Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Buddhismul tantric duminică, 25 iunie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Buddhismul tantric

doctrine şi practici indo-tibetane
de Shashi Bhushan Dasgupta
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Buddhismul tantric Imaginea mare preţ Eu Sunt: 25,00 lei

preţ listă: 27,00 lei

reducere:
2,00 lei (7,41%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Buddhismul tantric

Timp de mai multe generaţii, datorită ignoranţei, Occidentul a considerat tantrismul drept o luxuriantă şi periculoasă degenerescentă a spiritualităţii indiene. Până de curând,doar a vorbi despre tantrism era considerat ca ceva de prost gust. Cred că actualmente avem dreptul să ne împotrivim acestei prejudecăţi care, pe scurt, reflectă mentalitatea pozitivistă şi excesiv moralizantă a europeanului mijlociu la sfârşitul secolului al XIX-lea.
Fiind vorba de un fenomen spiritual oarecum străin de tradiţiile noastre şi, prin urmare, dificil de înţeles şi de asimilat, tantrismul reprezintă o nobilă şi cutezătoare creaţie a spiritului indian. în el se concentrează, se întrepătrund şi se fecundează reciproc toate tradiţiile spirituale autentice ale Indiei, de la cele mai vechi ritualuri vedice, până la cea mai recentă mistică vişnuită. Dar această surprinzătoare concentrare de multiple tradiţii nu este sincretism. Este vorba aici, fără îndoială, de o nouă sinteză. (Mircea Eliade)
Prefaţă ... 5
Mulţumiri ... 9
Abrevieri ... 10

CAP I - Preliminarii ... 11

(I) Misiunea tantrismului în general şi a celui buddhist în particular ... 11
(II) Trăsăturile caracteristice ale Mahayanei care o deosebesc de Hinayana ... 16
(a) Scopul final ... 18
(b) Cele trei şcoli - sravaka-yana, pratyekabuddha-yana şi bodhisattva-yana ... 21
(c) Perfecţiunile (paramita) ... 22
(d) Concepţia docetică a celor trei corpuri (kaya) ... 24
(e) Predominanţa ideilor filosofice ... 28
(III) Sisteme filosofice ... 29
(a) Filosofia Madhyamika a lui Nagarjuna ... 32
(b) Doctrina tathata-vada a lui Aavaghoşa ... 38
(c) Doctrina Vijnana-vada (Yogacara) ... 42
(d) Afinitatea cu filosofia Vedanta ... 51

CAP II - Fragmente filosofice nesistematizate găsite în buddhismul tantric ... 57

CAP III - Şcolile buddhismului tantric ... 77

(I) Evoluţia şcolii Mantra-yana ... 77
(II) Vajra-yana - denumirea cea mai comună ... 90
(a) Kalacakra-yana, Nathismul etc ... 92
(b) Caracteristici generale ale Vajra-yanei ... 99

CAP IV - Poziţia teologică a buddhiştilor tantrici ... 109

(I) Vajra şi Vajra-sattva ... 109
(II) Bodhicitta ... 121
(a) Concepţia generală a bodhicittei ... 121
(b) Sunyata-karuna ca prajna-upaya ... 123
(c) Aspecte cosmologice şi ontologice ale prajnei şi upayei ... 128
(d) Prajna şi upaya ca masculin-feminin ... 137
(e) Prajna-upaya ca lalana-msana, stânga-dreapta, vocală-consoană etc ... 140
(III) Advaya şi yuganaddha (nondualitatea şi principiul unirii) ... 145
(IV) Raga şi maharaga ... 154
(V) Samarasa ... 156
(VI) Mahasukha ca ţel final: nirvana şi mahasukha ... 159
(a) Nirvana înţeleasă ca stare pozitivă de beatitudine ... 160
(b) Nirvana ca mahasukha în literatura tantrică buddhistă ... 166
(c) Semnificaţia cosmologică şi ontologică a marii beatitudini (mahasukha) ... 169
(d) Mahasukha în relaţie cu practica esoterică ... 173
(e) Ideea transformată a bodhicittei în relaţie cu practica yogină esoterică ... 174

CAP V - Yoga esoterică ... 177

(I) Corpul, mediul pentru realizarea Adevărului ... 178
(a) Teoria plexurilor ... 178
(b) Sistemul nervilor ... 188
(II) Alegerea maestrului spiritual ... 193
(III) Generarea bodhiccittei şi regularizarea ei ... 198
(a) Pratyahara ... 200
(b) Dhyana ... 200
(c) Pranayama ... 201
(d) Dharana ... 206
(e) Anusmrti ... 206
(f) Samadhi ... 206
(IV) Cele patru mudre, cele patru momente şi cele patru feluri de beatitudine ... 211

CAP VI - Argumentul buddhiştilor tantrici în apărarea propriei yoga ... 217

Bibliografie ... 241
Indice ... 244

pag. 13-14

   ...în măsura în care cuvântul tantra înseamnă o literatură esoterică de o natură religioasă şi practică.
   Este dificil de spus din ce raţiuni folosirea cuvântului tantra în acest sens limitat a devenit atât de importantă încât în limbajul comun acest termen pare să fi dobândit aproape în întregime acest sens specializat. Abordarea în cadrul prezentului studiu se limitează la această literatură tantrică specializată, ca o ştiinţă esoterică practică.
   Datorită acestei naturi practice a scripturilor tantrice, ele nu au fost niciodată subiect al discuţiei academice pure. Acestea au fost întotdeauna transmise de la maestru la discipol în cea mai tainică manieră şi s-a considerat întotdeauna un păcat de neiertat din partea unui adept (sadhaka) să lase pe cel neiniţiat să pătrundă secretul practicii (sadhana) lor.
   Un studiu critic al naturii buddhismului tantric va dezvălui faptul că nu există nicio legătură organică de orice fel între tantrism şi buddhism. Nu este o realitate faptul că buddhismul, în cursul evoluţiei oricăruia dintre aspectele sale, a dezvoltat în sânul său practicile compozite cunoscute drept tantrism; pe de altă parte, buddhismul, în fazele târzii ale Mahayanei, pare să fi "adoptat" aceste practici, care erau o dezvoltare locală şi ca atare o moştenire comună a hinduşilor şi buddhiştilor deopotrivă.
   Pe scurt, buddhismul nu le-a dezvoltat din propriile sale materiale. Am afirmat că, în calitate de ştiinţă religioasă, tantrismul are propria sa istorie independentă; asocierea lui cu buddhismul poate fi istoric explicată cu referire la spiritul toleranţei ce caracterizează buddhismul Mahayana în ansamblu. Mult mai corect ar fi să spunem că speculaţiile teologice tantrice reprezintă transformarea gradată a ideilor mahăyăniste târzii, efectuate prin asocierea diverselor practici tantrice, decât să spunem că practicile există acolo datorită speculaţiilor teologice.
   Nu pare să existe nicio diferenţă esenţială între tantrismul din zona hinduismului şi cel din zona buddhismului. Dincolo de feluritele accesorii, judecând după esenţe, tantrismul, atât cel hindus, cât şi cel buddhist, pune accent asupra principiului teologic al dualităţii din non-dualitate. Ambele şcoli susţin că realitatea ultimă non-duală posedă două aspecte în natura ei fundamentală - negativ (nivrtti) şi pozitiv (pravrtti), static şi dinamic - iar aceste două aspecte ale realităţii sunt reprezentate în hinduism de către siva şi sakti, iar în buddhism de către prajna şi upaya (sau sunyata şi karuna). S-a susţinut de asemenea, în scripturile hinduse tantrice, că principiile metafizice siva şi sakti sunt manifestate în această lume materială sub forma masculinului şi femininului; buddhismul tantric susţine de asemenea că principiile prajna şi upaya sunt concretizate în feminin şi masculin. Scopul ultim al ambelor şcoli este starea desăvârşită a unirii - unirea între cele două aspecte ale realităţii şi realizarea naturii non-duale a sinelui şi a non-sinelui. Principiul tantrismului fiind în mod fundamental acelaşi peste tot, diferenţele superficiale, oricare ar fi acestea, acoperă doar diferenţe de ton şi culoare. În vreme ce tonul şi culoarea literaturii hinduse tantrice sunt furnizate de ideile şi practicile filosofice şi religioase ale hinduşilor, cele ale literaturii buddhiste tantrice sunt furnizate de ideile şi practicile buddhiştilor.

pag. 13-14

   ...în măsura în care cuvântul tantra înseamnă o literatură esoterică de o natură religioasă şi practică.
   Este dificil de spus din ce raţiuni folosirea cuvântului tantra în acest sens limitat a devenit atât de importantă încât în limbajul comun acest termen pare să fi dobândit aproape în întregime acest sens specializat. Abordarea în cadrul prezentului studiu se limitează la această literatură tantrică specializată, ca o ştiinţă esoterică practică.
   Datorită acestei naturi practice a scripturilor tantrice, ele nu au fost niciodată subiect al discuţiei academice pure. Acestea au fost întotdeauna transmise de la maestru la discipol în cea mai tainică manieră şi s-a considerat întotdeauna un păcat de neiertat din partea unui adept (sadhaka) să lase pe cel neiniţiat să pătrundă secretul practicii (sadhana) lor.
   Un studiu critic al naturii buddhismului tantric va dezvălui faptul că nu există nicio legătură organică de orice fel între tantrism şi buddhism. Nu este o realitate faptul că buddhismul, în cursul evoluţiei oricăruia dintre aspectele sale, a dezvoltat în sânul său practicile compozite cunoscute drept tantrism; pe de altă parte, buddhismul, în fazele târzii ale Mahayanei, pare să fi "adoptat" aceste practici, care erau o dezvoltare locală şi ca atare o moştenire comună a hinduşilor şi buddhiştilor deopotrivă.
   Pe scurt, buddhismul nu le-a dezvoltat din propriile sale materiale. Am afirmat că, în calitate de ştiinţă religioasă, tantrismul are propria sa istorie independentă; asocierea lui cu buddhismul poate fi istoric explicată cu referire la spiritul toleranţei ce caracterizează buddhismul Mahayana în ansamblu. Mult mai corect ar fi să spunem că speculaţiile teologice tantrice reprezintă transformarea gradată a ideilor mahăyăniste târzii, efectuate prin asocierea diverselor practici tantrice, decât să spunem că practicile există acolo datorită speculaţiilor teologice.
   Nu pare să existe nicio diferenţă esenţială între tantrismul din zona hinduismului şi cel din zona buddhismului. Dincolo de feluritele accesorii, judecând după esenţe, tantrismul, atât cel hindus, cât şi cel buddhist, pune accent asupra principiului teologic al dualităţii din non-dualitate. Ambele şcoli susţin că realitatea ultimă non-duală posedă două aspecte în natura ei fundamentală - negativ (nivrtti) şi pozitiv (pravrtti), static şi dinamic - iar aceste două aspecte ale realităţii sunt reprezentate în hinduism de către siva şi sakti, iar în buddhism de către prajna şi upaya (sau sunyata şi karuna). S-a susţinut de asemenea, în scripturile hinduse tantrice, că principiile metafizice siva şi sakti sunt manifestate în această lume materială sub forma masculinului şi femininului; buddhismul tantric susţine de asemenea că principiile prajna şi upaya sunt concretizate în feminin şi masculin. Scopul ultim al ambelor şcoli este starea desăvârşită a unirii - unirea între cele două aspecte ale realităţii şi realizarea naturii non-duale a sinelui şi a non-sinelui. Principiul tantrismului fiind în mod fundamental acelaşi peste tot, diferenţele superficiale, oricare ar fi acestea, acoperă doar diferenţe de ton şi culoare. În vreme ce tonul şi culoarea literaturii hinduse tantrice sunt furnizate de ideile şi practicile filosofice şi religioase ale hinduşilor, cele ale literaturii buddhiste tantrice sunt furnizate de ideile şi practicile buddhiştilor.

pag. 66-67

   Padma-vajra spune, în lucrarea sa Guhya-siddhi, că înţeleptul nu trebuie să se gândească la existenţă, însă el trebuie de asemenea să se descotorosească de ideea de non-existenţă. În conceperea existenţei el trebuie să admită permanenţa lucrurilor, iar concepţia non-existenţei implică nihilismul extrem. Realitatea este lipsită deopotrivă de existenţă şi de non-existenţă, ea este nirvana fără suport purificată de toate întinările; ea este dincolo de înţelegerea chiar şi a tuturor celor ce sunt Buddha, care sunt înzestraţi cu cunoaşterea naturii vide; în ea nu există nici cel care pleacă, nici plecare, nici locul de traversat: nu există nici gânditor, nici gând, nici de gândit; ea este inexprimabilă, de nedesluşit, liberă de cel care ia şi de cel luat; ea este indescriptibilă, imaculată - este proclamată ca fiind nirvana.
   Astfel, natura ultimă non-esenţială a dharmelor este natura nirvana a acestora şi această natură nu este pur şi simplu nimic, este mai curând "ceea ce există" a lucrurilor, unitatea cosmică; este sursa primordială a tuturor dharmelor, este sămânţa tuturor entităţilor. Forma ei nu este cunoscută, este dincolo de atingerea cuvântului, este dincolo de orice sunet, parfum şi gust, este dincolo chiar şi de minte. Acest adevăr ultim este cunoaşterea, este imaculatul dharma-dhatu liber de orice fenomenalizare. Ca principiu non-dual al binelui suprem, adevărul pătrunde toate obiectele, întregul univers. El nu este nici unul, nici mai mulţi, nici nu este unul şi mai mulţi în acelaşi timp; este lipsit de valuri, nemanifestat, atotpătrunzător.
   După cum am spus, fragmentele filosofice survin mai des în conexiune cu ritualurile, ceremoniile şi practicile esoterice yogine decât în mod independent. Meditaţia asupra adevărului precede în general toate ceremoniile, ritualurile şi practicile yogine. Toate ceremoniile şi practicile sunt absolut inutile până ce nu este dobândită o perspectivă adevărată asupra naturii tuturor dharmelor prin meditaţie asupra adevărului.
   În Sadhana-mala, care este o mare colecţie de sadhana ale diferiţilor zei şi zeiţe buddhiste tantrice împreună cu toate accesoriile ritualurilor şi ceremoniilor, principiile şcolilor Sunya-vada şi Vijnana-vada sunt menţionate fugitiv în conexiune cu diversele părţi ale practicii.
   În Vajratara-sadhana este recomandată necesitatea chibzuirii asupra naturii dharmelor, a căror natură ultimă este citta; citta însăşi preia înfăţişările iluzorii ale diversităţilor dharmelor. Aşa cum în vis nu există cognoscibil în afara minţii şi totuşi mintea percepe lucruri, tot astfel este cazul cu experienţele vieţii.
   Astfel, toate dharmele sunt constituite din substanţa  conştiinţei, iar negarea absolută a celui care percepe şi a perceputului este realitatea ultimă. Cu această convingere fermă discipolul trebuie să pună capăt înfăţişărilor iluzorii ale lucrurilor şi să perceapă natura lor ultimă drept conştiinţă infinită non-duală pură, care este strălucitoare  precum cristalul pur sau precum cerul fără nori al amiezei de toamnă. Aceasta este cunoaşterea transcendentă a...

pag. 148-149

   ...nicio distincţie de castă sau înrudire; nu există nicio distincţie în mintea sa între veştmânt şi piele, giuvaer şi pleavă, parfumul camforului sau orice alt miros urât, preţuire şi calomnie, zi şi noapte, vis şi percepţie, ruinat şi supravieţuitor, plăcere şi durere, rău şi bine, infern şi paradis, merit şi nemerit.
   În Advayavajra-sarmgraha s-a spus despre principiul unirii că natura unirii dintre sunyată şi karună este incomprehensibilă; vidul şi manifestarea rămân întotdeauna în unire prin natură. S-a vorbit despre sunyată ca fiind soţia, iar despre manifestarea ei ca fiind soţul, iar relaţia dintre ei este cea a iubirii conjugale care este foarte naturală. Şi atât de inseparabili sunt ei în dragostea lor profundă încât sunyată fără soţul manifestării ar fi fost moartă, iar soţul manifestării fără sunyată ar fi suferit întotdeauna servitutea. În Sadhana-mala se spune că trupul unic al naturii ultime - ca unitate a sunyatei şi karunei - este numit cel neutru sau, adesea, yuganaddha. Această yuganaddha numită advaya este bodhicitta, este dharma-kaya.
   Concepţia privind maithuna (relaţia amoroasă conju-gală) sau kama-kala din literatura tantrică âivaită sau sakta se referă la acelaşi principiu. În Kamakalavilasa găsim principiul explicat foarte limpede. Siva (Mahesa) este iluminare pură sau gândirea abstractă strălucitoare împreună cu toate principiile activităţii dobândite în el însuşi. Sakti este principiul activităţii sau activitatea înnăscută a gândirii care conţine sămânţa lumilor viitoare. Totuşi, siva se realizează pe sine prin sakti, şi prin urmare se spune că siva este forma sau frumuseţea care trebuie reflectată în oglinda limpede a vimarsa.
   Implicarea filosofică pare să fie aceea că gândirea abstractă pură nu poate realiza propria natură dacă nu se întoarce spre sine prin propria ei activitate, iar atunci când se întoarce spre sine prin vimarsa ea devine individualitate. Astfel, la început există iluminare a gândirii pure (prakasa), apoi activitatea (vimarsa), iar prin unirea lor este produsă individualitatea (ahamkara). Principiul individualităţii este numit "substanţa sau trupul (pinda) unirii dintre Siva şi sakti". Am arătat deja că acest siva este considerat ca fiind materia albă (sita-bindu), iar sakti ca fiind materia roşie (sona-bindu), iar dacă ar fi să extindem analogia, se ajunge la aceea că, aşa cum orice producere are loc prin amestecul seminţei şi ovulului, prin unirea masculinului şi femininului, tot astfel această "individualitate" este fiul, ca să zicem aşa, produs prin unirea dintre siva şi sakti. Acest siva este kama (cel care este dezirabil), iar sakti este kala, iar unirea lor este kama-kala.
   Principiul unirii este adesea ilustrat în panteonul buddhist prin reprezentarea mai multor zei îmbrăţişându-şi consoartele sau omoloagele feminine. Domnul Suprem ca Vajra-sattva sau Vajra-dhara este adesea reprezentat ca îmbrăţişându-şi consoarta felurit numită drept Vajra-dhatvisvari, Vajra-varahi, Prajna, Prajna-paramita sau Nair-atma. Heruka din Heruka-tantra este reprezentat ca fiind cuprins de emoţie erotică şi îmbrăţişându-şi consoarta...

pag. 194-195

   ...chestiunea adoptării unui ghid adecvat, iar religiile indiene, chiar de la începutul perioadei vedice până în epoca modernă, implică invariabil un anumit fel de practică, fie ceremonială şi rituală, fie yogină; de aici şi importanţa unui guru. Gurul este foarte adesea considerat mai important decât Dumnezeu însuşi, deoarece Dumnezeu este ceva absolut fictiv pentru un om dacă el nu a fost binecuvântat de instruirea practică a unui guru, care îi dă omului capacitatea de a realiza ce anume este Dumnezeu sau realitatea ultimă.
   Tantrismul, aşa cum am văzut, pune cel mai mare accent pe aspectul practic al religiei, iar aceste practici prescrise în textele tantrice sunt foarte secrete şi complexe, existând aici posibilitatea rătăcirii atât fizice cât şi mentale la fiecare pas. Deoarece pe de o parte, aceste practici, atunci când sunt întreprinse în mod adecvat şi sistematic, vor conduce un om la cea mai înaltă elevare spirituală prin realizarea adevărului, iar pe de altă parte, ele pot conduce un om la cel mai întunecat abis al infernului, dacă acestea nu sunt foarte atent şi metodic întreprinse cu îndrumările unui guru experimentat.
   Datorită acestei dificultăţi în întreprinderea acestor practici şi datorită marilor pericole la care ele pot conduce foarte uşor, aceste practici au fost ţinute întotdeauna în cel mai mare secret şi nu există nicio cale de a le învăţa decât prin binecuvântările unui guru experimentat. Acesta este motivul pentru care găsim în cele mai multe texte tantrice capitole dedicate alegerii unui maestru spiritual bun şi unui discipol bun. Chiar şi cântecele carya şi scrierile doha se referă în permanenţă la această importanţă a gurului. Această guru-vada din India, curentă dintr-o perioadă foarte veche şi accentuată în epocile tantrice, s-a răspândit de asemenea în toate sectele religioase minore ale Indiei.
   După asigurarea unui maestru spiritual potrivit şi de asemenea a unei prajnă (femei) corespunzătoare, yoginul trebuie să se apropie de venerabilul guru şi să-l îmbuneze prin adoraţie, imnuri etc. Apoi urmează ceremonia abhişeka sau iniţierea în cult. Această abhişeka este un obicei foarte vechi al iniţierii cu rituri religioase şi ceremonii, găsindu-se de asemenea în buddhismul timpuriu în iniţierea în legământul pabbajjă şi iniţierea în upasam-padă. Chiar şi acum această ceremonie este curentă în toate şcolile buddhismului din toate ţările.
   Această abhişeka este declarată ca fiind indispensabilă pentru practica din buddhismul esoteric. Se spune că yoginul care doreşte să obţină starea de yogin fără iniţierea adecvată doar dă o lovitură cerului cu pumnii şi bea din apa unui miraj. Abhişeka din cultul secret este în general cunoscută ca vajrabhişeka. În unele texte găsim mantre pentru patru feluri de abhişeka, şi anume:
   1. kalasabhişeka (adică iniţierea prin purificare exterioară cu apa din recipient etc),
   2. guhyabhişeka (iniţiere în cultul secret),
   3. prajnabhişeka (iniţiere în desăvârşita înţelepciune) şi
   4. vajrabhişeka (adică, iniţierea în adevărul adamantin).

pag. 222-223

   Cum să definim atunci virtutea şi viciul? Se spune că tot ceea ce este făcut cu intenţia de a face bine lumii este drept sau virtuos şi tot ceea ce este făcut cu orice alt motiv este un păcat. Tot binele şi răul este creat de minte şi iarăşi prin minte sunt toate distruse. Caritatea este una dintre virtuţile morale recunoscute universal; însă simpla acţiune de a da nu produce nicio virtute dacă nu este făcută cu o minte caritabilă; virtutea acţiunii de a da depinde doar de atitudinea minţii. Este în cele din urmă stabilit aici că nu există niciun alt criteriu al virtuţii decât spiritul binevoitor; orice acţiune motivată de un astfel de spirit este morală şi orice acţiune făcută cu un spirit răutăcios este imorală.
   În capitolul al zecelea al aceleiaşi lucrări se spune că concepţiile de puritate şi impuritate sunt simple construcţii mentale. Nu există nimic ca puritate, deoarece tocmai existenţa purităţii va postula contrariul ei, impuritatea; iar dacă nu există nicio concepţie a purităţii câtuşi de puţin, nu va exista de asemenea nici o concepţie a impurităţii. Ambele concepţii sunt relative şi sunt doar simpla imaginaţie a majorităţii oamenilor.
   Din capitolul al unsprezecelea al aceleiaşi lucrări aflăm că un yogin este justificat să adopte orice femeie pentru scopul practicii sale, indiferent în ce relaţie se află aceasta cu el; întrucât toate relaţiile umane sunt lipsite la bază de orice realitate obiectivă, ele sunt simple construcţii mentale ale oamenilor obişnuiţi. Mai mult, în vârtejul fără de început al naşterii şi morţii o mamă dintr-o viaţă poate deveni fiica din altă viaţă, iar aceasta din nou la rândul ei ajunge să devină o soţie în viaţa următoare; astfel nu există nici o diferenţă fundamentală între o femeie ca mamă, ca fiică ori ca soţie, oricare dintre ele putând fi adoptată pentru scopul practicii Yoga. Acest ocean al lumii este plin de apa construcţiilor mentale, iar procesul yogin al Vajra-yanei este asemenea unei plute destinată luării oamenilor pentru a-i purta spre celălalt mal.
   Mai mult, s-a susţinut, în unele dintre texte, că yogi-nul, înainte de a intra în cercul auspicios cu scopul de a fi iniţiat în cultul secret yogin, trebuie să posede o minte antrenată şi un corp perfect purificat (sau mai curând un corp nemuritor) potrivit pentru a realiza natura ultimă vidă sau natura - sahaja a sinelui şi dharmelor. Atunci când mintea unui yogin este astfel "aşezată în cunoaşterea vacuităţii sau cunoaşterii non-duale", el nu poate avea niciun complex mental al moralităţii şi imoralităţii sau al virtuţii şi viciului. Pentru un astfel de om toate dharmele par să fie de aceeaşi natură non-duală.
   În Prajnopayaviniscaya-siddhi a lui Ananga-vajra se spune că în practicile yogine ale Vajra-yanei nu trebuie să existe nici o deliberare cu privire la ce fel de mudra va fi adoptată sau nu, deoarece prin Yoga, care conduce la realizarea naturii magice a universului, poate fi savurat în siguranţă totul. Totul avându-şi existenţa în substanţa ultimă non-duală (dharma-dhatu), nimic nu poate fi vătămător pentru Yoga; şi, prin urmare, yoginul se va bucura de orice înăuntrul inimii sale fără cea mai mică teamă sau ezitare.
   În Panca-krama s-a spus că atunci când yoginul se aşează pe sine în starea de unificare el trebuie să nu facă...

  • cartea a apărut în iunie 2012 la editura Herald, în cadrul colecţiei Tantra
  • traducător: Radu-Claudiu Canahai
  • cartea cuprinde 256 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.220 kg
  • ISBN: 978-973-111-280-0
  • cartea a fost vizualizată de 3276 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Buddhismul tantric"
(budism > tibetan, yoga > tantra)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare duminică, 25 iunie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar