Armaghedon 2012

   1 - CEASUL MESIANIC

   Orice transformare face ca omenirea să pară conectată la trepidaţia apocaliptică, fervoarea mesianică şi neliniştea sfârşitului lumii.
   Fanatismul religios se manifestă în războaie, rebeliuni şi sacrificarea "infidelilor". Armatele adunate de Regii Vestului şi războaiele purtate cu armatele Regilor din Est. Ciocnirea civilizaţiilor agită fundamentele vieţii tradiţionale. Masacrul devorează oraşe. Măreţia şi puterea caută adăpost în spatele zidurilor protectoare. Calamităţile naturale şi catastrofe tot mai intense fac oamenii să se întrebe: a păcătuit omenirea, suntem martorii Mâniei Divine, se apropie un alt potop? Este aceasta Apocalipsa? Poate fi - va fi - Salvarea? Au sosit vremurile mesianice?
   Răspunsul corect este Da şi Da, deopotrivă în timpurile noastre, ca şi în timpurile străvechi. Este condiţia timpului prezent la fel ca şi a timpului de acum mai mult de patru milenii; şi uimitoarea asemănare se datorează evenimentelor din timpul mediu, în perioada asociată cu fervoarea mesianică din vremea lui Iisus.
   Acele trei perioade de cataclisme pentru omenire şi planetă - două în trecutul înregistrat (cea. 2100 î.Hr şi când î.Hr s-a schimbat în d.Hr) şi alta în viitorul apropiat - sunt interconectate; una conduce spre cealalaltă, una poate fi înţeleasă doar prin înţelegerea celeilalte. Prezentul vine din Trecut, Trecutul este Viitorul. Esenţială pentru toate trei este Aşteptarea Mesianică, iar ceea ce le uneşte pe toate trei este Profeţia.
   Cum se va sfârşi actuala perioadă de necazuri - ce prevesteşte Viitorul - presupune intrarea pe tărâmul Profeţiei. A noastră nu va fi un amestec de predicţii dobândite al căror principal magnet este teama de osândă şi Sfârşit, ci încrederea în înregistrările trecutului unic care arată Trecutul, prevesteşte Viitorul şi înregistrează aşteptările mesianice anterioare - profeţind viitorul în antichitate şi, unii cred, Viitorul care va veni.
   În toate trei momentele apocaliptice - două care s-au întâmplat, altul care urmează să se întâmple - relaţia fizică şi spirituală între Cer şi Pământ a fost şi rămâne esenţială pentru evenimente. Aspectele fizice sunt exprimate prin existenţa pe Pământ a actualelor situri care fac legătura între Pământ şi Ceruri - situri care sunt considerate cruciale pentru că ele reflectă evenimentele; aspectele spirituale au fost exprimate prin ceea ce numim Religie. În toate trei momentele, schimbarea relaţiei dintre Om şi Dumnezeu a fost centrală, cu excepţia faptului că în cea. 2100 î.Hr., când Omenirea s-a confruntat cu prima dintre acele trei răsturnări epocale, relaţia a fost între oameni şi zei, la plural. Dacă această relaţie s-a schimbat într-adevăr, cititorul va descoperi curând.
   Povestea zeilor, Anunnaki ("Cei care sosesc din Cer pe Pământ"), aşa cum îi numeau sumerienii, a început cu sosirea lor pe Pământ din Nibiru în căutarea aurului. Povestea planetei lor a fost spusă în antichitate în Creaţia, un text lung din şapte părţi; de obicei este considerat un mit alegoric, produsul unor minţi primitive care vorbesc de planete unde trăiesc zei aflaţi în conflict unul cu altul. Dar, aşa cum am arătat în cartea mea, A 12-a planetă, vechiul text este, de fapt, o cosmogonie sofisticată care spune cum o planetă rătăcită, trecând prin sistemul nostru solar, s-a ciocnit cu o planetă numită Tiamat; ciocnirea a dat naştere Pământului şi Lunii sale, centurii de asteroizi şi cometelor şi a condus la atragerea invadatorului însuşi în marea orbită eliptică ce are o rotaţie completă de aproape 3600 de ani pământeni (Fig. 1).
   Existau, spun textele sumeriene, 120 de astfel de orbite - 432.000 ani pământeni - înainte de Potop ("Marea inundaţie") când...

   Cum a fost schimbat destinul eroului!
   Anu a schimbat cuvântul său sfânt.
   Enlil prin înşelăciune a schimbat decretul său!

   Acestea sunt cuvinte puternice prin care marii zei Enliliţi sunt acuzaţi de înşelăciune şi joc dublu! Scrierile vechi transmit măsura dezamăgirii oamenilor.
   Dacă asta s-a întâmplat în Sumer & Akkad, ne putem imagina reacţia în teritoriile rebele din vest.
   În lupta pentru inimile şi mintea omenirii, Enliliţii au fost şovăitori. Nabu, "purtătorul de cuvânt", şi-a intensificat campania în numele tatălui său, Marduk. Propriul său statut s-a schimbat şi s-a consolidat: divinitatea sa era acum glorificată printr-o varietate de epitete care îl venerau. Inspirată de Nabu-Nabih, Profetul - profeţia Viitorului despre ceea ce urma să se întâmple, a început să se extindă în teritoriile contestate.
   Ştim ce spuneau datorită unor tăbliţe de lut pe care erau înscrise astfel de profeţii; redactate în scrierea cuneiformă babiloniană veche, au fost grupate de către savanţi în Profeţiile Akkadiene sau Apocalipsele Akkadiene. Aveau în comun opinia că Trecutul, Prezentul şi Viitorul sunt părţi ale unui flux continuu de evenimente; aceea că într-un Destin prestabilit există şi un spaţiu pentru liberul arbitru şi astfel pentru o variaţie a Soartei; aceea că soarta Omenirii era stabilită sau hotărâtă de zei în Cer şi Pământ; şi aceea că, prin urmare, evenimentele de pe Pământ reflectă evenimentele din Ceruri.
   Pentru a da credibilitate profeţiilor, textele leagă uneori predicţiile evenimentelor viitoare de evenimente şi personaje cunoscute din istorie. Ce este rău în prezent, de ce este nevoie de schimbare, este repovestit. Desfăşurarea evenimentelor este atribuită deciziilor unuia sau altuia dintre marii zei. Un Emisar divin, un Vestitor urmează să vină; textul profetic ar putea fi cuvântul său, scris de un scrib, sau aşteptat să fie pronunţat; la fel de des sau nu, "un fiu va vorbi pentru tatăl său". Evenimentele prezise vor fi legate de semne pământeşti - moartea unui rege sau semne cereşti: un corp ceresc va apărea şi va face semne înfricoşătoare; "un foc arzător" va veni din ceruri; "o stea va străluci din înălţimea cerului către orizont ca o torţă;" şi, cel mai semnificativ, "o planetă va sosi înaintea timpului său."
   Lucruri rele, Apocalipsa, vor preceda evenimentul final. Ar putea fi ploi catastrofale, valuri devastatoare uriaşe sau secete, înnămolirea canalelor, lăcuste şi foamete. Mama se va întoarce împotriva fiicei, vecinul împotriva vecinului. Răzmeriţe, haos şi calamităţi ar putea veni pe Pământ. Oraşele vor fi atacate şi depopulate; regii vor muri, vor fi răsturnaţi şi capturaţi; "un tron îl va răsturna pe altul". Oficialii şi preoţii vor fi ucişi; templele vor fi abandonate; riturile şi ofrandele vor înceta. Şi apoi evenimentul prezis - o mare schimbare, o nouă eră, un nou lider, un Mântuitor - vor veni. Binele va prevala asupra răului, prosperitatea va înlocui suferinţa; oraşele abandonate vor fi restabilite, restul oamenilor dispersaţi se vor întoarce la casele lor. Templele vor fi restaurate şi oamenii vor desfăşura corect ritualurile religioase.
   Cum era de aşteptat, aceste profeţii babiloniene sau pro-Marduk arătau acuzator spre fărădelegile din Sumer & Akkad (şi aliaţii lor Elam, Hattiland şi teritoriile de la mare) şi îi numeau pe vesticii Amurru instrumente ale răzbunării divine. Erau numite "centrele de cult" Enlilite: Nippur, Ur, Uruk, Larsa, Lagash, Sippar şi Adab; ele vor fi atacate, jefuite, templele lor vor fi abandonate. Zeii Enliliţi sunt descrişi ca fiind confuzi ("incapabili să doarmă"). Enlil este strigat de Anu, dar ignoră sfatul lui Anu (unii traducători folosesc cuvântul "comandă") ca Enlil să emită un edict misharu - o comandă "de a pune lucrurile în ordine". Enlil, Ishtar şi Adad vor fi obligaţi să schimbe regalitatea în Sumer&Akkad. "Ritualurile : sacre" vor fi transferate din Nippur. Pe cer, "marea planetă" va apărea în constelaţia Berbecului. Cuvântul lui Marduk va prevala; "El va supune cele Patru Regiuni, întregul Pământ va tremura la auzul numelui său (...) După el, fiul său va domni ca rege devenind stăpânul întregului Pământ."

   Era vremea când profetul Ezechiel - în exil în "ţara veche", lângă Harran, pe Râul Khabur - a avut viziuni divine şi a văzut un car ceresc, o "Farfurie Zburătoare", dar acea poveste trebuie amânată pentru un capitol următor. Aici este important să observăm că între cele două amplasamente de conectare cu spaţiul, numai Ierusalimul a fost preluat de către discipolii lui Yahwe.
   Primele cinci cărţi ale Vechiului Testament, cunoscute ca Tora ("învăţăturile"), cuprind povestea începând cu Creaţia, Adam, şi Noe, până la Patriarhi şi Iosif - în Geneza. Celelate patru cărţi - Exodul, Leviticul, Numeri şi Deuteronom - spun povestea Exodului şi enumera regulile şi regulamentele noii religii a lui Yahwe. Faptul că este vorba despre o nouă religie care cuprinde o nouă cale "preoţească" a vieţii este arătat explicit: "Să nu faceţi ce aţi făcut pe pământul Egiptului, unde aţi locuit, nici cum este obiceiul în Ţinutul Canaanului unde v-am adus; nu trebuie să vă purtaţi ca ei şi nici să urmaţi statutul lor" (Leviticul 18: 2-3).
   Stabilind bazele credinţei ("Nu veţi avea niciun alt Dumnezeu în afară de mine") şi codul moral şi etic în cele Zece Porunci, urmau apoi pagini întregi cu cerinţe stricte, detaliate, reguli pentru ritualurile preoţeşti şi înveşmântare, învăţături medicale, directive agricole, instrucţiuni arhitecturale, regulamente de comportament familial şi sexual, dreptul proprietăţii, drept penal şi aşa mai departe. Ele dezvăluie cunoştinţe extraordinare în fiecare disciplină ştiinţifică, expertiză în domeniul textilelor şi metalelor, cunoştinţe în domeniul sistemelor juridice şi chestiunilor societale, în domeniul pământurilor, istoriei, obiceiurilor şi zeilor ale celorlalte naţiuni - şi anumite preferinţe numerologice.
   Tema numărului 12 - ca în cazul celor 12 triburi ale lui Israel sau al anului cu 12 luni - este evidentă. Este evidentă, de asemenea, predilecţia pentru cifra şapte mai vizibilă în privinţa festivalurilor şi ritualurilor,. în stabilirea săptămânii de şapte zile şi în consacrarea celei de-a şaptea zi ca zi de Sabat. Cifra 40 este una specială, pentru că 40 de zile şi 40 de nopţi a petrecut Moise pe Muntele Sinai, şi 40 de ani s-a hotărât pentru israeliţi să rătăcească prin deşertul Sinai. Aceste numere ne sunt familiare din poveştile sumeriene - cele 12 ale sistemului solar şi calendarul de 12 luni din calendarul de la Nippur; cifra şapte este număr planetar al Pământului (când Anunnaki a numărat dinspre exteriorul sistemului solar) şi numărul lui Enlil în calitate de comandant al Pământului; numărul 40 este rangul numeric al lui Ea/Enki.
   Numărul 50 este, de asemenea, prezent. Numărul 50, cum ştie cititorul, a fost unul cu aspecte "sensibile" - a fost numărul de rang al lui Enlil şi rangul de locţiitor al moştenitorului său aparent, Ninurta; şi mai semnificativ este că în zilele Exodului, el a fost un simbol pentru Marduk şi cele 50 de Nume ale sale. O atenţie mai mare trebuie acor¬dată cifrei "50" căreia i s-a dat o importanţă extraordinară - era folosită pentru crearea unei noi Unităţi a Timpului, Jubileul de 50 de ani.
   În timp ce calendarul din Nippur a fost adoptat, în mod clar, ca un calendar prin care festivalurile şi celelalte ritualuri religioase israelite urmau să fie observate, regulamente speciale au fost stabilite pentru cel de-al 50-lea an; i s-a dat un nume special, acela de Anul Jubiliar: "Un an jubiliar sacru va fi la voi" (Leviticul, Capitolul 25). Într-un astfel de an urmau să aibă loc libertăţi nemaipomenite. Calculul urma să se facă prin numărarea zilelor de ispăşire de Anul Nou pe 7 ani de şapte ori, de 49 de ori; apoi în Ziua Ispăşirii din anul următor, al 50-lea an, trâmbiţa prin cornul berbecului va suna peste pământ şi libertatea va fi procla¬mată pe pământ pentru toţi cei care locuiesc acolo: oamenii se vor întoarce la familiile lor; proprietăţile vor fi returnate proprietarilor originali - toate vânzările de case şi pământuri vor fi rambursate şi anulate; sclavii (cine a fost tratat tot timpul ca angajat!) vor fi eliberaţi, libertatea va fi dată şi pământurilor înseşi prin lăsarea lor ca pământuri necultivate în acel an.
   La fel de mult cum conceptul "Anului Libertăţii" este inedit şi unic, alegerea cifrei de 50 ca unitate calendaristică pare ciudată (am adoptat 100 - un secol - ca unitate convenabilă de timp). Atunci numele de o dată-la-50 de ani este chiar mai ciudat. Cuvântul care este tradus prin "Jubileu" este Yovel în Vechiul Testament şi...

   13 - CÂND ZEII AU PĂRĂSIT PĂMÂNTUL

   Plecarea zeilor Anunnaki de pe Pământ a fost un eveniment dramatic încărcat de teofanii, evenimente fenomenale, incertitudini divine şi dileme umane.
   Incredibil, dar Plecarea nu este nici presupunere, nici speculaţie; ea este documentată. Dovezile ne vin din Orientul Mijlociu, precum şi din America; unele dintre cele mai directe şi în mod cert, dramatice, înregistrări din perioada antică a plecării zeilor, ne vin din Harran. Mărturia nu provine din zvonuri; ea se află în relatări ale martorilor, printre aceştia fiind şi profetul Ezechiel. Documentele sunt incluse în Biblie şi au fost înscrise pe coloane de piatră - texte care se referă la evenimentele miraculoase ce au dus la accesiunea la tron a ultimului rege al Babilonului.
   Harranul din zilele noastre - da, el există încă, şi eu l-am vizitat - este un oraş neînsemnat în estul Turciei, la câteva mile de graniţa cu Siria. Este înconjurat de ziduri surpate din perioada Islamică, iar locuitorii săi trăiesc în case din lut în formă de stup. Izvorul tradiţional unde Iacob a întâlnit-o pe Rahela este încă acolo, printre pajiştile cu oi din afara oraşului, cu cea mai pură apă din câte ne putem imagina.
   Dar în zilele de demult Harran era un înfloritor oraş comercial, cultural, religios şi politic. Profetul Ezechiel (27:24), care locuia în zonă împreună cu ceilalţi exilaţi, a reamintit de reputaţia ei în comerţul cu "lucrul de haine albastre şi brodate, şi în cufere de îmbrăcăminte bogată, legate cu funii şi făcute din stejar". Era un oraş ridicat de pe vremea sumerienilor pe locul unui centru de cult "Ur departe de Ur" al "zeului Lună" Nannar/Sin. Familia lui Abraham a sfârşit prin a se aşeza acolo deoarece tatăl său, Terah, era un Tirhu, un preot al semnelor, primul în Nippur, apoi în Ur şi la final în templul Nannar/Sin din Harran.
   Deşi Nannar ("Su-en" sau Sin pe scurt în akkadiană) nu a fost primul născut moştenitor al lui Enlil - acest rang aparţinea lui Ninurta - el era totuşi primul născut pe Pământ al lui Enlil şi al soţiei lui, Ninlil. Zeii şi oamenii i-au adorat pe Nannar/Sin şi pe soţia sa; imnurile în onoarea lor din perioada glorioasă a Sumerului şi plângerile după pustiirea Sumerului în general şi a Urului în special, arătau dragostea şi admiraţia poporului faţă de acest cuplu divin. Faptul, că multe secole mai târziu, Esarhaddon a mers să-l consulte pe vârstnicul Asin ("sprijinindu-se pe personal") cu privire la invazia Egiptului şi faptul că fugarii regali asirieni au făcut un ultim popas în Harran indică rolul important jucat de Nannar/Sin şi de Harran până la sfârşit.
   În ruinele templul din oraşului marelui Nannar/Sin, E.HUL.HUL ("Casa Dublei Bucurii") arheologii au descoperit patru coloane din piatră ("stele"), care au stat cândva în templu, câte una la fiecare colţ al sălii principale de rugăciune. Inscripţiile pe de stele arată că cele două au fost ridicate de către înalta preoteasă a templului, Adda-Guppi, iar alte două de către fiul său, Nabuna'id, ultimul rege al Babilonului.
   Cu un evident simţ al istoriei şi au experienţa unui oficial al templului, Adda-Guppi a oferit, în inscripţiile sale, informaţii precise despre evenimentele uimitoare la care a fost martoră. Informaţiile legate de obiceiurile din anii de domnie ai regilor cunoscuţi au putut fi - şi au fost - cercetate şi verificate de savanţii moderni. Este sigur, aşadar, că ea s-a născut în 649 î.Hr. şi a trăit pe parcursul perioadelor de domnie a câtorva regi asirieni şi babilonieni, ajungând la o vârstă înaintată de 104 ani.
   Iată ce a scris ea pe stela sa cu privire la prima din seriile de evenimente uluitoare:

   Era în al 60-lea an al lui Nabupolassar, Rege al Babilonului, când Sin, stăpânul zeilor,...

   16 - ARMAGHEDONUL ŞI PROFEŢIILE ÎNTOARCERII

   Se vor întoarce ei? Când se vor întoarce?
   Aceste întrebări mi-au fost puse de nenumărate ori, "ei" fiind zeii Anunnaki, a căror poveste apare în toate cărţile mele. Răspunsul la prima întrebare este afirmativ; există indicii care trebuie luate în seamă şi profeţiile întoarcerii trebuie să se împlinească. Răspunsul la a doua întrebare a preocupat Omenirea chiar din perioada evenimentelor cruciale din Ierusalim, de acum mai mult de 1.000 de ani.
   Dar întrebarea nu este doar "dacă?" ci "când?". Care va fi seninul întoarcerii, ce va aduce cu el? Va fi o sosire binevoitoare sau - ca atunci când a fost Potopul - va aduce Sfârşitul? Care dintre profeţii s-ar putea adeveri: un Timp Mesianic, A Doua Sosire, un nou început - sau probabil o Apocalipsă catastrofală, Sfârşitul, Armaghedonul...
   Ultima posibilitate a trecut aceste profeţii din zona teologiei, escatologiei sau chiar a curiozităţii în chiar cea a supravieţuirii Omenirii; pentru că Armagedon, un termen ce defineşte un război, cu o dimensiune catastrofală de neimaginat, este de fapt numele unui loc pe Pământ care a fost subiect al ameninţărilor nucleare.
   În secolul XXI î.Hr., un război al regilor din Est împotriva regilor din Vest a fost urmat de o calamitate nucleară. Douăzeci şi unu de secole mai târziu, când î.Hr. a devenit d.Chr., temerile Omenirii erau exprimate într-un pergament ascuns într-o peşteră lângă Marea Moartă, care descria un mare şi final "Război al Fiilor Luminii împotriva Fiilor întunericului". Acum, din nou, în secolul XXI d.Chr., o ameninţare nucleară planează asupra aceluiaşi loc istoric. Este un motiv suficient pentru a întreba: "Se va repeta istoria - se repetă istoria într-un anume mod misterios, la fiecare 21 de secole?"
   Un război, o conflagraţie distrugătoare a fost descrisă ca parte a scenariului Sfârşitului Zilelor în Ezechiel (capitolele 38-39). Deşi "Gog al teritoriului lui Magog" sau "Gog şi Magog" sunt anticipaţi ca principali instigatori în acel război final, lista combatanţilor care vor fi atraşi în bătălii cuprinde realmente fiecare naţiune; punctul central al conflagraţiei va fi zona "locuitorilor din zona Centrului Pământului" - poporul Ierusalimului conform Bibliei, poporul "Babilonului" ca o substituire ai locuitorilor Nippurului, aceia pentru care ceasul s-a oprit acolo.
   Este o constatare care dă flori reci pe şira spinării faptul că lista lui Ezechiel a acelor naţiuni extinse (38:5) care se vor angaja în confruntarea finală - Armaghedon - începe de fapt cu PERSIA - chiar ţara (Iranul de astăzi) ai cărui lideri dezvoltă arme nucleare cu care să "şteargă de pe faţa Pământului" poporul care locuieşte acolo unde este Har-Megiddo!
   Cine este acel "Gog al pământului lui Magog" şi de ce acea profeţie de acum două milenii şi jumătate sună atât de asemănător cu titlurile ziarelor actuale? Arată cu precizie astfel de detalii ale profeţiei către Când - către vremea noastră, secolul nostru?
   Armaghedonul, Războiul Final al lui Gog şi Magog este, de asemenea, un element esenţial al scenariului Sfârşitului Zilelor din cartea profetică a Noului Testament, Revelaţia (al cărei titlu complet este Apocalipsa după Sfântul loari). Ea compară pe instigatorii evenimentelor apocrife cu două fiare, dintre care una putea "face să coboare focul din cer pe pământ, în văzul oamenilor". Este dat doar un indiciu enigmatic pentru a o identifica (13:18):...