Am nevoie de iubirea ta

   1. CREZI CEEA CE GÂNDEŞTI?

   Ai simţit vreodată că, cu cât cauţi mai tare iubirea, cu atât ea pare să te ocolească mai mult? Sau că, tot căutând aprobarea, începi să te simţi nesigur? Dacă da, află că e un motiv. Şi anume, căutarea iubirii şi aprobării reprezintă un drum sigur în a pierde conştientizarea ambelor. Poţi să pierzi conştientizarea iubirii, dar niciodată iubirea însăşi. Iubirea este ceea ce suntem. Deci, dacă iubirea este ceea ce suntem, de ce o căutăm din răsputeri, de multe ori fără rezultate? Doar din cauza a ceea ce gândim - a gândurilor pe care le avem şi care nu sunt adevărate.
   Nu vreau să crezi nimic din asta. Poţi să verifici singur acest lucru, pe parcursul acestei cărţi, sau când laşi cartea jos ca să-ţi pui cele patru întrebări despre relaţiile tale, sau lipsa lor, şi descoperi astfel cum viaţa ta se schimbă.
   Ce gândim când căutăm iubirea, aprobarea şi aprecierea? Gândim că iubirea şi aprecierea altora reprezintă temelia oricărui lucru bun din lume. Gândim că, tot căutând idila, găsim iubire, un partener de sex, o relaţie de lungă durată, căsătoria, familia. Şi mai gândim că încercarea de a impresiona societatea - încercarea de a câştiga admiraţia oamenilor vizaţi - reprezintă cea mai bună soluţie în a aduce faimă, bunăstare şi satisfacţie în vieţile noastre.
   Gândim aşadar că dacă reuşim în această căutare, suntem ca acasă: în siguranţă, la căldură şi apreciaţi. Şi dacă eşuăm? Suntem fără adăpost, afară în frig, pierduţi în mulţime, neobservaţi, singuri şi uitaţi. Dacă asta este miza, nu e de mirare că această căutare poate fi atât de înspăimântătoare şi devoratoare. Nu e de mirare că un compliment poate să-ţi înfrumuseţeze ziua, în timp ce un cuvânt dur poate să o strice.
   Fricile noastre cele mai adânci rar ies la suprafaţă. Sunt puţini cei care gândesc că sunt în situaţia să eşueze în societate şi să dispară. In schimb, mii de gânduri apar toată ziua: "M-a observat?", "De ce nu mi-a zâmbit?", "Am făcut oare impresie bună?", "De ce nu m-a sunat înapoi?", "Arăt bine?", "Trebuia să fi spus asta?", "Ce cred ei acum despre mine?". Monitorizăm constant să vedem dacă pierdem sau câştigăm teren în marea miză a aprobării. Aceste gânduri pasagere sunt rar observate sau cercetate şi totuşi pun în mişcare sute de strategii, gândite pentru a câştiga favoarea şi admiraţia sau pur şi simplu doar pentru a mulţumi. Credinţa neexprimată e că dacă oamenii nu te aprobă, nu ai valoare.
   Ironia e că lupta pentru câştigarea iubirii şi aprobării face foarte dificilă experimentarea lor. Cei care caută la nesfârşit aprobarea nu-şi dau seama că sunt iubiţi şi susţinuţi nu datorită, ci în ciuda eforturilor lor. Iar cu cât caută mai încordaţi, cu atât e mai puţin probabil ca ei să observe.
   Cum ajungem în această situaţie delicată? în următoarele pagini o să ne uităm la modurile în care gândurile nepuse sub semnul întrebării creează experienţa noastră. Vom vedea cum gândurile adesea neobservate, pe care cei mai mulţi dintre noi le împărtăşesc, ne duc la a avea nevoie, a...

