Autocontrolul prin sugestie conştientă

   Fiinţa conştientă şi fiinţa inconştientă

   Pentru a înţelege mai bine fenomenele sugestiei şi implicit ale autosugestiei, este foarte important să înţelegem că în noi există doi indivizi absolut diferiţi. Amândoi sunt inteligenţi, dar în timp ce unul este conştient, celălalt este inconştient. De aceea, existenţa sa rămâne de regulă neobservată.
   Şi totuşi, această existenţă este uşor de constatat de către cei care îşi dau osteneala să examineze anumite fenomene şi care sunt dispuşi să reflecteze asupra lor. Iată câteva exemple:
   Toată lumea a auzit de fenomenul somnambulismului. Orice om ştie că un somnambul se dă jos din pat noaptea, fără a se fi trezit, după care iese din cameră fie îmbrăcat, fie neîmbrăcat, coboară scările, traversează coridoarele, iar după ce face anumite acţiuni şi îndeplineşte anumite sarcini se întoarce în dormitorul său şi se culcă la loc. A doua zi dimineaţa rămâne absolut uimit când descoperă că cineva i-a rezolvat sarcina pe care o lăsase neterminată cu o zi înainte.
   Deşi nu ştie acest lucru, cel care i-a rezolvat sarcina a fost el însuşi. În mod evident, corpul său a ascultat în timpul nopţii de anumite forţe ale fiinţei sale inconştiente.
   Să luăm un alt exemplu, din păcate mult mai frecvent întâlnit: cel al unui alcoolic care intră în faza de elirium tremens. Cuprins de demenţă, acesta înşfacă o armă oarecare, cum ar fi un cuţit sau un topor, şi loveşte cu ea în stânga şi în dreapta, căsăpindu-i pe toţi cei care au ghinionul să îi iasă în cale. Când îşi revine în simţiri, omul contemplă cu oroare scena carnagiului din faţa sa, fără să realizeze că el a fost cel care 1-a produs. Şi în acest caz, forţele care au stat la baza comportamentului acestui nefericit au fost în mod evident inconştiente.
   Notă - Şi câte fobii în masă, în diferite grade, uneori aproape imperceptibile, câte boli nu ne creăm noi singuri, în toate domeniile vieţii, atunci când nu înlocuim imediat "autosugestiile negative inconştiente" cu "autosugestii pozitive conştiente", astfel încât orice suferinţă nejustificată din viaţa noastră să dispară.
   In cazul în care comparăm fiinţa conştientă cu cea inconştientă, constatăm că în timp ce conştientul este înzestrat adeseori cu o memorie cât se poate de infidelă, subconştientul dispune de o memorie perfectă şi impecabilă, care înregistrează chiar şi cele mai mici amănunte ale existenţei noastre. În plus, el este credul şi acceptă fără a raţiona tot ceea ce i se spune. Dat fiind că el este cel care guvernează buna funcţionare a organelor prin intermediul creierului, se produce un fapt aparent paradoxal: dacă subconştientului i se pare că un organ funcţionează bine sau rău (respectiv dacă noi avem această impresie, iar aceasta pătrunde în subconştientul nostru), organul respectiv chiar funcţionează bine sau rău, sau cel puţin aceasta este impresia pe care ne-o dă organismul.
   De altfel, subconştientul guvernează nu doar funcţiile noastre fiziologice, ci şi realizarea tuturor acţiunilor noastre, oricare ar fi acestea.
   El este cel pe care îl numim imaginaţia noastră, acea funcţie care, contrar părerilor preconcepute, ne face să acţionăm, uneori chiar împotriva voinţei noastre, arunci când între cele două facultăţi există un antagonism.

       Voinţă şi imaginaţie

   Dacă vom căuta în dicţionar semnificaţia cuvântului voinţă, vom găsi următoarea definiţie: "Facultatea prin care omul îşi asumă în mod conştient anumite acţiuni". Această definiţie pare inatacabilă, dar în realitate nimic nu este mai puţin adevărat.
   Această voinţă de care suntem atât de mândri cedează întotdeauna în faţa imaginaţiei noastre. Aceasta este o regulă absolută, care nu admite nicio excepţie.
   "Blasfemie! Este un paradox!" vei exclama, probabil. "Nici pe departe, îţi voi răspunde eu. Este adevărul gol-goluţ!" Dacă doreşti să te convingi, deschide ochii şi priveşte în jurul tău, dar mai presus de toate încearcă să înţelegi ceea ce vezi. Îţi vei da astfel seama că ceea ce îţi spun nu reprezintă o simplă teorie nesusţinută de fapte şi inventată de un creier bolnav, ci expresia plină de acurateţe a realităţii.

   Eu nu impun nimic nimănui, ci îi ajut pe oameni să facă ceea ce îşi doresc, dar se cred incapabili să facă. Intre mine şi ei nu există un conflict, ci o asociere. Nu eu sunt cel care acţionează, ci forţa care există în ei. Eu nu fac altceva decât să îi învăţ să se folosească de ea într-un mod constructiv.
   Nu îţi imagina cauza bolii, ci limitează-te să îi constaţi efectele şi să o faci să dispară. Puţin câte puţin, subconştientul tău va face să dispară şi cauza, dacă acest lucru este posibil.

   Cuvintele: " Mi-aş dori" au întotdeauna în subtext: "Dar nu pot."
   Dacă suferi, nu-ţi spune niciodată: ,, Voi încerca să fac să dispară această suferinţă". Spune-ţi:,, Voi face să dispară această suferinţă. " Atunci când te îndoieşti, nu ai cum să obţii rezultate pozitive.

   Secretul metodei mele rezidă în cunoaşterea superiorităţii imaginaţiei asupra voinţei.
   Dacă cele două facultăţi merg mână în mână, respectiv dacă îţi spui: " Vreau şi pot", este foarte bine; în caz contrar, imaginaţia prevalează întotdeauna asupra voinţei.

   Învăţaţi să vă cultivaţi caracterul, să spuneţi lucrurilor pe nume, prompt, clar; simplu şi cu o hotărâre calmă; vorbiţi puţin, dar limpede; nu spuneţi decât ceea ce trebuie.

   Cultivaţi autocontrolul. Evitaţi mânia, căci aceasta vă goleşte rezervorul vitalităţii şi vă slăbeşte. Ea nu conduce niciodată la ceva bun. Nu face decât să distrugă şi reprezintă un obstacol în calea succesului.

   Fiţi calmi, blânzi, binevoitori, siguri pe voi, şi mai presus de orice, învăţaţi să vă fiţi suficienţi vouă înşivă.

   Subconştientul controlează deopotrivă corpul fizic şi psihicul nostru. El guvernează buna funcţionare a organelor noastre şi toate celulele corpului, prin intermediul nervilor. Cine se teme de boală, o atrage.
   Este o iluzie să crezi că nu există iluzii.
   Nu-ţi pierde timpul căutând bolile pe care le-ai putea avea, căci dacă nu găseşti nicio boală reală, s-ar putea să îţi inventezi una artificială.

   Atunci când practici în mod conştient autosugestia, fă acest lucru cât mai natural, cât mai simplu, cu convingere şi fiară niciun efort. Dacă autosugestia inconştientă se realizează atât de uşor, acest lucru se datorează tocmai fiaptului că este practicată fără efort.

   Cultivă certitudinea că vei obţine ceea ce îţi doreşti şi chiar vei obţine acest lucru, în măsura în care el este rezonabil.

   Dacă doreşti să devii propriul tău stăpân, este suficient să te gândeşti că eşti în plin proces de realizare a acestui lucru... Dacă îţi tremură mâinile, iar paşii îţi sunt nesiguri, spune-ţi că aceste simptome sunt pe punctul de a dispărea, şi ele vor dispărea gradat.

   Nu în mine trebuie să ai încredere, ci în tine, căci numai în tine rezidă forţa care te va vindeca. Rolul meu constă pur şi simplu în a te învăţa să te foloseşti de această forţă.

   Nu discuta niciodată despre lucrurile pe care nu le cunoşti; în caz contrar, rişti să spui foarte multe prostii.

   Lucrurile care ţi se par extraordinare au o cauză cât se poate de naturală. Dacă ţi se par extraordinare, acest lucru se datorează faptului că ignori această cauză. Când ea îţi va deveni cunoscută, aceste lucruri ţi se vor părea absolut naturale.

   Atunci când între voinţă şi imaginaţie există un conflict, imaginaţia prevalează întotdeauna. In astfel de situaţii, care din păcate se întâmplă foarte frecvent, noi nu numai că nu facem ceea ce ne dorim să facem, dar facem chiar ceea ce nu ne dorim să facem. Spre exemplu, cu cât ne dorim mai mult să adormim,...

   Aceasta trebuie rostită cu voce tare, pe un ton nu prea ridicat, cu ochii închişi, într-o poziţie de relaxare musculară, fie în pat, fie aşezat într-un fotoliu, cu o voce monotonă, specifică recitării litaniilor.
   Aceste cuvinte magice sunt următoarele: "Cu fiecare zi care trece mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere."
   Ele trebuie repetate de 20 de ori la rând, ţinând în mână o sfoară cu 20 de noduri care joacă rolul de numărătoare. Acest detaliu are importanţa sa, întrucât asigură recitarea mecanică a frazei de mai sus, care este absolut determinantă.
   Atunci când omul rosteşte aceste cuvinte pe care subconştientul său le înregistrează, el nu trebuie să se gândească la nimic special, nici la bolile sale, nici la alte motive de suferinţă, ci trebuie să fie cât mai pasiv, manifestându-şi unica dorinţă ca totul să fie spre binele său. Formula "din toate punctele de vedere" are un efect general.
   Această dorinţă de bine trebuie manifestată fără pasiune, fără intervenţia deliberată a voinţei conştiente, cu o anumită blândeţe şi mai ales cu o încredere absolută.
   Emile Coue insistă asupra faptului că autosugestia nu se foloseşte de voinţă, ci dimpotrivă, de imaginaţie, marele motor al vieţii, infinit mai activ decât se crede.
   "Aveţi încredere în voi înşivă, obişnuieşte să spună acest mare consilier. Credeţi cu fermitate că totul va merge bine." Şi într-adevăr, totul merge bine pentru cei care au o credinţă oarbă, dublată de perseverenţă.
   Şi cum nimic nu bate puterea exemplului personal, doresc să vă povestesc ce mi s-a întâmplat mie însămi, înainte chiar de a-l fi cunoscut pe domnul Coue.
   Mă întorc aşadar la luna septembrie, când am deschis cartea lui Charles Baudoin. După un expozeu substanţial, autorul a enumerat diferite boli pe care le-a vindecat, printre care: enterita, eczema, bâlbâială, muţenia, o sinuzită veche de 25 de ani şi care a necesitat 11 operaţii, metrita, salpingita, fibromul, varicele etc, dar mai ales plăgile tuberculoase profunde şi ftizia (vezi cazul doamnei D., de 30 de ani, din Troyes, care a devenit mamă după ce s-a vindecat cu succes). Multe din aceste vindecări au fost confirmate de medicii care i-au tratat iniţial pe bolnavi.
   Aceste exemple m-au umplut de uimire. Mi se părea un miracol. Nu era vorba doar de afecţiuni nervoase, ci de boli pe care medicina nu reuşeşte să le vindece. Printre altele, vindecarea cazului de tuberculoză a fost o adevărată revelaţie pentru mine.
   În ultimii doi ani am suferit teribil din cauza unei nevrite acute manifestate la nivelul feţei. Nu mai puţin de patru medici, dintre care doi specialişti, au pronunţat sentinţa "Nu este nimic de făcut!", suficientă în sine pentru a prăbuşi orice psihic. Acest "Nu mai este nimic de făcut" a jucat în cazul meu rolul celei mai nefaste autosugestii.
   Aflată în posesia formulei: "Cu fiecare zi care trece mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere", am început să o recit cu o credinţă care, deşi apărută subit în fiinţa mea, nu era totuşi mai puţin capabilă să mute munţii din loc. Renunţând la şaluri şi la eşarfe, cu capul gol, m-am plimbat prin grădină prin vânt şi ploaie repetând în şoaptă: "Mă voi vindeca; nu va mai exista nicio nevrită; boala se va vindeca, va dispărea şi nu
va mai reveni niciodată etc." A doua zi eram deja vindecată, şi de atunci nu am mai suferit niciodată de cumplita boală care nu-mi permitea să ies niciodată afară în condiţii de vânt şi de umiditate, făcându-mi astfel viaţa imposibilă. Bucuria care m-a cuprins atunci a fost imensă. Incredulii îşi vor spune probabil: "A fost pe bază nervoasă." Desigur că a fost. În această privinţă le dau dreptate. Oricum, încântată de rezultatul obţinut, am experimentat metoda domnului Coue şi în privinţa unui edem la glezna stângă, consecinţa unei afecţiuni la rinichi considerată incurabilă. În numai două zile edemul a dispărut. Am aplicat apoi metoda în privinţa oboselii, a depresiei morale şi a altor afecţiuni, şi de fiecare dată am trăit aceeaşi stare de bunăstare incredibilă, care m-a determinat să mă duc la Nancy ca să îi mulţumesc binefăcătorului meu.
   L-am vizitat pe acesta şi am descoperit un om minunat, de o mare bunătate şi simplitate, care a devenit între timp prietenul meu.
   Era indispensabil să văd cum acţionează pe propriul său
teren. Domnul Coue m-a invitat să iau parte la una din şedinţele...