Anastasia - cartea întâi

   Cine sunt ei?

   După trei zile petrecute cu Anastasia, văzând cum această ciudată femeie trăieşte în deplină singurătate în mijlocul profundei taigale siberiene, am înţeles anumite aspecte din modul ei de viaţă, în timp ce am început să am dubii legate de modul nostru.
   Aceste dubii făcură să se nască în mintea mea o serie de întrebări care mă frământa şi în ziua de azi: Sistemul nostru de instrucţie şi educaţie este suficient pentru a ne face să înţelegem esenţa existenţei? Priorităţile vieţii sunt dispuse în ordinea corectă pentru fiecare om în parte? Acesta ne ajută sau ne împiedică în înţelegerea corectă a esenţei existenţei şi adevăratei meniri a omului?
   Am creeat un sistem educativ impunător. Pe baza acestui sistem educăm copii noştri şi unii pe alţii: în cămine de copii, în şcoli, în institute şi în cursuri de doctorat. Acest sistem ne permite să inventăm, să zburăm în Cosmos. Supunându-ne lui ne construim până şi modul de viaţă. Cu ajutorul lui încercăm să ne construim fericirea, să înţelegem Cosmosul, atomul şi anumite fenomenele supranaturale. Ne place mult să vorbim despre aceste descoperiri ale noastre, le descriem în articole senzaţionale, în mass-media sau în publicaţiile ştiinţifice. Şi totuşi, pentru un motiv necunoscut, facem orice pentru a evita un fenomen. Îl evităm cu mare atenţie! Pare că ne-ar fi frică de el. Ne este frică de el pentru că, odată descoperit, ar putea să strice tot sistemul nostru educativ, deducţiile noastre ştiinţifice şi ar putea să ia în derâdere modul nostru de trai. Ne prefacem că acest...

   Iubiţii  săi "grădinarii"

   Anastasia îmi povesti cu pasiune, multe lucruri privitoare la posibilităţile pe care le au persoanele care sunt în contact cu plantele. Vorbea cu o deosebită emoţie, ca şi cum ar fi fost îndrăgostită, îndeosebi despre două aspecte-educaţia copiilor şi grădinari. Dacă ar fi să luăm în consideraţie ceea ce spunea despre grădinari, felul în care îi vedea ea, însemna că toată omenirea ar fi trebuit să se îngenuncheze în faţa lor. Ea susţinea că grădinarii i-ar fi salvat pe toţi de la foamete, ar fi semănat bine în sufletul oamenilor şi ar fi educat generaţiile viitoare... Oricum ar fi imposibil de a se povesti totul... Ar fi necesară o carte aparte. Anastasia făcea eforturi vizibile să-mi demonstreze toate astea şi să le argumenteze.
   - Înţelegi, azi, societatea în care trăieşti tu ar putea înţelege o mulţime de lucruri din contactul cu culturile. Culturile din grădinile proprii, unde se cunoaşte fiecare plantă cultivată în parte şi nu din câmpurile anonime, enorme unde se târăsc maşini monstruoase şi obtuze. Oamenii se simt mai bine cultivând plante în micile lor grădinuţe, acest lucru a lungit viaţa multora.
   Vor fi chiar ei - grădinarii - aceia care vor ajuta omenirea să conştientizeze pagubele aduse de evoluţia tehnologică.
   - Anastasia, acum nu contează dacă-i aşa sau nu. Tu ce legătură ai cu toate astea? În ce constă ajutorul tău?
Mă apucă de mână şi mă trase spre ea, în iarbă. Ne lungirăm pe spate cu mâinile întinse pe lângă corp şi cu...

   Creierul - un supercomputer

   Posibilitatea construirii unei farfurii zburătoare suscită în mine un interes deosebit. Dacă ar fi să luăm în consideraţie doar principiul de propulsie ca ipoteză, atunci şi acesta ar fi inedit. Farfuria zburătoare este un mecanism destul de complex chiar şi pentru noi pământenii şi nu un simplu obiect de uz comun.
   Din această pricină îmi doream să aud ceva care să poată fi, imediat, pe înţelesul nostru. Ceva care să nu necesite cercetările creierelor savante, dar să poată fi pus în practică în condiţiile actuale ale societăţii, aducând beneficii imediate. I-am propus Anastasiei să-i formulez o problemă, cu care se confruntă în mod serios societatea noastră contemporană. Ea se arătă de acord şi mă întrebă:
   - Numai că tu, într-un fel sau altul, va trebui să formulezi această problemă. Cum aş putea s-o rezolv, neştiind ce vrei?
   Am început să mă gândesc la ce ar fi mai actual astăzi şi mi se conturară în minte datele acestei probleme:
   - Ştii Anastasia, în marile noastre metropole, astăzi devine tot mai spinoasă problema poluării mediului înconjurător. Aerul este imposibil de respirat.
   - Dar sunteţi chiar voi, cei care îl viciaţi!
   - Este subînţeles că vinovaţii suntem doar noi. Tu, însă, ascultă mai departe şi încearcă să nu filozofezi pe marginea argumentului, că trebuie să fim mai curaţi, să avem mai mulţi copaci, ş.a.m.d. Ia totul aşa cum este astăzi şi gândeşte-te la ceva... Spre exemplu, ca aerul în marile oraşe...

   Peste câtva timp

   - Anastasia tu care eşti atât de inteligentă şi poţi face atâtea lucruri extraordinare, înseamnă că ai putea să mă ajuţi şi pe mine?
   Ea privi spre cer apoi din nou la mine şi-mi vorbi:
   - În tot Universul nu există fiinţă capabilă să se dezvolte mai mult decât omul şi de a avea libertatea lui. Toate celelalte civilizaţii se închină în fata omului. Toate celelalte civilizaţii existente au capacitatea să se dezvolte şi să se perfecţioneze doar într-o singură direcţie şi nu sunt libere. Măieţia omului le este incomprehensibilă. Dumnezeu-Marea Raţiune a creat omul şi nimănui nu i-a dat mai mult ca lui...
   Nu am reuşit să înţeleg, sau mai bine spus, nu am focalizat imediat, ceea ce mi-a spus Anastasia. Am continuat cu aceeaşi întrebare, eu însumi neştiind exact ce vroiam, cerând ajutor.
   Ea mă întrebă:
   - Ce ai în vedere? Ca eu să-ţi vindec toate bolile fizice?
   Pentru mine este uşor. Am făcut asta deja cu jumătate de an în urmă, doar că, fundamental, nu a adus nici un beneficiu, în tine nus-a redus ceea ce este prezent doar în lumea ta, nociv si obscur. Răul din tine încearcă să iasă la suprafaţă din nou...
   < Vrăjitoare, muma-pădurilor, nebună, trebuie să mă car de aici cât mai repede cu putinţă > - E adevărat că asta ai gândit în aceste momente?
   - Da,- am răspuns eu stupefiat,- Am gândit exact asa, îmi...

   Oameni puternici

   Cea mai fidelă evaluare a personalităţii tale este evaluarea făcută de persoanele care te înconjoară

   Anastasia îmi vorbi mult despre aceste persoane, pe care noi îi numim oameni de afaceri, despre influenţa spirituală pe care o exercită ei asupra colectivităţii în care trăiesc şi pentru asta rupse un beţişor şi desenă un cerc pe pământ. În cerc desenă câteva cerculeţe mai mici, iar în centrul fiecăruia făcu câte un punct.
   În jurul cercului mare mai erau desenate altele de aceeaşi mărime. Părea un soi de hartă a planetelor în mijocul lumii terestre - mai adăugă multe alte amănunte şi vorbi:
   - Cercul cel mare este Pământul, planeta pe care trăiesc oamenii. Micile cerculeţe reprezintă comunităţi umane, unite între ele într-un anumit mod. Punctele sunt persoanele care conduc aceste comunităţi. De modul în care aceste persoane ghidează comunităţile, de cum se comportă cu componenţii acestora, cu care sunt în contact, de clima psihologică creată în jurul lor, de felul în care îşi folosesc propria influenţă, depinde nivelul calitativ al traiului comunităţii - vor sta bine sau rău. Dacă majoritatea acestora va sta bine, fiecare va emana o lumină pozitivă, iar de la comunitate, în ansamblu, va iradia lumină. În caz contrar, comunitatea va fi întunecată.
   Anastasia sublinie o parte din cerculeţe, îngroşându-le.
   - Cu siguranţă, starea lor interioară va mai fi influenţată şi...