Advaita Bodha Dipika

   Î.: În formula Sohamidam, adică el-eu-acesta, "el" înseamnă nevăzutul isvara; "eu" se referă la jiva înfăţişat ca ego, făptuitor etc; "acesta" face referire la întregul univers obiectiv. Din scripturi, raţionament şi experienţă (sruti yukti anubhava) reiese limpede că sufletul individual, Domnul şi lumea sunt numai proiecţii mentale.
   28-29. D.: Cum pot raţionamentul şi experienţa să sprijine această afirmaţie?
   Î.: Odată cu apariţia minţii în starea de veghe şi vis, latenţele intră în joc, şi astfel apar sufletul individual (jiva), Domnul (isvara) şi lumea (jagat). Odată cu domolirea latenţelor în somnul profund, leşin etc, acestea toate dispar. Aceasta se întâmplă în experienţa fiecăruia.
   Din nou când toate latenţele sunt dezrădăcinate de cunoaştere, sufletele individuale, Domnul şi lumea dispar definitiv. Aceasta se întâmplă în cadrul experienţei marilor înţelepţi înzestraţi cu desăvârşita vedere-clară în Realitatea non-duală, dincolo de sufletele individuale, îsvara şi lume. Prin urmare spunem că acestea sunt toate proiecţii ale minţii. Astfel este explicat efectul măyei.
   30-32. Care este limita mayei?
   Î: Este cunoaşterea ce rezultă dintr-o cercetare a sensului "marei afirmaţii" (Mahavakya), deoarece maya este ignoranţă, iar ignoranţa subzistă în non-cercetare. Când non-cercetarea face loc cercetării, se iveşte dreapta cunoaştere ce pune capăt ignoranţei.
   Acum ascultă. Bolile corpului sunt efecte ale karmei trecute; ele subzistă în dieta greşită şi se intensifică prin continuarea acesteia. Sau, ignoranţa în privinţa frânghiei, câtă vreme [frânghia] nu este...

   93. Î.: În corp, simţuri etc, conceptul de "eu" persistă. Ţinând mintea concentrată într-un singur punct şi întoarsă spre interior pentru a căuta acest "eu" sau sinele, care este cea mai profundă fiinţă din interiorul celor cinci învelişuri - [iată ce] este examinarea sinelui. A căuta altundeva în afara corpului printr-o recitare orală a scripturilor Vedanta sau printr-un studiu critic al cuvintelor sale, nu se poate numi examinare a sinelui, care poate fi numai o investigaţie profundă a adevăratei naturi a sinelui de către o minte pătrunzătoare.
   94-96. D.: Se poate ca sinele să nu fie cunoscut prin citirea şi înţelegerea scripturilor?
   Î.: Nu. Întrucât Sinele este Fiinţă-Cunoaştere-Beatitudine, diferit de corpurile grosier, subtil şi cauzal, martor al celor trei stări de veghe, vis şi somn profund. A-ţi exercita în permanenţă organele vocale în lectura scripturilor sau cu o profundă cunoaştere a gramaticii, logicii şi dicţiei pentru a examina critic scriptura şi a-i pricepe semnificaţia, nu poate revela sinele care este înăuntru.
   D.: Cum poate fi realizat acesta?
   Î.: Cu mintea pentru a examina natura celor cinci învelişuri; cu experienţa pentru a le determina, apoi pentru a le lepăda pe fiecare pas cu pas "acesta nu este Sinele - acesta nu este Sinele"; şi cu mintea astfel devenită subtilă pentru a căuta Sinele şi a-l realiza ca fiind conştiinţa-martor aflată dincolo de cele cinci învelişuri - acesta este întregul proces. Sinele nu poate fi realizat fără acest [proces]. El este atotpătrunzător şi stă ascuns în cele cinci învelişuri. Pentru a-l găsi, intelectul trebuie făcut să se întoarcă...

   Î: Este corect să spui că Sinele, fiind doar Unul, e atotpătrunzător, deoarece El este atotcunoscător; [sub acest aspect de] cunoaştere, El poate pătrunde totul.
   D.: Fiind cea mai interioară conştiinţă de sine a celor cinci învelişuri ale corpului, poate fi El atotcunoscător?
   Î.: Da, poate fi. Întregul univers constituit din cele cinci elemente, combinaţiile şi mutaţiile lor sunt văzute de către El însuşi şi nu de altul. Fiind neînsufleţite, celelalte nu pot cunoaşte. Altminteri neînsufleţitul asemeni unui vas etc, ar trebui să fie cunoscător, însă nu este. Numai El le cunoaşte pe toate, însă ele nu îl cunosc pe El. El este atotcunoscător.
   D.: Sinele pătrunde numai lucruri precum cele care se află în sfera simţurilor şi nu cele aflate dincolo de acestea. Unde percepe El muntele Meru sau paradisul?
   Î.: El cunoaşte totul. În Sine, care este chiar Spaţiul cunoaşterii, tot ceea ce este non-sine apare în ambele moduri, ca perceput sau neperceput. Aşa cum în Spaţiul cunoaşterii şi nu altundeva, casa, pământurile, aşezarea, oraşul şi ţara par să fie percepute de simţuri, tot astfel lucrurile de dincolo de simţuri, precum muntele Meru sau paradisul apar ca nepercepute de ele.
   D.: Poate ceva care este neperceput de simţuri să apară în cele din urmă?
   Î.: Da, poate. Deşi non-existent asemeni fiului unei femei sterpe, totuşi în Spaţiul cunoaşterii, casa şi celelalte apar ca obiecte ale percepţiei, deoarece latenţele din minte se prezintă ele însele astfel.

   CAPITOLUL VI
Anihilarea latenţelor (vasanaksaya)

   1. Acest capitol urmează celor cinci anterioare privind supraimpoziţia, îndepărtarea acesteia, condiţiile căutătorului, ascultarea şi reflecţia. Discipolului care, după ce a reflectat asupra Sinelui, a dobândit cunoaşterea directă, învăţătorul îi spune în continuare după cum urmează:
   2. Fiu înţelept, scripturile (sastra) nu au ce să te înveţe mai mult; ai terminat cu ele. De aici înainte trebuie să meditezi asupra Sinelui. Scripturile spun: "Nepreţuitule! Sinele trebuie ascultat, reflectat şi meditat asupra sa". Odată terminată reflecţia, trebuie să continui cu meditaţia. Acum abandonează scripturile.
   3-6. Discipolul: Se cuvine ca acestea să fie abandonate?
   Învăţătorul: Da, se cuvine. Acum că prin examinare ai aflat ceea ce era de aflat, poţi să le abandonezi fără şovăială.
   D.: Dar scripturile spun că până în clipa morţii, acestea nu trebuie abandonate.
   Î: Scopul lor este acela de predica adevărul. După ce acesta este dobândit, ce folos mai pot ele să aibă? Un studiu suplimentar va însemna multă...

   D.: Dacă există minte ori de câte ori se iveşte vin gând, sunt gândul şi mintea diferite?
   Î.: Gândul este arătătorul minţii. Când un gând apare, mintea este dedusă. în absenţa gândului, nu poate exista minte. Prin urmare mintea nu este nimic altceva decât gând. Gândul este mintea însăşi.
   D.: Ce este "gândul"?
   Î.: "Gândul" este imaginaţie. Starea liberă de gânduri este Beatitudinea Supremă (Sivasvarupa). Gândurile sunt de două feluri; amintirea lucrurilor experimentate şi [a celor] neexperimentate.
   11. D.: Pentru început, spune-mi te rog, ce este "gândul".
   Î.: Înţelepţii spun că nu este nimic altceva decât a gândi despre orice obiect extern ca fiind aceasta sau aceea, este sau nu este, astfel sau altfel şi aşa mai departe.
   12-13. D.: Cum poate fi clasificat acesta în categoriile lucrurilor experimentate şi neexperimentate?
   Î: Dintre obiectele simţurilor, precum sunetul şi celelalte, experimentate deja prin "Am văzut -Am auzit - Am atins şi aşa mai departe" a gândi despre ele ca fiind văzute, auzite, atinse este amintirea lucrurilor deja experimentate. A aduce în minte obiecte neexperimentate ale simţurilor este gândul la lucruri neexperimentate.
   14. D.: Gândurile care ţin de lucruri deja experimentate sunt uşor de priceput. Dar cum să te gândeşti la lucrurile care nu au fost experimentate în afara cazului în care ele sunt amintiri ale lucrurilor deja experimentate? Nimeni nu se poate gândi...