Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Arta alchimiei vineri, 28 aprilie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Arta alchimiei

compoziţia compoziţiilor - despre Piatra Filosofală - despre arta alchimiei
de Toma D'Aquino, Albert cel Mare
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Arta alchimiei Imaginea mare preţ Eu Sunt: 24,00 lei

preţ listă: 26,00 lei

reducere:
2,00 lei (7,69%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Arta alchimiei

În tratatul alchimic Compoziţia Compoziţiilor, Albert cel Mare pleacă de la teoria atribuită lui Hermes, conform căreia ar există mai multe forme substanţiale latente în fiecare metal. De unde şi posibilitatea de a rezulta forma auriferă şi de a transforma astfel în aur toate metalele sau aproape toate. Această teorie, ne spune Albert cel Mare, se bazează pe paradigma lui Anaxagora, pentru care totul se află în tot, deci fiecare metal este conţinut în orice metal. În lucrarea sa De Mineralibus, el afirmă că "transformarea metalelor şi transformarea unui lucru particular într-un altul (mutatione unius în aliud) nu aparţin fizicii, ci artei numite alchimie". Un semn al acestei arte este acela că "dintre toate ştiinţele alchimia este cea care imită cel mai adânc Natura".
Toma dAquino, ale cărui două tratate alchimice (Despre Piatra filosofală şi Despre Arta alchimiei) sunt publicate în volumul de faţă, afirmă că nu putem transmuta materia, că nu îi putem schimba natura intimă. Ea este netransmutabila întrucât este unică, reprezintă o unicitate. Putem preschimba doar aspectele exterioare ale metalelor, speciile. El spune că adevăratul aur, cel filosofic, se obţine per calorem solis (lumina astrală), în loco determinate (athanor).
Notă asupra ediţiei ... 5
Alchimia lui Albert cel Mare ... 8

Albert cel Mare - Compoziţia Compoziţiilor ... 19

Prefaţă ... 21
Capitolul I ... 23
Capitolul II ... 33
Capitolul III ... 35
Capitolul IV ... 38
Capitolul V ... 41

Sfântul Toma d'Aquino - Din Ordinul Fraţilor Predicatori ... 59

Alchimia lui Toma d'Aquino ... 61

Tratatul Sfântului Toma d'Aquino - Despre Piatra Filosofala şi în primul rând despre corpurile supracereşti ... 77

Capitolul I ... 79
Capitolul II ... 87
Capitolul III ... 96
Capitolul IV ... 100
Capitolul V ... 103
Capitolul VI ... 109
Capitolul VII ... 111
Capitolul VIII ... 113
Capitolul IX ... 114

Tratatul Sfanţului Toma d 'Aquino despre Arta Alchimiei ... 117

Capitolul I ... 119
Capitolul II ... 122

Glosar alchimic ... 135
Glosarul operaţiunilor alchimice ... 163

pag. 10-11

   Ar fi vorba mai întâi despre cauza materială: mineralele sunt compuse din cele patru elemente fundamentale, adică apa, aerul, pământul şi focul. Ultimele sunt şi ele alcătuite din două amestecuri de bază: sulful şi mercurul. Toată această compoziţie primordială este împrumutată de Albert cel Mare din fizica arabilor, mai ales din tratatele lui Avicenna, care figurează printre autorităţile ce l-au influenţat. Argintul viu, alcătuit din pământ şi apă, şi sulful, alcătuit din fiecare din cele patru elemente, vor forma apoi, în diverse proporţii, diferitele metale.
   Albert desemnează apoi cauza eficientă, adică procesul de maturare a metalelor, ca rezidând însele două emanaţii, cea uscată şi cea umedă, despre care vorbeşte Aristotel în ale sale Meteorologice, şi prin care Albert vede acţiunile respective ale sulfului şi mercurului.
   Cauza formală a alcătuirii metalelor este situată de Albert cel Mare în puterea celestă a strălucirii stelelor, care determină astfel natura metalului format într-un anumit loc şi un anume moment temporal. Pentru savanţii perioadei respective, această putere celestă este la fel de reală ca şi puterea elementară a lumii sublunare. Pentru ei, natura metalelor ar fi formată din amestecul elementelor şi din strălucirea stelară specifică solului sau subsolului luat în considerare.
   A patra cauză, cea a finalităţii, este repede îndepărtată de cercetătorul nostru, care se pune astfel de acord cu Aristotel, afirmând că mineralele sunt neînsufleţite şi, prin acest fapt, nu pot avea o soartă, un destin sau scop particular, precum vedem la fiinţele vii. Iată care este orizontul metafizic al ştiinţei lui Albert cel Mare.
   Problematica alchimiei este abordată în mod direct în cartea a treia a tratatului De Mineralibus, capitol care vorbeşte despre substanţa metalelor (Tractatus primus qui est de substantialibus metallorum). Autorul îşi începe expunerea prin a preciza faptul că el îşi adaugă observaţiile proprii consideraţiilor filosofilor studiaţi şi că a experimentat transmutaţia metalelor cu ajutorul alchimiei. Apoi autorul trece la studiul posibilităţilor transmutaţiei cărora le consacră mai multe capitole.
   Albert cel Mare ia în considerare, alternativ, două teorii ale fizicii. Prima constă în postularea faptului că nu există decât o singură formă metalică specifică şi că aceasta ar fi cea a aurului. Niciun alt metal nu are formă specifică, iată de ce alchimia ar putea să obţină, din fiecare metal, forma specifică a aurului. În acest caz, transmutaţia ar fi o perfecţionare, ba chiar o înnobilare a formei specifice a oricărui metal.
   Dar Albert respinge această posibilitate. Mai întâi, el regretă folosirea termenilor metaforici utilizaţi de alchimişti, procedeu care i se pare neconform cu cutumele filosofiei. Mai apoi, respinge argumentul alchimic, căci, susţine el, dacă nu există decât o singură formă substanţială metalică, cea a aurului, cum se poate explica stabilitatea argintului, a cositorului şi a tuturor celorlalte...

pag. 10-11

   Ar fi vorba mai întâi despre cauza materială: mineralele sunt compuse din cele patru elemente fundamentale, adică apa, aerul, pământul şi focul. Ultimele sunt şi ele alcătuite din două amestecuri de bază: sulful şi mercurul. Toată această compoziţie primordială este împrumutată de Albert cel Mare din fizica arabilor, mai ales din tratatele lui Avicenna, care figurează printre autorităţile ce l-au influenţat. Argintul viu, alcătuit din pământ şi apă, şi sulful, alcătuit din fiecare din cele patru elemente, vor forma apoi, în diverse proporţii, diferitele metale.
   Albert desemnează apoi cauza eficientă, adică procesul de maturare a metalelor, ca rezidând însele două emanaţii, cea uscată şi cea umedă, despre care vorbeşte Aristotel în ale sale Meteorologice, şi prin care Albert vede acţiunile respective ale sulfului şi mercurului.
   Cauza formală a alcătuirii metalelor este situată de Albert cel Mare în puterea celestă a strălucirii stelelor, care determină astfel natura metalului format într-un anumit loc şi un anume moment temporal. Pentru savanţii perioadei respective, această putere celestă este la fel de reală ca şi puterea elementară a lumii sublunare. Pentru ei, natura metalelor ar fi formată din amestecul elementelor şi din strălucirea stelară specifică solului sau subsolului luat în considerare.
   A patra cauză, cea a finalităţii, este repede îndepărtată de cercetătorul nostru, care se pune astfel de acord cu Aristotel, afirmând că mineralele sunt neînsufleţite şi, prin acest fapt, nu pot avea o soartă, un destin sau scop particular, precum vedem la fiinţele vii. Iată care este orizontul metafizic al ştiinţei lui Albert cel Mare.
   Problematica alchimiei este abordată în mod direct în cartea a treia a tratatului De Mineralibus, capitol care vorbeşte despre substanţa metalelor (Tractatus primus qui est de substantialibus metallorum). Autorul îşi începe expunerea prin a preciza faptul că el îşi adaugă observaţiile proprii consideraţiilor filosofilor studiaţi şi că a experimentat transmutaţia metalelor cu ajutorul alchimiei. Apoi autorul trece la studiul posibilităţilor transmutaţiei cărora le consacră mai multe capitole.
   Albert cel Mare ia în considerare, alternativ, două teorii ale fizicii. Prima constă în postularea faptului că nu există decât o singură formă metalică specifică şi că aceasta ar fi cea a aurului. Niciun alt metal nu are formă specifică, iată de ce alchimia ar putea să obţină, din fiecare metal, forma specifică a aurului. În acest caz, transmutaţia ar fi o perfecţionare, ba chiar o înnobilare a formei specifice a oricărui metal.
   Dar Albert respinge această posibilitate. Mai întâi, el regretă folosirea termenilor metaforici utilizaţi de alchimişti, procedeu care i se pare neconform cu cutumele filosofiei. Mai apoi, respinge argumentul alchimic, căci, susţine el, dacă nu există decât o singură formă substanţială metalică, cea a aurului, cum se poate explica stabilitatea argintului, a cositorului şi a tuturor celorlalte...

pag. 80-81

   Corpurile supracereşti ni se înfăţişează privirii sub forma materială a unui element, dar nu participă la natura acelui element, iar aceste sfere cereşti sunt de o esenţă mult mai simplă şi subtilă decât aparenţele lor, pe care doar le întrezărim. Rogerius a expus foarte bine problema astfel: "Orice principiu de activitate îşi exercită acţiunea prin propria sa similitudine, aceasta din urmă transformându-se în acelaşi timp în principiu pasiv receptor, dar fără a diferi specific de principiul activ care l-a zămislit; de exemplu câlţii amplasaţi în preajma focului, fără însă a fi în contact cu acesta, focul le va multiplica soiul (specia), ca orice alt principiu de acţiune, iar acest soi va fi multiplicat şi adunat în câlţi, atât prin acţiunea naturală şi continuă a focului, cât prin atitudinea de pasivitate pe care o au câlţii, apoi se vor însufleţi până la mistuirea completă prin foc. Prin acest lucru, se dovedeşte că similitudinea focului nu este diferită de focul însuşi, in specie. Dar anumite principii posedă o acţiune specifică intensivă, astfel încât o pot corobora cu similitudinea lor, multiplicându-se şi reformându-se fără încetare în toate lucrurile; acesta este cazul focului. Altele, dimpotrivă, nu pot multiplica specia lor prin similitudine şi nu pot transmuta orice lucru în sine; acesta este cazul omului.
   În fond, omul nu poate acţiona prin multiplicarea similitudinii sale, aşa cum acţionează prin actele proprii, încât complexitatea fiinţei sale îl obligă întotdeauna să înfăptuiască o pluralitate de acţiuni. De aceea, după cum o dovedeşte Rogerius în lucrarea Influentiis, dacă omul ar fi putut, dimpotrivă, să producă o acţiune puternică cu mijloacele similitudinii sale, precum focul, înseamnă fără îndoială că specia sa este într-adevăr unică, specia umană, de unde am putea trage concluzia că similitudinea multiplicată a omului nu ar fi tocmai un om complet, situându-se atunci deasupra speciei.
   În concluzie, atunci când corpurile supraceleste îşi exercită acţiunea asupra unui element, ele procedează prin similaritate şi, mai mult, produc ceva asemănător cu ele şi aproape de aceeaşi spiţă. Deci, întrucât produc elementul din element şi lucrul din lucrul elementar, reiese cu necesitate faptul că participă ele însele la natura elementului. Pentru a înţelege mai bine lucrurile, trebuie să observăm că soarele produce focul corpurilor saturate cu săruri şi focul corpurilor cristaline sferice.
   Va trebui să ştiţi, în plus, că orice principiu activ, după cum se arată în lucrarea Influentiis, îşi multiplică similaritatea urmând o linie perpendiculară dreaptă şi îngroşată, fapt care se vede din exemplul cu câlţii şi focul, care se întâlnesc mai întâi într-un punct luat pe o linie perpendiculară virtuală; lucru care se observă de asemenea şi în cazul în care sărurile şi cristalul sunt...

