NOU! Expediem gratuit prin curier rapid, în orice localitate din ţară, coletele cu valoare mai mare de 250 lei. Mai multe informaţii pe pagina de detaliu a oricărei cărţi la secţiunea "livrare".
 |
intrare cont | creare cont | asistenţă |  |
| » EuSunt » Astronomia şi ştiinţele naturii | luni, 21 mai 2012 |
|
|
|
|
|
Astronomia şi ştiinţele naturiiCursul al treilea de ştiinţe naturale - Astronomia în raport cu omul şi antropologiade |
 |
|
||||
Detalii despre cartea Astronomia şi ştiinţele naturii
Falimentul ştiinţei materialiste a naturii este consecinţa acceptării mecanicii ca disciplină-model pentru cunoaşterea Universului. Această cunoaştere a lumii prin intermediul datelor furnizate de experimente de laborator a permis acumularea unui număr imens de informaţii care, structurate cu ajutorul intelectului, a raţiunii formale au eliminat rămăşiţele cunoaşterii spirituale străvechi. In felul acesta a devenit evident, în mod treptat, că disciplinelor care se ocupă de viaţă, de suflet, de spirit le lipseşte o fundamentare esenţială.
Prin toată opera sa, Rudolf Steiner. punând bazele şi clarificând demersurile specifice ştiinţei spiritului moderne, a permis depăşirea unilateralităţii rezultatelor ştiinţei materialiste prin cunoaşterea spirituală a lumii. Aceasta parcurge trei etape, care sunt tot atâtea trepte ale iniţierii: imaginaţiunca, prin care omul construieşte imagini-simbol, inspiraţia, prin care omul primeşte mesaje de la lumea spirituală, intuiţia, prin care omul trăieşte nemijlocit în lumea spirituală, descoperind esenţa, cauzalitatea reală a lumii sensibile şi realitatea moralităţii ca o componentă a Universului. Goethe spunea că "tot ce este trecător este simbol al celor veşnice". (PETRE PAPACOSTEA)
Treptele adevărului (biolog dr. Petre Papacostea) ... 17
în legătură cu publicarea conferinţelor lui Rudolf Steiner ... 19 CONFERINŢA I, Stuttgart, 1 ianuarie 1921 Privitor la titlul cursului. Necesitatea regrupării diferitelor domenii ale ştiinţei. Concept şi demonstraţie. Concepţia matematico-mecanică a astronomiei de la Copernic şi Galilei încoace. Ea nu are valabilitate absolută, ci a izvorât din necesitatea evoluţiei omenirii. Omenirea modernă tinde după reprezentări uşor de cuprins cu gândirea şi convingătoare. Kant, Du Bois-Reymond, Newton. Neînţelegerea reciprocă dintre matematician şi medic. Reversarea unui os lung în os cranian. Goethe, Oken, Gegenbaur. Matematica de astăzi nu este potrivită realităţii. Lipsa fundamentelor unei ştiinţe sociale. Necesitatea creării unei punţi între astronomie şi embriologie. Fiinţa celulei ca imagine a cosmosului. Ovul şi spermatozoid. Sensul concret al cunoaşterii astronomice în ştiinţa spiritului şi sensul abstract la Du Bois-Reymond. Apropierea embriologiei de astronomie este o condiţie preliminară pentru realizarea apropierii între ştiinţele sociale şi ştiinţele naturii ... 21 CONFERINŢA a II-a, Stuttgart, 2 ianuarie 1921 Lipsa unei legături între astronomie şi embriologie. O maximă a lui Goethe din Maxime în proză. Privitor la procedura metodică din acest curs. Exactitatea remarcabilă a ştiinţei calendaristice la caldeeni. Concepţia lui Tycho Brahe. Copernic şi buclele planetelor. Metoda de calcul decurge şi astăzi conform lui Tycho. Legea a treia a lui Copernic şi eliminarea sa în prezent. Incertitudinile din astronomia modernă. Necesitatea fundamentării astronomiei pe om. Solar şi teluric în cursul anului. Relaţia acestora faţă de opoziţia polar-tropical. Relaţia cu omul tripartit. Elementul lunar din flux şi reflux în ritmul funcţiunilor organice la femeie; în fluxul şi refluxul vieţii de fantezie. Solar şi teluric în cursul zilei. Goethe, Schiller, Byron. Dorul de acasă. Dezvoltarea omului din forţele întregului univers ... 40 CONFERINŢA a III-a, Stuttgart, 3 ianuarie 1921 Aspectul problematic al concepţiilor noastre despre cer. O cugetare a lui Ernst Mach. Depăşirea incertitudinii acestei concepţii prin plasarea omului în cosmos. Pământul geologilor este o abstracţiune. Regnul vegetal privit ca o deschidere, respectiv ca o închidere a ochiului Pământului către cosmos. împingerea în formă a vegetalului prin influenţa solară, centrarea în germene prin influenţa telurică. Acţiuni analoge în primii ani de creştere a copilului. Solarul şi teluricul acţionează în mod spiritual-sufletesc asupra omului în cursul unei zile şi fizic-trupesc în cursul unui an. In cadrul influenţei lunare, 28 de zile corespund cursului unei zile. înrudirea cu formarea unei amintiri. 28 de ani corespund cursului unui an. Reprezentările lui Kepler. Cele trei legi ale sale. Deducerea legii gravitaţiei a lui Newton din legea a treia a lui Kepler. Aspectul plin de viaţă al legilor lui Kepler. Interiorizarea acestora ... 58 CONFERINŢA a IV-a, Stuttgart, 4 ianuarie 1921 Scopul cursului: stabilirea unei punţi între ştiinţa spiritului şi modul de gândire obişnuit. Cele trei legi ale lui Kepler ca inducţii geniale. Deducţiile pline de prejudecăţi care au urmat de aici. Regula philosophandi ca prejudecată. Explicaţii asupra lumii prin ipoteze. Newton, Kant, Laplace. Ipoteza nebuloasei. Puncte de vedere metodice. Contrazicerea ipotezei nebuloasei prin comete şi roiuri de meteoriţi. Realitatea se sustrage noţiunii orbitelor eliptice din jurul Soarelui. Acestea, ca formă şi poziţie, trebuie concepute ca schimbătoare. Mobilitate plină de viaţă în cadrul sistemului planetar. Urmarea perturbaţiilor ar fi însă încremenirea sa. Incomensurabilitatea perioadelor de revoluţie. Peter Hille şi varieteul. Procesele cosmice scapă cunoaşterii raţionale prin imposibilitatea cuprinderii lor matematice - procesele embrionare trec din starea geometrică impalpabilă în forma palpabilă. Problema aplicabilităţii matematicii la realitate. Legile calculului aritmetic (comutativitate, asociativitate, distributivitate) sunt postulate şi nu axiome ale realităţii. Comparaţie cu principiul inerţiei ... 73 CONFERINŢA a V-a, Stuttgart, 5 ianuarie 1921 Consideraţie epistemologică asupra ştiinţelor naturii. Importanţa incomensurabilităţii: matematica devine la un moment dat incompetentă. Acest moment în fenomenele cereşti şi în embriologie. Legea de bază a biogeneticii şi mecanica dezvoltării; Haeckel şi Oscar Hertwig. Limitele cunoaşterii prin ştiinţele naturii nu pot fi depăşite fără considerarea omului ca un întreg. Importanţa ideii de metamorfoză în morfologie (Goethe) şi în fiziologie. Tripartiţia fiinţei omului şi raportul ei triplu cu lumea din afară. Opoziţia dintre procesul senzorial-nervos şi procesul metabolic, dintre reprezentare şi procesul fecundării. Procesele ritmice ca ceva intermediar. Cosmos ordonat şi neordonat. Cap: fenomene astronomice; metabolism: fenomene meteorologice. Paralelism între formarea amintirii şi procesul funcţiunilor organice la femeie. Ovulul înaintea fecundării: mădular al organismului; după fecundare: mădular al cosmosului. Dualitatea existentă în om între reprezentarea în imagini şi vieţuirea realităţii ca o problemă epistemologică. Sistemul yoga ca o cale învechită de a ajunge la o soluţie. Mitul biblic al Genezei şi interpretarea lui embriologică. Necesitatea unei evoluţii personale a omului pentru a putea realiza puntea între cei doi poli: astronomie şi embriologie ... 89 CONFERINŢA a VI-a, Stuttgart, 6 ianuarie 1921 Punct de vedere: evoluţia spirituală a omenirii ca reactiv pentru geneza fenomenelor cereşti. Secolul al XlII-lea, un moment important în evoluţia omenirii. Scolastica şi opoziţia realismului şi nominalismului. Apariţia ideii de dovadă a existenţei lui Dumnezeu. Vincenz Knauer - realist târziu. Secolul al XIII-lea, mijloc între două glaciaţiuni. Evoluţia raţiunii umane. Evoluţia spirituală de la vechea Indie până la cultura actuală. Legătura cu schimbările condiţiilor de pe Pământ, pornind de la ultima glaciaţiune. Zona polară, zona temperată, zona tropicală, cu influenţele lor asupra organizării umane. Ritmul în epocile glaciare şi în procesele cosmice. Anul platonic în raport cu respiraţia omului. Venerarea zeilor odinioară şi în prezent ... 105 CONFERINŢA a VII-a, Stuttgart, 7 ianuarie 1921 Formarea noţiunilor conforme şi neconforme cu realitatea. Reprezentarea vitezei supersonice. Deosebirea dintre viaţa trăită în simţuri şi viaţa de reprezentare. Accentuarea vieţii senzoriale începând cu ultima glaciaţiune. Din punct de vedere calitativ, viaţa de reprezentare este asemănătoare visului; viaţa senzorială pătrunde înăuntru din lumea exterioară, conţine conştienta de sine. Aceasta corespunde cu procesul de trezire. Comparaţie între văz şi procesul de fecundare. Cunoaşterea realităţii necesită şi alte reprezentări decât cele matematice şi foronomice. Analiza organizării omului începând cu ultima glaciaţiune. Necesitatea unui spaţiu neeuclidian. Tendinţe de plăsmuire la animal şi om legate de Soare. Instrumentul senzorial al organizării ca reactiv al mişcărilor din spaţiul ceresc. Sistemul de coordonate euclidian rigid şi sistemul de coordonate interior mobil, dar altfel decât la Minkowski. Opoziţia verticalelor la plantă şi la om ... 117 CONFERINŢA a VIII-a, Stuttgart, 8 ianuarie 1921 Retrospectivă asupra celor şapte conferinţe de până acum. Punct de vedere în ceea ce priveşte emanciparea: prin cultivarea voinţei în viaţa senzorială, omul a dobândit azi un fond interior de forţe, în timp ce viaţa sa de reprezentare de dinaintea glaciaţiunii (din epoca atlanteană) era dependentă total de mediul înconjurător. Perioada unei vieţi de reprezentare luminoasă şi a uneia întunecate se emancipează de zi şi noapte. Comparaţie cu ritmul funcţiunilor organice la femeie, emancipat de ritmul fazelor Lunii; comparaţie cu opoziţia dintre plantele anuale şi plantele perene; comparaţie între evoluţia fiinţei omului după maturitatea sexuală şi evoluţia animalului. Incomensurabilitatea perioadelor de revoluţie menţine sistemul planetar în viaţă. Calculul se bazează pe gravitaţie, care, în consecinţă, ar trebui să dea rapoarte comensurabile. Opoziţia dintre planete, cu forţele lor gravitaţionale, şi comete, cu forţele lor de respingere faţă de Soare. Hegel despre comete şi anii buni pentru vin. Kepler. Afirmaţia profund adevărată a acestuia referitoare la puzderia de comete şi confirmarea ei astăzi. Forţa de compresiune şi de supţiune în domeniul eteric. Căldura ca alternanţă de materie pozitivă şi negativă. Aplicaţii la domeniul planetar şi cometar. Nevoia de a compara opoziţia dintre sistemul planetar şi domeniul cometar cu raportul existent între ovul şi spermatozoid ... 131 CONFERINŢA a IX-a, Stuttgart, 9 ianuarie 1921 Se pot compara două lucruri atât de depărtate ca cele din problema enunţată în conferinţa a VIII-a? înrudirea cu fenomenele palpabile-impalpabile din matematică: înrudirea aritmetică în cazul numerelor incomensurabile şi înrudirea geometrică în cazul curbelor obişnuite. Elipsa, hiperbola, curba lui Cassini, cercul - curbe ale adunării, scăderii, înmulţirii, împărţirii. Cele patru forme ale curbei lui Cassini. Forma cu două ramuri obligă, pentru a avea o reprezentare continuă, la părăsirea spaţiului. Cercul împărţirii cu curbura în exterior face necesar acest lucru în şi mai mare măsură. Curba lui Cassini ca loc geometric al unei străluciri constante a luminii. Forma cu două ramuri comparată cu relaţia dintre organizarea-cap şi restul organizării trupeşti, dintre spectrele având verde la mijloc, respectiv cele care au la mijloc culoarea florii de piersic. Punctul infinit depărtat al dreptelor. O astfel de aplicare calitativă a matematicii este doar o continuare a aplicării ei în general. Aplicarea în cazul raportului dintre procesul chimic din afara omului şi procesul de hrănire din om. Educarea facultăţii de reprezentare continuă lipseşte în învăţământul superior ... 147 CONFERINŢA a X-a, Stuttgart, 10 ianuarie 1921 Exemplul acului magnetic şi aplicarea sa la organizarea umană. Goethe, Oken, Gegenbaur şi încercarea de explicare a metamorfozării oaselor vertebrale în oase craniene. Reversarea oaselor lungi în oase craniene ca principiu adevărat al metamorfozei. Opoziţia importantă dintre rază şi sferă. în viaţa sufletească ea apare ca opoziţie între sentimentul interiorului şi dezvoltarea conştientei la perceperea lumii exte¬rioare, între lumea uniformă a voinţei şi lumea variată a vieţii de reprezentare; în organism apare ca o opoziţie între sistemul metabolic şi sistemul cap, formând în sistemul ritmic - ca o rezultantă - o unitate. Aceeaşi opoziţie în viaţa embrionară. Posibilitatea de cunoaştere umană se adaptează astăzi doar la lumea minerală. Trezirea acestei facultăţi de cunoaştere astăzi - constituirea iniţială a Pământului însuşi dinăuntrul cosmicului. Aparenta incertitudine a metodei spiritual-ştiinţifice. Variabilitate de ordinul întâi şi doi, în cazul curbelor lui Cassini. Aplicare la reflexia luminii. Pe lângă forţele mecanice radiale (forţele centrale) trebuie luate în considerare şi forţele periferice, rotitoare, de forfecare, de deformare ... 165 CONFERINŢA a XI-a, Stuttgart, 11 ianuarie 1921 Opoziţia dintre rază şi sferă în forma omului şi în cosmos. Forma umană şi evoluţia umanităţii ca ajutoare pentru o interpretare corectă a fenomenelor cereşti. Mişcările stelelor fixe. Mişcările şi formarea buclelor în cazul planetelor Mercur, Venus, Marte, Jupiter, Saturn. Buclele (forma de lemniscată) în cadrul organizării omeneşti. Diferenţa dintre forma de lemniscată la om şi animal. Aplicarea matematicii la formele organice prin intermediul principiului variabilităţii de ordinul doi. Formele de plăsmuire ale organismului uman şi formele de mişcare ale planetelor. Sistemul planetar este în legătură cu forma omului, mişcarea stelelor fixe cu dezvoltarea sa sufletesc-spirituală. De constatat forma de lemniscată a mişcării Pământului în cursul unui an, independent de Soare şi planete. Orbitele planetelor, ca proiecţie a mişcării Pământului pe bolta cerească ... 181 CONFERINŢA a XII-a, Stuttgart, 12 ianuarie 1921 Trei principii plăsmuitoare în om: sfera, raza, bucla. Metamorfoze ale formei de lemniscată în construcţia oaselor. Opoziţia dintre cap şi membre în corespondentele lor, planetele exterioare şi interioare la momentul de opoziţie, respectiv conjuncţie. Vertical-radialul din conformaţia umană în corespondenţă cu orbita Soarelui. Linia şirei spinării la om şi animal în raport cu traiectoria Soarelui şi Lunii. Secondarea Soarelui de către Pământ şi coincidenţa traiectoriei lor. Rezerva în privinţa faptului că s-ar propovădui o revoluţie în astronomie. Este vorba despre înscrierea conformaţiei umane în sistemul de mişcare al aştrilor. Dificultăţi în corelarea traiectoriilor observate cu cele calculate ale aştrilor. Concepţia celor trei Sori. Regnurile naturii: mineral, vegetal, animal, uman şi centrul lor ideal. Selenka ... 196 CONFERINŢA a XIII-a, Stuttgart, 13 ianuarie 1921 Sistemul heliocentric al lui Aristarh din Samos. Acesta este sistemul celei de a treia culturi postatlanteene. Sistemul cosmic al lui Ptolemeu. Acesta se limitează la epoca a patra postatlanteeană. Diferenţa dintre planetele interioare şi cele exterioare ca principiu de bază al sistemului ptolemeic. Referitor la organizarea omului în zona de sub inimă şi de deasupra ei. Importanţa sistemului ptolemeic în dezvoltarea istorică a omenirii. Kepler şi aparenta revenire a sa la sistemul heliocentric al egiptenilor. Caracterizarea vechilor sisteme, heliocentric şi ptolemeic. Procesul de abstractizare din concepţia newtoniană. Opoziţia dintre planetele exterioare şi interioare şi opoziţia dintre om şi animal, dintre plantă şi mineral ... 211 CONFERINŢA a XIV-a, Stuttgart, 14 ianuarie 1921 Aspectele înfăţişate până acum trimit la o legătură a mişcărilor corpurilor cereşti cu formarea omului şi a restului orga-nismelor. Necesitatea unei prudenţe atunci când se stabilesc mişcările corpurilor cereşti. Exemplul calului care aleargă. Modul de a privi al sistemului copernican şi ptolemeic. Sfera lunară ca elipsoid de rotaţie şi analogul ei în structura celulei germinative. Opoziţia dintre Lună ca imagine de lumină şi situarea în substanţialitatea sferei lunare. Concretizarea reprezentării gravitaţiei. Pământ şi Lună ca o singură organizaţie. Diversele substanţialităţi ale corpurilor cereşti şi expresia lor în formarea organismului uman. Problema matematică a celor trei corpuri: Soare, Lună, Pământ. Reţinerea organizării umane pe o treaptă anterioară şi corolarul ei cosmic în acţiunea Lunii. Procesul de mineralizare al plantelor ca o acţiune a Pământului, respectiv Soarelui. Punctul de mijloc ideal între om-animal şi plantă-mineral, legat de Soare, Pământ, Lună. Rezolvarea problemei celor trei corpuri în fiecare om în parte ... 224 CONFERINŢA a XV-a, Stuttgart, 15 ianuarie 1921 Numerele incomensurabile indică dificultatea de a înţelege fenomenele cereşti ca ceva care să poată fi cuprins în mod unitar. Metamorfoză între mădularele organizării omeneşti. Exemplu de transformare a oaselor lungi în oase craniene. Rază şi sferă. Necesitatea de a ieşi din spaţiu. Curba cu două ramuri a lui Cassini, cercul împărţirii, variabilitate de ordinul doi. Construcţia antispaţiului. Sistemul Căii Lactee şi cercul zodiacal ca exemple. Ştergerea celor trei dimensiuni în concepţie şi în organizarea omului. Legătura văzului cu secreţia rinichilor. Spaţiul planetelor interioare şi antispaţiul planetelor exterioare. Puncte cu curbură şi câmp de acţiune spre înafară, respectiv spre înăuntru. Punctul antispaţiului, care ajunge în depărtări şi se continuă în centru. Aplicaţie în cazul Lunii şi stelelor. Compararea acestor raporturi cosmice cu secreţia renală şi cu organul ocular ... 239 CONFERINŢA a XVI-a, Stuttgart, 16 ianuarie 1921 Observaţie privitoare la mersul conferinţelor. Critică asupra modului pripit de a elabora teorii. Cerinţa de a face deosebirea între mişcările relative şi mişcările absolute. Mişcări sferice, mişcări radiale şi principiul Doppler. Criteriul mişcării reale se află în condiţiile interne ale corpului în mişcare. Omul evoluat este emancipat în mare măsură de cosmos, nu însă şi embrionul. Acesta transmite ca "moştenire" forţele cosmice vieţii interioare. Orizontala şi verticala: somnul trebuie să aibă loc în poziţie orizontală, mişcarea voluntară se face la om în poziţie verticală. Opoziţia din cadrul metabolismului pentru cele două poziţii. Oboseala. Referire la ştiinţa socială. Opoziţia om-animal. Atât mişcarea voluntară cât şi moartea sunt, în cazul celor doi, ceva cu totul diferit. Definirea fenomenelor prin fenomene. Fenomenologia ca metodă. Sarcini pentru institutul de cercetare. Constituţia Soarelui. Procesele au loc aici altfel ca pe Pământ. Pete solare. Abordarea geometriei analitice împreună cu geometria sintetică este un început foarte bun pentru o matematică calitativă ... 256 CONFERINŢA a XVII-a, Stuttgart, 17 ianuarie 1921 Lemniscata în plan şi lemniscata de rotaţie. Schimbarea metabolismului în stare de somn şi în stare de veghe, ca reactiv pentru mişcările Pământului şi ale Soarelui. Direcţii de creştere la plantă şi om ca linii care unesc Pământul şi Soarele, dar în sensuri opuse. Polaritatea plantă-om, Pământ-Soare; despre membrele şi capul omului. Mişcările relative dintre Soare şi Pământ se fac după lemniscate de rotaţie. Soare şi Pământ în raport cu alte planete. Ele îşi inversează oarecum locul lor. Gravitaţia ca principiu al "târârii după sine". Mişcările în formă de lemniscata ale planetelor interioare şi exterioare. Opozabilitatea lor ca mişcări radiale şi sferice. Nu este vorba să exprimi ceva care din capul locului nu este în concordanţă cu un lucru unanim recunoscut. Referire la corecturile necesare în astronomie: adevăratul Soare, Soarele intermediar, Soarele median; ecuaţiile Bessel (corecţii). Respingerea pretenţiei de simplitate. Ordine fizic-sensibilă şi ordine cosmic-morală; destrămarea lor în epoca modernă. Opoziţia între astronomia matematică şi astrologie. Compunerea mişcărilor cereşti din direcţiile existente în om ... 270 CONFERINŢA a XVIII-a, Stuttgart, 18 ianuarie 1921 Pământ şi Soare ca materie de compresiune, pozitivă, respectiv materie de supţiune, negativă. Explicare a gravitaţiei. Numerele imaginare ca o tranziţie spre astral. Entitatea solară şi entitatea pământească se pot observa oriunde în om. Descompunerea acţiunii solare în mai multe componente. Cercetarea totalităţilor. Trandafirul şi tufa de trandafir. Variabilitatea mişcării cereşti de lemniscata. încremenire şi variabilitate în cadrul sistemului planetar. Cometa nu este un corp oarecare. Opoziţia acesteia faţă de planete. Lumina în aer este o întâlnire, un amestec omogen de materie ponderabilă şi imponderabilă, cometa un amestec neomogen. Imboldul de a experimenta. Sunt necesare noi montaje experimentale, cele vechi demonstrează ce este scris deja în cărţile de fizică. Observaţii referitoare la experienţe: deformarea unui balon de copii; liniile de propagare ale căldurii; spectrul în sens goethean; de ce trebuie combătută introducerea razelor de lumină în interpretarea fenomenelor luminoase; forţe periferice şi centrale la acul magnetic, la catod şi anod. Utilizarea imaginaţiei, inspiraţiei şi intuiţiei în cercetarea naturalist-ştiinţifică - o problemă de curaj sufletesc. Depăşirea gândirii actuale. Spectrul solar ca imagine a opoziţiei dintre Soare şi Pământ. Formarea lumii conform teoriei Kant-Laplace şi deficienţa acestei teorii ... 284 Note ... 303 Lucrări ale lui Rudolf Steiner traduse şi apărute în limba română ... 351 pag. 51 ...terestre. Ajungem astfel să vedem că există o relaţie specială între capul omului şi viaţa extrapământească şi între sistemul metabolic membre şi viaţa terestră. Vedem deci că omul este astfel situat în univers încât cu partea cap, cu organizarea lui neurosenzorială se raportează mai mult la spaţiul extraterestru, cu organizarea metabolică mai mult la viaţa terestră, iar în zona temperată va trebui să găsim un fel de echilibrare permanentă între sistemul cap şi sistemul metabolic, în zona temperată va trebui să înţelegem formându-se în special sistemul ritmic al omului. pag. 51 ...terestre. Ajungem astfel să vedem că există o relaţie specială între capul omului şi viaţa extrapământească şi între sistemul metabolic membre şi viaţa terestră. Vedem deci că omul este astfel situat în univers încât cu partea cap, cu organizarea lui neurosenzorială se raportează mai mult la spaţiul extraterestru, cu organizarea metabolică mai mult la viaţa terestră, iar în zona temperată va trebui să găsim un fel de echilibrare permanentă între sistemul cap şi sistemul metabolic, în zona temperată va trebui să înţelegem formându-se în special sistemul ritmic al omului. pag. 144-145 Acum, omul, în măsura în care are un raport oarecare cu ştiinţa contemporană, a ajuns să spună: Sistemul nostru planetar nu are nici un motiv să se teamă de comete. Cometele produc în cadrul sistemului nostru planetar fenomene care nu au de fapt o legătură foarte strânsă cu acesta. Ele vin din regiuni foarte îndepărtate ale universului şi se apropie de Soarele nostru ca nişte obiecte stranii, provoacă aici anumite fenomene de forma forţelor de respingere faţă de Soare, cunosc o creştere în apariţia lor, o descreştere, după care dispar iarăşi. O personalitate care mai avea încă un oarecare fond în ea, care judeca lumea exterioară nu numai cu intelectul ci cu întreaga fiinţă omenească, care mai păstrase încă o oarecare intuiţie pentru fenomenele cereşti, Kepler, a exprimat o frază curioasă referitoare la comete, care dă foarte mult de gândit celui care lasă să acţioneze asupra sa întreaga structură sufletească a acestui Kepler. Noi am enunţat cele trei legi ale lui Kepler, care în fond reprezintă ceva genial, dacă le privim în legătură cu reprezentările asupra sistemului planetar de la acea vreme. Acestea presupun însă că Kepler avea un sentiment profund al armoniei interioare care domneşte în sistemul planetar, nu doar a ceea ce poate fi calculat simplu, sec, ci al armoniei interioare. Şi aş spune, ca o ultimă expresie a acestei armonii interioare, ca ultimă expresie cantitativă a ceva calitativ, el chiar a simţit aceste trei legi de bază ale sistemului planetar. Iar dinăuntrul acestui simţământ, el a făcut o afirmaţie despre comete care este extraordinar de importantă şi care poate fi împărtăşită, dacă ne cufundăm în astfel de lucruri. El a spus: In univers, deci în universul accesibil nouă, există atâtea comete câţi peşti sunt în mare, numai că noi le vedem pe cele mai puţine. Cele pe care le vedem sunt doar o infimă parte a lor. Celelalte, datorită dimensiunilor mici sau din alte motive, rămân invizibile. în fond, chiar şi cercetarea exterioară a confirmat această afirmaţie a lui Kepler odată cu descoperirea telescopului, când au şi fost înregistrate, prin care s-au putut vedea mult mai multe comete decât înainte, astfel putându-se face o comparaţie. în afară de aceasta au apărut alte mijloace de a privi bolta cerească, de exemplu în condiţii schimbate de luminozitate, de obscuritate pronunţată, în care situaţie se înregis¬trează şi mai multe comete decât de obicei. Deci, într-un fel, chiar şi cercetarea empirică se apropie de ceea ce exprima, dintr-o simţire profundă a naturii, Kepler. pag. 205-206 ...astronomia actuală. Aş vrea să vă atrag doar atenţia că lucrurile predate de la această catedră nu sunt absolut deloc rupte de astronomia actuală, ci într-o relaţie mai profundă faţă de ea decât anumite teorii, care prin faptul că aleg câteva mişcări, iar pe celelalte le neglijează, sunt predate chiar ca nişte teorii. Eu nu sunt interesat să susţin în faţa dumneavoastră de-a dreptul o revoluţie a astronomiei - accentuez acest lucru în mod răspicat ca să nu apară vorbe -, ci pe mine mă interesează să asociez făptura omenească mişcărilor corpurilor cereşti, întregului sistem cosmic în general. De altfel, vreau să vă atenţionez că nu este aşa simplu să gândeşti la un loc observaţiile astronomice şi orbitele care se construiesc pentru aştri întrucât, aşa cum ştiţi din legea a doua a lui Kepler, formele orbitelor depind foarte mult de razele vectoare, respectiv de viteza pe care o are raza vectoare. Deci întreaga formă a orbitei depinde de configuraţia razei vectoare. Dacă aşa stau lucrurile, atunci şi noi trebuie să privim formele de orbită pe care le întâlnim ca pe ceva faţă de care, eventual, la prima vedere, putem să ne iluzionăm. Şi asta pentru că este foarte posibil ca în calculul pe care îl facem cu ajutorul vitezei şi al lungimii razei vectoare deja să nu avem mărimi originare, ci tot o rezultantă a unor mărimi originare, astfel încât imaginea aparentă care ia naştere să se refere de fapt la ceva din urmă. pag. 261-262 ...să se desfăşoare, dintr-un anumit punct de vedere, la fel ca viaţa animalului. Dacă veţi privi atent acele animale care nu au coloana vertebrală absolut paralelă cu suprafaţa Pământului, veţi găsi o nouă confirmare a acestei chestiuni. Toate acestea sunt lucruri pe care nu pot decât să le indic în linii mari, dar care fiecare în parte trebuie să devină întâi obiect al ştiinţei, deoarece ele nu au fost cercetate în felul acesta până acum. Ici şi colo oamenii au mai făcut unele mici observaţii, dar nu aşa încât să epuizeze subiectul; cercetările necesare pentru progresul ştiinţei nu au fost întreprinse încă.
Nu sunt păreri
Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
Nu sunt definite linkuri pentru această carte
| ||||
0754.025.588 
0722.298.137
021.665.69.86
carţi de acelaşi autor cu "Astronomia şi ştiinţele naturii"
carţi din acelaşi domeniu cu "Astronomia şi ştiinţele naturii"
(ocultism > antropozofie)
(ocultism > antropozofie)
