Călătorii îndepărtate

   1. VECHIUL TRAFIC LOCAL

   Dacă ar fi să subliniez ceva pentru început, ar fi faptul că sunt încă fizic în viaţă, după douăzeci şi cinci ani de explorare personală a experienţelor în afara corpului (EÎC). Puţin afectat de trecerea timpului, dar încă, mai mult sau mai puţin, funcţional.
   Au existat câteva momente când nu am fost atât de sigur. Cu toate acestea, unele dintre cele mai bune autorităţi medicale m-au asigurat că problemele fizice cu care m-am confruntat au fost simple afecţiuni de genul cauză-şi-efect, datorate traiului în cultura/civilizaţia americană, a mijlocului de secol XX. Unii adoptă o altă poziţie. Sunt încă în viaţă, ca urmare a activităţii EÎC. Alegeţi ce vreţi.
   Deci, s-ar părea că este posibil să practici "ieşirea din corp", în mod regulat - şi să supravieţuieşti. De asemenea, după ce am fost testat periodic de către experţi, pot face în continuare afirmaţia că sunt rezonabil de sănătos, într-o lume nu atât de rezonabil de sănătoasă. Există mulţi oameni care fac lucruri ciudate şi nu păţesc nimic. Cu un secol în urmă, ar fi putut fi vorba despre trecerea peste cascada Niagara, într-un butoi.
   Ce este experienţa de extracorporalizare? Pentru cei care nu s-au întâlnit cu subiectul încă, o experienţă în afara corpului (EÎC) este o stare în care te afli în afara corpului fizic, pe deplin conştient şi capabil să percepi şi să acţionezi ca şi când ai funcţiona fizic - cu câteva excepţii. Poţi să te deplasezi prin spaţiu (şi timp?) lent sau, aparent, cu o viteză ce o depăşeşte pe cea a luminii. Poţi să observi, să participi la evenimente, să iei decizii conştiente bazate pe ceea ce percepi şi faci. Poţi să te deplasezi prin materia fizică - cum ar fi pereţi, plăci de oţel, beton, pământ, oceane, aer, chiar şi radiaţii atomice - fără efort sau efect.
   Poţi să mergi într-o cameră alăturată, fără a te obosi să deschizi uşa. Poţi să-ţi vizitezi un prieten, aflat la cinci mii de kilometri distanţă. Poţi să explorezi Luna, sistemul solar şi galaxia, dacă te interesează. Sau, poţi să intri în alte sisteme de realitate, percepute doar vag şi teoretizate de către conştiinţa noastră timp/spaţiu.
   Acesta nu este un fenomen nou. Sondajele recente indică faptul că aproximativ 25% din populaţie îşi aminteşte cel puţin o astfel de experienţă. Istoria omenirii este plină de relatări de astfel de evenimente. în literatura de specialitate timpurie, experienţa era etichetată drept "proiecţie astrală". Am început prin a refuza să folosesc acest termen, întrucât avea o conotaţie ocultă şi, cu siguranţă, nu era unul ştiinţific, potrivit standardelor noastre. Charles Tart, un prieten psiholog, a popularizat termenul de "experienţă de ieşire din corp", în perioada în care am lucrat împreună, prin anii şaizeci. în ultimii douăzeci de ani, a devenit termenul generic ac¬ceptat în occident, pentru această stare specială de a fi.
   Fără nici un motiv evident, am început să "ies" din corpul meu, în toamna anului 1958. în lumina evenimentelor istorice de mai târziu, este important să declar că nu a fost vorba de droguri sau alcool. Nu am consumat niciodată droguri, iar alcool din când în când.
   Acum câţiva ani, am participat la o conferinţă, nu prea departe de fosta noastră casă din Westchester County, New York - locul primei mele ieşiri din corp. Când am ajuns în dreptul casei, am re-marcat că motivul pentru care ele s-au declanşat, îmi era încă necunoscut. Un prieten psiholog, care era cu mine în maşină, a aruncat o privire spre casă, s-a întors spre mine şi a zâmbit. "Răspunsul este simplu. Este casa. Uită-te bine la ea."