pag. 130-131

   Transvazează acum materia obţinută într-un vas de pământ şi pune-l în cuptor. Apoi, aprinzând focul dede-subt, încălzeşte cu putere compoziţia din vas zi şi noapte, fără să opreşti focul. Flacăra trebuie să învăluie athanorul care va fi bine fixat pe lutul înţelepciunii. Dacă, după o lună sau două, vei observa florile strălucitoare şi culorile principale ale operei, adică negrul, albul, galbenul şi roşul, atunci, fără nicio operaţiune manuală din partea ta, ci doar prin acţiunea focului, ceea ce era manifestat se va arăta, iar ceea ce era ascuns se va manifesta. De aceea materia se întrupează din ea însăşi în cadrul elixirului perfect, se converteşte într-o pudră foarte fină, denumită pământ mort sau om mort în mormânt, sau magnezie uscată; acest spirit este ascuns în mormânt, iar sufletul aproape că s-a separat de corp.
   Atunci când s-au scurs douăzeci şi şase de săptămâni de la începutul operei, ceea ce era înainte materie grosieră va deveni acum materie subtilă, ceea ce era solid va deveni moale, ceea ce era dulce va deveni amar şi, cu ajutorul puterilor oculte ale focului, conversiunea principiilor se va fi încheiat. Atunci când pudra va fi complet uscată şi vei sfârşi operaţiunile, vei încerca transmutarea mercurului; apoi te voi învăţa celelalte două operaţiuni, pentru că o măsură din opera noastră nu poate încă transmuta decât şapte părţi de mercur bine epurat.

   Despre amalgamul (amestecul) alb

   Folosim aceeaşi metodă pentru a obţine primul ferment alb sau fermentul Lunii. Amestecăm acest ferment alb cu şapte măsuri de mercur bine epurat, la fel cum am procedat în cazul fermentului roşu. Căci în opera albă nu intră nicio altă materie decât de culoare albă, iar în opera roşie nicio altă materie decât de culoare roşie; la fel, soluţia noastră va deveni roşie sau albă, în funcţie de fermentul adăugat, iar timpul este cel care va desăvârşi opera, astfel că putem colora mercurul în alb, la fel cum s-a putut colora în roşu.
   Să mai remarcăm faptul că foiţele de argint sunt mai folositoare aici decât lingourile de argint (argentum massale), pentru că se asociază şi integrează mult mai bine în substanţa mercurului şi se pot amesteca cu mercurul rece şi nu cu cel cald. În acest caz, mulţi alchimişti au greşit, dizolvând amalgamul (amestecul) în dizolvant puternic, recunoscând apoi că nu au făcut decât să distrugă compoziţia. Alţii, dorind să lucreze cu aurul şi argintul conform regulilor acestei cărţi, au greşit spunând că substanţa solară nu are umiditate şi au dizolvat-o în acid coroziv, apoi au lăsat-o la alterat într-un vas de sticlă bine închis vreme de câteva luni; dar, dimpotrivă, este mult mai bine ca această chintesenţă să fie extrasă cu ajutorul virtuţilor focului subtil, într-un vas de circulare a fluidelor şi gazelor, denumit din acest motiv Pelican. Soarele mineral,...

  • cartea a apărut în septembrie 2016 la editura Herald, în cadrul colecţiei Quinta Essentia
  • traducător: Gabriel Doru Avram
  • cartea cuprinde 176 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.160 kg
  • ISBN: 978-973-111-618-1
  • cartea a fost vizualizată de 469 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Arta alchimiei"
(ocultism > alchimie)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 28 aprilie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar