Astavakra Gita

   1.4
Dacă rămâi cufundat în conştiinţă, privindu-te pe tine însuţi ca fiind diferit de corp, chiar în acest moment vei deveni fericit, plin de pace şi eliberat de înlănţuiri.

1.5
Tu nu aparţii castei brahmanilor şi nici altor caste, nu te afli în nici o etapă a vieţii şi nici nu eşti ceva ce poate fi văzut cu ochii. Eşti de neatins şi fără formă, martorul a tot... Aşa că - fii fericit!

1.6
Dreptatea şi nedreptatea, plăcerea şi neplăcerea aparţin minţii şi nu te privesc.
Nu eşti nici făptuitorul, nici cel ce adună roadele consecinţelor acestora, aşa că eşti mereu liber.

1.7
Eşti unicul martor a tot şi mereu complet liber. Cauza înlănţuirii tale este că vezi martorul ca fiind altceva decât ceea ce este.

1.8
De vreme ce ai fost muşcat de şarpele negru al părerii că eşti "cel care acţionează", bea antidotul credinţei că "nu eşti cel care acţionează" şi fii fericit!

1.9
Arde complet pădurea ignoranţei cu focul înţelegerii că "Eu sunt pura conştiinţă unică", şi fii fericit şi eliberat de ataşamente.

1.10
Acea conştiinţă în care toate lucrurile apar este ascunsă de iluzie, la fel cum funia este confundată cu un şarpe; tu eşti acea bucurie, supremă bucurie şi conştiinţă, aşa că fii fericit.

1.11
Dacă te gândeşti la tine însuţi ca fiind liber, eşti liber; dacă te gândeşti că eşti înlănţuit, eşti înlănţuit. Aici este adevărată acea afirmaţie: "Gândirea te face să fii aşa cum eşti".

1.12
Natura ta reală este conştiinţa unică, perfectă, liberă şi pură, ce nu acţionează; este conştiinţa martor a-toate-pătrunzătoare - neataşată de...

   Înlănţuire si eliberare

Astavakra a spus:

8.1
Înlănţuirea este atunci când mintea doreşte ceva, se întristează de ceva, respinge ceva, se ataşează de ceva, îi place ceva sau îi displace ceva.

8.2
Eliberarea este atunci când mintea nu doreşte nimic, nu se întristează de nimic, nu respinge nimic, nu se ataşează de nimic, nu este nimic care să îi placă ceva sau să îi displacă.

8.3
Când mintea este amestecată cu simţurile, apare înlănţuirea şi, când ea nu este amestecată cu simţurile, apare eliberarea.

8.4
Când intervine "eu-l" este înlănţuire, când nu intervine este eliberare. Ia aminte la aceasta şi nici nu te ataşa de ceva, nici nu respinge ceva.

   11.4
Realizând că plăcerea şi durerea, naşterea şi moartea vin prin destin, şi că dorinţa nu poate fi atinsă, el rămâne inactiv şi, chiar dacă acţionează, nu e ataşat de acţiune.

11.5
Realizând că suferinţa nu vine decât din gând, renunţând la orice dorinţe el este fericit şi plin de pace pretutindeni.

11.6
Realizând că "Eu nu sunt corpul, iar corpul nu este al meu. Eu sunt conştiinţă", el atinge starea supremă şi nu-şi mai aminteşte de lucrurile făcute sau nefăcute.

11.7
Realizând că "Doar eu exist, de la Brahma până la ultimul fir de iarbă", el se eliberează de incertitudine, şi devine pur, plin de pace, şi neinteresat de ceea ce e sau nu e obţinut.

11.8
Realizând că toată această lume minunată şi variată nu este nimic, el devine receptivitate pură, eliberat de tendinţe şi, ca şi când nimic nu există, el găseşte pacea.

   17.4
Este rar un om care să nu fie ataşat de lucrurile care-i plac şi să nu plângă din cauza celor care nu-i plac.

17.5
Aceia care doresc plăcerea şi aceia care doresc eliberarea sunt toţi în samsara, dar cel care are un suflet mare, care nu doreşte nici plăcerea, nici eliberarea, este foarte rar.

17.6
Doar cel cu o minte plină de nobleţe este eliberat de repulsia sau atracţia faţă de religie, senzualitate, şi de asemenea faţă de viaţă şi moarte.

17.7
El nu simte dorinţa eliminării acestora, nici furie în continuarea lor, aşa că un om astfel înzestrat trăieşte fericit, indiferent ce susţinere are.

17.8
Astfel, realizat prin această cunoaştere, mulţumit, cu mintea golită de gânduri, el trăieşte fericit privind, auzind, simţind, mirosind, gustând.

   18.64
Cel care este trezit spiritual se comportă ca un copil, fără dorinţe în acţiunile lui; nu există ataşament pentru cineva atât de pur, nici chiar în munca pe care o face.

18.65
Binecuvântat este cel care se cunoaşte pe el însuşi şi există la fel în toate stările, cu o minte eliberată de dorinţă faţă de ceea ce vede, aude, simte, miroase, gustă.

18.66
Nu există nici un subiect în samsara, nici un simţ al individualităţii, nici un scop sau rost al scopului în ochii înţeleptului care este eliberat de închipuiri şi neschimbător ca spaţiul.

18.67
Măreţ este cel care a renunţat la toate, este încarnarea plenitudinii şi este spontan absorbit în Sine.

18.68
Mahatma care cunoaşte Adevărul nu doreşte nici plăcerea,    nici eliberarea şi este întotdeauna şi pretutindeni liber de orice ataşamente.