   6. SEGUE

   Nu mă deranjează să împrumut un cuvânt sau termen dintr-un context cultural şi să-1 aplic aici în mod iscusit, iar "segue" este definit ca un interludiu adecvat al melodiilor şi armoniilor muzicale, care trec de la încheierea unei compoziţii, la introducerea alteia. Termenul "adecvat" presupune o tranziţie în care tema sau starea de spirit anterioară se estompează uşor şi pregăteşte decorul pentru ceea ce urmează să vină.
   Deci, asta este segue - o trecere progresivă. Trecerea de la ceea ce am numit "trafic local", respectiv evenimente şi activităţi care se referă direct la momentul aici-acum - spaţiu foarte congestionat, motivaţii, autostrăzi şi şosele întortocheate, concepţii greşite, emoţii copleşitoare, ocoluri, reparaţii de drumuri, indicatoare confuze şi contradictorii, hărţi rutiere inexacte, momeli şi ispite atât subtile cât şi neplăcute - şi vise, idei, învăţătură, iubire...
   Spre "autostrada interstatală", unde practic toate regulile, modelele, iluziile şi restul "traficului local", cu câteva excepţii, sunt inexistente. Pentru a începe segue, iată amestecul de premise şi concluzii la care am ajuns, la jumătatea anului 1984:
   1. Toţi oamenii trăiesc, în timpul somnului, o ieşire din corp. Somnul este, pur şi simplu, un proces de defazare faţă de spaţiul-timp fizic. Pe măsură ce evenimentul are loc, diferitele etape ale somnului sunt uşor de interpretat, dacă sunt privite din această perspectivă. Astfel, somnul profund sau stare "delta" reprezintă punctul în care conştiinţa este complet detaşată de realitatea fizică, iar corpul fizic funcţionează pe o bază autonomă, cu sisteme de alertă şi alarmă preprogramată, pentru a reveni la starea de conştientă în cazul în care este necesar. Faptul că cele mai multe conştiinţe umane nu-şi amintesc - sau nu pot să-şi amintească - aceste excursii nocturne, nu este o dovadă suficientă că acest fenomen nu se produce.
   2. O formă de energie dinamică, ce urmează să fie identificată şi măsurată de civilizaţia umană, este prezentă în toate formele de viaţă organice pe bază de carbon. Această esenţă în formă organizată intră în corpul fizic înainte de naştere şi pleacă la moarte - probabil cu mai multe cunoştinţe şi cu un minim de uzură. Diferenţa dintre versiunea umană şi cea a unei vaci sau a unui vierme este doar gradul de complexitate al unei astfel de organizări.
   3. Conştiinţa dominantă din starea de veghe, pe care Omul o consideră de o importanţă primordială în schema existenţei lui, reprezintă doar o parte - şi probabil, cea mai puţin importantă - dintre diferitele forme folosite de el şi/sau aflate la dispoziţia sa. Adăugarea de alte părţi la cea dominantă, poate fi făcută în mod sistematic, deşi cu grijă, fără pericol sau distrugere. Rezultatul poate fi de o magnitudine ce trece dincolo de înţelegerea părţii dominante actuale - prin urmare, generând, cel puţin, anxietăţi şi cel mult, respingere totală.
   4. Conştiinţa umană este o manifestare a unui sistem generat în conformitate cu (2). Ca tipar vibraţional - multistratificat şi cu multe frecvenţe care interacţionează şi rezonează - răspunde şi acţionează asupra tiparelor similare din surse externe. Astfel, cheia pentru o folosire mai bună poate fi crearea şi aplicarea de vibraţii externe, la frecvenţe de rezonanţă adecvate, astfel încât să sporeşti o caracteristică specifică dorită sau necesară.
   5. Conştiinţa umană şi celelalte tipare de conştiinţă sunt, în mod inerent, non-fizice. Ca.atare, ele nu sunt dependente de spaţiu...

   CLIC!

   (Sunt într-un tunel alb strălucitor şi mă deplasez rapid. Nu, nu este un tunel, ci un tub - un tub transparent, radiant. Sunt scăldat în radiaţia care trece prin întreaga mea fiinţă, iar intensitatea şi recunoaşterea ei îmi învăluie conştiinţa şi râd cu mare bucurie. Ceva s-a schimbat, deoarece ultima dată, ei au trebuit să mă ecraneze de vibraţia sa aleatorie. Acum, pot să-o tolerez mai uşor energia în sine. Fluxul de radiaţii este bidirecţional în tub. Fluxul care trece pe lângă mine în direcţia din care vin este lin, uniform şi nediluat. Fluxul care sunt se deplasează în direcţia opusă şi pare să fie foarte diferit. Este organizat într-o formă mai complexă. Este la fel ca valul care trece pe lângă mine, dar conţine o multitudine de valuri mici imprimate în tiparul de bază. Sunt atât tiparul de bază, cât şi formele de undă mici, care merg înapoi la sursă. Mişcarea este constantă şi lentă, impulsionată de o dorinţă pe care o cunosc, dar nu o pot exprima. Simpla ei cunoaştere mă face să vibrez cu o bucurie extatică.
   (Tubul pare să se lărgească, pe măsură ce un altul i se alătură dintr-o parte, iar o altă formă de undă se contopeşte cu mine şi devenim una. O recunosc imediat pe cealaltă -- şi ea pe mine - şi este o mare emoţie de reunire, această cealaltă undă şi eu. Cum am putut să uit asta! Ne deplasăm împreună, explorând cu bucurie aventurile, experienţa şi cunoaşterea celuilalt. Tubul se lărgeşte din nou şi un alt EU se uneşte cu noi şi procesul se repetă. Formele noastre de undă sunt remarcabil de identice, iar tiparul nostru devine din ce în ce mai puternic, pe măsură ce ei intră în fază. Există diferenţe în fiecare, atunci când sunt combinate cu o altă anomalie conexă, creează o nouă şi impor¬tantă modificare a totalului care suntem.
   (Tubul se extinde din nou şi nu mă mai preocupă pereţii lui, pe măsură ce intră o alta influxul de unde. Este deosebit de emoţionant, întrucât e prima dată când o percep ca întorcându-se dintr-o călătorie complet non-umană. Totuşi întrepătrunderea a fost aproape perfectă şi am devenit mult mai mult. Acum ştiu că, undeva, o coadă fizică controlată conştient, ca o coadă de maimuţă, este utilă în mai multe feluri decât pentru echilibru şi acţionează ca o a treia mână care ţine lucruri. Poate fi un mijloc foarte eficient de comunicare, mult superior unui super limbaj al semnelor, la fel de elocvent ca şi cuvântul rostit.
   (în mod constant şi sigur, ni se alătură un EU după altul. Cu fiecare, devenim din ce în ce mai conştienţi şi ne amintim mai mult din total. Câţi nu par a fi importanţi. Cunoştinţele şi capacităţile noastre sunt atât de mari, încât nu ne obosim să ne gândim la ele. Nu e important. Noi suntem una.
   (Cu aceasta, plecăm din forma de undă fundamentală şi ne îndepărtăm de ea. Urmărim nemişcaţi, în respect unificat, pe măsură ce acţiunea se continuă dincolo de noi, într-un infinit. De asemenea, percepem cu uşurinţă unda originară constantă, ce vine dintr-un astfel de infinit şi se dizolvă în tiparul din care am venit.
   (Circulând prin fiecare dintre noi există o energie coerentă, care este creaţia noastră, ce demonstrează, în mod extraordinar, că realitatea întregului este mult mai mare decât suma părţilor. Capacitatea şi cunoaşterea noastră pare fără limită, însă ştim acum că acest lucru este valabil, doar în cadrul sistemelor energetice cu experienţa noastră. Putem crea timp la dorinţă sau la nevoie, remodelândşi modificând percepţia în sine. Putem crea materie din alte modele de energie, sau schimba structura acesteia, în orice măsură dorim - inclusiv revenirea ei la forma originală. Putem crea, îmbunătăţi, modifica, modula, sau eradica orice percepţie din câmpurile energetice ale experienţei noastre. Putem transforma orice câmp energetic de acest tip, în altul sau altele, în afară de cel care suntem noi. Nu...

   18. TRATAMENT ŞOC

   Mi-a luat câteva luni să mă adaptez la Rote despre Loosh. "Adaptarea" este un cuvânt foarte larg, pentru a descrie un ciclu complet de şoc, respingere, furie, depresie, resemnare, acceptare. Succesiunea mea semăna, în mod remarcabil, cu tiparele descoperite de alţii şi cu studiile cu privire la reacţia omului, atunci când este anunţat de o moarte apropiată, cauzată de boală sau leziuni.
   Ceva era pe moarte în mine. Realizasem de mult că Dumnezeul copilăriei mele nu exista - cel puţin, nu în forma şi substanţa imaginată de enculturaţia mea. Cu toate acestea, acceptasem în totalitate conceptul de creator şi creat - a fost suficient să mă uit în jurul meu, la ordinea elaborată şi complicată a proiectului, a simbiozei care face întregul proces să funcţioneze, la copacii care cresc direct în sus, dacă li se acordă şansa, care îmi oferă mie şi celorlalte fiinţe care respiră oxigen, ceea ce ne trebuie, în timp ce noi i-am hrănit fără să ne dăm seama, pentru o perioadă lungă de timp, cu reziduurile noastre, de care aveau nevoie ca să existe ...echilibrul întregii planete, ale cărei benzi energetice de filtrare exterioare permit exact cantitatea şi calitatea potrivită de lumină solară, atât de critică pentru dezvoltarea biologicului ...şi, desigur, lanţul trofic.
   Rote despre Loosh explica totul foarte frumos. Cel mai important, ea explica scopul, motivul, rostul tuturor lucrurilor. Acest factor îmi scăpase mult timp. Răspunsul cu Loosh era simplu şi evident. Motivul era acolo, într-un mod foarte prozaic. Produceam, într-adevăr, Ceva de Valoare. Loosh. Dacă reuşeai. în cele din urmă, să treci dincolo de barierele emoţionale implicate, devenea dificil, chiar şi atunci, să găseşti lipsuri în conceptul general. O explicaţie a totalităţii comportamentului şi istoriei umane.
   Mai rămâneau INSPEC.
   Oare erau grădinari, colectori de Loosh, sau supraveghetori? întrebarea m-a torturat şi m-a chinuit multe săptămâni, înainte de a mă hotărî, în final, să aflu, într-un fel sau altul.
   într-o anumită noapte, după ce cu greu am avut două cicluri de somn, m-am trezit brusc şi am stat liniştit în pat. Evident că frica mea de ceea ce aş putea descoperi, era mai mare decât crezusem. M-am despărţit cu dificultate de fizic, apoi m-am strecurat afară din al doilea corp, în timp ce pluteam. Am scanat pentru semnalul de localizare a INSPEC, dar nu l-am găsit. Acest lucru m-a deconcertat la început, dar eram hotărât şi temerar. Am folosit Identul INSPEC - Rote totală pe care o aveam despre ELE - m-am întins, m-am concentrat şi m-am abandonat. A existat o senzaţie rapidă, scurtă de rotire, nici o impresie că aş trece prin inele, apoi întuneric adânc şi eram nemişcat. Nimic mai mult.
   Se forma percepţia că Identul pe care-l folosisem nu era suficient. Aş fi putut să fiu la poarta teritoriului INSPEC, dar nu aveam paşaportul de intrare. Nu încercasem niciodată să mă duc la ELE, ci ELE se întâlneau întotdeauna cu mine. Nu aveam nici o percepţie cu privire la realitatea/starea lor; prin urmare, ajunsesem doar în locul întâlnirilor noastre. Dacă m-aş fi concentrat pe...
   M-a trecut o vibraţie caldă. (Foarte bine, domnule Monroe. Ai dreptate.)
   Am început, oarecum, să mă relaxez. Cel puţin ajunsesem până aici şi cel puţin ELE nu-mi spuneau "Berbec".
   (Poate ţi-ar plăcea mai mult dacă am folosi Identul prin care te ştim cel mai bine. Credem că acum eşti pregătit pentru el.)

   Anexe

   I. Experienţa în afara corpului: cele mai frecvente întrebări şi răspunsuri

   ÎNTREBARE: CUM POŢI SĂ ŞTII DACĂ NU ESTE DOAR UN MOD DE A VISA?
   Majoritatea oamenilor resping experienţa, atunci când o în-tâlnesc, considerând-o nimic altceva decât un vis intens. Cel mult, ea poate fi categorisită de unii drept ceea ce se numeşte "vis lucid", în acest caz, cel care visează este aparent conştient de ceea ce visează şi poate controla conţinutul visului său, chiar până în punctul în care poate schimba evenimentul, participanţii şi rezultatul acestuia.
   în experienţele în afara corpului (EÎC), omul este aproape conştient, după cum defineşte civilizaţia noastră această stare. Cea mai mare parte, dacă nu întreaga percepţie a senzorilor voştri fizici, este activă. Puteţi "vedea", "auzi", şi "pipăi". Cele mai slabe simţuri par a fi mirosul şi percepţia gustului. Perspectiva voastră este dintr-o poziţie în afara corpului fizic - în apropiere sau mai departe. Când vă aflaţi mai aproape, sunteţi de obicei într-un loc în care ar fi imposibil să vă "aflaţi" cu corpul vostru fizic; de exemplu, plutiţi pe tavan. în locurile mai îndepărtate, vă puteţi afla la Paris, deşi ştiţi că, din punct de vedere fizic, sunteţi la New York. Puteţi observa evenimente care au loc, dar nu le puteţi schimba sau influenţa în mod semnificativ. Ulterior, dacă doriţi, puteţi verifica autenticitatea acestor evenimente. Nu puteţi participa în mare măsură la această activitate fizică, fiindcă nu sunteţi "fizici". Caracterul extrem de real al unei astfel de experienţe o deosebeşte de un vis. Ea este la fel de "reală" ca orice experienţă din viaţa fizică.

   ÎNTREBARE: POATE ORICINE SĂ IASĂ DIN CORP?
   Anumite studii realizate în ultimii zece ani arată că aproximativ 25% dintre oamenii adulţi îşi amintesc că au avut cel puţin o EÎC spontană. Mulţi nu au conştientizat ceea ce li se întâmplase, până când nu li s-a explicat fenomenul. După cum am menţionat înainte, noi considerăm că toţi oamenii intră în starea ÎC în timpul stărilor de somn profund delta sau teta, ca într-un proces natural, de diferite intensităţi. De aceea, un pas poate fi făcut dacă începeţi prin a vă aminti tiparele EÎC pe care le urmaţi în fiecare noapte, când dormiţi. Apoi, noi credem că, după o pregătire psihologică şi/sau filozofică specială, oricine poate, cu adevărat, să intre în stări ÎC, în mod conştient.

   ÎNTREBARE: ÎŢI POATE FACE RĂU, INTRAREA DELIBERATĂ ÎN STAREA ÎC? ÎŢI POATE CAUZA MOARTEA?
   După 25 de ani de cercetări şi de explorare personală, pot spu-ne că nu există nicio dovadă care să ateste niciuna dintre aceste două posibilităţi. Nu există nicio îndoială în privinţa impactului emoţional la descoperirea realităţii din starea ÎC. Adaptarea la un nou sistem de credinţe este adesea traumatizantă şi trebuie abordată cu grijă. Se pare că nu există efecte psihologice şi pierderi de energie.

   ÎNTREBARE: DROGURILE SAU ALCOOLUL FACILITEAZĂ SAU DECLANŞEAZĂ EÎC?
   Sunt unele date care indică faptul că halucinogenele pot declanşa EÎC, în mod necontrolat. Nu a fost studiată amănunţit posibilitatea de declanşare a EÎC în urma consumului de droguri. Alcoolul ca sedativ tinde să inhibe EÎC - sau, cel puţin, amintirea aces¬teia. Se acordă un oarecare credit ideii conform căreia anestezicele nu fac nimic altceva decât să declanşeze stări profunde de EÎC - cum ar fi, de exemplu, starea de inconştienţă. La baza acestei premise stau administrarea lor experimentală, lentă, în condiţii...