   4. CÂND TE ÎNDRĂGOSTEŞTI

   Să cauţi aprobarea din partea prietenilor, partenerilor şi membrilor familiei e o slujbă cu normă întreagă şi fără vacanţe. Esenţa o reprezintă căutarea supremă, acea căutare despre care vorbesc toate cântecele, a persoanei care ne priveşte în ochi şi spune "Tu eşti acela/aceea". Numim asta "îndrăgostire". în acest capitol vom urmări când te îndrăgosteşti şi formezi un cuplu şi vom vedea cine e cu adevărat "acela/aceea".
   îndrăgostirea este de obicei înţeleasă complet invers, ca multe alte lucruri importante. Nu e niciun mister legat de îndrăgostire. Ne detaşăm de conştientizarea iubirii şi suntem în extaz când găsim drumul înapoi, neînţelegând cum am făcut. Vă amintiţi fetiţa care se dădea peste cap într-un colţ pe terenul de joacă? Ea are cheia. Uitaţi-vă la faţa ei, e luminată de entuziasmul perfecţiunii. E în culmea fericirii să fie acolo, să se joace cu picioarele şi mâinile. Nu mai există nimic cu adevărat ca ea să vrea sau să aibă nevoie şi e prea prinsă în joc la momentul acesta ca să-şi dea seama de asta. Flipul pe care-l face este o expresie a iubirii însăşi. Când încearcă din nou să se dea peste cap şi e cu ochii-n patru să vadă dacă poate câştiga aplauze, îşi îndreaptă concentrarea spre exterior şi se îndepărtează singură de iubire. Fiindcă iubirea nu merge oriunde; ea doar pierde conştientizarea ei. Mai târziu în viaţă, oamenii numesc astfel de experienţe "ieşirea din iubire" şi cred că sunt în apropierea persoanei celelalte.
   Fetiţa este în mod inocent greşit direcţionată. Ea începe să gândească că drumul înapoi spre fericire - spre un moment perfect - depinde de reacţia celorlalţi copilaşi. Chiar dacă este mereu accesibilă conştientizarea iubirii, pot să treacă ani până ce o are din nou, ani pe care ea îi va consacra căutării iubirii şi aprobării în afara ei.
   Când încerci în mod constant să fii plăcut, nu mai laşi nicio portiţă în viaţa ta în care să poţi măcar respira şi să observi ceea ce ai deja, nicio şansă să experimentezi opţiunile nelimitate aflate după acele portiţe. Chiar şi după ce ai atras admiratori şi susţinători, tot eşti ocupat să cauţi rezultate. Trebuie să te asiguri că prietenii tăi fac toate lucrurile pe care trebuie să le facă prietenii - să te invite la petreceri, să-ţi dea de lucru, să te consoleze când eşti deprimat. Şi nu ajunge niciodată. Eşti într-o supraveghere constantă, să nu apară cumva vreo dovadă că nu eşti aprobat sau dorit.
   "îndrăgostirea" este o experienţă puternică. Dacă te uiţi în spate, e posibil să ţi-o aminteşti ca momentul în care ai încetat să mai cauţi. Ai încetat pentru că ai crezut că ai găsit ce căutai. Mintea ta nu s-a mai umplut cu efortul şi disperarea căutării. Ceea ce ai găsit este ceea ce aveai în colţul terenului de joacă şi nu ai pierdut de fapt niciodată. Dar acum te gândeşti că vine de la altă persoană, cineva care este "acela/aceea".
   Mulţi oameni se îndrăgostesc pentru prima dată când sunt adolescenţi. Până la acel moment a dispărut simpla bucurie de pe terenul de joacă (de fapt, tu ai abandonat-o,...

   6. ATELIER DESPRE RELAŢII

   După cum am văzut, există două concepţii greşite de bază despre iubire: prima, că trebuie să-i manipulezi pe alţii ca s-o obţii şi a doua, că iubirea înseamnă să primeşti ceea ce vrei. Poate că ai constatat prin intermediul interogării că niciunul dintre aceste gânduri nu este adevărat pentru tine. Este evident de ce relaţiile construite pe astfel de fundamente sunt dificile. Dar e uşor să vezi cum poţi să ai o relaţie fericită dacă rămâi sincer cu tine însuţi.
   Cum rămâi sincer cu tine însuţi? Primul pas este să nu uiţi că relaţia cea mai intimă este cea cu gândurile tale. Este valabil şi în cazul în care eşti căsătorit de 20 de ani şi ai 6 copii, sau eşti singur şi ai întâlniri, sau eşti divorţat, părăsit în dragoste, singur pur şi simplu, sau orice combinaţie din acestea. O inimă deschisă nu este o opţiune fără o minte deschisă.
   Când partenera ta e aşezată în colţul celălalt al camerei şi citeşte o carte, te gândeşti poate că e frumoasă, sau te gândeşti că poate ar trebui să vorbească cu tine în loc să citească. Posibil să-şi ridice privirea şi să vadă că te uiţi la ea şi să spună "La ce te uiţi?", iar tu probabil îţi creezi o poveste despre ce a vrut să spună cu asta. Dacă crezi ce gândeşti - "O enervez", "Vrea să fie singură", "Se gândeşte că-mi pierd timpul" - reacţia ta nu o să aibă nimic de-a face cu ea. Reacţia ta e pur şi simplu la ce crezi că gândeşte ea.
   Să-ţi întâmpini gândurile cu a le pune sub semnul întrebării îţi dă posibilitatea să-ţi întâmpini partenerul cu înţelegere. Ceea ce oferă calitate relaţiei tale cu ea nu este ceea ce gândeşti tu despre ea, ci dacă crezi ce gândeşti despre ea. Gânduri nebune, îngrijorătoare de genul "Ea ar trebui să-mi acorde mai multă atenţie" îţi trec prin minte nepoftite: nici măcar nu le gândeşti tu, ele te gândesc pe tine. Suprimarea lor sau încercarea de a le controla nu a funcţionat niciodată. Dar dacă interoghezi acele gânduri şi ajungi să le înţelegi, nu mai au puterea să te deranjeze sau să te provoace să acţionezi cu nimic altceva decât cu inteligenţă şi bunătate. E posibil să constaţi că, atunci când reapar gândurile care odinioară te-au deranjat, zâmbeşti la ele în timp ce ele se întorc paşnic de unde au venit.
   In acest capitol vei cunoaşte oameni cu o mulţime de probleme ce ţin de relaţii, care pun sub semnul întrebării gândurile lor, folosind cele patru întrebări şi reversul. Pasajele sunt luate din transcrierile dialogurilor respective, în care le-am pus întrebări, iar aceşti participanţi la cursul şi atelierul meu au dat răspunsuri. E posibil să recunoşti câteva din neînţelegerile pe care le-ai avut şi tu în relaţiile tale şi să te bucuri când vezi că dispar în momentul în care gândurile din spatele lor sunt interogate.
   Când te doare ceva în relaţia ta şi nu e evident de ce şi tu poţi să faci acelaşi lucru. Stai jos şi aşterne gândurile pe hârtie. Concentrează-te pe nemulţumirile legate de partenerul tău. Nu fi blând. Dacă e nevoie, exagerează defectele pe care le găseşti. Foloseşte Fişa de Lucru de la pagina 239 drept ghid şi scrie cum ai fost neîndreptăţit, ce ar trebui să facă sau să nu facă, ce vrei şi ce ai nevoie de la el/ea, ce refuzi să mai treci cu vederea. Şi când le-ai...

   8. CINCI PUNCTE-CHEIE PENTRU A FI LIBER ÎN IUBIRE

   In paginile ce urmează o să descoperi anumite modalităţi de a te ajuta singur când pui sub semnul întrebării ceea ce pare neinterogabil.

   Potrivirea şosetelor

   Hai să ne uităm la un exemplu cunoscut, legat de ce simt adesea oamenii drept nevoie disperată. Gândul tău este: "Vreau ca ea să se întoarcă la mine", dar ea a spus destul de clar că nu se întoarce la tine. Când te întrebi: "E adevărat că am nevoie ca ea să se întoarcă la mine", încearcă şi aceste întrebări determinante: "De asta am nevoie cu adevărat? Pot să ştiu eu ce este până la urmă cel mai bine pentru mine? îmi continui viaţa? încă respir? M-am încălţat cu două şosete astăzi? Se potrivesc?" Aceste întrebări te vor duce lin înapoi la realitatea vieţii pe care o trăieşti foarte bine în acest moment fără ea, chiar şi când te gândeşti că nu poţi merge înainte fără ea, că ai nevoie ca ea să se întoarcă la tine. Ele te ajută să-ţi odihneşti gândul copilăresc că este în joc supravieţuirea ta. Copilul spune:
   "Cui îi pasă dacă şosetele mele se potrivesc sau nu, dacă inima este sfâşiată?" Răspunsul tău este: Din câte se pare, ţie îţi pasă. Dovada este pe picioarele tale. Acesta este un lucru important de remarcat.
   Cuvântul nevoie sugerează o stare permanentă a minţii. Când gândeşti "Am nevoie ca ea să se întoarcă la mine", crezi că întotdeauna o să simţi astfel. Dar dacă analizezi experienţa ta cu atenţie, o să-ţi dai seama că nu există stări permanente ale minţii. Câte dintre problemele tale de astăzi vin din convingerea unui gând legat de viitor? In momentul în care crezi că ai nevoie de iubire, îţi imaginezi momente viitoare în care te vei gândi că ai nevoie de iubire. îţi imaginezi pas cu pas cum stai jos, sau în picioare, sau stai întins undeva, peste cinci ani, şi te gândeşti: "Am nevoie ca ea să mă iubească". Este un gând foarte dureros.
   Este uşor să te sperii singur cu acel gând: tot ce trebuie să faci este să-1 crezi. Este la fel de uşor să nu te sperii singur; poţi să o faci în câteva clipe în timp ce stai în living şi te ocupi de potrivirea şosetelor. Mai întâi observă că e vorba despre un truc magic. Dă-ţi seama că evoci tot acel viitor în gândurile tale. Vezi cum dedici acest moment prezent unui viitor născocit. Pune cele patru întrebări despre presupunerea ta legată de ce se va întâmpla la un moment dat în viitor. "Peste şase luni sau cinci ani o să am nevoie ca ea să se întoarcă la mine - e adevărat? Pot să fiu sută la sută sigur că este adevărat? Pot chiar să ştiu dacă o s-o mai vreau? Cum reacţionez când cred acel gând? Cine aş fi eu fără el?". Apoi fă reversurile gândului şi găseşte trei motive pentru care fiecare revers poate fi adevărat sau chiar mai adevărat. Opţiunile vin rapid într-o minte deschisă şi neînfricată.

   12. IUBIREA ÎNSĂŞI

   Iubirea este ceea ce deja eşti. Iubirea nu caută nimic. E deja completă. Nu vrea, nu are nevoie, nu-i trebuie niciun ar trebui. Are deja tot ce vrea, este deja tot ce vrea, chiar la modul la care vrea. Aşadar, când aud oamenii că spun că iubesc pe cineva şi vor să fie iubiţi la rândul lor, ştiu că ei nu vorbesc despre iubire. Vorbesc despre altceva.
   Câteodată e posibil să pară că faci schimb de iubire cu gândul stresant care apare în acel moment. Căutând iubirea pierzi conştientizarea ei. Dar pierzi doar conştientizarea ei, nu şi starea. Asta nu e o opţiune, întrucât iubirea e ceea ce suntem toţi. Este fixă. Când îţi investighezi gândirea stresantă şi mintea se limpezeşte, iubirea dă năvală în viaţa ta şi nu poţi face nimic în această privinţă.
   Iubirea se alătură la tot, necondiţionat. Nu evită coşmarul; îl aşteaptă cu nerăbdare şi apoi interoghează. Nu e niciun mod în care să te alături decât eliberându-te de convingerea că vrei ceva de la partenerul tău. Asta e adevărata alăturare. E ca "Bingo! Tocmai ai câştigat la loterie!"
   Dacă vreau ceva de la partenerul meu, cer pur şi simplu. Dacă spune NU şi am o problemă cu asta, trebuie să investighez gândirea. Pentru că am deja totul. Toţi avem. Astfel, pot să stau jos aici atât de confortabil: nu vreau nimic de la tine ce nu vrei să dai. Nici măcar nu vreau libertatea ta, dacă tu nu vrei. Nici măcar nu vreau liniştea ta.
   Adevărul pe care îl experimentezi este felul în care sunt capabilă să mă alătur ţie. In acest mod mă atingi, şi mă atingi atât de intim, că îmi dau lacrimile. M-am alăturat ţie şi tu nu ai de ales. Şi fac asta iar şi iar şi iar, la nesfârşit, fără niciun efort. Asta înseamnă să faci dragoste.
   Iubirea nu ar nega o respiraţie. Nu ar nega un firicel de nisip sau o urmă de praf. Este complet îndrăgostită de ea însăşi şi delectează prin recunoaşterea propriei ei prezenţe în orice mod, fără limite. îmbrăţişează pe toată lumea, de la asasin şi violator la sfânt, la câine şi pisică. Iubirea este atât de nemărginită în ea însăşi, încât te arde. Este atât de nemărginită, astfel încât nu poţi să faci nimic. Tot ce poţi să faci e să fii ea însăşi.