Advaita Vedanta

   III.29.    Aşa cum în vis mintea este activă şi manifestă, în mod iluzoriu, dualitatea, tot astfel, în starea de veghe mintea este activă şi manifestă, în mod iluzoriu, dualitatea.

III.30.    Fără îndoială, în vis mintea1 non-duală manifestă dualitatea; tot astfel, fără îndoială, în starea de veghe mintea non-duală manifestă dualitatea.

III.31.    Dualitatea, cele ce se transformă şi cele ce nu se transformă - [toate] acestea reprezintă percepţii ale minţii . Când mintea nu mai gândeşte, dualitatea nu mai este percepută.

III.32.    Atunci când, datorită cunoaşterii Sinelui şi a realităţii, nu se mai produc ideaţii, atunci se ajunge la o stare de lipsă a minţii. Atunci când cele percepute nu mai există, nici percepţia nu mai există.

         Cunoaşterea lui Brahman

III.33.    Cunoaşterea non-discriminatorie şi nenăscută este considerată a fi non-diferită de obiectul cunoaşterii. Brahman, cel nenăscut şi etern reprezintă obiectul cunoaşterii. Cel nenăscut este cunoscut prin intermediul a ceea ce nu este născut.

III.34.    Manifestările minţii controlate, lipsite de discriminări, [ale minţii] celui ce cunoaşte - acestea trebuie cunoscute. Ele nu sunt identice ci sunt diferite de cele [ale minţii aflate în] somn profund.

III.35.    In somnul profund [mintea] dispare, însă [mintea] aflată sub control nu dispare ci devine Brahman,...

   Corpul meu, suflurile mele, mintea mea, intelectul meu, cunoaşterea mea - acestea sunt cunoscute, [în mod obişnuit], ca fiind eu însumi. [Însă] aşa cum brăţările, inelele, casele şi celelalte sunt diferite de mine însumi deoarece sunt cunoscute ca fiind posesiuni, tot astfel, cele cinci învelişuri i celelalte sunt diferite de mine însumi, nu constituie Sinele deoarece sunt cunoscute ca fiind posesiuni.

   În continuare, cine este Sinele?
   Cel a cărui natură este existenţa, conştiinţa şi beatitudinea.

   Ce este existenţa?
   Ceea ce se păstrează de-a lungul celor trei timpuri, aceasta este existenţa.

   Ce este conştiinţa?
   Cea a cărei natură este cunoaşterea.

   Ce este beatitudinea?
   Cea a cărei natură este plăcerea.

   Astfel, propriul Sine trebuie cunoscut ca fiind cel a cărui identitate este existenţa, conştiinţa şi beatitudinea.

   77. Aşa cum, din greşeală, albul îi apare cuiva drept galben, tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

78. Celui care percepe lucruri iluzorii cu ochii, aceluia totul îi apare ca fiind de natura iluziei. Tot astfel, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

79. O flacără, prin rotire, apare rotundă asemenea Soarelui. Tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

80. [Aşa cum] datorită îndepărtării, toate obiectele mari [apar] mici, tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

81. Aşa cum toate obiectele mici [apar] mari datorită apropierii prin lentile, tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

82. [Aşa cum] o suprafaţă de cristal [apare] drept apă sau suprafaţă de apă [apare] drept cristal, tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

83. Aşa cum un om [percepe] o piatră preţioasă într-un foc sau un foc într-o piatră preţioasă, tot astfel, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

84. [Aşa cum] în norii aflaţi în mişcare Luna apare mişcându-se, tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

85. Aşa cum, din confuzie, punctele cardinale îi apar cuiva inversate, tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

86. Aşa cum în apă Luna apare ca fiind în mişcare, tot aşa, în Sine este văzută corporalitatea datorită conexiunii cu ignoranţa.

   133. Deoarece, în ceea ce priveşte apariţiile, experienţele, raţionamentele, revelaţiile şi afirmaţiile făcute de către cei ce vorbesc în mod comun şi de către ceilalţi, se observă că cele dintâi afirmaţii, revelaţii, raţionamente, experienţe şi manifestări contrazic următoarele afirmaţii, revelaţii, raţionamente, experienţe şi manifestări în privinţa identităţii Sinelui, [reiese] cu claritate că fiul şi celelalte nu pot constitui identitatea Sinelui.

134. Începând cu fiul şi terminând cu vidul, oricare dintre acestea este în contradicţie cu revelaţiile cele mai influente, conform cărora, Sinele este non-grosier, lipsit de ochi, lipsit de suflu, lipsit de minte, non-activ, este conşti-inţă, conştiinţă pură, este cel existent. [Toate acestea] sunt non-eterne, asemenea ulciorului şi celorlalte, conştiinţa fiind cea care le manifestă pe cele materiale. Experimentarea faptului că "Eu sunt Brahman", de către cel ce cunoaşte, este foarte puternică. De aceea şi datorită caracterului contradictoriu al acelor revelaţii, raţionamente, experienţe şi apariţii, toate [acestea], începând cu fiul şi terminând cu vidul, nu constituie Sinele.

135. De aceea, Sinele, realitatea este conştiinţa interioară, cea a cărei natură proprie este adevărul, cea eliberată, cea iluminată, cea pură, cea eternă, cea care le manifestă pe fiecare.

136. Astfel are loc supraimpoziţia.

         Respingerea supraimpoziţiei

137. "Respingere" este denumită [recunoaşterea] existenţei unice a realităţii, realitate care a fost identificată...