Bucuria

   Plăcerea e dependentă de ceilalţi. Dacă iubeşti o femeie, dacă asta e plăcerea ta, atunci acea femeie devine stăpâna ta. Dacă iubeşti un bărbat - dacă asta e plăcerea ta şi eşti nefericită, disperată, tristă fără el - atunci ai devenit sclavă nu mai eşti liberă, eşti la închisoare. Dacă eşti în căutare de bani şi putere, atunci vei fi dependent de bani şi putere. Omul care tot acumulează bani, a cărui plăcere e să aibă din ce în ce mai mulţi bani, va deveni din ce în ce mai nefericit, deoarece cu cât are mai mulţi, cu atât vrea şi mai mulţi, şi cu cât are mai mulţi, cu atât se teme mai tare că o să-i piardă.
   E o sabie cu două tăişuri: primul tăiş este să vrei mai mulţi. Cu cât pretinzi mai mulţi, cu cât doreşti mai mulţi, cu atât mai mult simţi că îţi lipseşte ceva - te simţi mai găunos, mai gol. Iar celălalt tăiş al săbiei este că, cu cât ai mai mulţi, cu atât te temi mai tare că ai putea să rămâi fără ei. Pot ti furaţi. Banca poate să dea faliment, situaţia politică din ţară se poate schimba, ţara poate deveni comunistă... există o mie şi unu de lucruri de care depind banii tăi. Banii nu te fac stăpân, te tac sclav.
   Plăcerea e periferică; de aceea e menită să depindă de circumstanţe exterioare. E numai excitaţie. Dacă mâncarea e plăcere, ce îţi place de fapt? Doar gustul - preţ de o clipă, când mâncarea trece peste papilele gustative de pe limbă, ai o senzaţie pe care o interpretezi ca plăcere. Este interpretarea ta. Azi s-ar putea să semene cu plăcerea, iar mâine s-ar putea să nu mai semene cu plăcerea. Dacă mănânci zi de zi aceeaşi mâncare, papilele gustative devin insensibile la ea. În scurtă vreme ţi se va lua de ea, nu-ţi va mai plăcea.