Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Călătoria duminică, 23 noiembrie 2014 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Călătoria

un ghid excepţional pentru vindecarea vieţii tale şi eliberarea ta
de Brandon Bays
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Călătoria Imaginea mare preţ Eu Sunt: 18,00 lei

preţ listă: 20,00 lei

reducere:
2,00 lei (10,00%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Călătoria

În anul 1992, Brandon Bays a fost diagnosticată cu o tumoare de mărimea unei mingi de baschet, care a determinat-o să înceapă o călătorie absolut remarcabilă, ce a condus-o către revelarea propriului suflet, către eliberare şi către vindecare. Şase săptămâni si jumătate mai tarziu, ecografele au declarat-o pe Brandon perfect sănătoasă - fără medicamente şi fără vreo operaţie chirurgicală.
Procesul de autovindecare prin care a trecut Brandon a fost de o originalitate absolută, permiţându-le apoi altor mii de oameni să se elibereze de blocajele lor fizice şi emoţionale. În cartea de faţă, Brandon ne împărtăşeşte tehnicile sale unice, profund transformatoare.
CĂLĂTORIA ne permite să ajungem direct la cauza ultimă a problemelor cu care ne-am înfruntat vreme îndelungată, după care ne oferă instrumentele de care avem nevoie pentru a ne rezolva definitiv aceste probleme. Aceste tehnici incredibil de puternice conduc la rezultate uluitor de profunde şi de durabile. Durerile cronice pur şi simplu dispar. La fel şi anxietatea, depresia şi blocajele sexuale, mânia, durerea şi lipsa preţuirii de sine, dependentele şi bolile de rice fel. Prin tehnicile sale descrise într-un limbaj uşor de înţeles, fără termeni de specialitate, cartea CĂLĂTORIA îţi permite să:
- Scapi de blocaje fizice şi emoţionale care te-au marcat ani la rând;
- Îţi revelezi geniul interior;
- Îţi trăieşti viaţa ca pe o expresie a potenţialului tău suprem;
- Experimentezi fericirea nemărginită din interiorul tău;
- Devii cu adevărat liber.
Cuprinsul cărţii nu este disponibil.

pag. 17-18

   ...prin alte mijloace naturiste? Cât timp mi-aţi da atunci?" Doctoriţa a scuturat din cap, exasperată, după care mi-a spus pe un ton ferm, deşi nu lipsit de blândeţe şi uşor condescendent: "Brandon, îmi pari o persoană onestă. Eu însămi cred în medicina alternativă atunci când diagnosticul o permite, dar tumoarea ta pelviană este prea mare pentru a ne putea gândi la aşa ceva".
   Mi-a indicat nenumăratele cărţi din rafturile bibliotecii, ca şi cum acestea ar fi putut depune mărturie pentru ceea ce dorea să îmi spună, apoi a continuat: "în toate aceste cărţi, nu există nici măcar un singur caz cunoscut al vreunei femei care să îşi fi vindecat prin alte mijloace o tumoare canceroasă de dimensiunea celei pe care o ai tu. Oricât de bune ar fi intenţiile tale, nu am dreptul să te las să părăseşti acest birou. Meseria mea este salvarea vieţilor oamenilor, iar ţie nu îţi pot salva viaţa decât internându-te chiar astăzi în spital".
   "Dar dacă aţi putea să îmi acordaţi un anumit timp, cât timp aş avea la dispoziţie?" am continuat să îmi susţin eu cauza. In cele din urmă, după încă 30 de minute de negocieri intense, am ajuns la o înţelegere: dacă voi reuşi să îmi opresc hemoragia internă în următoarele două zile, aveam la dispoziţie o lună pentru a aplica orice tratament naturist doresc. In schimb, dacă simptomele se înrăutăţeau, trebuia să o sun imediat, iar dacă după o lună tumoarea nu avea să dispară complet, trebuia să mă întorc şi să îi las pe chirurgi să facă ce ştiau ei mai bine, adică să o elimine prin operaţie.
   Când am ieşit din biroul doctoriţei, am privit-o în ochii ei îngrijoraţi şi mi-am dat seama că îi păsa cu adevărat de mine. Pe de altă parte, am înţeles că nu îmi acorda nicio şansă în ceea ce priveşte procesul de autovindecare. Şi-a luat rămas bun de la mine spunându-mi pe un ton atotştiutor: "Ne vedem într-o lună". I-am simţit în voce certitudinea că operaţia chirurgicală era destinul meu.
   Cu inima bătându-mi în continuare năvalnic, am ieşit afară, în soarele californian, şi m-am simţit de parcă aş fi ieşit dintr-o închisoare. Deşi nu mi-a plăcut niciodată oraşul Los Angeles, în acea zi mi s-a părut cel mai frumos loc din lume.
   Copacii păreau să strălucească în razele soarelui, aerul era înmiresmat, iar eu mă simţeam incredibil de norocoasă că sunt în viaţă. Toate simţurile mele erau trezite şi sensibile la maxim. Viaţa mi se părea o comoară nepreţuită.
   In acea clipă s-a întâmplat ceva important. Mi s-a părut că timpul s-a oprit în loc. Orice teamă mi-a dispărut complet, făcând loc unei stări de calm profund, pe fundalul căreia am "ştiut" că am primit un apel la trezire şi că această tumoare era de fapt un dar al vieţii, că avea un mesaj important să-mi transmită şi că voi reuşi să mă vindec într-un fel sau altul.
   Dintr-odată, nu se mai punea problema dacă o să mă vindec, ci cum.
   Deşi nu ştiam încă în ce urma să constea călătoria vindecării mele, am înţeles în acel moment că acea parte a fiinţei mele care a creat tumoarea avea să-şi asume inclusiv responsabilitatea pentru vindecarea ei. Am simţit atunci o stare de inocenţă şi de încredere absolută în faptul că voi fi ghidată şi ajutată să descopăr mesajul pe care dorea să mi-l transmită această tumoare pelviană.
   Aşa a început călătoria vindecării mele.

pag. 17-18

   ...prin alte mijloace naturiste? Cât timp mi-aţi da atunci?" Doctoriţa a scuturat din cap, exasperată, după care mi-a spus pe un ton ferm, deşi nu lipsit de blândeţe şi uşor condescendent: "Brandon, îmi pari o persoană onestă. Eu însămi cred în medicina alternativă atunci când diagnosticul o permite, dar tumoarea ta pelviană este prea mare pentru a ne putea gândi la aşa ceva".
   Mi-a indicat nenumăratele cărţi din rafturile bibliotecii, ca şi cum acestea ar fi putut depune mărturie pentru ceea ce dorea să îmi spună, apoi a continuat: "în toate aceste cărţi, nu există nici măcar un singur caz cunoscut al vreunei femei care să îşi fi vindecat prin alte mijloace o tumoare canceroasă de dimensiunea celei pe care o ai tu. Oricât de bune ar fi intenţiile tale, nu am dreptul să te las să părăseşti acest birou. Meseria mea este salvarea vieţilor oamenilor, iar ţie nu îţi pot salva viaţa decât internându-te chiar astăzi în spital".
   "Dar dacă aţi putea să îmi acordaţi un anumit timp, cât timp aş avea la dispoziţie?" am continuat să îmi susţin eu cauza. In cele din urmă, după încă 30 de minute de negocieri intense, am ajuns la o înţelegere: dacă voi reuşi să îmi opresc hemoragia internă în următoarele două zile, aveam la dispoziţie o lună pentru a aplica orice tratament naturist doresc. In schimb, dacă simptomele se înrăutăţeau, trebuia să o sun imediat, iar dacă după o lună tumoarea nu avea să dispară complet, trebuia să mă întorc şi să îi las pe chirurgi să facă ce ştiau ei mai bine, adică să o elimine prin operaţie.
   Când am ieşit din biroul doctoriţei, am privit-o în ochii ei îngrijoraţi şi mi-am dat seama că îi păsa cu adevărat de mine. Pe de altă parte, am înţeles că nu îmi acorda nicio şansă în ceea ce priveşte procesul de autovindecare. Şi-a luat rămas bun de la mine spunându-mi pe un ton atotştiutor: "Ne vedem într-o lună". I-am simţit în voce certitudinea că operaţia chirurgicală era destinul meu.
   Cu inima bătându-mi în continuare năvalnic, am ieşit afară, în soarele californian, şi m-am simţit de parcă aş fi ieşit dintr-o închisoare. Deşi nu mi-a plăcut niciodată oraşul Los Angeles, în acea zi mi s-a părut cel mai frumos loc din lume.
   Copacii păreau să strălucească în razele soarelui, aerul era înmiresmat, iar eu mă simţeam incredibil de norocoasă că sunt în viaţă. Toate simţurile mele erau trezite şi sensibile la maxim. Viaţa mi se părea o comoară nepreţuită.
   In acea clipă s-a întâmplat ceva important. Mi s-a părut că timpul s-a oprit în loc. Orice teamă mi-a dispărut complet, făcând loc unei stări de calm profund, pe fundalul căreia am "ştiut" că am primit un apel la trezire şi că această tumoare era de fapt un dar al vieţii, că avea un mesaj important să-mi transmită şi că voi reuşi să mă vindec într-un fel sau altul.
   Dintr-odată, nu se mai punea problema dacă o să mă vindec, ci cum.
   Deşi nu ştiam încă în ce urma să constea călătoria vindecării mele, am înţeles în acel moment că acea parte a fiinţei mele care a creat tumoarea avea să-şi asume inclusiv responsabilitatea pentru vindecarea ei. Am simţit atunci o stare de inocenţă şi de încredere absolută în faptul că voi fi ghidată şi ajutată să descopăr mesajul pe care dorea să mi-l transmită această tumoare pelviană.
   Aşa a început călătoria vindecării mele.

pag. 37-38

   înainte de a începe şedinţa propriu-zisă, m-am rugat în sinea mea să am curajul de a mă confrunta cu emoţiile înmagazinate în interiorul tumorii. M-am deschis şi m-am abandonat complet în sinea mea, lăsându-mi conştiinţa să se dilate în acea stare de linişte care m-a însoţit tot timpul în decursul călătoriei mele de până atunci. Ştiam instinctiv că toate răspunsurile îmi veneau atunci când mă aflam în această stare de linişte interioară, şi nicidecum de la personalitatea mea, sau cu atât mai puţin de la mintea mea raţională. Dacă mintea mea gânditoare mi-ar fi putut oferi vreun răspuns, ar fi făcut-o cu siguranţă până acum. Dat fiind că nu a făcut-o, singura cale pe care mai puteam merge era aceea a încrederii în acea înţelepciune mai profundă care se ascunde în adâncurile fiinţei mele, făcându-mi inima să îmi bată, ochii să îmi strălucească şi părul să crească, în acea inteligenţă de care depinde înmulţirea celulelor mele şi care rămâne trează în timp ce eu dorm noaptea. Ştiam că trebuie să am încredere şi să mă abandonez în totalitate în faţa esenţei mele, a sinelui meu real, care a reprezentat întotdeauna adevăratul meu "cămin".
   Când Surja a început să mă maseze, am închis ochii şi am simţit că mă relaxez din ce în ce mai profund. M-am scufundat într-o stare de pace interioară şi am simţit din nou că timpul se opreşte în loc, că simţurile mele sunt pe deplin trezite, cu toate că mintea nu îmi mai funcţionează deloc, totul pe fundalul unei stări de pace care mi se părea infinită. în acel moment, m-am simţit conectată cu
întreaga realitate.
   în timp ce mă masa, Surja mi-a sugerat: "Ce-ar fi să încerci să pătrunzi cu ochii minţii în interiorul tumorii, pentru a vedea ce se întâmplă acolo?" Sugestia ei mi s-a părut evidentă şi perfect justificată. De aceea, m-am decis să o pun în practică. Când am pătruns în interiorul uterului meu, nu mi-a plăcut ce am văzut acolo. Imaginea pe care o percepeam cu ochii minţii era de-a dreptul înspăimântătoare şi m-a făcut să îmi doresc să ies de acolo. Mi-am spus în sinea mea: "Nu vreau să văd toate acestea". Din fericire, înţelepciunea mea interioară mi-a reamintit că mă aflam aici pentru un motiv foarte limpede. De aceea, m-am rugat din nou să am curajul de a privi în faţă ceea ce trebuia să privesc. Eram absolut convinsă că aveam să mă confrunt cu o realitate pe care nu o voi putea suporta.
   In timp ce mă "plimbam" în interiorul tumorii, am ajuns într-o zonă care mi s-a părut cu deosebire întunecată. Apro-piindu-mă de ea, am simţit o senzaţie puternică de teamă care emana din pereţii ţesuturilor. în mod spontan, în minte mi-a revenit o amintire a unei traume intense din copilărie. Instantaneu, mintea mea gânditoare s-a îndoit că aceasta ar fi cauza reală a tumorii. Mi-am spus în sinea mea: "Nu poate fi aceasta cauza. Cunosc totul despre această amintire şi m-am eliberat de mult de ea! Nici măcar nu a fost o problemă atât de mare... Nu are cum să fie cauza unor simptome atât de grave...", şi aşa mai departe.
   în timp ce Surja continua să mă maseze, am încercat cu sfială să îi împărtăşesc argumentele minţii mele gânditoare. Surja mi-a răspuns încurajator: "Probabil că nu întâmplător a scos înţelepciunea corpului tău la suprafaţa conştiinţei tale acea amintire. Deocamdată, eu zic să urmezi calea care ţi s-a oferit. La urma urmelor, ce ai de pierdut, chiar dacă mintea ta gânditoare se îndoieşte?"
   Ascultându-i sfatul, am continuat să contemplu acea amintire. M-am trezit că repet scena din copilărie, cadru cu cadru, dar cu o mişcare încetinită. Când mă aşteptam mai puţin, am simţit o emoţie puternică, de care uitasem demult. Aceasta era adevărata emoţie pe care am simţit-o la vremea respectivă, uitând mai târziu cât de intensă a fost. încă din copilărie mă specializasem în a-mi masca adevăratele emoţii, afişând un aer curajos şi demn.
   Lacrimile au început să îmi curgă pe obraji. Amintirea mi se părea foarte intimă şi nu doream să îi împărtăşesc foarte multe Surjei în legătură cu ea. Pe de altă parte, simţeam o mare uşurare să pot fi în sfârşit sinceră cu mine însămi, să îmi iau masca de pe faţă şi să experimentez incredibila vulnerabilitate şi neajutorare pe care le-am simţit în acea perioadă timpurie a copilăriei mele. Era prima dată când îmi permiteam să simt cu adevărat emoţiile naturale...

pag. 82-83

   ...unui abis fără fund, a unei găuri negre în care nu exista absolut nimic. Mi-am simţit corpul scăldat într-o transpiraţie rece şi inima cuprinsă de teroare. M-am gândit că dacă o să intru în acea gaură neagră, am să mor.
   Am încremenit. Dintr-o dată, am devenit rigidă şi am început să opun rezistenţă. Nu mai doream să continui, orice ar fi spus instructoarea mea. Nu doream să intru în acea hrubă care m-ar fi anihilat. Am rămas astfel, încremenită pe marginea prăpastiei, convinsă că dincolo de ea nu se ascunde decât moartea - sau cel puţin moartea acelei Brandon pe care o cunosc.
   Teroarea pe care o simţeam era copleşitoare. Lacrimile îmi curgeau abundent pe obraji şi strângeam puternic braţele fotoliului. Pur şi simplu nu eram dispusă să mă confrunt cu ceea ce se ascundea în acel vid de nepătruns.
   După o vreme, această teroare intensă m-a epuizat. Şi totuşi, am continuat să nu mă mişc (conform legământului făcut). Pe de altă parte, eram incapabilă să mă arunc în prăpastia fără fund. Practic, nu mai ştiam ce să fac!
   Şi astfel, a trecut timpul. în cele din urmă, în mintea mea a apărut întrebarea: "Ce s-ar întâmpla dacă nu aş mai putea părăsi niciodată acest loc, dacă aş fi blocată pentru totdeauna în el?" în acel moment s-a întâmplat ceva: voinţa mea a cedat şi eu m-am abandonat în totalitate. M-am aruncat în prăpastie... Am simţit că mă prăbuşesc şi am continuat astfel să cad la nesfârşit, fără să simt nici cel mai mic obstacol. în tot acest timp, conştiinţa mea a continuat să se dilate şi m-a cuprins o pace indescriptibilă.
   De data aceasta, întreaga cameră vibra la unison cu această frecvenţă a păcii. Pacea emana de pretutindeni, fiind dublată de o mare iubire. Era acea iubire care reprezintă însăşi sursa vieţii, un dans al moleculelor şi al spaţiilor dintre acestea.
   Tot ce exista în cameră părea să vibreze la unison cu această pace strălucitoare. Simultan, aveam sentimentul profund că această pace nu reprezintă o stare trecătoare şi că nu îmi este exterioară. Eu eram ea. Practic, mă prăbuşisem în propriul meu suflet. Iar acesta este nesfârşit. Mă simţeam nelimitată, eternă şi atemporală, ca şi cum aş fi inclus în mine întregul univers şi întreaga viaţă.
   Am înţeles atunci că aceasta trebuie să fie "pacea care depăşeşte puterea de înţelegere a omului", respectiv a minţii sale gânditoare. Mi-am dat seama că sunt conştiinţă pură, libertate absolută şi iubire nelimitată.
   Mi-am adus aminte de cuvintele marelui poet sufit Kabir:

   Calea iubirii nu este
   Un argument subtil.
   Poarta care conduce către ea este devastarea.
   Păsările fac cercuri mari pe cer, bucurându-se de libertatea lor.
   Cum reuşesc să zboare?
   Ele cad, şi căzând,
   Capătă aripi.


   Această iubire şi această libertate au existat dintotdeauna în mine, şi din acel moment nu m-au mai părăsit nicio clipă. Acum ştiu cine sunt. Nu este o stare trecătoare, ci însăşi esenţa mea. Acesta este singurul adevăr autentic. Asta înseamnă "Acasă". Lucrurile s-au petrecut exact aşa cum ne-a învăţat instructoarea noastră spirituală. In interiorul oricărei emoţii se află starea cea mai profundă de pace. Şi nu orice pace, ci Pacea supremă, cu P mare.
   In mod spontan, am reuşit să îmi transcend straturile emoţionale care mă limitau, împiedicându-mă să îmi cunosc adevăratul sine, sufletul meu. Aceste straturi au devenit în timp nişte văluri groase, care m-au împiedicat să mai intru în contact cu şinele meu. Eu nu am făcut altceva decât să decojesc aceste straturi succesive, până când am ajuns la miezul meu, iar acesta s-a dovedit a fi un diamant impecabil, de o perfecţiune absolută şi de o frumuseţe indescriptibilă. Am descoperit astfel în centrul fiinţei mele o strălucire pe care niciun cuvânt uman nu ar putea-o descrie vreodată.
   Experienţa mi-a reamintit de povestea pe care am relatat-o la începutul cărţii, cu singura diferenţă că de data aceasta nu a mai fost o simplă metaforă reuşită, ci o...

pag. 161-162

   Rezervă-ţi o oră în care să nu te poată întrerupe nimeni. Roagă un prieten, de preferinţă unul care a citit această carte, să se aşeze lângă tine. Dacă te simţi confortabil, închide ochii. Prietenul tău îţi va pune o întrebare simplă, iar tu trebuie să fii cât mai relaxat şi mai deschis, la fel ca un copil. Trebuie să îţi doreşti cu adevărat să afli răspunsul şi să ai încredere că acesta îţi va parveni, în cuvinte sau nu.
   La modul ideal, prietenul tău ar trebui să te asculte cu toată atenţia, ca şi cum ar asculta cuvintele lui Dumnezeu. în acest fel, el va fi plenar "prezent" în experienţa ta şi va crea astfel "spaţiul sacru" necesar pentru ca tu să îţi poţi începe procesul.
   Spre deosebire de tine, prietenul tău trebuie să stea cu ochii deschişi. El va începe prin a-ţi pune întrebarea: "Cine eşti tu?" Rămâi cu ochii închişi, ancorat în propria ta luciditate, şi lasă răspunsul să iasă la suprafaţa conştiinţei tale, fără să îl cenzurezi în niciun fel. Apoi dă-i glas cu voce tare.
   în continuare, partenerul tău îţi va spune: "Mulţumesc", după care te va întreba din nou: "Cine eşti tu?" Continuă să te relaxezi şi focalizează-ţi întreaga atenţie asupra răspunsului primit din interior. Exprimă verbal acest răspuns. Partenerul tău îţi va spune din nou mulţumesc, apoi te va întreba pentru a treia oară: "Cine eşti tu?"
   Şi aşa mai departe.
   La început, marea majoritate a oamenilor răspund numind rolurile pe care le joacă în viaţă: "Sunt profesor, mamă, om de afaceri etc." Cei care au deschiderea sinceră şi dorinţa arzătoare de a afla cine sunt cu adevărat sfârşesc însă prin a-şi revela din ce în ce mai mult şinele profund.
   Este posibil ca la un moment dat să simţi o stare de dilatare interioară atât de vastă şi o tăcere atât de mare încât să nu mai poţi răspunde nimic la întrebarea: "Cine eşti tu?" în acest caz, rămâi liniştit şi savurează-ţi experienţa.
   Chiar dacă răspunsul tău este non-verbal, partenerul trebuie să îţi mulţumească pentru el şi să te întrebe din nou: "Cine eşti tu?"
   El trebuie să continue să îţi pună această întrebare şi să aştepte răspunsul tău non-verbal până la încheierea exerciţiului, respectiv încă 15-20 de minute. La sfârşit, puteţi schimba rolurile între voi.
   Secretul acestui exerciţiu este deschiderea interioară. Trebuie să fii la fel de deschis ca un copil mic, să ai încredere în primele cuvinte care îţi trec prin minte şi să le exprimi verbal cu sinceritate, chiar în momentul în care apar, indiferent cât de ridicole ţi s-ar părea.
   Este posibil ca anumite răspunsuri să nu îşi reveleze adevărata semnificaţie decât mai târziu, chiar dacă pe moment ţi se par stupide. La unul din seminarele noastre, îmi amintesc că am trecut pe lângă un cuplu care lucra. Unul din cei doi parteneri l-a întrebat pe celălalt: "Cine eşti tu?", iar celălalt i-a răspuns: "Sunt o sondă de petrol". Primul partener a zâmbit şi i-a spus: "Mulţumesc... Cine eşti tu?"
   Nu am mai ascultat restul procesului, dar ştiu că la sfârşit, cel care a simţit că este o sondă de petrol a realizat că este inclusiv petrolul, aerul, solul şi tot restul creaţiei. Practic, întreaga viaţă trecea prin el - inclusiv sonda de petrol!
   De aceea, oricât de ciudat ţi s-ar părea răspunsul, nu îl cenzura. Lasă Sursa să îşi reveleze natura în maniera sa magică şi misterioasă. Exerciţiul este extrem de simplu, dar foarte profund. între altele, este exerciţiul meu favorit.
   Personal, oricât de ocupată aş fi, îmi rup întotdeauna câteva momente pe zi pentru a mă relaxa şi pentru a-mi pune întrebarea: "Cine sunt eu?" De cele mai multe ori, nu apuc bine să rostesc aceste cuvinte că mi se şi revelează şinele real, sub forma unei prezenţe conştiente care include totul în sine. Mă odihnesc apoi în această prezenţă infinită care îmi aduce întotdeauna lacrimi în ochi şi mă recunosc astfel pe sine.
   Nu de puţine ori, atunci când aplici această tehnică, rolul de ascultător se dovedeşte la fel de copleşitor ca şi cel care oferă răspunsurile la întrebarea. "Cine eşti tu?" De altfel, acest principiu simplu, dar foarte eficient, poate fi aplicat inclusiv în viaţa de zi cu zi. Ori de câte ori ai ceva de făcut, lasă-ţi întreaga fiinţă să se focalizeze asupra sarcinii pe care trebuie să o duci la bun sfârşit. Dacă te vei scufunda în activitatea ta, fiind în totalitate prezent în ea, tu poţi experimenta conştiinţa infinită şi eternă care apare întotdeauna atunci când mintea tace. Te vei ancora astfel...

pag. 205-206

   ...acest proces de vindecare. El a ajutat deja mii de oameni să se elibereze de multe probleme emoţionale.

         Notă importantă

   Procesul de trecere succesivă prin diferitele straturi
emoţionale nu are niciun fel de efecte negative. Singurul lucru care se poate întâmpla este ca partenerul tău să simtă nişte emoţii foarte puternice deja stocate în organismul său. Chiar dacă partenerul tău se opreşte în mijlocul procesului şi îşi deschide ochii, el nu poate păţi nimic, căci nu a făcut altceva decât să experimenteze propriile sale emoţii.
   Emoţiile în stare pură vin şi trec. Singurul lucru care le poate face să rămână stocate în organism este povestea pe care şi-o spune mintea în legătură cu ele, analizarea lor sau ascultarea dialogului mental interior care face comentarii pe marginea lor.
   Nicio emoţie nu poate dura mai mult de câteva momente dacă este lăsată în pace. Nu ai observat niciodată acest lucru la copiii mici? Acum plâng, acum râd. Ei nu simt nevoia să se cramponeze de emoţiile lor, dovedindu-şi astfel singuri cât de importante sunt acestea. După ce le simt, ei trec mai departe.
   De aceea, atunci când treci de la un nivel emoţional la următorul, conştientizează faptul că te afli într-o siguranţă perfectă, indiferent cât de puternică este emoţia pe care o simţi. Dacă nu te vei crampona de ea, aceasta va trece la fel cum a apărut.
   Unii oameni spun: "Mă tem să deschid această Cutie a Pandorei". Singura Cutie a Pandorei pe care o poţi deschide constă în ascultarea propriei tale minţi, care încearcă să te convingă să crezi povestea ei legată de emoţia respectivă. în sine, emoţiile sunt ceva natural şi sănătos. Capacitatea de a simţi face parte integrantă din fiinţa umană. Singurul lucru nenatural este analiza minţii, care inventează poveşti legate de emoţii, învinovăţind întotdeauna pe cineva.
   De aceea, porneşte de la premisa că emoţiile sunt ceva sănătos. Tot ce trebuie să faci atunci când simţi o emoţie intensă este să te opreşti, să respiri profund şi să o conştientizezi. Mai devreme sau mai târziu, ea va dispărea de la sine.

         Instrucţiuni referitoare la Călătoria Fizică

   începe prin a citi Instrucţiunile Generale şi cele
referitoare la Călătoria Emoţională. Citeşte apoi de câteva ori instrucţiunile specifice Călătoriei Fizice, pentru a te familiariza astfel cu procesul.
   Este preferabil să nu aplici Călătoria Fizică decât după aplicarea Călătoriei Emoţionale. în acest fel, vei fi trăit deja experienţa Sursei.
   Călătoria Fizică se poate derula extrem de uşor şi poate fi citită la fel ca un basm sau o meditaţie ghidată. Nu te grăbi şi nu forţa lucrurile. Ori de câte ori vezi "...", fă o pauză.
   Dacă citeşti cuvinte scrise cu majusculă, accentuează-le. De asemenea, este foarte util să respiri la unison cu partenerul tău. Atunci când îl ghidezi de-a lungul procesului, vorbeşte-i pe un ton cât mai blând şi mai liniştitor.
   Unii oameni nu au o capacitate de vizualizare foarte bună. Acest lucru nu reprezintă o problemă. Important este să simţi sau să devii conştient de ceea ce se întâmplă în interiorul corpului tău. Alţi oameni văd literalmente imagini anatomice corecte, sau doar imagini metaforice ale acestora. Unii nu văd nimic, dar simt o anumită textură sau trăiesc intuitiv sentimentul că ştiu ce se întâmplă în interiorul lor. Alţii pot auzi cuvinte care descriu acest lucru. Niciun om nu seamănă cu altul. De aceea, lasă-ţi partenerul să îşi parcurgă propria sa Călătorie unică.
   Când vei ajunge la exerciţiul Schimbării Amintirii, îi vei cere partenerului tău să îşi creeze nişte "baloane cu resurse". Se întâmplă de multe ori ca el să fie atât de scufundat în proces încât să nu îşi poată descoperi pe loc resursele emoţionale necesare. în astfel de cazuri, este bine să îi oferi...

  • cartea a apărut în octombrie 2009 la editura Adevăr Divin, în cadrul colecţiei Vindecare spirituală
  • traducător: Cristian Hanu
  • cartea cuprinde 240 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.240 kg
  • ISBN: 978-606-8080-11-6
  • cartea a fost vizualizată de 8105 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    8.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    8.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti (GLS)
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Călătoria"
carţi din acelaşi domeniu cu "Călătoria"
(orientări spirituale > transformare personală, terapii > general)
derulare
Ioan al Domnului
Ioan al Domnului
(transformare personală, general)
Vremea vindecării
Vremea vindecării
(transformare personală, general)
Puterea lunii
Puterea lunii
(occidentală, general)
Misterele şcolii zamolxiene
Misterele şcolii zamolxiene
(românească, transformare personală)
Puterea este în interiorul tău
Puterea este în interiorul tău
(transformare personală)
Codul lui Dumnezeu
Codul lui Dumnezeu
(eseuri, transformare personală)
Investigaţii revelatoare asupra câmpului conştiinţei
Investigaţii revelatoare asupra câmpului conştiinţei
(ştiinţă, transformare personală)
Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1
Amintirile unui aspirant la eternitate - vol. 1
(vedanta, transformare personală, tantra)
Vindecare spirituală şi nemurire
Vindecare spirituală şi nemurire
(transformare personală, general)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare duminică, 23 noiembrie 2014
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar