Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Apocalipsa joi, 21 septembrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Apocalipsa

metamorfoza Pământului. O mineralogie ocultă
de Friedrich Benesch
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Apocalipsa Imaginea mare preţ Eu Sunt: 52,00 lei

preţ listă: 55,00 lei

reducere:
3,00 lei (5,45%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Apocalipsa

"În Apocalipsa lui Ioan, lumile şi fiinţele spirituale apar în imagini ale lumii sensibile şi ca imagini ale regnului mineral. [...] Imaginile mineralelor din Apocalipsa sunt realităţi, ca şi mineralele de pe Pământ. Ele nu sunt realităţi esenţiale, ci manifestarea unei realităţi esenţiale. Aşadar, în realitate, ele sunt amândouă revelatoare, mineralul palpabil şi imaginea în spirit se revelează reciproc. Pentru a exprima fundamentul comun al fenomenelor, ceea ce reprezintă obiectul manifestării sensibile şi al cercetării ştiinţifice privind ştiinţele naturii este expus în această scriere, comparativ cu formulările din Apocalipsa lui Ioan, în aşa fel, încât cele două, reunite, să poată duce la o întâlnire cu esenţa. Este vorba, aşadar, după cum am spus, de o mineralogie ocultă. Pe căile ei se poate încerca reîntâlnirea omului cu fiinţa mineralelor, în aşa fel încât din ele să poată strălumina realitatea şi viitorul."
CUVÂNT ÎNAINTE ... 9

PARTEA ÎNTÂI: Revelaţia lui Ioan şi imaginile ei
1. Punerea problemei ... 19
2. Forma de bază a Apocalipsei: Cele patru curente ale Revelaţiei ... 22
3. Şirul imaginilor-sursă ... 23
4. Cele şapte imagini ale Fiului lui Dumnezeu ... 24
5. Imaginile-izvor cosmice: lumea Dumnezeului-Tată ... 29
6. Imaginile de trecere ale sfinţilor de mijloc: purtătorii Binelui şi ai Răului ... 36
7. Şirul imaginilor de confluenţă din revelaţia apocaliptică ... 46
8. Imaginea finală a Revelaţiei: Lumea viitorului ... 57

PARTEA A DOUA: Esenţa spirituală a regnului mineral
1. Regnul mineral şi Dumnezeul-Tată din Apocalipsă: o problemă ... 69
2. Cele mai nobile manifestări ale regnului mineral, ca vieţuire afectivă ... 70
3. Tradiţia ocultă ... 72
4. Regnul mineral şi cercetarea ştiinţelor naturii ... 74
5. Mineralul ca entitate ... 78
6. Formarea regnului mineral ... 81
7. Viitorul regnului mineral ... 86
8. Regnul mineral şi lumea stelelor fixe ... 86

PARTEA A TREIA: Edificarea Ierusalimului ceresc prin regnul mineral
1. Punerea problemei ... 97
2. Epoca minerală a evoluţiei omenirii: lucrarea asupra Pământului ... 99
3. Viaţa lăuntrică a omului şi viitorul Pământului ... 102
4. Mineralul şi corporalitatea omului ... 105
5. Acţiuni cultice ... 109
6. Patru întrebări dintr-o singură întrebare ... 111
7. Omul ... 112
8. Mineralul ... 117
9. Pământul şi macrocosmosul ... 122
10. Răul şi lumea minerală ... 124
11. Rezumat ... 134

PARTEA A PATRA: Elementele constitutive ale Ierusalimului ceresc
Apa: Stingerea de sine, altruismul în simţirea şi purtarea vieţii
... 139
1. Imaginea apei în Vechiul şi Noul Testament ... 141
2. Numele apei ... 145
3. Apa în domeniul mineralului ... 145
4. Proprietăţile fizico-chimice ale apei ... 148
5. Structura moleculară a apei ... 152
6. Apa şi viaţa ... 154
7. Sufletul apei ... 160
8. Spiritualitatea fiinţei apă ... 165

Cristalul: Altruism, stingere de sine în mijlocire cosmică ... 168
1. Numele ... 168
2. Substanţa ... 169
3. Cristalul ... 173
4. Spectrul manifestărilor ... 176

Problema jaspului: Numele mineralului în lumina apocaliptică ... 185
1. Jaspul - problema sa ... 185
2. Numele mineralelor ca expresie a vieţuirii mineralului de către omenirea din trecut ... 192
3. Piatra jasp a Apocalipsei ... 198

Vieţuirea jaspului în diamant, turmalină, granat şi opal: Corporalitatea învierii ... 205
1. Imagini ale învierii ... 205
2. învierea trupului ... 206
3. învierea ca putere creatoare ... 209
4. Minerale ca imagini ale puterilor învierii. Grupa jasp spirituală ... 212
Diamantul ... 212
Turmalină ... 216
Granatul ... 222
Opalul ... 225

Cele douăsprezece pietre preţioase: Farmecul cosmic al pietrelor de temelie ale Ierusalimului ceresc ... 233
1. Privire de ansamblu ... 233
2. Cele douăsprezece pietre privite separat ... 239
Jaspul ca heliotrop ... 239
Safirul ... 241
Calcedonia ... 244
Smaraldul ... 247
Sardonixul ... 250
Sardiul ... 255
Crisolitul ... 258
Berilul ... 261
Topazul ... 265
Crisoprazul ... 268
Hiacintul ... 271
Ametistul ... 274
3. Rezumat ... 277

Aurul: Unitate înşeptită în Eu ... 279
1. Aurul ca revelaţie ... 279
2. Specific al cristalului şi al metalului ... 283
3. Repunerea problemei ... 293
4. Aurul ca manifestare individuală ... 294

Perla: Durere purificată: organ senzorial pentru esenţa lumii ... 304

Lemnul: Moarte din viaţă, viaţă din moarte ... 310

încheiere ... 315
Talismane ... 315
Privire retrospectivă şi de perspectivă ... 320

ANEXĂ
Baze de lucru spiritual-ştiinţifice ... 325

Note ... 415
Bibliografie ... 421
Sursa ilustraţiilor ... 439

pag. 29-30

   5. Imaginile-izvor cosmice: lumea Dumnezeului-Tată

   In al doilea şir de imagini-izvor ale Apocalipsei participă mai pregnant elemente imaginative cosmice. Şi acest şir de revelaţii are şapte trepte. Prima, cea mai amplă imagine, este conţinutul întregului capitol 4, versetele 1-11:

   Apoi m-am uitat. Iată, o uşă era deschisă în Cer şi glasul cel dintâi care a pătruns în inima mea ca sunetul unei trâmbiţe a spus: "înalţă-te aici şi am să-ţi arăt ceea ce are să se întâmple în viitor, după acestea. Şi eu am fost ridicat îndată în domeniul spiritual, şi, iată, un tron stătea în Cer şi pe tron stătea o făptură. Cel care stătea pe tron semăna în strălucirea Lui cu piatra de jasp şi de carneol şi în jurul tronului se arcuia un curcubeu ce lumina ca un smarald. In Cer, în jurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri şi pe ele stăteau douăzeci şi patru de bătrâni în haine albe cu coroane de aur pe capete. Din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii ardeau în faţa tronului. Acestea sunt cele şapte spirite creatoare divine. Şi în faţa tronului era ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
   In mijlocul şi în jurul tronului erau patru fiinţe pline de ochi în faţă şi în spate. Prima fiinţă semăna cu un leu, a doua cu un viţel, a treia avea o faţă ca de om şi a patra era ca un vultur care zboară. Fiecare fiinţă avea câte şase aripi. De jur-împrejur şi pe dinăuntru erau pline de ochi şi fără întrerupere ziceau, ziua şi noaptea:
   Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu al tuturor, Cel ce era, care este şi care vine.
   Şi de câte ori fiinţele aduceau lumină spirituală, demnitate sufletească şi jertfă de mulţumire Celui care stătea pe tron şi care poartă viaţa prin toţi eonii, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau în adoraţie în faţa Celui care stătea pe tron, în faţa Celui care poartă viaţa lumii de la un eon la altul şi îşi puneau coroanele lor în faţa tronului şi spuneau:
   Tu, Doamne-Dumnezeul nostru, vrednic eşti să primeşti lumină spirituală, existenţă sufletească plină de demnitate şi putere creatoare activă,pentru că Tu le-ai creat pe toate şiprin voinţa Ta există toate".

   Se vede un tron, un portal, o uşă care se deschide. Un tron în Cer, pe tron o fiinţă care nu este comparabilă cu nicio imagine omenească, animală sau vegetală, ci din ea pornesc imagini de "mineralogie", "meteorologie", "cosmologie": tron, jasp, sardiu, curcubeu, smarald, fulger, tunet, voci - acestea sunt elementele imaginative "terestre" ale manifestării sale. In jurul tronului strălucesc douăzeci şi patru de tronuri, din el radiază şapte făclii aprinse şi în faţa lui se întinde marea de cristal ca de gheaţă sau de cuarţ (cuvântul grecesc înseamnă atât gheaţă cât şi cuarţ). Pe tron domneşte fiinţa nenumită, înconjurată de cei douăzeci şi patru de bătrâni pe tronurile lor, de şapte îngeri ai lui Dumnezeu şi de patru fiinţe - leu, taur, om, vultur -, iar în mâna Celui care se află pe tron se găseşte o carte. în mijlocul acestor imagini şi fiinţe se revelează apoi, în capitolul 5, Mielul (a doua imagine din primul şir), care stă în picioare, deşi este înjunghiat. Cei şapte ochi ai lui sunt cele şapte spirite ale lui Dumnezeu, care sunt trimise în întreaga lume.
   Ne simţim îndemnaţi să comparăm imaginea văzătorului Ioan cu marea viziune a profetului Iezechiel din Vechiul Testament. Un întreg şir de motive imaginative îşi corespund în cele două viziuni. Deosebirea esenţială constă în faptul că Cel ce stă pe tron la Iezechiel (cap. 1,26) apare în formă omenească, iar la Ioan apare în imaginea de pietre preţioase. Acest motiv se găseşte şi la Iezechiel, dar numai în imaginea tronului însuşi (şi deasupra Cerului, aşa, deasupra lor era ca un safir, configurat asemănător unui tron). Ioan vorbeşte numai despre tron. Nu vom greşi atunci când vom recurge şi în Apocalipsa lui Ioan la o imaginaţiune de safir pentru tron. Al doilea motiv care lipseşte la Iezechiel este Mielul din Apocalipsa. Cel şezând pe tron este la Iezechiel foc lăuntric şi exterior, care porneşte din sânul Celui aflat pe tron. La Ioan este lumina jaspului şi focul carneolului. Şi aici ne putem imagina lumina jaspului luminând în partea de sus, focul roşu al carneolului în cea de jos. Privind cele două imagini laolaltă, în imaginea-izvor a Dumnezeului-Tată apar albastrul safirului,...

pag. 29-30

   5. Imaginile-izvor cosmice: lumea Dumnezeului-Tată

   In al doilea şir de imagini-izvor ale Apocalipsei participă mai pregnant elemente imaginative cosmice. Şi acest şir de revelaţii are şapte trepte. Prima, cea mai amplă imagine, este conţinutul întregului capitol 4, versetele 1-11:

   Apoi m-am uitat. Iată, o uşă era deschisă în Cer şi glasul cel dintâi care a pătruns în inima mea ca sunetul unei trâmbiţe a spus: "înalţă-te aici şi am să-ţi arăt ceea ce are să se întâmple în viitor, după acestea. Şi eu am fost ridicat îndată în domeniul spiritual, şi, iată, un tron stătea în Cer şi pe tron stătea o făptură. Cel care stătea pe tron semăna în strălucirea Lui cu piatra de jasp şi de carneol şi în jurul tronului se arcuia un curcubeu ce lumina ca un smarald. In Cer, în jurul tronului erau douăzeci şi patru de tronuri şi pe ele stăteau douăzeci şi patru de bătrâni în haine albe cu coroane de aur pe capete. Din tron ieşeau fulgere şi glasuri şi tunete; şi şapte făclii ardeau în faţa tronului. Acestea sunt cele şapte spirite creatoare divine. Şi în faţa tronului era ca o mare de sticlă, asemenea cristalului.
   In mijlocul şi în jurul tronului erau patru fiinţe pline de ochi în faţă şi în spate. Prima fiinţă semăna cu un leu, a doua cu un viţel, a treia avea o faţă ca de om şi a patra era ca un vultur care zboară. Fiecare fiinţă avea câte şase aripi. De jur-împrejur şi pe dinăuntru erau pline de ochi şi fără întrerupere ziceau, ziua şi noaptea:
   Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Dumnezeu al tuturor, Cel ce era, care este şi care vine.
   Şi de câte ori fiinţele aduceau lumină spirituală, demnitate sufletească şi jertfă de mulţumire Celui care stătea pe tron şi care poartă viaţa prin toţi eonii, cei douăzeci şi patru de bătrâni cădeau în adoraţie în faţa Celui care stătea pe tron, în faţa Celui care poartă viaţa lumii de la un eon la altul şi îşi puneau coroanele lor în faţa tronului şi spuneau:
   Tu, Doamne-Dumnezeul nostru, vrednic eşti să primeşti lumină spirituală, existenţă sufletească plină de demnitate şi putere creatoare activă,pentru că Tu le-ai creat pe toate şiprin voinţa Ta există toate".

   Se vede un tron, un portal, o uşă care se deschide. Un tron în Cer, pe tron o fiinţă care nu este comparabilă cu nicio imagine omenească, animală sau vegetală, ci din ea pornesc imagini de "mineralogie", "meteorologie", "cosmologie": tron, jasp, sardiu, curcubeu, smarald, fulger, tunet, voci - acestea sunt elementele imaginative "terestre" ale manifestării sale. In jurul tronului strălucesc douăzeci şi patru de tronuri, din el radiază şapte făclii aprinse şi în faţa lui se întinde marea de cristal ca de gheaţă sau de cuarţ (cuvântul grecesc înseamnă atât gheaţă cât şi cuarţ). Pe tron domneşte fiinţa nenumită, înconjurată de cei douăzeci şi patru de bătrâni pe tronurile lor, de şapte îngeri ai lui Dumnezeu şi de patru fiinţe - leu, taur, om, vultur -, iar în mâna Celui care se află pe tron se găseşte o carte. în mijlocul acestor imagini şi fiinţe se revelează apoi, în capitolul 5, Mielul (a doua imagine din primul şir), care stă în picioare, deşi este înjunghiat. Cei şapte ochi ai lui sunt cele şapte spirite ale lui Dumnezeu, care sunt trimise în întreaga lume.
   Ne simţim îndemnaţi să comparăm imaginea văzătorului Ioan cu marea viziune a profetului Iezechiel din Vechiul Testament. Un întreg şir de motive imaginative îşi corespund în cele două viziuni. Deosebirea esenţială constă în faptul că Cel ce stă pe tron la Iezechiel (cap. 1,26) apare în formă omenească, iar la Ioan apare în imaginea de pietre preţioase. Acest motiv se găseşte şi la Iezechiel, dar numai în imaginea tronului însuşi (şi deasupra Cerului, aşa, deasupra lor era ca un safir, configurat asemănător unui tron). Ioan vorbeşte numai despre tron. Nu vom greşi atunci când vom recurge şi în Apocalipsa lui Ioan la o imaginaţiune de safir pentru tron. Al doilea motiv care lipseşte la Iezechiel este Mielul din Apocalipsa. Cel şezând pe tron este la Iezechiel foc lăuntric şi exterior, care porneşte din sânul Celui aflat pe tron. La Ioan este lumina jaspului şi focul carneolului. Şi aici ne putem imagina lumina jaspului luminând în partea de sus, focul roşu al carneolului în cea de jos. Privind cele două imagini laolaltă, în imaginea-izvor a Dumnezeului-Tată apar albastrul safirului,...

pag. 106-107

   Lăuntric, acest Eu apare în conştienta care gândeşte. în acţiunea volitivă, în mişcări, acţiuni, Eul este exterior, trăieşte în lumea minerală, introducându-se neîncetat în această lume şi preluând, la rândul său, fenomenele ei prin simţuri.
   Pentru a înţelege corect lucrurile, este fundamental să ştim că acest "exterior" începe deja acolo unde intră Eul la întrupare în propriul trup eteric şi fizic. Eul omului, ca fiinţă spirituală, se învăluie în aceste straturi, ca să apară, pe această cale, în corpul mineral. Prelucrarea lumii minerale începe la om, deci, încă în propria sa corporalitate, substanţa minerală este umanizată deja în existenţa pământească. Se formează astfel treapta preliminară pentru viitoarele transformări.
   Văzut prin prisma Eului, acest proces cosmic, adânc ascuns şi totuşi foarte real, porneşte din lăuntric înspre exterior. Spiritul omului cuprinde lumea minerală din lăuntric şi îi întipăreşte în afară munca, lucrarea sa. Prin intermediul inteligenţei şi muncii omeneşti, acest proces trece apoi şi în lumea minerală din afara omului şi o modifică până la ultimul ei atom. Dar mult mai intim decât prin munca sa cuprinde omul lumea minerală în interiorul propriei sale corporalităţi. Corpul omenesc este edificat pe şapte sisteme de bază; pe de o parte, sistemul organelor senzoriale, sistemul glandular, organismul digestiv împreună cu glandele sale (ficat, rinichi) şi, pe de altă parte, nervi, muşchi, oase. Intre aceste două triade se află sistemul circulator al sângelui şi limfei.
   Când, pe de o parte, omul percepe, digeră şi elimină substanţele, el trăieşte în fiziologia proceselor care se schimbă neîncetat. Aici domneşte schimbarea substanţelor în trup. In schimb, în sistemul nervos care este străluminat de gânduri, reprezentări, imagini de amintire şi sentimente ale vieţii sufleteşti, omul are un suport trupesc pentru întreaga sa viaţă. Sistemul muscular este străbătut de impulsurile de mişcare ale voinţei, care în conştientă apar ca tonus. în sistemul osos, care reprezintă cea mai mineralizată parte a trupului fizic ce îi "garantează" omului capacitatea de a sta în poziţie verticală, Eul uman găseşte un spijin pământesc ferm. Pe măsură ce omul acţionează în aceste trei sisteme de organe şi le prelucrează, ele sunt tot mereu transformate de spiritualitatea umană. Aceasta are importanţă mai întâi pentru viaţa pe Pământ. Nervii, muşchii, oasele, de asemenea, pielea sunt impregnate tot mai individual. Faţa oamenilor mai vârstnici demonstrează această intervenţie personală a lor în regnul mineral. Chiar calciul fosforic şi calcarul acidului carbonic din sistemul osos, deci cele mai importante substanţe minerale, au fost aici cu totul "umanizate".
   Aceste fenomene ne pot mijloci o primă presimţire despre predispoziţiile unei lumi viitoare cauzate prin intermediul trupului uman, şi în care este încorporat mineralul. Căci substanţele minerale ale acestor trei sisteme de organe nu au numai, ca lumea minerală exterioară, o spiritualizare prin muncă din partea omului, ci au căpătat mai degrabă o formă omenească. Când omul gândeşte, el dobândeşte prin intuiţie concepte şi idei care se reflectă in sistemul nervos şi devin conştiente. Când omul se mişcă, el impulsionează musculatura cu decizii volitive care intervin ca inspiraţii în forţele voinţei. Când omul se sprijină pe sistemul osos, aceasta are loc cu ajutorul unei imagini obiectivizate a unei imaginaţiuni reale. Odată cu putrezirea sau arderea cadavrului uman, substanţele minerale, care au suferit o umanizare şi prin aceasta o nouă spiritualizare, trec din domeniul existenţei pământene trecătoare în lumea spirituală de după moarte.
   Dacă pornim încă o dată de la punctul de plecare al acestui capitol, de la întrebarea asupra căii mineralului în creaţie până la viitorul lumilor, al Ierusalimului ceresc, atunci putem găsi în cercetarea spirituală un alt punctul de abordare a unei construcţii viitoare a lumii, şi anume trupul uman.
   In prima parte a acestei cărţi s-a descris modul în care autorului Apocalipsei îi apare regnul mineral, în percepţii suprasensibile. Experienţele, trăirile, suferinţele, realizările, capacităţile şi virtuţile sunt forma şi substanţa unei lumi viitoare, clădită din pietre preţioase. începutul acestui viitor desăvârşit zace deja astăzi în ceea ce preia omul în trupul său din lumea minerală, şi, după moarte,...

pag. 220-221

   ...ea ne poate exprima o bogăţie sufletească prin bogăţia sa de culori datorată bogăţiei substanţelor ce o compun. Pe când cristalul de rocă ne exprimă secretul sensibilităţii şi senzitivităţii vieţii, turmalina ne vorbeşte despre multilateralitatea sufletului. Ea acumulează şi organizează substanţele pentru a ne arăta cum se manifestă ceva sufletesc în aceste substanţe.
   V. Viitorul spiritual: Un corp omenesc pătruns de suflet şi spiritualizat poartă în substanţa corporalităţii lui bogăţia de substanţe organice din toate componentele trupeşti în care este încorporat sufletescul inconştient şi conştient în totalitate. Sufletul omului devine carne, trup, atunci când se încorporează. Numai o parte din suflet rămâne suflet la încorporare, o altă parte este transformată în carne.
   Marea taină a învierii lui Christos rămâne cu totul de neînţeles, atâta vreme cât nu este înţeles conceptul încorporării unui om. Deoarece niciodată conţinutul Evangheliei după Ioan nu este luat în toată realitatea sa. "Şi Cuvântul a devenit carne". Afectiv, se pleacă mereu de la reprezentarea că pe de o parte există corp (materie) şi, pe de alta, suflet şi spirit. Dar este cu totul absurd să crezi că o parte din ceea ce constituie într-un om corpul său fizic - mineralul poate proveni numai din lumea minerală. Este, desigur, neobişnuit să crezi că ceva în corporalitatea omului se materializează, se întrupează nemijlocit din spirit. Dar este incredibil numai câtă vreme nu începi să reflectezi asupra trecerii suprasensibilului eteric în sensibil-material, şi invers. Drumul de la material la suprasensibil-eteric poate fi astăzi parcurs practic; este aşa-numita potenţare. Materia fizică este extinsă prin diluare şi agitare, până când ea nu mai este prezentă la măsurători fizice, pe când în diluţie apoasă ea este eteric evident prezentă, după cum arată experimentele şi efectele specifice la utilizare. Drumul invers poate fi conceput la fel de bine. Trebuie să plecăm de la premisa că la orice încorporare a unui om nu doar coboară sufletesc-spiritualul în materia respectivă, se uneşte cu ea şi o pătrunde (materie dotată cu viaţă, pătrunsă de suflet, materie spiritualizată), ci o parte din sufletesc-spiritual se transformă la fiecare încorporare în trup (carne), adică în substanţă materială. Când omul poate gândi că este posibilă materializarea şi dematerializarea, atunci începe să poată gândi şi învierea trupului lui Iisus Christos.
   Ceea ce este valabil pentru substanţă ca materie, este valabil şi pentru manifestarea substanţei, a calităţii. Căci materializarea a ceva suprasensibil, nematerial, este exprimată tocmai prin apariţia anumitor însuşiri şi moduri de reacţie a substanţei. In acest punct se află legătura dintre turmalină şi înviere: cu ajutorul bogăţiei sale de substanţe, turmalină aduce în sensibil totalitatea bogăţiei de culori. Insă întrucât toate calităţile coloristice în sensibil sunt pentru simţuri revelaţii ale unor dispoziţii şi stări sufleteşti, la baza formării turmalinei stă principiul puterii maxime de a manifesta in culoare toată gama sufletească. Fiinţa turmalinei realizează acest lucru printr-o structură de ioni care este relativ stabilă şi, concomitent, nerelativ liberă, astfel încât forţele ionice cele mai variate pot să participe la formarea turmalinei. Aici aflăm principiul christic al "Cuvântului". "Mie-mi este dată puterea deplină asupra trupului (cărnii)".
   Când omul se încorporează, asta înseamnă pentru el întotdeauna şi o pierdere din suflet şi spirit, întrucât acestea au devenit trup. Şi prin aceasta este slăbită puterea deplină a omului asupra trupului (cărnii). însă a existat o dată un suflet care s-a făcut trup, în care era întrupat Cuvântul cosmic, Logosul. Aceasta o spune şi Evanghelia după Ioan. Şi această Fiinţă a învins întunericul trupului, a spiritualizat trupul spre înviere şi a exercitat, ca suflet şi spirit, deplina putere asupra trupului. Acesta este Misteriul învierii lui Christos. în bogăţia de culori şi substanţe devenite pietre preţioase, dar şi în bogăţia formelor fiinţei turmalinei, se revelează din trecut, ca într-o pecetluire minerală, ceva din acest viitor. Iată de ce turmalină poate fi pus pe masă de Paşti, printre flori şi lumini.

pag. 306-307

   III. Originea şi relaţia cu viaţa: Dacă, la celelalte pietre preţioase, originea lor o putem înţelege abia întorcându-ne la vechile faze din evoluţia Pământului, cu plantele-mineral şi mineralele-plante, originea perlei poate fi aflată nemijlocit. Ea provine dintr-un proces de vindecare a unei răni provocate unor animale care fac parte dintre cele inferioare, dintre cele primare, şi care mai prezintă încă în mare măsură condiţii de viaţă şi creştere vegetative. Sunt animale celenterate (bureţi, meduze, polipi şi corali) şi moluşte (scoici şi melci). Toate acestea se află într-un raport aparte cu calcarul. Neîncetat ele preiau din apă calcar dizolvat, uneori şi siliciu, îl trec prin corpul lor moale, gelatinos, adesea străveziu, şi-l depun în jurul lor drept cristale, lamele şi straturi solide sau coloidale. Ele îşi formează din propriul lor corp moale cochilia dură în care şi pe care trăiesc. Ele procedează la fel ca şi plantele, care depun în coajă şi lemn tot ceva viu. Aportul lor în cursul epocilor geologice este imens, căci aproape toţi munţii calcaroşi şi toate pietrele de calcar de pe Pământ au fost depuse de aceste fiinţe.
   Dar moluştele nu se comportă la fel ca celenteratele. Acestea din urmă (coralii şi polipii) depun calcarul mai întâi în interiorul lor, şi după aceea se desprind de suport, lăsând în urmă ceea ce secretaseră, astfel încât iau fiinţă nişte forme de creştere arborescente. Moluştele se înfăşoară în procesele calcaroase, protejându-şi prin înfăşurare în mod viu structura flască. Din această categorie face parte şi forţa ei de învăluire, şi transformă durerea rănii în învelişul învăluitor vindecător.
   IV. Virtuţi sufleteşti: Taina cea mai profundă şi cuprinzătoare a omului este Eul său. Din timpuri străvechi, în Misterii se ştia că Eul omului parcurge repetate întrupări pe Pământ. Şi, de exemplu, că după moarte întotdeauna exteriorul său devine interior, iar interiorul, exteriorul său, aspect menţionat în capitolul despre edificarea Ierusalimului ceresc.
   în viaţa de pe Pământ, misterul Eului nu este uşor de înţeles, pentru că Eul omului, în existenţa sa pe Pământ, se vieţuieşte pe sine din două direcţii total opuse. Pe de o parte el este legat de organizarea trupească şi radiază în ea drept voinţă din metabolism în inimă, unde devine sentiment de sine. Din cap radiază în om ca gândire, iar în inimă devine putere de judecată. Iar în inima însăşi trăieşte în simţire drept conştiinţă. Voinţa de a deveni, puterea de judecată şi conştiinţa sunt expresia Eului în inimă.
   Pe de altă parte, Eul real al omului se vieţuieşte pe Pământ şi în tot ceea ce-l întâmpină pe om aparent exclusiv din exterior. în percepţiile sensibile se revarsă spre el propriul său Eu, unit cu calităţile conţinutului lumii, formatoare de conştientă. în el se formează conştienta de pământean. în toate întâlnirile cu oamenii îl întâmpină pe om propriul său Eu drept karmă purtată de Eul celorlalţi oameni. în timp ce se vieţuieşte în lăuntrul omului drept căutare a spiritului şi năzuinţă, strădanie către spirit, îl întâmpină propriul lăuntric drept destin interior.
   în timp ce Eul se întâlneşte pe sine însuşi pe drumul din interior spre exterior şi dinspre exterior spre interior, în soarta ce domină, în gândire, simţire şi voire se exprimă tot ceea ce dă naştere în viaţa lăuntrică suferinţelor şi bucuriilor. Căci orice trăire este întotdeauna cerinţă şi promovare, noroc şi nenoroc, dar şi obligaţie, câştig şi pierdere. Primirea celor pozitive în viaţă face să crească, drept dar, fiinţa de până atunci a omului. Toată suferinţa, toate greutăţile pe care le pune Eul superior în calea Eului inferior sunt ceea ce îl face pe om să evolueze în continuare. Numai prin acest aspect al sorţii poate omul să devină mai nobil, mai profund, mai pur, mai liber, mai îmbogăţit, mai puternic şi mai mare decât era. în profunzimea lui, omul vrea să evolueze, el aspiră, năzuieşte. Rudolf Steiner a caracterizat o dată Faust-ul lui Goethe drept cea mai mare scriere, din întreaga lume, a năzuinţei. Or, opera Faust, în mod semnificativ, nu prezintă o serie de succese şi victorii, ci o serie de catastrofe şi înfrângeri. După tragedia cunoaşterii, urmează tragedia lui Gretchen şi a lui Valentin, după dezastrul...

pag. 394-395

   Adnotarea nr. 27

   Una dintre ideile fundamentale din cadrul ştiinţei spirituale a lui Rudolf Steiner este realitatea existenţei de sine stătătoare a acelor forţe şi substanţe care sunt purtătorii propriu-zişi ai viului în cadrul regnurilor naturii. Sprijinindu-se pe terminologii mai vechi, ca de exemplu pe cele greceşti, Rudolf Steiner le numeşte puteri eterice, adică puteri ale vieţii active spirituale. Cercetarea exactă a acestora, pe de o parte în toate manifestările fenomenologice ale vieţii, aşa cum a început să o facă, de exemplu, Goethe, în privinţa regnului vegetal, pe de altă parte prin observaţiile şi perceperea suprasensibilă a activităţii acestei lumi de puteri, ne oferă o diferenţiere mai exactă a lor.
   Dacă ne întrebăm ce premise trebuie să îndeplinească aceste puteri, putem spune că este vorba de următoarele patru:
   1. Aceste puteri de viaţă trebuie să fie capabile să pătrundă pe deplin din interior orice este material substanţial, să intervină în această străbatere, şi în această străbatere să confere mişcarea în direcţii contrare legii entropiei din fizică, astfel încât şi substanţele anorganice să nu mai urmeze legile chimice pur anorganice, ci să poată fi implicate în raporturi substanţiale complicate, aşa cum apar, de exemplu, în albumina vegetală, animală şi umană. Acest aspect al capacităţii depline de a pătrunde lumea substanţială şi de a interveni în ea din interior este caracteristică pentru eterul căldurii.
   2. Dacă substanţa a fost cuprinsă de către puterile eterice, atunci ea poate fi sintetizată şi transformată chimic, astfel încât, pe lângă chimismul anorganic, să apară şi formaţiuni foarte complicate ale chimiei organice. Această activitate este îndeplinită de aşa-numitul eter chimic sau al sunetului, care este subordonat, la rândul său, impulsurilor fiinţelor vii. în felul acesta se formează albumina specifică, iar la om albumina specifică individului, şi toate celelalte substanţe vii.
   3. Substanţa cuprinsă şi transformată de această manieră este plăsmuită apoi prin creşterea celulelor, formarea de ţesuturi şi de organe, până la configurarea staturii, a formei şi a chipului fiinţelor vii. Aceste puteri plăsmuitoare de formă corespund aşa-numitului eter al luminii.
   4. Viaţa este însă posibilă, la urma urmelor, numai dacă o fiinţă vie este impulsionată de maniera că poate exista o dezvoltare, o construcţie, o evoluţie şi apoi procesul invers, de descompunere, ducând în final la moartea fiinţei individuale. Purtătorul acestor puteri determinante ale impulsului propriu-zis al vieţii în devenirea şi pieirea fiinţelor individuale este aşa-numitul eter al vieţii.
   Aceste patru tipuri de eter constituie în Univers sfera eterurilor cosmice. Şi la fel cum fiinţele vii îşi construiesc corporalitatea pe de o parte din domeniul substanţelor materiale, tot aşa şi-o construiesc, pe de altă parte, din domeniul puterilor şi substanţelor acestor eteri. Viaţa este întotdeauna o întrepătrundere de substanţe şi puteri materiale şi nemateriale.
   Teoria eterurilor a lui Rudolf Steiner a fost preluată de mulţi dintre discipolii săi, şi verificată până în amănunte.

   Adnotarea nr. 28

    "Formarea diamantelor, aceste minerale în mîilte privinţe extraordinare şi interesante, este controversată de mulţi ani şi plină şi astăzi de taine şi enigme. Este încă fascinant să se presupună faptul că doar incluziunile existente în diamante pot aduce o contribuţie concludentă pentru explicarea genezei diamantelor. Analiza incluziunilor minerale singenetice şi a oligoelementelor ne oferă indicaţii valoroase în privinţa componenţei de substanţă a magmei de provenienţă, care trebuie să fi fost o magmă săracă în fier, conţinând crom, peridotitică - aşadar ultrabazică - cu adaosuri de sulf, titan şi bioxid de carbon, din al cărui echilibru nemijlocit a provenit şi a crescut diamantul stabil.

  • cartea a apărut în aprilie 2013 la editura Univers Enciclopedic Gold, în cadrul colecţiei Christologie
  • traducător: Agenor Crişan; Delia Popescu
  • cartea cuprinde 456 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.390 kg
  • ISBN: 978-606-8358-75-8
  • cartea a fost vizualizată de 2036 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Apocalipsa"
carţi din acelaşi domeniu cu "Apocalipsa"
(ocultism > antropozofie)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare miercuri, 20 septembrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar