Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Bucuriile înţelepciunii vineri, 20 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Bucuriile înţelepciunii

cum să întâmpini schimbarea şi să-ţi găseşti libertatea
de Yongey Mingyur Rinpoche, Eric Swanson
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Bucuriile înţelepciunii Imaginea mare preţ Eu Sunt: 26,00 lei

preţ listă: 28,00 lei

reducere:
2,00 lei (7,14%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Bucuriile înţelepciunii

Ştirile pe care le urmărim în presă şi la televizor sunt, în cea mai mare parte, negative: abundă în informaţii despre tot felul de crize, în imagini violente şi în previziuni despre catastrofe care se vor abate asupra noastră. Dar anxietatea pe care o simţim astăzi cu toţii nu este ceva nou: ea face parte din viaţa oamenilor de multă vreme. În general, reacţionăm în două feluri în faţa acestei nelinişti profunde: fie încercăm să scăpăm cumva de ea, fie cedăm sub presiunea sa. Ambele abordări creează, însă, şi mai multe complicaţii şi probleme în vieţile noastre.
Budismul oferă o a treia opţiune. Putem privi în faţă emoţiile tulburătoare şi celelalte probleme cu care ne confruntăm în viaţă, considerându-le trepte pe care le urcăm pentru a ne găsi libertatea. În loc să le respingem sau să capitulăm în faţa lor, putem să ne împrietenim cu ele, să ne croim printre ele un drum care ne va conduce la experienţa autentică a întâlnirii cu înţelepciunea noastră lăuntrică, dar şi cu încrederea, cu perspectiva limpede şi cu bucuria care se află în interiorul fiecăruia dintre noi.
Mulţumiri ... 7
Introducere ... 9

PARTEA I - PRINCIPIILE

Capitolul 1
Lumina din tunel ... 17
Capitolul 2
Problema este însăşi soluţia ... 48
Capitolul 3
Puterea perspectivei ... 79
Capitolul 4
Punctul de cotitură ... 104
Capitolul 5
Depăşirea dificultăţilor ... 125

PARTEA a II-a - EXPERIENŢA

Capitolul 6
Instrumentele transformării ... 151
Capitolul 7
Atenţia ... 173
Capitolul 8
înţelegerea deplină ... 203
Capitolul 9
Empatia ... 219

PARTEA a III-a APLICAREA

Capitolul 10
Călători pe drumul vieţii ... 243
Capitolul 11
O problemă personală ... 264
Capitolul 12
Bucuriile înţelepciunii ... 314

Glosar ... 321
Bibliografie selectivă ... 329
Index ... 331

pag. 20-21

   Această descoperire surprinde, în esenţă, unul dintre beneficiile majore ale practicii meditative budiste: posibilitatea de a folosi condiţii dificile/neprielnice — şi emoţiile tulburătoare care le însoţesc de obicei — pentru a da frâu liber puterii şi potenţialului minţii umane.
   Mulţi oameni nu descoperă niciodată această capacitate de transformare, nici amploarea libertăţii interioare la care ea conduce. Simpla confruntare cu provocările interne şi externe care apar zilnic nu mai îngăduie mult timp pentru reflecţie, adică pentru momentul când ar trebui să facem un aşa-zis pas mental" înapoi pentru a ne evalua reacţiile obişnuite la evenimentele de zi cu zi şi pentru a ne gândi că, probabil, mai sunt şi alte opţiuni. în timp, se instalează un simţ paralizant al inevitabilului: Aşa sunt eu, aşa e viaţa, nu pot face nimic pentru a o schimba. în cele mai multe cazuri, oamenii nici măcar nu conştientizează felul acesta de a se vedea pe ei înşişi şi lumea din jurul lor. Această atitudine fundamentală de deznădejde se instalează în noi ca un strat de mâl pe fundul albiei unui râu, prezent acolo, dar nevăzut.
   Deznădejdea îi afectează pe oameni indiferent de împrejurările în care trăiesc. în Nepal, unde am crescut eu, confortul material era foarte rar întâlnit. Nu aveam electricitate, nici telefoane, nici încălzire centrală sau aer condiţionat, nici chiar apă curentă. în fiecare zi, cineva trebuia să coboare un deal înalt până la râu şi să umple un ulcior cu apă, apoi urca dealul, vărsa ulciorul într-o cisternă mai încăpătoare, după care pornea înapoi până la râu ca să umple din nou ulciorul. Era nevoie de zece drumuri dus-întors pentru a lua suficientă apă doar pentru o zi. Mulţi oameni nu aveau mâncare pentru a-şi hrăni familiile. Deşi asiaticii sunt, prin tradiţie, rezervaţi când e vorba să discute despre sentimentele lor, anxietatea şi disperarea se puteau citi pe feţele oamenilor şi în felul în care se comportau în timp ce duceau lupta zilnică pentru supravieţuire.
   Când am făcut primul meu turneu de conferinţe în Occident, în 1998, am presupus cu naivitate că, având la îndemână tot confortul modernităţii, oamenii ar trebui să fie mult mai încrezători şi mai mulţumiţi de vieţile lor. în schimb, am descoperit că şi aici era tot la fel de multă suferinţă pe cât văzusem şi acasă, deşi această suferinţă lua forme diferite şi provenea din surse diferite. Mi s-a părut un fenomen foarte curios. De ce se întâmplă asta?" mi-am întrebat gazdele. Totul este atât de bine aici. Aveţi case frumoase, maşini frumoase şi slujbe bune. De ce e, atunci, atât de multă nefericire?" N-aş putea să spun cu certitudine dacă occi¬dentalii sunt pur şi simplu mai deschişi şi mai dornici să vorbească despre problemele lor sau dacă oamenii pe care i-am întrebat erau doar politicoşi. Dar, fără să aştept prea mult, am primit mai multe răspunsuri decât aş fi crezut.
   Pe scurt, am aflat că blocajele în trafic, străzile aglomerate, termenele limită de la serviciu, plata facturilor şi cozile lungi de la bănci, de la poştă, aeroporturi sau de la magazine se numără printre factorii obişnuiţi ce provoacă tensiune, iritare, anxietate şi mânie. Problemele relaţionale de acasă sau de la lucru au fost şi ele menţionate printre cauzele frecvente ale tulburărilor emoţionale. Am constatat că vieţile multor oameni erau atât de încărcate cu tot felul de activităţi, încât, ajunşi la sfârşitul unei zile lungi de lucru, tot ce mai puteau dori aceştia era ca lumea şi toţi cei din jurul lor să dispară şi să-i lase în pace pentru o vreme. Şi dacă oamenii reuşeau până la urmă să treacă cu bine de o zi de lucru şi apucau să se întindă, să stea cu picioarele sus...

pag. 20-21

   Această descoperire surprinde, în esenţă, unul dintre beneficiile majore ale practicii meditative budiste: posibilitatea de a folosi condiţii dificile/neprielnice — şi emoţiile tulburătoare care le însoţesc de obicei — pentru a da frâu liber puterii şi potenţialului minţii umane.
   Mulţi oameni nu descoperă niciodată această capacitate de transformare, nici amploarea libertăţii interioare la care ea conduce. Simpla confruntare cu provocările interne şi externe care apar zilnic nu mai îngăduie mult timp pentru reflecţie, adică pentru momentul când ar trebui să facem un aşa-zis pas mental" înapoi pentru a ne evalua reacţiile obişnuite la evenimentele de zi cu zi şi pentru a ne gândi că, probabil, mai sunt şi alte opţiuni. în timp, se instalează un simţ paralizant al inevitabilului: Aşa sunt eu, aşa e viaţa, nu pot face nimic pentru a o schimba. în cele mai multe cazuri, oamenii nici măcar nu conştientizează felul acesta de a se vedea pe ei înşişi şi lumea din jurul lor. Această atitudine fundamentală de deznădejde se instalează în noi ca un strat de mâl pe fundul albiei unui râu, prezent acolo, dar nevăzut.
   Deznădejdea îi afectează pe oameni indiferent de împrejurările în care trăiesc. în Nepal, unde am crescut eu, confortul material era foarte rar întâlnit. Nu aveam electricitate, nici telefoane, nici încălzire centrală sau aer condiţionat, nici chiar apă curentă. în fiecare zi, cineva trebuia să coboare un deal înalt până la râu şi să umple un ulcior cu apă, apoi urca dealul, vărsa ulciorul într-o cisternă mai încăpătoare, după care pornea înapoi până la râu ca să umple din nou ulciorul. Era nevoie de zece drumuri dus-întors pentru a lua suficientă apă doar pentru o zi. Mulţi oameni nu aveau mâncare pentru a-şi hrăni familiile. Deşi asiaticii sunt, prin tradiţie, rezervaţi când e vorba să discute despre sentimentele lor, anxietatea şi disperarea se puteau citi pe feţele oamenilor şi în felul în care se comportau în timp ce duceau lupta zilnică pentru supravieţuire.
   Când am făcut primul meu turneu de conferinţe în Occident, în 1998, am presupus cu naivitate că, având la îndemână tot confortul modernităţii, oamenii ar trebui să fie mult mai încrezători şi mai mulţumiţi de vieţile lor. în schimb, am descoperit că şi aici era tot la fel de multă suferinţă pe cât văzusem şi acasă, deşi această suferinţă lua forme diferite şi provenea din surse diferite. Mi s-a părut un fenomen foarte curios. De ce se întâmplă asta?" mi-am întrebat gazdele. Totul este atât de bine aici. Aveţi case frumoase, maşini frumoase şi slujbe bune. De ce e, atunci, atât de multă nefericire?" N-aş putea să spun cu certitudine dacă occi¬dentalii sunt pur şi simplu mai deschişi şi mai dornici să vorbească despre problemele lor sau dacă oamenii pe care i-am întrebat erau doar politicoşi. Dar, fără să aştept prea mult, am primit mai multe răspunsuri decât aş fi crezut.
   Pe scurt, am aflat că blocajele în trafic, străzile aglomerate, termenele limită de la serviciu, plata facturilor şi cozile lungi de la bănci, de la poştă, aeroporturi sau de la magazine se numără printre factorii obişnuiţi ce provoacă tensiune, iritare, anxietate şi mânie. Problemele relaţionale de acasă sau de la lucru au fost şi ele menţionate printre cauzele frecvente ale tulburărilor emoţionale. Am constatat că vieţile multor oameni erau atât de încărcate cu tot felul de activităţi, încât, ajunşi la sfârşitul unei zile lungi de lucru, tot ce mai puteau dori aceştia era ca lumea şi toţi cei din jurul lor să dispară şi să-i lase în pace pentru o vreme. Şi dacă oamenii reuşeau până la urmă să treacă cu bine de o zi de lucru şi apucau să se întindă, să stea cu picioarele sus...

pag. 84-85

   Unele dintre ele par foarte directe şi simple: dreapta sau stânga, înalt sau scund, zgomotos sau tăcut, picioare sau mâini, noapte sau zi. Altele necesită ceva mai mult discernământ: Fructul ăsta este prea copt sau nu e încă îndeajuns de copt? Oare este acesta un preţ rezonabil pentru produsul de faţă sau aş putea găsi un produs similar, dar mai ieftin, la un alt magazin? Iar alte distincţii presupun o reflecţie chiar mai profundă — o situaţie pe care o întâlnesc foarte frecvent în rândul părinţilor care se întreabă dacă sunt prea aspri sau prea blânzi când vine vorba de disciplinarea propriilor copii. Un caz similar îl întâlnim în rândul oamenilor care vin să ceară sfaturi pentru a gestiona certurile şi conflictele dintre soţi sau dintre parteneri de cuplu: Am spus noi oare ceea ce am spus şi am făcut ceea ce am făcut pentru că am avut o zi proastă sau din cauza vreunei nepotriviri mult mai profunde? Am mai auzit întrebări de acelaşi fel venind de la cei care caută consiliere cu privire la conflictele de la locul de muncă: Judec eu această persoană cu ostilitate? Muncesc prea mult şi nu îmi rezerv suficient timp pentru mine şi pentru familia mea?
   Cel mai important lucru pe care îl putem reţine e că toate deosebirile sunt în principiu relative — ideile, judecăţile şi senzaţiile se construiesc pe baza comparaţiilor.
   Pentru a recurge la un exemplu foarte simplu, dacă pui un pahar de zece centimetri lângă unul de cincisprezece centimetri, primul pahar va părea mai mic decât al doilea. Dar dacă pui un pahar de cincisprezece centimetri lângă unul de douăzeci de centimetri, cel de-al doilea — care mai înainte trecea drept un pahar mare — va părea acum mai mic. în acelaşi mod, stânga are sens doar în legătură cu dreapta, noaptea are sens doar în raport cu ziua, iar căldura poate fi înţeleasă numai în comparaţie cu frigul. Aceasta este o scurtă prezentare a ceea ce este cunoscut în învăţăturile budiste drept realitatea relativă: un nivel al experienţei definit prin distincţii.
   Ceea ce înţeleg eu în urma discuţiilor purtate cu diverşi oameni de ştiinţă este că această capacitate de a face distincţii a evoluat ca un instrument de supravieţuire. Există, fără îndoială, un avantaj în a deţine abilitatea de a distinge, să zicem, între plante şi fructe otrăvitoare şi surse vitale de hrană. în mod similar, ar fi foarte util să distingem între ceva ce poate fi mâncat şi ceva care ne-ar putea mânca pe noi!
   Reacţiile oamenilor în faţa acestui proces de realizare a deosebirilor sunt complexe, fapt care poate fi explicat atât în termeni biologici, cât şi în termeni psihologici.
   Din punct de vedere strict biologic, orice act de percepţie presupune trei elemente esenţiale: organele de simţ — ochii, urechile, nasul, limba, pielea; un obiect care cade sub incidenţa simţurilor, ca de pildă o floare; în al treilea rând, capacitatea de a prelucra şi de a răspunde la semnalele pe care le primim de la organele de simţ. Acestea din urmă, împreună cu diverse zone din creier care le sunt asociate şi cu legăturile dintre ele, sunt alcătuite în mare măsură din celule cunoscute sub numele de neuroni. Creierul uman este compus din miliarde de neuroni, mulţi dintre ei fiind organizaţi astfel încât să formeze structuri legate de funcţiile de învăţare, memorare şi emotivitate. Interacţiunea dintre aceste structuri poate fi foarte complicată.
   Să presupunem că te uiţi la o floare: un trandafir roşu, ca să fiu mai exact. Acesta este obiectul — ceea ce în termeni ştiinţifici e denumit stimul. Când priveşti trandafirul, celulele din compoziţia ochilor percep mai întâi im obiect alcătuit dintr-un număr de componente de culoare roşie,...

pag. 160-161

   Mintea este, însă, atât de intim legată de felul în care ne raportăm la noi înşine şi la lumea din jurul nostru, încât este dificil să o observi la început. După cum spunea unul dintre profesorii mei, a observa mintea este ca şi cum ai încerca să-ţi vezi faţa fără să ai o oglindă. Ştii că ai o faţă şi probabil că ai o oarecare idee despre cum arată, dar ideea aceea este un pic neclară. Trăsăturile feţei sunt estompate de straturi de impresii care se schimbă permanent, în funcţie de atitudinile noastre, de emoţii şi de alte împrejurări care ne afectează ideea pe care ne-am format-o despre faţa noastră.
   în acelaşi fel, ştim că avem o minte, dar însuşirile ei sunt umbrite de gânduri, sentimente şi senzaţii care se suprapun, de gânduri şi sentimente despre gândurile, sentimentele şi senzaţiile noastre, de gânduri, sentimente şi senzaţii despre gândurile sentimentele noastre şi aşa mai departe. Se îngrămădesc unele peste altele precum maşinile implicate într-un accident în lanţ. Trebuie să ascult cu atenţie aceste învăţături despre vid. Nu ascult suficient de concentrat. N-o să învăţ niciodată. Toţi ceilalţi par să asculte şi să înţeleagă. De ce nu pot şi eu? Păi poate pentru că mă doare spatele. Şi nici nu am apucat să dorm prea mult azi-noapte. Dar asta nu ar trebui să conteze, nu? Mintea mea este un vid, la urma urmei. Durerea mea de spate ţine tot de vid. Dar nu pricep. Nu se comportă deloc ca şi cum n-ar exista." Şi în mijlocul acestui noian de gânduri ar putea să apară ceva fără nicio legătură cu restul: Unde mi-am lăsat telefonul mobil?" sau poate o amintire: Prostia aia pe care am spus-o lui cutare sau cutare acum zece ani — nici acum nu pot să cred că am spus aşa ceva" sau chiar o dorinţă: Ce mi-ar plăcea să mănânc o bucată de ciocolată chiar acum."
   Mintea este mereu activă: face distincţii, evaluează, apoi face alte distincţii în funcţie de evaluările ei şi reevaluează în funcţie de alte distincţii mai noi sau mai rafinate. De cele mai multe ori, ne trezim că suntem captivaţi de toată această activitate. Pare la fel de normal şi de natural ca şi când te-ai uita printr-o fereastră la traficul de pe o stradă aglomerată. Chiar dacă strada pe care locuim nu este deosebit de aglomerată, tot avem tendinţa să privim pe fereastră şi să verificăm cum e vremea. Ninge? Plouă? Este cerul înnorat sau senin? Poate ne deplasăm de la o fereastră la alta ca să aruncăm o privire la curtea din faţă, la curtea din spate, la aleea din mijlocul curţii sau la casa vecinului.
   Purtaţi de deprinderea de a privi pe fereastră şi de a ne defini experienţa în funcţie de ceea ce vedem prin această fereastră, nu ne mai dăm seama că fereastra în sine e cea care ne permite să ne uităm afară. A manevra mintea astfel încât să ne observăm mintea chiar cu ajutorul ei este ca şi cum te-ai uita la fereastră în loc să te concentrezi exclusiv la privelişte. Astfel, ajungem treptat să recunoaştem că fereastra şi ceea ce vedem prin ea apar simultan. Dacă ne uităm pe fereastră într-o direcţie, de pildă, vom vedea traficul, norii, ploaia şi aşa mai departe dintr-un anumit unghi. Dacă privim într-o altă direcţie, vom vedea lucrurile puţin diferit: norii pot părea mai aproape sau mai întunecaţi, în timp ce maşinile şi oamenii pot părea mai mici sau mai mari.
   Dacă facem însă un pas înapoi şi privim întreaga fereastră, putem începe să recunoaştem aceste perspective limitate sau unidirecţionale ca fiind aspecte diferite ale unei panorame cu mult mai vaste. De la fereastra noastră putem experimenta o gamă practic nelimitată de gânduri, emoţii şi senzaţii trecătoare, însă fereastra în sine nu este afectată în niciun fel.

pag. 236-237

   Următorul pas este să te concentrezi asupra respiraţiei ca modalitate de a trimite orice stare de fericire ai trăit sau trăieşti în prezent către toate fiinţele vii, absorbind, concomitent, suferinţa lor. Când expiri, imaginează-ţi că toate bucuriile şi privilegiile pe care le-ai dobândit în viaţă emană din tine sub forma unei lumini strălucitoare. Această lumină se răspândeşte către toate fiinţele şi se dizolvă în interiorul lor, satisfăcând orice nevoi ar avea şi eliminând orice urmă de suferinţă. Când inspiri, închipuie-ţi că durerea şi suferinţa tuturor fiinţelor vii este un fum negru şi uleios pe care-l absorbi prin nări şi care se dizolvă în inima ta. Pe măsură ce continui acest exerciţiu, imaginează-ţi că toate fiinţele sunt eliberate de suferinţă şi sunt copleşite de fericire.
   După ce exersezi astfel câteva momente, permite-i minţii tale să se odihnească. Apoi reia exerciţiul, alternând între perioadele de tonglen şi perioadele de relaxare a minţii.
   Dacă te ajută să vizualizezi, poţi să stai drept şi să-ţi aşezi mâinile cu pumnii strânşi uşor pe coapse. Când expiri, deschide-ţi pumnii şi mişcă-ţi mâinile încet pe coapse înspre genunchi, în timp ce-ţi închipui că emani lumină înspre toate fiinţele vii. Când inspiri, fă acelaşi exerciţiu invers: adu-ţi mâinile înapoi spre corp şi strânge uşor pumnii ca şi cum ai vrea să atragi şi să prinzi fumul negru emanat de suferinţa celorlalţi şi să-1 dizolvi în sinele tău.
   Lumea este plină de o sumedenie de fiinţe atât de diferite, încât este imposibil să ni le imaginăm pe toate, şi cu atât mai puţin să oferim un ajutor direct şi prompt fiecărei fiinţe în parte. Dar, prin practicarea exerciţiului tonglen, îţi deschizi mintea către nenumărate fiinţe şi doreşti ca ele să se bucure de o stare de bine. Rezultatul este că, într-un final, mintea ta se limpezeşte, se linişteşte, se concentrează mai uşor şi e mai conştientă de tot ceea ce se întâmplă în jur. Dobândeşti capacitatea de a-i ajuta pe ceilalţi în nenumărate feluri, direct şi indirect.

   Bodhicitta

   Ultima etapă este bodhicitta, un termen sanscrit tradus adesea drept trezirea minţii" sau mintea trezită". Este un termen compus care combină cuvântul sanscrit bodhi (care derivă din verbul sanscrit budh, care se traduce drept a se trezi, a deveni conştient, a observa sau a înţelege") şi cuvântul citta (care se traduce de regulă prin minte" şi câteodată prin spirit", în sensul de inspiraţie").
   în tradiţia budistă recunoaştem două feluri de bodhicitta: absolută şi relativă. Bodhicitta absolută se referă la mintea care s-a purificat complet prin parcurgerea tuturor nivelelor de pregătire şi care, în consecinţă, vede natura realităţii direct, fără dubii şi fără ezitare. Sămânţa naturii latente a lui Buddha, care se regăseşte în toate fiinţele vii, a crescut şi s-a făcut un copac măreţ. Fiind în stare să vadă şi să cunoască totul, bodhicitta absolută presupune şi o conştientizare intensă a suferinţei îndurate de toate fiinţele atunci când ele îşi ignoră adevărata lor natură. Această stare presupune şi dorinţa de a elibera toate fiinţele de această suferinţă atât de profundă. Este chiar starea pe care a atins-o Buddha, precum şi cei care i-au urmat învăţăturile pentru a ajunge la iluminare deplină.
   însă, puţini dintre noi suntem capabili să ajungem la bodhicitta absolută de la început. în timpul vieţii, Buddha a lucrat şase ani pentru a ajunge la această stare de conştientizare deplină. După cum spune legenda, el era în stare să atingă nivelul acesta de iluminare într-o perioadă atât...

pag. 304-305

   Pasul al II-lea: încearcă ceva diferit

   După cum am arătat anterior în secţiunea despre meditaţia pentru concentrarea atenţiei şi a cunoaşterii, este posibil să nu fie uşor să lucrezi în mod direct cu emoţiile intense sau cu tiparele emoţionale de lungă durată. Dacă te confrunţi cu o problemă similară când lucrezi cu empatia, încearcă să lucrezi cu o emoţie de mai mică intensitate sau poate numai cu un singur aspect al unui tipar emoţional intens sau de lungă durată. Emoţiile intense sau tiparele emoţionale bine cimentate sunt plasate adânc în interiorul nostru — la fel ca oceanele care par să nu aibă nici fund şi nici sfârşit. înainte de a încerca să străbaţi oceanul înot, ar putea să fie o idee mai bună să începi prin a-ţi dezvolta puterea exersând într-un bazin sau într-un lac.
   De exemplu, dacă ai un respect de sine scăzut, dacă te simţi singur, anxios sau depresiv, nu încerca să te ocupi de toate aceste sentimente deodată. Concentrează-ţi atenţia asupra unui singur aspect — poate asupra reacţiei tale la un lucru spus de altcineva, care a declanşat o introspecţie dură, sau un sentiment de neputinţă sau oboseală, care prefigurează un episod depresiv.
   Ai putea începe prin folosirea unei emoţii de mai mică intensitate, cum ar fi frustrarea sau enervarea pe care o simţi faţă de cineva care ţi se bagă în faţă la coadă la magazin sau la o bancă. O altă opţiune ar putea fi să lucrezi cu bunătatea plină de iubire/compasiunea obişnuite. Un bărbat care suferea de o anxietate de durată a ales această cale. Când avea un atac de anxietate, îşi concentra atenţia asupra bunicii sale, care era o persoană foarte anxioasă. Prin identificare cu aceasta, propria lui anxietate era disipată şi, treptat, reuşea să-şi prelungească empatia către mai multe persoane. Amintirea unei emoţii din trecut — cum ar fi teama sau furia — sau chiar durerea şi ruşinea că ai căzut dintr-un copac, aşa cum am arătat mai devreme — te poate ajuta, de asemenea, să îţi dezvolţi forţa pentru a face faţă unor emoţii mai mari. Odată ce ţi-ai dezvoltat forţa exersând cu aceste probleme minore, vei putea începe să te ocupi de problemele mai mari ale autocriticii sau ale judecării celorlalţi.

   Pasul al III-lea: Un pas înapoi

   în mod normal, când începem să practicăm exerciţiile de meditaţie pentru empatie, credem că ar trebui să lăsăm deoparte emoţiile negative, propriul ego şi aşa mai departe, însă prin utilizarea practicii tonglen vom descoperi că emoţiile negative au un aspect cu totul şi cu totul diferit. De exemplu, o femeie mi-a spus, în timpul unei consultaţii private, că are un temperament vulcanic şi mi-a cerut să îi arăt o metodă prin care să-l poată controla. Am început prin a o învăţa snamatna — dezvoltarea conştientizării propriului temperament. Ea m-a întrerupt, spunându-mi: Am încercat deja asta; nu funcţionează în cazul meu. Am nevoie de altceva." Aşa că am învăţat-o meditaţia tonglen şi la început a fost surprinsă. Ce idee bună!" a exclamat. După ce s-a mai gândit câteva momente, a spus: Nu cred că va funcţiona, deoarece compasiunea este opusul temperamentului meu. Mi-e greu chiar şi să-mi imaginez ideea de compasiune." Am sfătuit-o să încerce, pur şi simplu. Vino din nou mâine şi spune-mi ce s-a întâmplat."
   A doua zi, de dimineaţă, a revenit, strălucind. Am fost surprinsă de mine însămi. în mod normal, când încercam să meditez asupra compasiunii, aveam de luptat cu temperamentul meu. încercam să rezist şi să îl reduc la tăcere. Dar cu această tehnică, i-am dat voie temperamentului...

  • cartea a apărut în noiembrie 2013 la editura Curtea Veche, în cadrul colecţiei Metta
  • traducător: Eduard Bucescu, Corina Maftei
  • Titlu original: Joyful Wisdom: Embracing Change and Finding Freedom
  • cartea cuprinde 344 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.285 kg
  • ISBN: 978-606-588-597-4
  • cartea a fost vizualizată de 2369 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Bucuriile înţelepciunii"
carţi din acelaşi domeniu cu "Bucuriile înţelepciunii"
(budism > tibetan)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 20 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar