Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1 vineri, 20 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1


de Ramakantha
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1 Imaginea mare preţ Eu Sunt: 33,00 lei

preţ listă: 36,00 lei

reducere:
3,00 lei (8,33%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1

Cartea de faţă este însăşi chintesenţa învăţăturilor unei fiinţe desăvârşite şi mesajul ei despre spiritualitatea cea mai înaltă. Fără îndoială că, pentru cel care are inima cuprinsă de o mare aspiraţie pentru căutarea spirituală, iar mintea ascuţită şi capabilă să înţeleagă profunzimea adeseori abisală a explicaţiilor lui Jagadananda, informaţiile din text vor constitui o veritabilă trambulină către ceea ce tradiţia orientală numeşte realizarea spirituală ultimă.
CUVÂNT ÎNAINTE ... 7
INTRODUCERE ... 25

CAPITOLUL 1
REALITATEA ABSOLUTĂ ... 75

CAPITOLUL 2
CONŞTIINŢA UNIVERSALĂ ŞI CONŞTIINŢA INDIVIDUALĂ ... 111

CAPITOLUL 3
"EU SUNT" ... 139

CAPITOLUL 4
EGOUL ŞI ILUZIA PE CARE EL O CREEAZĂ ... 149

CAPITOLUL 5
FRICA, PINCIPALA ARMĂ A EGOULUI. ANTIDOTUL EI ... 177

CAPITOLUL 6
CUVINTELE ŞI METAFORELE: LUMEA VĂZUTĂ LA MICROSCOP DAR NU ÎN ESENŢA EI ... 187

CAPITOLUL 7
MAGIA DUALITĂŢII - SUBIECTUL ŞI OBIECTUL ... 199

CAPITOLUL 8
EXPERIENŢA ŞI EXPERIMENTATORUL ... 221

CAPITOLUL 9
LUMEA FENOMENALĂ, EXPRESIE A CONŞTIINŢEI: FORMĂ, NUME, EXISTENŢĂ, MANIFESTARE ... 239

CAPITOLUL 10
OPUŞII COMPLEMENTARI: MOTORUL CREAŢIEI ... 267

CAPITOLUL 11
VIAŢA ŞI MOARTEA: CĂLĂTORIE PE ACELAŞI FIR ... 277

CAPITOLUL 12
BINELE ŞI RĂUL: O ABORDARE COMPLEXĂ ... 293

CAPITOLUL 13
PLĂCEREA ŞI DUREREA SUNT POLII SUFERINŢEI ... 309

CAPITOLUL 14
NEFERICIREA ÎN VIAŢĂ, CONFLICTUL, FRUSTRAREA ... 321

CAPITOLUL 15
DORINŢA ŞI DETAŞAREA DE EA ... 331

CAPITOLUL 16
VOINŢA ŞI ACTUL NON-VOLITIV ... 353

CAPITOLUL 17
CĂUTAREA SPIRITUALĂ: CINE CAUTĂ ŞI CE GĂSEŞTE ... 367

CAPITOLUL 18
EVOLUŢIA SPIRITUALĂ A FIINŢEI UMANE. PROGRES ŞI TRANSFORMARE ... 377

CAPITOLUL 19
DESPRE EFORT, ACŢIUNE ŞI PRACTICĂ SPIRITUALĂ ... 391

CAPITOLUL 20
GÂNDURILE - "SUBSTANŢA" MINŢII ... 421

CAPITOLUL 21
MINTEA - "SUBSTANŢA" CONŞTIINŢEI ... 421

pag. 25-26

   INTRODUCERE

   Calea sintezei eficiente


   ÎN INDIA ÎNTÂLNIM DOUĂ CĂI APARENT CONTRADICTORII PE care oamenii le urmează în viaţă: una dintre ele este calea renunţării la lume, iar cealaltă este calea implicării în societate. Ambele modalităţi de existenţă sunt cunoscute şi urmate încă din cele mai vechi timpuri, astfel încât ele sunt întipărite în conştiinţa societăţii hinduse ca o necesitate culturală.
   Avem deci libertatea de a alege între două căi ideologice fundamentale: cea spirituală, care implică apropierea de Dumnezeu şi cea laică, ce se referă la aspectele şi dorinţele lumeşti. Există însă şi o a treia modalitate de a ne trăi viaţa, mai ocultată şi mai puţin înţeleasă de fiinţele umane, modalitate care îmbină în mod armonios atât calea spre Dumnezeu, cât şi calea satisfacţiilor lumeşti. Această alternativă este reprezentată de tantrism, un sistem spiritual foarte complex, care reuşeşte într-un mod unic să combine şi să sintetizeze cele două căi principale, asimilând avantajele şi beneficiile lor şi în acelaşi timp eliminând deficienţele şi neajunsurile care le caracterizează. Această admirabilă unificare a unor viziuni care prin specificul lor sunt divergenţe reprezintă un eveniment crucial în istoria Indiei şi, îndrăznesc să afirm, chiar al întregii omeniri.
   Guruji Jagadananda a fost un exponent de prim rang al curentului tantric, deşi în egală măsură el ne-a iniţiat în tainele curentului shivaist, care predomina în regiunea Kashmirului. Dar shivaismul şi tantrismul sunt adeseori atât de întrepătrunse ca doctrină, filosofie şi practică, încât ele formează un corpus comun de idei, tehnici şi texte scrise. Diferenţele apar, în general vorbind, atunci când cele două sisteme spirituale se particularizează în şcoli sau doctrine secundare.
   Spre deosebire de hinduşi, occidentalii s-au axat într-o covârşitoare proporţie doar pe una dintre cele două căi şi anume pe calea implicării în lume, a dorinţelor şi ţelurilor de natură materială, fără a avea sprijinul unei baze solide de natură spirituală, care să susţină de pe anumite principii înţelepte şi armonioase acţiunile lor în viaţa cotidiană. Rezultatul este o reală decădere spirituală a omului şi a aspiraţiilor sale, care se situează aproape numai în sfera plăcerilor simţurilor şi a intereselor materiale. Adoptată în acest mod, calea implicării în lume aduce numai suferinţă şi decepţie în viaţă.
   La polul opus se află viziunea spirituală asupra existenţei umane, care predomină mai ales în Orient. Hinduşii au avut mereu un respect deosebit şi au manifestat chiar o profundă fascinaţie în legătură cu ideea renunţării la viaţa socială, a retragerii din angrenajul relaţiilor interumane, pentru a se dedica unui ideal spiritual. Chiar şi astăzi o astfel de persoană este apreciată în cel mai înalt grad, fiind onorată şi respectată oriunde în India. Totuşi, dacă vom analiza mai în profunzime acest fenomen, ajungem la concluzia că idealul de negare a vieţii în favoarea unei abordări ascetice sau de călugăr pelerin, nu este chiar atât de sănătoasă şi potrivită pentru un individ din societatea modernă. Această atitudine de negare a vieţii şi a valorilor ei materiale creează la cei mai mulţi dintre adepţi anumite probleme de ordin psihologic şi blochează procesul de formare şi integrare armonioasă a personalităţii individului. În plus, ea are un efect negativ asupra...

pag. 25-26

   INTRODUCERE

   Calea sintezei eficiente


   ÎN INDIA ÎNTÂLNIM DOUĂ CĂI APARENT CONTRADICTORII PE care oamenii le urmează în viaţă: una dintre ele este calea renunţării la lume, iar cealaltă este calea implicării în societate. Ambele modalităţi de existenţă sunt cunoscute şi urmate încă din cele mai vechi timpuri, astfel încât ele sunt întipărite în conştiinţa societăţii hinduse ca o necesitate culturală.
   Avem deci libertatea de a alege între două căi ideologice fundamentale: cea spirituală, care implică apropierea de Dumnezeu şi cea laică, ce se referă la aspectele şi dorinţele lumeşti. Există însă şi o a treia modalitate de a ne trăi viaţa, mai ocultată şi mai puţin înţeleasă de fiinţele umane, modalitate care îmbină în mod armonios atât calea spre Dumnezeu, cât şi calea satisfacţiilor lumeşti. Această alternativă este reprezentată de tantrism, un sistem spiritual foarte complex, care reuşeşte într-un mod unic să combine şi să sintetizeze cele două căi principale, asimilând avantajele şi beneficiile lor şi în acelaşi timp eliminând deficienţele şi neajunsurile care le caracterizează. Această admirabilă unificare a unor viziuni care prin specificul lor sunt divergenţe reprezintă un eveniment crucial în istoria Indiei şi, îndrăznesc să afirm, chiar al întregii omeniri.
   Guruji Jagadananda a fost un exponent de prim rang al curentului tantric, deşi în egală măsură el ne-a iniţiat în tainele curentului shivaist, care predomina în regiunea Kashmirului. Dar shivaismul şi tantrismul sunt adeseori atât de întrepătrunse ca doctrină, filosofie şi practică, încât ele formează un corpus comun de idei, tehnici şi texte scrise. Diferenţele apar, în general vorbind, atunci când cele două sisteme spirituale se particularizează în şcoli sau doctrine secundare.
   Spre deosebire de hinduşi, occidentalii s-au axat într-o covârşitoare proporţie doar pe una dintre cele două căi şi anume pe calea implicării în lume, a dorinţelor şi ţelurilor de natură materială, fără a avea sprijinul unei baze solide de natură spirituală, care să susţină de pe anumite principii înţelepte şi armonioase acţiunile lor în viaţa cotidiană. Rezultatul este o reală decădere spirituală a omului şi a aspiraţiilor sale, care se situează aproape numai în sfera plăcerilor simţurilor şi a intereselor materiale. Adoptată în acest mod, calea implicării în lume aduce numai suferinţă şi decepţie în viaţă.
   La polul opus se află viziunea spirituală asupra existenţei umane, care predomină mai ales în Orient. Hinduşii au avut mereu un respect deosebit şi au manifestat chiar o profundă fascinaţie în legătură cu ideea renunţării la viaţa socială, a retragerii din angrenajul relaţiilor interumane, pentru a se dedica unui ideal spiritual. Chiar şi astăzi o astfel de persoană este apreciată în cel mai înalt grad, fiind onorată şi respectată oriunde în India. Totuşi, dacă vom analiza mai în profunzime acest fenomen, ajungem la concluzia că idealul de negare a vieţii în favoarea unei abordări ascetice sau de călugăr pelerin, nu este chiar atât de sănătoasă şi potrivită pentru un individ din societatea modernă. Această atitudine de negare a vieţii şi a valorilor ei materiale creează la cei mai mulţi dintre adepţi anumite probleme de ordin psihologic şi blochează procesul de formare şi integrare armonioasă a personalităţii individului. În plus, ea are un efect negativ asupra...

pag. 115-116

   ...şi astfel face ca percepţia să devină un mijloc real de cunoaştere. Acelaşi lucru este valabil şi pentru celelalte mijloace de cunoaştere: toate sunt autentificate de prezenţa conştiinţei.
   Unele şcoli şi sisteme spirituale afirmă că intelectul şi organele de simţ sunt independente şi că, prin urmare, cunoaşterea în cazul lor se realizează în mod direct. Cu alte cuvinte, simţurile care percep stimulii din exterior sau intelectul, care ia hotărâri şi raţionează ar fi nişte sisteme independente de cunoaştere, adică ar avea cunoaşterea lor proprie. Tantrismul neagă însă cu putere această doctrină, care este falsă, afirmând că atât intelectul, cât şi simţurile nu reprezintă decât simple mijloace de cunoaştere, pe care Conştiinţa (Şinele) le foloseşte pentru a cunoaşte. Ea este precum trunchiul unui arbore, iar ramurile acestuia sunt mijloacele şi mecanismele prin care Conştiinţa cunoaşte tot ceea ce se manifestă în creaţie.
   Totul este Conştiinţă, structurat pe diferite nivele, de la cel mai înalt la cel mai de jos. Dar, deşi nivelele de conştiinţă par a fi diferite între ele, fundamental ele sunt aceeaşi Conştiinţă eternă şi imuabilă. Nu putem separa Conştiinţa de Realitatea Absolută, aşa cum nici razele soarelui nu pot fi separate de soarele însuşi. Toate percepţiile devin animate de această aparentă "diviziune" a Realităţii Supreme, care este Conştiinţa. Ea este singurul cunoscător al tuturor experienţelor din manifestare, pătrunzând fiecare atom şi totuşi fiind dincolo de orice obiectivare.
   Deoarece Conştiinţa este tot ceea ce există, ea este numită Conştiinţă universală. În acelaşi timp şi în mod necesar, ea se identifică cu fiecare lucru şi obiect din manifestare, creând astfel o conştiinţă "personală" pentru fiecare dintre ele, indiferent că este vorba despre lucruri neînsufleţite, ori despre fiinţe conştiente.
   La nivel universal, Sinele sau Conştiinţa reprezintă singura realitate şi, prin urmare, el nu poate fi o entitate individuală. Totuşi, în manifestare, mintea este cea care creează iluzia separării şi a diferenţelor, însă această "separare" reprezintă doar un concept, o idee, un vis cosmic. Conştiinţa devine astfel "individuală", ataşându-se de o anumită formă şi structură, care este iluzorie prin raport la Realitatea Supremă.
   Una dintre cele mai potrivite analogii pentru Conştiinţă este oglinda, deoarece ea reflectă totul cu fidelitate, nu reţine nimic pentru ea însăşi şi nu are o existenţă perceptibilă. Oglinda este precum un fundal sau un ecran ce reflectă obiectele; cu toate acestea, nu se poate spune că pe "ecran" apare ceva obiectiv în adevăratul sens al
cuvântului.
   Întocmai cum reflexia într-o oglindă este doar o simplă apariţie, care nu are o existenţă a ei proprie, la fel şi persoana care suntem noi, reprezentată de corpul fizic şi de minte, nu are o existenţă independentă. Singura care există în realitate este Conştiinţa şi ea nu este afectată de nicio apariţie pe fundalul ei, aşa cum oglinda nu este deloc afectată de imaginile care se reflectă în ea, oricare ar fi natura acestora. Iluzia ne poate face să credem că, totuşi, Conştiinţa universală este condiţionată de "individualitatea" noastră, la fel cum conturul material al unui vas pare să limiteze şi să condiţioneze spaţiul din interiorul acelui vas. În realitate, spaţiul ca atare nu poate fi condiţionat de vasul respectiv, care el însuşi există în spaţiul nemărginit. Similar, deşi Conştiinţa universală pare să fie condiţionată de structura psihosomatică a fiinţei umane, totuşi toate fiinţele, obiectele şi fenomenele care există în creaţie nu reprezintă decât apariţii în Conştiinţă. Dintr-un anumit punct de vedere ele pot fi considerate iluzii, dar de fapt ele fac parte din Conştiinţa universală şi de aceea sunt reale, căci nu este posibil ca din ceva care este real (Conştiinţa) să apară ceva fals.
   Prin urmare, lumea manifestată nu este o iluzie,...

pag. 199-200

   CAPITOLUL 7

   MAGIA DUALITĂŢII - SUBIECTUL SI OBIECTUL


   Elemente generale

   REALITATEA ULTIMĂ SAU SHIVA ESTE CONŞTIINŢA. EA ESTE una singură, fără un al doilea. Pe de altă parte Conştiinţa este Sinele, deci Realitatea Supremă este Sinele sau subiectul.
   La celălalt pol se află Creaţia, adică lumea duală; materia de diferite tipuri şi frecvenţe de vibraţie reprezintă "substanţa" lumii sau manifestării fenomenale. In general vorbind, ea este înţeleasă ca fiind obiectul.
   Diferenţa dintre conştiinţă şi materie este aceea că materia nu "cunoaşte", dar ea este "cunoscută" de conştiinţă. Prin urmare, conştiinţa "ştie", în timp ce materia nu posedă această capacitate, ea nu "cunoaşte". De aceea, materia reprezintă obiectul care este "cunoscut", iar conştiinţa este subiectul care "cunoaşte".
   Prin însăşi natura ei, conştiinţa este în eternitate subiectul şi ea nu poate să devină niciodată obiect al cunoaşterii. Ea este întotdeauna "Eu" şi niciodată "tu" sau "el". A spune că subiectul, care este conştiinţă, poate să devină obiectul observaţiei, este lipsit de sens. Cum aş putea "eu" să devin obiectul propriei mele cunoaşteri? Dacă prin absurd aş spune: "Acesta sunt eu", atunci în mod evident eu nu aş fi "acesta", ci cel care mă cunoaşte; altfel, cine ar fi făcut afirmaţia respectivă?
   A vrea să ne cunoaştem pe noi înşine ca pe nişte obiecte este ca şi cum am încerca să ne vedem propriii noştri ochi. Ochii vor fi întotdeauna cunoscătorul, cel care vede, cel care observă; ei niciodată nu vor putea să ajungă în situaţia de a fi văzuţi. Dacă, de exemplu, ne privim reflexia ochilor într-o oglindă sau ne detaşăm un ochi pentru ca acesta să devină un obiect ce poate fi văzut, astfel încât să putem afirma: "Acesta este ochiul meu", reflexia ochilor din oglindă sau "ochiul" nostru separat nu va reprezenta adevăratul ochi. într-un astfel de caz, ochiul real este cel care vede reflexia din oglindă a ochilor sau cel care priveşte la ochiul detaşat, ce îi apare atunci ca un obiect. În momentul în care ochii noştri devin obiect al observaţiei, ei încetează să mai fie ochii care observă. La fel, Conştiinţa sau Sinele ar înceta să mai fie Sinele în momentul în care acesta ar deveni obiect al observaţiei. Realitatea Supremă, adică Sinele, este subiectul şi niciodată obiectul observaţiei.
   Dualitatea reprezintă mecanismul prin care ia naştere universul manifestat. Voinţa complet liberă şi atotputernică a lui Shiva "divide" conştiinţa în două elemente care par distincte: pe de o parte subiectul care percepe şi cunoaşte, iar pe de altă parte obiectul care este perceput şi cunoscut. Procesul poate fi numit obiectivare, deoarece tot ceea ce apare în Conştiinţa lui Shiva, care este subiectul, reprezintă obiecte. Prin urmare, "individualităţile" noastre sunt obiecte.
   Cum se face însă că noi suntem convinşi de subiectivitatea noastră? Deşi suntem obiecte pentru că apărem ca reflexii în Conştiinţa universală a lui Shiva, totuşi noi ne considerăm subiecţi. Apariţia sau reflexia în conştiinţă a obiectelor determină un fenomen foarte special: atunci când un obiect, care de fapt este tot Conştiinţa, ajunge să perceapă şi să cunoască un alt obiect, primul îşi asumă funcţia de subiect şi se consideră o entitate separată, ca un "eu" de sine stătător, în timp ce obiectul cunoscut îi apare ca fiind "celălalt". In realitate, atât "cunoscătorul" cât şi "ceea ce este cunoscut" există doar în mintea subiectului suprem, care este Conştiinţa, aşa cum visele apar în mintea...

pag. 280-281

   ...că ea reprezintă singurul lucru cert din viaţa unui om, pentru că moartea înseamnă sfârşitul oricărei manifestări. Logica era simplistă: dacă moartea înseamnă dispariţia a orice din viaţă, atunci la ce bun să te mai gândeşti la semnificaţia ei? Spre deosebire de viziunea occidentală, cea orientală nu a considerat niciodată viaţa şi moartea ca fiind două evenimente separate, ci ca o serie de evenimente conectate în fluxul timpului. Ştiinţa modernă a făcut timide încercări de a studia aşa-numitele "experienţe din apropierea morţii", ignorând faptul că acestea sunt de fapt mişcări şi evenimente în conştiinţa individuală, fiind de natura visului. În cele mai multe dintre cazuri, interesul faţă de acest subiect nu era orientat către cunoaşterea principiului care se află în spatele fenomenului morţii, ci mai ales către găsirea unei chei sau a unei soluţii de supravieţuire a individualităţii, adică a egoului. Cercetătorii nu şi-au pus însă întrebarea simplă: cine sau ce reprezintă această entitate individuală, care se simte în nesiguranţă şi care are teamă de a pieri? Răspunsul implică faptul că nu există nicio entitate individuală care să se poată considera separată de restul manifestării. Orice fiinţă este parte integrantă din fluxul nesfârşit al vieţii în manifestare, căci viaţa şi moartea sunt evenimente inseparabile şi intercorelate ale unui întreg armonios şi fără fisuri.
   Omul vrea să cunoască semnificaţia morţii şi a vieţii. O floare minunată care înfloreşte în sălbăticie pentru o scurtă perioadă de timp este şi ea o parte din manifestare, la fel cum este şi fiinţa umană. Floarea nu este însă interesată de semnificaţia existenţei ei; de asemenea, niciun animal nu trece prin crize existenţiale în timpul vieţii lui, deşi el este totuşi o fiinţă simţitoare şi plină de viaţă, la fel ca fiinţa umană. Semnificaţia, înţelesul, "raţiunea" unui lucru sau a unui fenomen nu este legată de obiectul în sine, ci reprezintă o funcţie a minţii, o activitate a intelectului. Aceasta este explicaţia pentru care oameni diferiţi găsesc semnificaţii diferite cu privire la acelaşi obiect sau fenomen. înţelesul sau semnificaţia unui lucru reprezintă doar interpretarea pe care o dă o persoană unei experienţe care se petrece la un anumit moment şi într-un anumit spaţiu. Din această cauză, interpretarea poate suferi variaţii foarte mari, pentru că ea este supusă cu precădere influenţei egoului, care el însuşi este doar un concept. Mintea nu-şi poate cunoaşte sursa, deci intelectul care generează "semnificaţia" sau "înţelesul" nu are acces la originea lui, care se afla dincolo de minte. Când se întâmplă aceasta, când mintea realizează faptul că nu poate găsi un "înţeles" pentru propria ei origine, ea abandonează atunci "căutarea" şi devine, într-un fel, goală de conţinut. Acela reprezintă momentul tangenţei cu Conştiinţa universală, care este adevărata noastră natură.
   Ne putem întreba: de ce nu este capabilă mintea să localizeze sursa din care a izvorât? De ce nu poate ea să cunoască Conştiinţa universală, care este fundamentul ei? Această cunoaştere este imposibil de realizat prin intermediul intelectului, adică al minţii, deoarece atunci eforturile ar fi cele ale minţii noastre individuale, iar aceasta este duală, adică ea "cunoaşte" dual, în termeni de obiect-subiect. Adevărata natură a sursei minţii, care este Conştiinţa universală, se află dincolo de capacitatea de înţelegere a minţii noastre individuale. Doar atunci când valul se "topeşte" în ocean, el devine oceanul însuşi.
   Pe de altă parte, mintea individuală este chiar egoul. Ea se teme de conceptul morţii, deoarece moartea semnifică dispariţia ei, adică anihilarea egoului. Frica intensă pe care egoul o resimte în legătură cu ideea morţii ia diferite forme: el poate decide că viaţa e scurtă şi trecătoare şi de aceea "distracţia" trebuie să fie pe primul loc: vin, sexualitate, jocuri de noroc şi altele asemenea; ori, el poate să accepte o anihilare "parţială", străduindu-se pe parcursul vieţii să acumuleze atât de multă faimă şi prestigiu, încât numele său să rămână peste veacuri.
   Cu toate acestea, adânc în interiorul lui, omul ştie că el...

pag. 435-436

   CAPITOLUL 21

   MINTEA -"SUBSTANŢA" CONŞTIINŢEI


   Elemente generale

   Mintea reprezintă un intermediar important în procesul de cunoaştere al lumii, însă din ce este "făcută" această cunoaştere a ei? Ce cunoaşte de fapt mintea? Dacă reflectăm cu atenţie asupra problemei, ne apare destul de clar că, în realitate, mintea nu poate să cunoască lucrurile efective pe care noi le percepem; ea nu cunoaşte obiectele materiale ca atare, pentru că acestea nu pot intra în minte. Prin urmare, mintea nu poate cunoaşte decât "ideile" despre aceste obiecte sau, mai bine-zis, reflexiile obiectelor, nu obiectele materiale ca atare. Mintea poate să gestioneze doar aspecte de natură mentală, cum ar fi idei, imagini mentale sau reflexii mentale, însă ea nu poate să facă acelaşi lucru cu obiecte care au o substanţă materială. Putem înţelege mai bine acest lucru dacă vom face analogia cu o oglindă sau cu un aparat de fotografiat. Oglinda poate să capteze doar reflexia unui obiect, însă ea nu poate să "preia" obiectul însuşi; aparatul de fotografiat poate capta imagini ale oamenilor, însă el nu poate să "integreze" în el oamenii înşişi. Mintea "funcţionează" similar cu oglinda sau cu aparatul de fotografiat, pentru că ea poate să capteze doar "idei", aparenţe sau reflexii ale obiectelor; ea nu poate să perceapă obiectele în ele însele, adică ea nu poate cunoaşte efectiv "substanţa" obiectelor.
   Totuşi, în afara minţii trebuie să existe lucruri care, aparent, reprezintă cauza ideilor ce se reflectă mai apoi la nivel mental, pentru că altfel de unde ar apare aceste "idei" sau reflexii în mintea noastră? Prin urmare, chiar dacă nu vedem efectiv lucrurile reale din jurul nostru, trebuie să acceptăm, printr-o implicare logică, existenţa unei lumi reale care este cauza sau sursa pentru ideile şi reflexiile din mintea noastră.
   Aici apare însă o problemă: în mod evident mintea este creatoare, întrucât ea poate crea imagini sau idei în interiorul ei, fără nevoia ca acestea să provină de la o lume reală materială. Un exemplu în acest sens sunt visele: pentru a visa, nu trebuie să avem în prealabil un "depozit" cu elemente şi obiecte materiale, din care să ne "aprovizionam" cu reflexii în visele noastre. Prin urmare, nu este nevoie de o lume separată, materială, ca sursă pentru reflexiile obiectelor din mintea noastră, ci existenţa lucrurilor depinde mai curând de percepţia noastră, adică lucrurile există doar atunci când noi le vedem. Aşadar nu este nevoie de o realitate materială exterioară care să se reflecte în minte, pentru ca noi să o putem percepe ca "idee", aparenţă sau reflexie.
   Chiar şi cu aceste explicaţii, rămâne totuşi o dilemă: obiectele care ne apar în timpul visului sunt false, însă de unde apar ele? De exemplu, să presupunem că visăm un elefant; de unde a venit în visul nostru ideea de elefant? Ea a provenit din faptul că, în trecut, noi am văzut un elefant adevărat în grădina zoologică sau pe stradă. Elefantul real nu există în vis, ci la grădina zoologică. Putem folosi analogia cu proiecţia unui film în sala de cinema, pentru a înţelege mai bine procesul care are loc în mintea noastră. Ceea ce noi vedem pe ecranul din sală sunt nişte imagini de film, proiectate din aparatul aflat în camera de proiecţie, în mod evident, imaginile de pe ecran nu sunt reale. Prin urmare, lumea în care trăim este de fapt un fel de "proiecţie" a unui film gigantic din care facem şi noi parte, iar aparatul care proiectează acest film există în mintea...

  • cartea a apărut în aprilie 2012 la editura Daksha
  • cartea cuprinde 464 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.455 kg
  • ISBN: 978-973-1965-29-1
  • cartea a fost vizualizată de 4383 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1"
(hinduism > vedanta, orientări spirituale > transformare personală, yoga > tantra)
derulare
Mindfulness pe înţelesul tuturor
Mindfulness pe înţelesul tuturor
(transformare personală)
Relaţiile şi Legea Atracţiei
Relaţiile şi Legea Atracţiei
(transformare personală)
50 de idei care îţi schimbă viaţa
50 de idei care îţi schimbă viaţa
(transformare personală)
Rugăciunea broaştei - vol. II
Rugăciunea broaştei - vol. II
(povestiri, transformare personală)
Trezirea din somnul conştiinţei
Trezirea din somnul conştiinţei
(transformare personală)
Mesajul lui Maharshi
Mesajul lui Maharshi
(transformare personală)
Eşti ceea ce gândeşti!
Eşti ceea ce gândeşti!
(transformare personală)
Mâini tămăduitoare
Mâini tămăduitoare
(bioenergie, transformare personală, general)
Iluzii II
Iluzii II
(transformare personală)
Sistemul Maestrului
Sistemul Maestrului
(transformare personală)
Atingerea cuantică - transformarea esenţei
Atingerea cuantică - transformarea esenţei
(transformare personală, general)
Totul din Întreg
Totul din Întreg
(transformare personală)
Îndoiala - CD
Îndoiala - CD
(transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 20 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar