Alimentaţia în practica yoga

   Consideraţii de ordin moral

   Pe lângă consecinţele de ordin igienic, ce vizează oarecum un anumit bun simţ interior şi un respect faţă de propria persoană, mai pot fi amintite şi câteva elemente morale implicate în procesul de consum al cărnii. Omul obişnuit şi grosier, învăţat să nu accepte nimic decât pentru el însuşi, va fi poate tentat să nu ia în consideraţie astfel de aspecte. Cu toate acestea, ele se dovedesc a fi de o foarte mare importanţă, căci permit înţelegerea efectivă a unor realităţi ce ne înconjoară tot timpul şi pe care, la o analiză mai atentă, nu le putem nega deloc.
   1. Uciderea îi cauzează animalului suferinţe atroce,
acesta resimţind durerea întocmai ca şi fiinţa umană. Vacile, în special, pot să-şi simtă apropierea morţii şi trăiesc o intensă groază.
   2. Nici un drept natural nu ne autorizează să condamnăm la moarte un animal.
   3. Practica uciderii animalelor dezvoltă la om insensibilitatea, sadismul şi totala lipsă de respect faţă de viaţă. Asupra acestui aspect, Pitagora spunea: "Aceia care ucid animalele şi le consumă carnea, vor avea cu atât mai mult tendinţa să-şi masacreze semenii."
   Din punct de vedere yoghin, implacabila lege a karmei (sau perfectei REACŢII conform cu ACŢIUNEA) îl leagă pe orice om de acţiunile sale. Atâta timp cât oamenii se vor înverşuna să vrea să ucidă şi să mănânce inofensivele animale domestice şi chiar păsările şi celelalte animale...

   Caracteristicile esenţiale ale celor trei gunas-uri

   Atunci când predomină sattva guna, fiinţa este pură şi fericită, iar gândurile sunt elevate. Sattva guna este foarte importantă pentru păstrarea echilibrului emoţional şi mintal. Fără predominanţa acestei "calităţi" pot apărea diferite dezechilibre de natură psihosomatică, care duc la diferite feluri de suferinţe. Prin puritatea lui sattva, boala nu mai poate să se instaureze în corp şi chiar suferinţa poate fi eliminată oriunde în natură. Sattva guna aduce calmul, bucuria, eliminând confuziile şi stările conflictuale. Rezultatele ei directe sunt: cunoaşterea, armonia şi fericirea. Plăcerea sattvică nu este doar o simplă mulţumire legată de o dorinţă satisfăcută, ci acel deliciu sau mulţumire interioară durabilă, pe care o aduce starea de împăcare cu sine, cu natura, cu obiectele dorinţelor şi cu percepţiile legate de acestea. Cu toate acestea, ca şi celelalte gunas-uri, sattva ne limitează totuşi libertatea, ne leagă de manifestare. Întotdeauna, în cazul oricărei guna, legătura se realizează în acelaşi fel: prin intermediul dorinţei, care este o expresie a ego-ului. În cazul lui sattva este vorba despre o dorinţă mai nobilă şi de un ego mai pur.
   Rajas are ca esenţă atracţia către plăcere. Această guna este precum un copil ataşat de dorinţa de a acapara cât mai multe obiecte. Rajas se naşte din setea după o satisfacţie neîmplinită. De aceea, ea este plină de neodihnă, de febrilitate, lascivitate, lăcomie şi înfrigurare. Este o activitate de căutare de noi impulsuri şi stimuii exteriori. Rajas reprezintă forţa dorinţei care motivează toate iniţiativele...

   CAPITOLUL 4

   REGIMUL OSHAWA

   În contextul celor arătate în capitolele anterioare, sugerăm câteva regimuri şi reţete care vă vor ajuta să vă convingeţi singuri de beneficiile extraordinare ale unei diete yoghine.

   Regimul numărul şapte al dr. Oshawa

   Este cel mai sever, dar totodată şi cel mai eficient dintre regimurile indicate de dr. George Oshawa, având însă o eficacitate maximă în toate bolile produse de excesul energiei yin şi permiţând totodată o echilibrare rapidă a fiinţei din punct de vedere energetic (yin - yang).
   Regimul prevede ca pe o durată de zece zile să se consume exclusiv cereale: grâu, orez, mei şi hrişcă, în orice combinaţie sau proporţie dorim, fierte sau coapte. Acest regim poate fi repetat de mai multe ori (în grupe de câte 10 zile) cu o pauză de una până la cinci zile între două...

   8. Budincă de cartofi cu caşcaval
   1 kg de cartofi se fierb în apă cu sare, se curăţă şi se taie felii ca pentru salată. Se unge o cratiţă cu unt şi se aşază în ea cartofii. Separat, se amestecă 5 gălbenuşuri cu o lingură făină, 100 g de smântână, 100 g de caşcaval, sare, ghimbir, iar la sfârşit albuşurile bătute spumă. Se toarnă peste cartofi, se adaugă deasupra bucăţele de unt şi 50 g de caşcaval ras. Se dă la cuptor pentru gratinare.

   9. Budincă de ciuperci
   Se toacă mărunt şi se călesc în unt 200 g de ceapă. Se adaugă 1 kg de ciuperci opărite şi tăiate julien şi se mai călesc încă 10 minute. Se sting cu apă şi se fierb 30 de minute; se lasă să se răcească şi se amestecă cu 5 gălbenuşuri, 300 g de franzelă muiată în lapte, 50 g de făină, sare, ghimbir, verdeaţă tocată; la sfârşit se adaugă albuşurile bătute spumă. Se toarnă compoziţia într-un vas uns cu unt, se presară cu caşcaval ras şi bucăţele de unt şi se dă la cuptor pentru gratinare.

   10. Budincă de dovlecei
   1,5 kg de dovlecei în floare se călesc în ulei până scade apa pe care o lasă, jumătate din cantitate se pune într-un graten uns cu unt, se acoperă cu 250 g de brânză de vaci amestecată cu 250 g de telemea, 2 ouă, 150 g de orez fiert separat, ghimbir; se aşază deasupra restul...

   CAPITOLUL 8

   POSTUL

   Marele medic al antichităţii, Hypocrat, spunea: "Cu cât hrăniţi mai mult un bolnav, cu atât mai mult îi dăunaţi." Pe lângă o alimentaţie judicioasă, postul se dovedeşte şi el că are certe virtuţi terapeutice şi de bunăstare corporală. Principala lui acţiune este cea de curăţare, de purificare, de odihnă a anumitor organe din trup, de facilitare a unor procese şi schimburi interne, fiind de asemenea lipsit de orice adaosuri sau constituenţi exteriori, deci perfect natural. Animalele acţionează oarecum instinctiv în acest sens; dacă un animal se îmbolnăveşte, el nu mai mănâncă!
   Acţiunea postului este salutară prin faptul că ea merge drept la cauza bolii sau afecţiunii, ajungând chiar să o vindece, dacă postul este ţinut o perioadă de timp mai îndelungată. Când vorbim de post, ne referim la postul negru, ţinut doar cu apă. Prezenţa apei este oarecum obligatorie (chiar şi în primele trei zile de post), pentru a evita deshidratarea corpului şi blocajul renal. Ştiinţific, se atestă că omul poate trăi fără hrană circa 100 de zile,...