Bărbaţii care urăsc femeile şi femeile care îi iubesc

   CAPITOLUL 3

   Cum preiau bărbaţii controlul: armele lor

   Spre sfârşitul lunii de miere, atunci când misoginul atacă pentru prima dată respectul de sine al partenerei sale, el, de fapt, încearcă terenul. Dacă nu întâmpină nicio rezistenţă la acest ultraj iniţial, atunci înseamnă că ea acceptă, fără să-şi dea seama, ca el să continue cu acest comportament.
   Eu le spun mereu femeilor că nu trebuie să-l lase niciodată pe Hitler să ocupe Polonia.

   Contractul de dragoste

   La începutul relaţiei, misoginul tatonează terenul. El încearcă să afle - adesea fără să-şi dea seama - până unde poate merge. Din nefericire, partenera crede că îşi exprimă dragostea pentru el atunci când nu îi vorbeşte şi nu îl întreabă nimic despre purtarea lui, chiar dacă i-a rănit sentimentele. Multe femei cad în această capcană. încă din copilărie, femeile sunt învăţate că dragostea este răspunsul Dragostea rezolvă totul; noi trebuie doar să găsim un bărbat care să ne iubească şi atunci viaţa va fi bună, iar noi vom trăi fericite până la adânci bătrâneţi. De asemenea, am fost învăţate că trebuie să ne purtăm într-un anumit fel pentru a câştiga această iubire. Trebuie să "împăcăm lucrurile", să ne plecăm, să ne scuzăm şi să "facem totul frumos". După cum veţi putea vedea, acestea sunt exact comportamentele care îl încurajează pe misogin să-şi maltrateze partenera.
   Se pare că misoginul îşi imaginează că încheie un contract dublu: verbal şi non-verbal. înţelegerea verbală este: Te iubesc şi vreau să fiu cu tine. înţelegerea nerostită, care vine din nevoi şi temeri adânci, este mult mai puternică şi consolidată. Partea ta în această înţelegere nerostită este: Securitatea mea emoţională depinde de iubirea ta şi pentru a obţine această securitate, voi fi înţelegătoare şi voi renunţa la nevoile şi dorinţele mele. Partea lui de înţelegere este: Securitatea mea emoţională depinde de controlul total pe care-l voi exercita asupra partenerei mele.

   El trebuie să deţină controlul

   În orice relaţie există neînţelegeri. Cuplurile nu sunt de acord în privinţa banilor, a educării copiilor, a destinaţiilor de vacanţă; partenerii se ceartă din cauza rudelor, a prietenilor şi a persoanelor cu care îşi petrec timpul. Aceste probleme pot cauza conflicte, însă de cele mai multe ori pot fi rezolvate cu uşurinţă dacă există atenţie şi respect.
   În schimb, în relaţia cu un misogin, negocierea şi compromisul sunt aproape inexistente. Partenera este de obicei târâtă pe un câmp de luptă în care el trebuie să învingă şi ea să piardă. Acest dezechilibru puternic este tema majoră a acestui tip de relaţie.
   Misoginul trebuie să controleze gândurile, sentimentele şi comportamentul partenerei, dar şi oamenii cu care aceasta interacţionează. E uimitor să vezi cât de repede renunţă la propriile talente şi capacităţi o femeie de succes, competentă, pentru a câştiga iubirea şi aprobarea partenerului.
   Bineînţeles, controlul total e un lucru evaziv. E imposibil să controlezi total o altă fiinţă umană. De aceea, încercarea misoginului este sortită eşecului. Prin urmare, el ajunge să fie frustrat şi furios aproape tot timpul. Uneori este capabil să-şi ascundă ostilitatea cu succes. Dar, alteori, această furie se manifestă printr-un abuz psihologic.

   CAPITOLUL 5

   De ce rămân femeile în relaţii problematice?

   Atunci când o pacientă îmi spune că este abuzată de partenerul ei, eu o întreb: "De ce nu te desparţi de el?" Adesea, răspunsul ei este: "Pentru că îl iubesc" sau "Deoarece mă tem să-l părăsesc." Unele mă întreabă pur şi simplu uimite: "Să mă despart de el?", arătându-mi că nu fac nicio conexiune între nefericirea lor şi comportamentul partenerului. Sau, aşa cum mi-a spus Jackie după 10 ani de căsnicie: "Ştiu că ţipă la mine uneori, dar realitatea e că suntem nebuni unul după altul." Toate răspunsurile indică acelaşi lucru: femeia este agăţată într-o relaţie în care e tratată urât.
   Relaţia cu un misogin este foarte intensă şi confuză. Multe forţe emoţionale puternice sunt implicate, iar femeia nu poate vedea ce se întâmplă. însă, odată ce aflăm care sunt aceste forţe şi cum reuşesc ele să ţină femeia agăţată, motivele pentru care ea tolerează să fie tratată astfel sunt mai uşor de înţeles.

   Cârligul iubirii

   Jackie minimaliza ieşirile lui Mark, fiindcă în alte ocazii relaţii lor o făcea să se simtă împlinită. încă făcea dragoste cu Mark, râdeau împreună, îşi împărtăşeau secrete şi se simţeau apropiaţi. Sentimentele ei pentru Mark erau mai intense decât credea.
   Dar sentimentele, oricât de intense ar fi, sunt doar jumătate din poveste. Partea întunecată a relaţiei cu un misogin este faptul că, pentru a se bucura de clipele fericite, femeia trebuie să îndure multă durere. Orice femeie prinsă într-o relaţie emoţională abuzivă, care suportă orice fel de tratament în baza sentimentelor intense, este dependentă de partenerul ei.

   Iubirea şi dependenţa

   Dependenţa de iubire acţionează ca orice altă dependenţă, fie că este vorba despre alcool, droguri, jocuri de noroc sau mâncare. Există o nevoie obligatorie, urgentă, de cealaltă persoană. Atunci când este dependentă de iubire, femeia experimentează durere intensă şi suferă când este îndepărtată de partenerul ei; ea simte că nu poate trăi fără el. Relaţia îi oferă o "culme" la care nu poate ajunge altfel - şi pentru a atinge această culme, va tolera o grămadă de tratamente abuzive.
   Acest tip de dependenţă leagă femeia de partenerul ei, iremediabil. Cu cât îl va considera mai mult sursa primară de sentimente bune, cu atât va avea mai multă nevoie ca el să fie centrul vieţii ei. Amintiţi-vă, gelozia şi posesivitatea lui i-au limitat deja în mod serios lumea, sporind astfel importanţa lui în viaţa ei. E un cerc vicios. Cu cât mai dependentă va fi ea, cu atât mai important va deveni el. Cu cât mai important va fi el, cu atât mai dornică va fi ea să cedeze, astfel încât vor rămâne tot mai puţine domenii libere în viaţa ei. Acest lucru o va limita foarte mult.

   Paradoxul femeii puternice

   Multe femei care devin dependente emoţional de partenerii lor misogini sunt extrem de independente în alte domenii. Când i-am spus Rosalindei că depindea prea mult de Jim, s-a înfuriat pe...

   CAPITOLUL 8

   Nebunie în doi

   Relaţia în care este implicat un misogin nu aduce satisfacţie niciunuia dintre parteneri. Cu toate acestea, după cum am văzut până acum, femeia suferă cel mai mult. Dezechilibrul enorm al puterii, atât de dăunător pentru ea, îi ţine pe amândoi legaţi într-o relaţie care s-ar putea numi "nebunie în doi".
   Atunci când doi oameni au o relaţie apropiată, este normal să existe un dezechilibru al puterii. în relaţiile sănătoase, puterea trece de la unul la altul, astfel încât fiecare partener să aibă perioade în care să fie mai puternic decât celălalt. Insă, în relaţiile în care simt implicaţi bărbaţi misogini puterea se află doar în mâinile lui.
   Atât misoginii, cât şi partenerele lor au învăţat în copilărie să vadă lumea împărţită în două categorii: puternici şi neajutoraţi, şi să se considere slabi şi nepotriviţi. Cu toate acestea, la maturitate, bărbatul pare a fi cel puternic, pentru că este agresiv şi intimidant, în timp ce femeia pare a fi slabă, fiindcă îl împacă şi cedează în faţa pretenţiilor lui. însă lucrurile nu sunt întotdeauna aşa cum par a fi.

   Schimbul de sentimente interzise

   Suntem adesea atraşi de parteneri ce îşi arată sentimentele pe care le considerăm deranjante atunci când apar la noi. Acesta este unul din modurile în care se manifestă impulsurile ruşinii. Tocmai din această cauză, multe femei sunt atrase de misogini: ei par puternici, agresivi, dinamici şi în stare să-şi arate mânia oricând.
   Dacă femeia se teme şi se simte deranjată de propriile sentimente de furie, ea va vedea în misogin un om care poate exprima aceste simţăminte în locul ei.
   El, pe de altă parte, se simte ruşinat de nevoile lui. Unul dintre motivele pentru care a fost atras de partenera sa e tocmai faptul că aceasta poate exprima în locul lui vulnerabilitatea.
   Aceste atracţii şi schimbul indirect de sentimente ascunse nu au loc la nivel conştient. Cu toate acestea, acest schimb reprezintă o forţă deosebit de puternică în cadrul relaţiei lor.

   Schimbul de dependenţe

   Misoginul este foarte deranjat de sentimentele lui de tristeţe şi neajutorare, deoarece aceste emoţii i se par ruşinoase; vulnerabilitatea nu se potriveşte cu imaginea pe care o are el despre bărbatul perfect. Chiar şi aşa, sentimentele acestea există şi, ca orice emoţie puternică, trebuie să fie exprimate cumva. Atunci când partenera sa trăieşte aceste emoţii, el le experimentează la mâna a doua. în plus, dominând-o, el se simte stăpân pe băieţelul speriat, care zace ascuns în interiorul său.
   Acest schimb are două neajunsuri majore. Primul: femeia exprimă durere emoţională, oglindind acea parte a bărbatului de care el se teme şi pe care o urăşte cel mai mult. De aceea, chiar dacă simte nevoia ca ea să-şi arate vulnerabilitatea, o tratează cu dispreţ, considerând-o "slabă" sau "bolnavă". Mai exact, el o face să-şi exprime aceste sentimente deranjante şi apoi o urăşte pentru asta.
   Al doilea: chiar dacă el îşi linişteşte astfel teama de a fi abandonat, femeia poate deveni prea preocupată de propria durere emoţională şi nu-i va mai satisface nevoia insaţiabilă de căldură şi apropiere. El se va simţi abandonat - chiar dacă aceasta este exact situaţia pe care încearcă să o evite.

   încetează să mai sprijini comportamentul abuziv al partenerului

   După ce a reuşit să-şi stăpânească furia, Paula a trebuit să înfrunte adevărul neplăcut: toate eforturile ei de a-1 face pe Gerry să se poarte decent cu ea eşuaseră. De fapt, modul ei de a reacţiona la atacurile lui îl ajuta şi îi dădea curaj să o atace şi mai mult. Atunci când se apăra, începea să se roage de el sau devenea isterică. Mai exact, ea era reactivă, nu activă; făcea întocmai ce dorea el. Supu-nerea ei îi arăta limpede că se simţea copleşită şi neajutorată şi astfel, el câştiga controlul.
   Multe femei au impresia că, în cazul în care ţipă şi ele la parteneri, se apără. Bineînţeles, purtarea aceasta nu este cu totul inutilă. Dacă o femeie nu spune limpede ce acceptaşi ce nu acceptă, îl lasă pe partener să aleagă. însă dacă ţipă şi urlă, sau se roagă şi plânge, îi va arăta că şi-a pierdut controlul. Misoginul ştie că a câştigat atunci când îşi vede partenera copleşită.
   Iată o listă de reacţii care nu te ajută deloc. Bifează-le pe cele care fac parte din stilul tău de a reacţiona la atacurile partenerului.
   • Scuzele
   • Rugăminţile
   • Plânsul
   • Cearta
   • Autoapărarea
   • încercarea de a-l atrage de partea ta
   • Ţipetele
   • Ameninţările
   în spatele acestor răspunsuri se află un depozit întreg de comportamente eficiente, pe care cele mai multe dintre femei nu au învăţat niciodată să le folosească. înainte de a învăţa aceste comportamente noi, eu le ajut pe pacientele mele să hotărască ce vor schimba în relaţie.

   Misoginul a definit relaţia până acum

   Gerry hotăra ce trebuia să gândească, să simtă şi cum trebuia să se poarte Paula. Acest lucru îi oferise un monopol asupra lucrurilor care erau "corecte" în căsnicia lor. Sentimentele şi nevoile ei nu contau. Pentru a putea schimba ceva, dorinţele Paulei trebuiau respectate. Pentru început, i-am sugerat Paulei să introducă în vocabularul ei următoarele fraze:
   • Aşa cred eu.
   • Aşa gândesc eu.
   • Aşa fac eu.
   • Aşa nu fac eu.
   • Aşa vreau eu.

   Ea trebuia să nu mai folosească atât de des următoarele propoziţii:
   • îmi pare rău.
   • E bine aşa?
   • Eşti de acord cu mine?
   • îţi place aşa?
   • Dacă te superi, facem cum vrei tu.
   Oamenii care sunt stăpâni pe sine pot să spună: "Eu îţi spun părerea mea şi tu o să hotărăşti dacă-ţi place sau nu." într-o relaţie normală pot exista două opinii. După cum am văzut, în relaţiile în care sunt implicaţi misogini este permisă numai părerea bărbatului şi el hotărăşte cum trebuie să se exprime partenera.
   Ca să obţină ce voia de la căsnicia ei, în opoziţie cu ceea ce îi permitea Gerry, Paula trebuia să-şi definească singură nevoile, lipsurile şi limitele.

   Vinovăţia cauzată de copii

   Femeile care au copii au tendinţa de a se simţi foarte vinovate. Iată unele dintre lucrurile pe care le aud de la mamele care înfruntă separarea sau divorţul:
   • Cum aş putea să le fac aşa ceva copiilor? Au nevoie de tatăl lor.
   • Nu pot să-i iau copiii.
   • Copiii vor fi răniţi de un divorţ. Toată lumea ştie cât de dificil este divorţul pentru copii.
   • Părinţii meu au divorţat şi eu am jurat să nu le fac niciodată aşa ceva copiilor mei.
   • Nu am dreptul să distrug familia numai din cauză că sunt nefericită.

   Acest griji sunt uşor de înţeles, dar multe din ele se bazează pe concepte false. Nu există nimic care să indice că un copil are nevoie de doi părinţi ca să ajungă un adult sănătos. însă există multe dovezi că un copil crescut într-un mediu tensionat, conflictual şi abuziv va repeta aceste purtări la maturitate sau va deveni retras şi deprimat, asumându-şi rolul victimei. Divorţurile sunt dificile pentru toţi, dar copiii pot să supravieţuiască şi o fac, dacă se bucură de călăuzirea şi prezenţa permanentă a unui adult iubitor. Copiii beneficiază mai mult de pe urma puterii tale şi a capacităţii de a lua hotărâri bazate pe realitate, decât de pe urma şederii tale într-o casă în care sunteţi cu toţii persecutaţi.

   Vinovăţia cauzată de familie şi prieteni

   Deşi hotărârea de a divorţa sau de a pune capăt unei relaţii este una personală, prietenii sau membrii familiei pot contribui la vinovăţia femeii, încercând să-i schimbe decizia.
   Când îţi dai seama că a venit momentul să pleci, trebuie să-ţi faci curaj şi să înfrunţi atacurile sfătuitorilor bine-intenţionaţi. Trebuie să ţii minte că membrii familiei au motive filozofice sau personale puternice. Aceste motive nu au nicio legătură cu binele tău sau al copiilor. Membrii familiei pot să vadă în decizia ta de a întrerupe relaţia o reflecţie a lor. S-ar putea să auzi lucruri precum: "Nu a mai existat niciodată un divorţ în familie"; "Eu şi tatăl tău am rămas împreună până acum. Tu de ce nu poţi?" sau "Nu se poate să fie chiar atât de rău precum spui. La urma urmelor, nu te bate."
   Le ofer pacientelor mele unelte care să le ajute să depăşească această situaţie. Răspunsurile non-defensive, auto-protective sunt cele mai bune modalităţi prin care femeia poate scăpa de vinovăţia cauzată de dezaprobarea oamenilor. Iată câteva fraze pe care le poţi folosi pentru a te apăra, atunci când familia sau prietenii te condamnă şi te critică:
   • îmi pare rău că simţiţi aşa ceva, însă decizia aceasta îmi aparţine.
   • Ştiu că nu au mai existat divorţuri în familie, dar eu nu pot lăsa acest lucru să mă influenţeze.
   • Ştiu că voi aţi rămas împreună, însă eu nu pot face asta.
   • Am nevoie de sprijinul şi înţelegerea voastră, nu de sfaturi.
   • Mulţumesc pentru grijă, dar nu vreau să discut despre acest lucru.
   • Subiectul acesta este deplasat.
   • Nu fac acest lucru pentru a vă răni pe voi. îl fac pentru mine.
   • Nu mai daţi vina pe voi şi nu mai daţi vina pe mine.

   Reacţiile familiei şi ale prietenilor pot să parcurgă toată gama, de la sprijin la dezaprobare totală, plus toate treptele intermediare. Cu toate acestea, atunci când te vor vedea sigură şi fermă pe poziţie, nu vor mai încerca să te manipuleze prin vinovăţie şi reacţiile lor.