGĂ CĂ SUNT DISPUSĂ SĂ O ASCULT FĂRĂ SĂ O JUDEC? KATHERINE S.

   Cu siguranţă nu sunteţi singura care îşi doreşte ca fiica ei să îi vorbească mai mult despre sentimentele, gândurile şi părerile sale. Deşi majoritatea adolescentelor vă vor spune că preferă să vorbească cu prietenii decât cu părinţii, să nu credeţi că asta înseamnă că aţi fost înlocuită complet. Soluţia pentru a o face pe fiica dumneavoastră să vă împărtăşească mai multe lucruri este crearea acelei relaţii şi a acelei atmosfere în familie în care fiica dumneavoastră să se simtă în largul său să se destăinuiască.
   Iată câteva sfaturi folositoare, care o vor ajuta pe fiica dumneavoastră să vadă că sunteţi dispusă să o ascultaţi fără a o judeca:
   • Aveţi grijă la tonul vocii. Păreţi autoritară sau aveţi un aer de superioritate? Dacă da, fiica dumneavoastră va deveni probabil revoltată, distantă sau se va închide în sine.
   • Ascultaţi. Mai bine oferiţi-i fiicei dumneavoastră recunoaştere, empatie şi sprijin decât părerea proprie legată de ceea ce ar trebui să facă sau să simtă.
   • Dezvăluiţi lucruri despre dumneavoastră. Povestiţi-i fiicei că v-aţi simţit la fel la vârsta ei sau în circumstanţe asemănătoare.
   • Oferiţi sugestii constructive. Aşteptaţi ocazia de a vă oferi părerea, dar nu încercaţi să o "învăţaţi" sau să "îi ţineţi o predică".
   Uitaţi-vă după semne precum faptul că îşi dă ochii peste cap sau că ridică din umeri pentru a vă da seama că nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă. Nu este nevoie să vă comportaţi ca prietena sa pentru ca ea să îşi împărtăşească sentimentele şi ideile. La urma urmei, sunteţi părintele ei şi nu ar trebui să vă prefaceţi a fi altceva. Dar ceea ce trebuie să faceţi este să petreceţi timp împreună, doar să staţi una cu cealaltă. Petrecerea timpului împreună vă oferă ocazia de a vă comunica gândurile şi sentimentele, atunci când se iveşte dispoziţia necesară (ceea ce nu se întâmplă tot timpul). Nu vă puteţi aştepta ca fiica dumneavoastră să aibă mereu dispoziţia necesară pentru a se deschide faţă de dumneavoastră. Aceste conversaţii apar de obicei spontan, nu pot fi întotdeauna programate.
   însă vă puteţi creşte şansele creând "ocazii" pentru a vă apropia de fiica dumneavoastră.
   • Deşi v-aţi putea simţi ca un şofer de taxi, dacă o duceţi pe fiica dumneavoastră cu maşina la diverse activităţi sau o aduceţi acasă, se poate crea astfel una dintre cele mai bune ocazii de a vorbi.
   • Găsiţi motive să treceţi prin camera ei seara, când este relaxată şi ar putea să vrea să stea de vorbă.
   • Plănuiţi să luaţi micul dejun sau prânzul împreună, doar voi două, o dată pe lună, şi lăsaţi-o pe ea să hotărască unde mergeţi.
   Ţineţi minte, cu cât sunteţi disponibilă mai des, cu atât mai probabil este ca fiica dumneavoastră să vă destăinuiască sentimentele şi ideile sale.
   în anii de adolescenţă, fiica dumneavoastră trebuie să înceapă să îşi dezvolte propriile valori, păreri şi concepţii. De obicei, adolescenţii "se închid în sine" deoarece încearcă să fie independenţi şi să îşi manifeste propria identitate. Adolescenţii tind să îşi împărtăşească gândurile cu cei de vârsta lor, în defavoarea părinţilor, deoarece se aşteaptă ca părinţii să îi judece, să îi mustre şi...

   ...prieteni. Petrece timp în preajma lui şi vezi dacă îţi place cu adevărat.
   Unele fete cred că sunt prea îndrăzneţe sau "agresive" dacă invită un băiat în oraş, dar este mai mult o chestiune de stil personal. Din ce în ce mai mult, este considerat normal ca oricine să invite pe oricine altcineva la o întâlnire, indiferent dacă persoana care face invitaţia este fată sau băiat. Poate fi un semn de maturizare faptul că ştii ce vrei şi eşti dispusă să ceri acel lucru. Unii băieţi se simt flataţi când sunt invitaţi la întâlniri. Dar, bineînţeles, mai sunt şi cei de modă veche, care nu vor încântaţi. Dar probabil că acei băieţi oricum nu erau potriviţi pentru tine.

   CE CALITĂŢI TREBUIE SĂ AIBĂ UN IUBIT BUN? YOLANDA, DE 13 ANI

   Ai pus o întrebare foarte bună. Pun pariu că multe femei ar vrea să fi ştiut să pună această întrebare când erau de vârsta ta. Un iubit bun te respectă ca pe un egal. îşi arată respectul dovedind interes pentru ceea ce spui. Şi te tratează la fel atunci când sunteţi cu prietenii lui ca atunci când sunteţi singuri.
   Poţi avea încredere în el că va face ceea ce spune, de exemplu că va suna dacă spune că o va face. Te ajută să ai o părere bună despre tine însăţi - despre tot: cât de inteligentă eşti, felul cum arăţi, lucrurile pe care îţi place să le faci. Nu te forţează să îţi începi viaţa sexuală şi nu te înşală. Nu te răneşte niciodată fizic, iar dacă îţi răneşte sentimentele, îşi cere scuze şi încearcă să nu o mai facă din nou.
   Un iubit bun dă dovadă de valorile care sunt importante pentru tine, precum naturaleţea, sinceritatea şi loialitatea (nu iese la întâlniri cu alte fete pe la spatele tău). Felul în care te tratează iubitul tău este foarte important. Puteţi comunica deschis? îi poţi împărtăşi sentimentele tale legate de lucruri importante? Ai încredere că nu va spune altora anumite secrete pe care i le-ai destăinuit? El îşi împărtăşeşte gândurile şi sentimentele cu tine? Un iubit bun trebuie să îţi respecte sentimentele şi să te înţeleagă.
   Poţi fi tu însăţi în preajma iubitului tău sau simţi mereu că trebuie să te prefaci atunci când eşti cu el? Dacă poţi fi relaxată şi te poţi purta natural în preajma iubitului tău, înseamnă că există o acceptare reciprocă între voi. îşi arată afecţiunea faţă de tine în moduri care să îţi facă plăcere, cum ar fi să te ţină de mână sau să îşi petreacă braţul în jurul tău? Un iubit bun te va trata ca pe un egal şi îţi va respecta dorinţele în privinţa chestiunilor importante. Va înţelege cuvântul "nu", mai ales atunci când vine vorba despre sex. De asemenea, nu va fi deranjat atunci când vei vrea să îţi petreci timpul cu prietenii ori familia. Un iubit bun nu te va "sufoca" şi nu îţi va solicita să îţi petreci tot timpul numai cu el.
   Un lucru "obligatoriu" este să aibă simţul umorului. Te face iubitul tău să râzi şi te distrezi alături de el? Iubiţii sunt mai distractivi atunci când împărtăşesc aceleaşi interese cu tine şi când le place să facă aceleaşi lucruri care îţi plac şi ţie. Nu uita, atunci când îţi alegi un iubit, că există o mulţime de băieţi grozavi pe lume, aşa că nu te mulţumi cu mai puţin decât vrei şi meriţi.

   DE CE SUNT UNELE FETE "ÎNNEBUNITE DUPĂ BĂIEŢI"?

   Este mai mult decât normal să îţi placă băieţii şi să vrei să ai un iubit - majoritatea fetelor îşi doresc asta. însă atunci când o fată este "înnebunită după băieţi", înseamnă că este excesiv de preocupată să întâlnească băieţi noi şi să îşi facă un iubit. A avea un prieten este mai important decât orice altceva pentru ea. îşi...

   bCUM NE PUTEM AJUTA FIICA SĂ ÎŞI ACCEPTE ŞI SĂ ÎŞI APRECIEZE SEXUALITATEA, DAR ÎN ACELAŞI TIMP SĂ DEŢINĂ CONTROLUL ASUPRA EI? KELLY Z.

   Pe măsură ce fiica dumneavoastră se apropie de pubertate, se va confrunta cu schimbări majore în ceea ce priveşte corpul şi aspectul său fizic. Unele fete se adaptează la aceste schimbări mai uşor decât altele. Deşi nu puteţi controla când au loc aceste schimbări sau ce sentimente va avea fiica dumneavoastră faţă de ele, o puteţi pregăti să îşi accepte şi să îşi aprecieze dezvoltarea corpului şi sexualitatea.
   Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le poate face un părinte este să înveţe să le vorbească fiicelor (şi fiilor) lor despre sex şi sexualitate. Dar, pentru mulţi părinţi, acest lucru este foarte greu, mai ales din moment ce propriii lor părinţi considerau acest subiect tabu. în ciuda dificultăţii, este foarte important să încercaţi să fiţi deschisă în discuţiile legate de sex şi gen. Probabil că ea deja învaţă despre sex şi faptele vieţii la orele de educaţie pentru sănătate şi în mod sigur vorbeşte despre asta cu prietenele. însă nu este destul: conversaţiile despre sex fac parte din responsabilitatea de a fi părinte. Este bine să începeţi aceste discuţii înainte ca fiica dumneavoastră să ajungă la adolescenţă, iar apoi puteţi continua la un nivel superior, pe măsură ce ea se maturizează. Este bine să îi povestiţi fiicei despre propriile dumneavoastră sentimente legate de sex şi relaţii. Nu uitaţi că ea vă urmăreşte pentru a afla cum să facă faţă propriei sexualităţi.
   Vorbiţi-i despre faptul că sexualitatea este o extensie a ceea ce o defineşte ca persoană. Acceptarea sexualităţii este mai uşoară atunci când cineva are o părere bună despre aspectul, personalitatea şi valoarea sa. Staţi liniştiţi, fetele care tind să aibă o judecată sănătoasă şi "deţin controlul" asupra altor domenii ale vieţii lor vor avea probabil o judecată sănătoasă şi vor deţine controlul şi asupra sexualităţii lor.
   Deşi poate fi dificil sau aproape imposibil să vă gândiţi acum la asta, majoritatea părinţilor vor ca fetele lor să crească şi să aibă o viaţă sexuală satisfăcătoare. Puteţi şi ar trebui să recunoaşteţi acest lucru faţă de fiica dumneavoastră. în acelaşi timp, trebuie să vă exprimaţi şi preocupările: că ar putea alege persoana greşită pentru a-şi începe viaţa sexuală, că ar putea rămâne însărcinată sau că ar putea contracta o boală cu transmitere sexuală. Pe măsură ce continuaţi să discutaţi cu ea despre acceptarea şi aprecierea sexualităţii, subliniaţi importanţa unei judecăţi sănătoase în alegerile pe care le face.
   în ciuda tuturor eforturilor dumneavoastră, o adolescentă poate avea probleme serioase în acceptarea sexualităţii. Unele fete se tem de propria sexualitate atât de mult, încât se înfometează cu scopul de a-şi opri dezvoltarea fizică. Aceste tinere au descoperit că, atunci când nu mănâncă şi sunt foarte subnutrite, nu mai au menstruaţie. Aşadar, pot rămâne copii - cu alte cuvinte, asexuale. Alte fete sunt copleşite de sentimente sexuale şi încă nu au învăţat autocontrolul. Ele nu se pot opune activităţii sexuale, pot deveni promiscue la o vârstă fragedă şi pot ajunge să sacrifice o mare parte din stima de sine în favoarea nevoilor şi dorinţelor sexuale. Mai mult, aceste fete ajung adeseori să aibă o reputaţie proastă, de "femei uşoare" sau "târfe", ceea ce, în cele din urmă, le scade stima de sine şi mai mult, din moment ce se scapă greu de astfel de renume. Dacă fiica dumneavoastră pare să se îndrepte către una dintre aceste extreme sau se înscrie deja într-una dintre aceste categorii, este indicat să apelaţi la ajutorul unui specialist. Vorbiţi cu doctorul ei, consilierul de orientare şcolară sau cu reprezentanţii bisericii, pentru a găsi persoana potrivită pentru a o ajuta.

   DE CE SIMT CĂ PĂRINŢII MEI AU DIVORŢAT DIN CAUZA MEA? CUM SĂ FAC FAŢĂ FAPTULUI CĂ SUNT PRINSĂ LA MIJLOC? VANESSA,DE 16 ANI

   De multe ori copiii simt o oarecare responsabilitate pentru divorţul părinţilor. Uneori, deoarece ei înşişi sunt îndureraţi sau furioşi, părinţii le pot transmite copiilor, direct sau indirect, mesajul că divorţul este vina lor. Dacă acest lucru ţi s-a întâmplat şi ţie, ţine minte că nu este vina tal Părinţii iau decizia de a divorţa deoarece nu îşi pot rezolva problemele. Dar aceste probleme sunt ale lor, nu ale tale. încearcă să îţi spui încontinuu: "Nu este vina mea".
   Poţi fi atât de furioasă pe ambii părinţi pentru că nu au reuşit să îşi rezolve problemele şi să rămână împreună, încât propria furie te sperie. Uneori, furia poate fi atât de înfricoşătoare, încât ajungi să dai vina pe tine, şi nu pe părinţii tăi. Adesea, când simţim durere şi suferinţă, căutăm pe cineva pe care putem da vina. Este natura umană. Te poate ajuta să îţi pui nişte întrebări. Faci pe martira şi iei vina asupra ta? Dacă da, nu trebuie să o faci. Părinţii tăi au luat decizia să divorţeze, nu tu. Deci ce poţi face? încearcă să vorbeşti cu părintele care crezi că te va asculta cel mai bine. Dacă niciunul dintre părinţi nu este dispus să te asculte, găseşte un alt adult în care ai încredere, cum ar fi o rudă sau un prieten. Uneori, este necesar să discuţi cu un specialist sau cu un terapeut, care vă poate ajuta pe tine şi pe părinţii tăi să treceţi peste această perioadă dificilă.
   Atunci când părinţii divorţează, mulţi copii ajung să creadă că a fost vina lor. Deşi poate că te simp. vinovată pentru divorţ, nu eşti responsabilă pentru deciziile pe care le iau părinţii tăi în legătură cu relaţia lor. însă, chiar dacă ştii asta, tot te poţi simţi vinovată.
   Aşadar, să analizăm câteva motive care te pot determina să te simţi vinovată în continuare. Poţi crede, în adâncul sufletului, că sentimentele tale de furie sau ură pentru unul sau ambii părinţi au fost cauza despărţirii lor. Poate, la un moment dat, chiar ţi-ai dorit ca ei să se despartă. Sau poţi crede că faptul că "nu te-ai purtat cum trebuie" i-a determinat să se certe tot timpul sau că aceasta a fost prea mult pentru unul dintre părinţi, care nu a putut să mai facă faţă. Dacă ai această părere, înseamnă că nu recunoşti contribuţia părinţilor tăi pentru deciziile pe care le ia fiecare dintre ei cu privire la celălalt. Cu alte cuvinte, te plasezi în mijlocul unei situaţii care te afectează într-un mod semnificativ, dar care, de fapt, are loc între părinţii tăi.
   Poate că unul dintre părinţi sau altcineva din familie ţi-a spus vreodată la nervi: "Tu ai provocat asta!" E ca şi cum cineva ar spune că tu i-ai provocat cuiva un infarct sau un atac cerebral. Nu ai provocat nimic. Dacă te simţi prinsă la mijloc, spune-le părinţilor că nu vei transmite un mesaj de la unul către altul, că nu îl vei spiona pe unul dintre ei pentru că aşa vrea celălalt, că nu vei lua partea niciunuia atunci când se ceartă şi că refuzi să îl asculţi pe unul dintre ei vorbind urât despre celălalt sau acuzându-l. Ai dreptul absolut de a sta departe de situaţie. Aminteşte-ţi că persoana prinsă la mijloc este supusă celei mai mari presiuni, deoarece aceasta vine din ambele părţi. Ia o pauză şi stai departe de situaţia tensionată, chiar dacă unul sau celălalt dintre părinţii tăi te cataloghează drept "trădătoare" sau "neinteresată".
   Este normal ca tu să vrei să îmbunătăţeşti situaţia din familia ta. îţi iubeşti părinţii şi vrei ca familia ta să rămână împreună. Eşti tristă şi îndurerată, deoarece familia ta nu poate trăi laolaltă. Deşi unul sau ambii părinţi se simt copleşiţi de propriile sentimente, este important ca şi tu să le spui cum te simţi, dar este important...

   • Stresul şi aşteptările ca ea să fie o "super-femeie" sunt în creştere.
   • Tulburările de comportament alimentar sunt în creştere.
   • Cazurile de depresie şi anxietate sunt din ce în ce mai numeroase.
   Faptul că au existat atât câştiguri, cât şi pierderi nu sugerează că mişcarea feministă nu a fost un lucru bun pentru femei şi bărbaţi deopotrivă. Ori de câte ori se creează noi posibilităţi, există, în mod inevitabil, şi pierderi.

   CUM ÎMI POT ÎNCURAJA FIICA SĂ PRIVEASCĂ SPRE VIITOR, CÂND EA NU VEDE DECÂT PREZENTUL? DENISE F.

   înainte să deveniţi prea supărată sau descurajată de perspectiva fiicei dumneavoastră orientată "numai asupra prezentului", încercaţi să vă amintiţi de propriii ani de adolescenţă. Vă aduceţi aminte de zilele când "viitorul" se referea la vacanţa de vară, la cine urma să vă fie profesor anul următor, la admiterea la liceu, la acordarea permisiunii de a ieşi în oraş cu băieţi, sau la vârsta la care vă puteaţi lua permisul de conducere? Gândiţi-vă la propria adolescenţă şi la priorităţile dumneavoastră la vremea aceea. Fiica dumneavoastră este altfel? Este normal ca ea să se concentreze asupra a ceea ce are loc "aici şi acum" sau în "viitorul apropiat", în defavoarea planurilor pe termen mediu. Aceasta este perspectiva tipică a adolescenţilor.
   Desigur, în ciuda acestui adevăr, este important să vă încurajaţi fiica să se gândească şi la viitor. Puteţi face asta punându-i întrebări precum "Ce crezi că se va întâmpla dacă...?" sau "Te-ai gândit vreodată că...?". întrebările care vă încurajează fiica să facă legături între astăzi şi mâine sunt o modalitate bună de a o convinge să privească spre viitor, în loc să fie complet absorbită de prezent.
   Dar nu vă aşteptaţi la prea mult. Se ştie că adolescenţii se concentrează numai asupra a ceea ce se întâmplă "aici şi acum". De fapt, ei ştiu chiar să se bucure de prezent - ceea ce mulţi adulţi ar trebui să înveţe să facă.
   Una dintre căile de a vă motiva fiica să gândească în perspectivă şi să se pregătească pentru viitor este să îi prezentaţi posibilităţile oferite de diverse cariere, precum şi stilurile de viaţă asociate cu ele. Iată câteva lucruri pe care le puteţi face:
   • Transmiteţi-i fiicei dumneavoastră că aveţi încredere că poate deveni aproape orice îşi doreşte.
   • Acordaţi-i ocazia să cunoască persoane din diverse cariere şi profesii. Una dintre cele mai bune modalităţi de a face acest lucru este să rugaţi prietenii sau membrii familiei să îi spună cu ce se ocupă ei, dacă le place ceea ce fac şi cum au ajuns să aibă respectiva meserie.
   • Oferiţi-i informaţii despre diferite posibilităţi şi opţiuni de carieră. Există multe reviste şi cărţi despre femeile din câmpul muncii. Pe măsură ce creşte, vorbiţi mai mult despre aspectele reale ale diferitelor slujbe şi cariere: care dintre ele sunt în ascensiune, care par să ofere cea mai multă siguranţă, care sunt salariile de început şi multe altele.
   • încurajaţi-o şi susţineţi-o în explorarea şi dezvoltarea abilităţilor şi talentelor sale. Nu uitaţi că aceasta este perioada potrivită pentru a încerca lucruri noi, nu pentru a simţi că trebuie să rămână la acelaşi lucru ani întregi.
   • Ajutaţi-o să ia în considerare costurile şi cheltuielile anumitor stiluri de viaţă şi să se gândească la sumele de bani...

   UNEORI MĂ PORT URÂT CU FAMILIA MEA, FĂRĂ NICIUN MOTIV ANUME. DE CE FAC ACEST LUCRU? LISA, DE 17 ANI

   Un motiv pentru care te-ai putea purta urât cu familia ta este acela că ai fost rănită sau supărată de o prietenă sau de cineva din afara familiei. Simţi că nu-ţi poţi arăta furia sau suferinţa în mod direct faţă de persoana care te-a rănit, aşa că te răzbuni pe părinţii tăi, deoarece ştii că ei vor fi întotdeauna prin preajmă. Ştii că ei nu te vor respinge sau abandona, aşa cum îţi este teamă că s-ar putea întâmpla dacă te-ai purta urât cu prietena ta. Un al doilea motiv pentru care te-ai putea purta urât cu familia ta este acela că vrei să creezi distanţă. Probabil că părinţii tăi vor să ştie despre ceea ce faci sau gândeşti mai multe decât eşti tu dispusă să le spui. întrebările lor constante pot fi foarte enervante. Deşi rareori rezolvi ceva purtându-te urât, acest tip de comportament îi poate determina să se retragă pentru o vreme, astfel încât tu să obţii intimitatea de care ai nevoie. Dar, în acelaşi timp, atunci când "răutatea" ta izbucneşte, răneşti persoanele din familie şi probabil că după aceea te simţi foarte prost. Atunci când se întâmplă asta, cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să îţi ceri scuze pentru comportamentul tău. Deşi poate fi greu să îţi ceri scuze şi este nevoie de curaj pentru a o face, scuzele pot deschide calea către o mai bună comunicare şi vă pot permite ţie şi familiei tale să vorbiţi deschis despre ceea ce te supără. Prin urmare, deşi poate că nu îţi convine ideea, încearcă să îţi ceri scuze dacă te-ai comportat urât. Inspiră adânc şi spune: "îmi pare rău că m-am purtat urât, mamă şi tată". Momentul dificil se va fi terminat în câteva secunde, iar tu te vei simţi uşurată. Apoi poate că vei putea discuta cu ei despre ceea ce te supără cu adevărat.
   Faptul că eşti conştientă că uneori te porţi urât cu familia ta fără motiv este un început bun. în psihologie, acest lucru se numeşte deplasarea furiei. Asta înseamnă că, uneori, oamenii îşi varsă furia asupra unor persoane care nu le-au cauzat acest sentiment. Poate că eşti supărată pe o prietenă, pe şeful tău sau pe un profesor. Dar, dacă te porţi urât cu aceştia, poţi avea necazuri mari. Aşadar, îţi "deplasezi" furia asupra oamenilor în jurul cărora te simţi cel mai în siguranţă - familia ta. Deoarece nu îţi poţi exprima sentimentele de furie faţă de oamenii care te-au înfuriat, îţi poţi ţine sentimentele închise înăuntru, până când acestea ajung să debordeze şi să se abată asupra persoanelor din familia ta. Iată două lucruri care te pot ajuta: unul este să îi spui pur şi simplu familiei tale: "îmi pare rău că m-am purtat urât, nu pe voi sunt supărată", iar al doilea lucru pe care îl poţi face este să găseşti o cale de a-i spune persoanei care te-a înfuriat cu adevărat ce anume te deranjează. Dacă nu îi poţi vorbi direct, te poate ajuta să discuţi cu un prieten sau chiar cu unul dintre părinţi. Uneori, te vei simţi mai bine prin simplul fapt că înţelegi de ce anume eşti supărată.
   Adolescenţa este o perioadă plină de provocări în viaţa unei tinere. Te confrunţi cu multe presiuni şi responsabilităţi contradictorii. Acest lucru îţi cauzează stres. Este important să ai căi prin care să îţi exprimi sentimentele, prieteni, profesori sau alţi adulţi cu care să vorbeşti despre ceea ce se întâmplă în viaţa ta. Aceasta este o modalitate bună de a te adapta stresului. Dar atunci când nu ai posibilitatea de a-ţi exprima sentimentele, te poţi răzbuna pe persoanele cele mai apropiate, precum familia. Este important să nu te învinovăţeşti singură şi să spui: "Ce rea sunt". Dacă eşti de părere că te-ai purtat urât cu un membru al familiei fără motiv, întoarce-te şi cere-ţi scuze, chiar dacă este destul de târziu. Nu trebuie să oferi o explicaţie amplă dacă nu vrei să o faci. Poţi spune doar: "Nu am vrut să spun toate lucrurile acelea. Pur şi simplu, am...