Ars Alchimica

   întrebare: Care este studiul cel mai important al unui filosof?
 Răspuns: Este cercetarea operaţiilor Naturii.
 Î: Care este sfârşitul Naturii?
 R.: Dumnezeu; şi tot El e şi începutul ei.
 Î.: De unde derivă toate lucrurile?
 R.: Din unica şi indivizibila Natură.
 Î.: În câte regiuni e împărţită Natura?
 R.: În patru regiuni superioare.
 Î: Care sunt acestea?
 R.: Uscatul, umedul, caldul şi recele - care sunt cele patru calităţi elementare de unde îşi trag originea toate lucrurile.
 Î.: Cum este diferenţiată Natura?
 R.: În parte masculină şi parte feminină.
 Î.: Cu ce putem compara Natura?
 R.: Cu Mercur.
 Î.: Care ar fi definiţia concisă a Naturii?
 R.: Natura nu este vizibilă, deşi operează în mod vizibil, căci ea este pur şi simplu un spirit volatil ce îşi îndeplineşte funcţia în trupuri, fiind însufleţită de spiritul universal-suflarea divină, focul central şi universal, care dă viaţă tuturor lucrurilor ce există.
 Î.: Ce calităţi ar trebui să aibă cei care cercetează Natura?
 R.: [Însuşirile lor] ar trebui să fie ca ale Naturii însăşi. Adică, ar trebui să fie sinceri, simpli, răbdători şi perseverenţi.
 Î.: Ce probleme ar trebui să le atragă atenţia după aceea?
 R.: Filosofii ar trebui să stabilească cu foarte mare grijă dacă scopurile lor se află în armonie cu Natura şi dacă este cu putinţă a le realiza; dacă vor îndeplini prin propriile puteri ceea ce, în mod obişnuit, este realizat de puterea Naturii, atunci ei trebuie s-o imite în fiecare detaliu.
 Î: Ce metodă trebuie urmată pentru a produce ceva ce va fi dezvoltat la un nivel superior astfel ca Natura însăşi să îl dezvolte ?
 R.: Trebuie studiat modul de îmbunătăţire al acestuia, iar acest lucru trebuie făcut cu ajutorul unei naturi asemănătoare. De exemplu, dacă se doreşte dezvoltarea virtuţii intrinseci a unui metal dincolo de condiţia sa naturală, atunci chimistul trebuie să se folosească el însuşi de natura metalică însăşi şi să fie capabil de a face deosebirea între caracterul masculin şi cel feminin al metalului.
 Î.: Unde îşi depozitează natura metalică seminţele ei?
 R.: În cele patru elemente.

   Î.: Persoanele care pretind că folosesc drept sămânţă aurul obişnuit şi ca dizolvant mercurul obişnuit, sau pământul în care trebuie să fie semănat, au o relaţie corespunzătoare cu Natura?
 R.: Cu siguranţă, nu, fiindcă nici unul dintre aceste metale nu posedă agentul extern - aurul pentru că a fost lipsit de el prin decocţie, iar mercurul fiindcă nu l-a avut niciodată.
 Î.: În căutarea acestei seminţe aurifere în altă parte decât în aurul însuşi, nu există pericolul producerii unor specii de monştri din moment ce pare a exista o îndepărtare de Natură?
 R.: Fără îndoială, este adevărat că în nişte condiţii speciale, în aur este conţinută sămânţa auriferă în mai mare măsură decât în orice alt corp, dar acest lucru nu trebuie să ne facă să folosim aurul obişnuit, fiindcă o asemenea sămânţă poate fi găsită, în aceeaşi măsură, în fiecare din celelalte metale şi nu este altceva decât acel grăunte fixat pe care Natura l-a infuzat în prima congelare a mercurului, toate metalele având o singură origine şi o substanţă comună; aceasta va fi dezvăluită, în cele din urmă, acelora care vor fi demni să o primească printr-o cercetare asiduă şi o experienţă susţinută.
 Î.: Ce rezultă din această doctrină?
 R.: Rezultă că, deşi sămânţa este mult mai perfectă în aur, ea poate fi extrasă mai uşor din alte corpuri decât din aur, alte corpuri fiind mai deschise, ca să spunem aşa, mai puţin digerate şi mai puţin restrânse în umiditatea lor.
 Î.: Dă-mi un exemplu luat din Natură.
 R.: Aurul obişnuit poate fi asemănat cu un fruct, care, ajungând la maturitate deplină, este cules din pomul lui şi, deşi el conţine o sămânţă perfectă şi bine asimilată, cu toate acestea, dacă cineva o va pune în pământ cu scopul înmulţirii ei, va fi nevoie de mult...

   TRATATUL NUMĂRUL UNU

      Capitolul I
   Despre Focul Simplu

   În primul rând ne vom strădui să arătăm ce se înţelege prin această artă, care îi este scopul şi domeniul ei de manifestare.
   Primul şi cel mai important element ce ţine de această artă îl constituie focul, care întotdeauna trăieşte prin intermediul aceleiaşi calităţi şi operaţii, neputând să primească viaţă de la altceva. El posedă capacitatea şi puterea de a da viaţă; aşa au toate focurile ascunse în lucrurile secrete. Din acelaşi motiv, Soarele dat de Dumnezeu încălzeşte toate lucrurile din lume, fie ele secrete, aparente sau evidente. Sferele lui Marte, Saturn, Venus, Jupiter şi Luna nu pot emite altă Lumină decât aceea pe care o împrumută de la Soare, pentru că, din acest punct de vedere, ele sunt moarte în sine. Totuşi când sunt aprinse, aşa cum am arătat mai sus, ele se manifestă şi lucrează potrivit proprietăţilor lor.
   Soarele nu îşi primeşte lumina decât direct de la Dumnezeu însuşi, care îl stăpâneşte într-atât încât arde şi străluceşte în el. Lucrurile nu stau altfel cu această artă. Focul din cuptor se aseamănă cu Soarele, acesta încălzind cuptorul şi vasele, întocmai cum procedează Soarele cu întreaga lume. Aşa cum nimic nu poate să apară în lume fără Soare, tot astfel, şi în...

   Capitolul I
   DESPRE ORIGINEA PIETREI FILOSOFALE

   Adam a fost cel dintâi creator al artelor, fiindcă avea cunoştinţe despre toate lucrurile, tot atât de bine după Cădere, cât şi înainte de ea1. De acolo, el a prezis distrugerea lumii prin apă. Din această cauză s-a întâmplat ca urmaşii săi să înalţe două table de piatră pe care au gravat, cu caractere hieroglifice, toate artele naturale, pentru ca posteritatea să poată lua cunoştinţă de această prezicere, şi, în felul acesta, ea să afle ce urma să se întâmple, şi să-şi facă provizii pentru vremurile când nenorocirea se va abate asupra oamenilor. Ulterior, Noe a găsit una din aceste table sub muntele Ararat, după Potop. În aceste table erau descrise traiectoriile firmamentului superior şi ale globului inferior, ca şi cele ale planetelor.
   În cele din urmă, această cunoaştere universală s-a divizat în mai multe părţi, din care cauză a pierdut din vigoare şi putere. Datorită acestei separări, unul a devenit astronom, altul magician, altul cabalist şi al patrulea, alchimist. Avraam, acel Tubalcain Vulcanic, un astrolog şi un matematician desăvârşit, a adus cu sine Arta din ţara Canaanului în Egipt, după care egiptenii au ridicat-o la o aşa înălţime şi demnitate, încât această înţelepciune a fost adoptată şi împrumutată, de la ei, de alte popoare. Patriarhul Iacob a vopsit, după cum se spune, oaia în diferite culori; acest lucru s-a făcut cu ajutorul magiei, căci în teologia chaldeenilor, a evreilor, a persanilor şi a egiptenilor, aceste arte erau considerate ca fiind cea mai înaltă filosofie, ce urma să fie învăţată de către nobili şi de preoţii lor.

   Hermes, Platon, Aristotel şi alţi filosofi, care au devenit faimoşi în diferite veacuri, care au introdus Artele şi au cercetat îndeosebi tainele creaţiei inferioare, toţi aceştia au căutat neostenit un mijloc prin care corpul omenesc să poată evita decăderea [bătrâneţii] şi să devină nemuritor. Lor li s-a răspuns că nu există nimic care să izbăvească trupul de moarte; dar că există un Unic Lucru care poate amâna decăderea trupului, care poate să-i redea tinereţea şi să prelungească scurta viaţă omenească [ca în cazul Patriarhilor]. Căci moartea a fost lăsată ca pedeapsă din vremea primilor noştri părinţi, Adam şi Eva, şi niciodată moartea nu se va îndepărta de urmaşii lor.
   Aşadar filosofii de mai sus, şi mulţi alţii, au căutat neostenit acest Unic Lucru, şi au descoperit că acel "ceva" care apără trupul omenesc de distrugere şi prelungeşte viaţa, se poartă faţă de celelalte elemente asemeni Cerului; de aici [filosofii] au înţeles că Cerul [Eterul] este o substanţă mai presus de cele Patru Elemente. Şi aşa cum Cerul, în raport cu celelalte elemente, este socotit a fi cea de-a cincea substanţă [fiindcă ele sunt indestructibile, stabile, şi nu suportă nici un amestec străin], tot astfel, acest Unic Lucru [comparat cu forţele corpului nostru] este o esenţă indestructibilă, care curăţă tot ce este nefolositor în trupurile noastre, şi de aceea i s-a dat [din punct de vedere] filosofic numele arătat mai sus [adică, Cer].
   [Acest Unic Lucru nu este nici uscat şi fierbinte ca focul, nici rece şi umed ca apa, nici cald şi umed ca aerul, nici uscat şi rece ca pământul. Ci este o alcătuire iscusită şi desăvârşită a tuturor Elementelor, o combinaţie perfectă a forţelor naturale, o comuniune deosebită a virtuţilor spirituale, o unire indisolubilă a trupului cu sufletul. Este cea mai pură şi mai nobilă substanţă a unui corp indestructibil, care nu poate fi distrusă, nici nu i se poate face vreun rău de către Elemente, şi este creată de Artă. Cu [această substanţă] Aristotel a preparat un măr [care avea însuşirea] să prelungească viaţa prin mirosul lui, [şi de care s-a Jblosit şi el] căci cu cincisprezece zile înaintea morţii sale, nu mai putea nici să mănânce nici să bea din cauza vârstei lui înaintate.
   Această Esenţă Spirituală, sau Unic Lucru, a fost dezvăluită lui Adam din înalt, şi după ea au jinduit...