Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Calea interioară marţi, 17 octombrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Calea interioară

cotidianul ca exerciţiu
de Karlfried Graf Dürckheim
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Calea interioară Imaginea mare preţ Eu Sunt: 21,00 lei

preţ listă: 24,00 lei

reducere:
3,00 lei (12,50%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Calea interioară

Trebuie aşadar ca omul să ajungă să-şi dezvolte o manieră de a fi în lume în care eul său să se păstreze, dar în acelaşi timp să devină permeabil FIINŢEI care transcende puterea de înţelegere a eului. Numai atunci va putea el să devină un om adevărat, în adevăratul sens al cuvântului, o Persoană prin care FIINŢA se manifestă în existenţă. Atingerea acestei forme de prezenţă cere un exerciţiu continuu care impune înţelegerea cotidianului ca practică spirituală. (Karlfried Graf Durckheim)
E posibil ca citind cărţile lui Durckheim să ni se "întâmple" un declic, o fulgerare în conştiinţă şi să vedem pur şi simplu pentru prima dată Realitatea, adevăratul context în care trăim. Dacă ştim ce se întâmplă atunci, toată existenţa noastră îşi poate schimba cursul. Şi îşi va găsi pentru prima dată coerenţa. Şi va însemna începutul maturităţii noastre. După aceea ne interesează tot ce a scris Durckheim... Pentru că ne dăm seama că el cunoaşte drumul, ştie direcţia, îi este foarte clară ţinta drumului, chiar dacă aceasta e de neatins la modul perfect. A fi pe această Cale este suficient, este normalul pentru om. (Viorica Juncan)
CUVÂNT ÎNAINTE ... 7

COTIDIANUL CA EXERCIŢIU ... 19
PUTEREA VINDECĂTOARE A GESTULUI PUR ... 65
ROATA METAMORFOZEI ... 93
1. Vigilenţa critică ... 95
2. A "da drumul" ... 104
3. Unirea cu fondul ... 110
4. Noua devenire (imagine esenţială şi decizie) ... 124
5. Mărturia în cotidian ... 141

pag. 20-21

   ...putem face? Ce trebuie să învăţăm în acest sens? Ce experienţe trebuie să luăm în serios şi să le asimilăm? în ce constă exerciţiul? Care sunt condiţiile reuşitei?

   Condiţiile reuşitei oricărei opere din lume sunt: o atitudine consacrată întrutotul scopului de atins, o voinţă tenace, o dezvoltare a facultăţilor adecvate, dobândirea de competenţe sigure, o eficacitate temeinică, integrarea experienţelor muncii noastre şi, în general, o adaptare echilibrată la existenţă. La capăt se obţine priceperea (Konnen) care garantează reuşita operei.
   Reuşita operei interioare este rodul unei maturităţi umane. Condiţiile acestei maturităţi sunt: demantelarea micului eu, prea orientat spre lume şi care se teme de suferinţă; intuirea, admiterea şi dezvoltarea în noi înşine a Fiinţei esenţiale înnăscute; disoluţia poziţiilor sau a structurilor rigide cât şi a obişnuinţelor care paralizează dezvoltarea; luarea în serios şi integrarea experienţelor care conduc la conştientizarea acestei Fiinţe esenţiale şi la manifestarea ei; şi dobândirea de atitudini fiabile corespunzătoare ei. In sfârşit, aşa după cum am văzut, toate acestea trebuie să fie impregnate de o fidelitate neabătută în urmarea căii interioare.
   La capătul acestei căi se obţine măiestria {Meisterschafi) interioară. Este o atitudine a omului care se menţine în totalitate într-o evoluţie niciodată terminată. Numai astfel poate omul să-şi împlinească legea şi destinul său: să devină o Persoană permeabilă FIINŢEI (prezentă în el însuşi ca Fiinţă esenţială) şi capabil să-i corespundă în lume.
   Este vorba, adică, în opera interioară, de a tinde finalmente nu la o ştiinţă utilă în lume, ci la o transformare care duce la o manieră de a fi ce corespunde FIINŢEI.
   Omul la care opera interioară se realizează, nu are şi nici nu poate altceva, nici mai mult, decât înainte, ci el a devenit altceva si mai mult: el a devenit un altul. Astfel, alături de opera terminată, şi vizibilă pentru lume, se află - imperceptibil pentru altul poate - omul metamorfozat interior. Amândouă sunt strâns legate una de cealaltă. După cum opera existenţială, pentru a fi cu adevărat valabilă, presupune o maturitate umană, tot la fel transformarea care conduce la "maturitatea" omului este condiţionată de lucrul în slujba operei în lume. Calea interioară şi opera exterioară, departe de a se opune, se completează astfel, una condiţionând-o pe cealaltă. Şi, cum, de dimineaţa până seara, suntem solicitaţi atât de Fiinţa noastră interioară cât şi de lumea ameninţătoare - şi care, totuşi, angajează responsabilitatea noastră - iată domeniul în care ambele cerinţe sunt împreună conciliate: cotidianul însuşi este câmpul exerciţiului nostru interior.

   Orice operă, în lume, este o operă reuşită în măsura în care realizează de o manieră perfectă ideea pe care o reprezintă: ceea ce ea trebuie să fie faţă de acest sens interior. Fie că este vorba de o pictură sau de un sistem filosofic, de...

pag. 20-21

   ...putem face? Ce trebuie să învăţăm în acest sens? Ce experienţe trebuie să luăm în serios şi să le asimilăm? în ce constă exerciţiul? Care sunt condiţiile reuşitei?

   Condiţiile reuşitei oricărei opere din lume sunt: o atitudine consacrată întrutotul scopului de atins, o voinţă tenace, o dezvoltare a facultăţilor adecvate, dobândirea de competenţe sigure, o eficacitate temeinică, integrarea experienţelor muncii noastre şi, în general, o adaptare echilibrată la existenţă. La capăt se obţine priceperea (Konnen) care garantează reuşita operei.
   Reuşita operei interioare este rodul unei maturităţi umane. Condiţiile acestei maturităţi sunt: demantelarea micului eu, prea orientat spre lume şi care se teme de suferinţă; intuirea, admiterea şi dezvoltarea în noi înşine a Fiinţei esenţiale înnăscute; disoluţia poziţiilor sau a structurilor rigide cât şi a obişnuinţelor care paralizează dezvoltarea; luarea în serios şi integrarea experienţelor care conduc la conştientizarea acestei Fiinţe esenţiale şi la manifestarea ei; şi dobândirea de atitudini fiabile corespunzătoare ei. In sfârşit, aşa după cum am văzut, toate acestea trebuie să fie impregnate de o fidelitate neabătută în urmarea căii interioare.
   La capătul acestei căi se obţine măiestria {Meisterschafi) interioară. Este o atitudine a omului care se menţine în totalitate într-o evoluţie niciodată terminată. Numai astfel poate omul să-şi împlinească legea şi destinul său: să devină o Persoană permeabilă FIINŢEI (prezentă în el însuşi ca Fiinţă esenţială) şi capabil să-i corespundă în lume.
   Este vorba, adică, în opera interioară, de a tinde finalmente nu la o ştiinţă utilă în lume, ci la o transformare care duce la o manieră de a fi ce corespunde FIINŢEI.
   Omul la care opera interioară se realizează, nu are şi nici nu poate altceva, nici mai mult, decât înainte, ci el a devenit altceva si mai mult: el a devenit un altul. Astfel, alături de opera terminată, şi vizibilă pentru lume, se află - imperceptibil pentru altul poate - omul metamorfozat interior. Amândouă sunt strâns legate una de cealaltă. După cum opera existenţială, pentru a fi cu adevărat valabilă, presupune o maturitate umană, tot la fel transformarea care conduce la "maturitatea" omului este condiţionată de lucrul în slujba operei în lume. Calea interioară şi opera exterioară, departe de a se opune, se completează astfel, una condiţionând-o pe cealaltă. Şi, cum, de dimineaţa până seara, suntem solicitaţi atât de Fiinţa noastră interioară cât şi de lumea ameninţătoare - şi care, totuşi, angajează responsabilitatea noastră - iată domeniul în care ambele cerinţe sunt împreună conciliate: cotidianul însuşi este câmpul exerciţiului nostru interior.

   Orice operă, în lume, este o operă reuşită în măsura în care realizează de o manieră perfectă ideea pe care o reprezintă: ceea ce ea trebuie să fie faţă de acest sens interior. Fie că este vorba de o pictură sau de un sistem filosofic, de...

pag. 84-85

   ...el, pentru că el se dezvoltă în mijlocul constrângerii lumii. De aceea el reflectă, în "forma" lui, în fiecare clipă, abaterile condiţionate de lume de la imaginea esenţială. Constituţia corporală a unui om, gesturile spontane relevante care o manifestă, exprimă omul într-un mod cert şi bine nuanţat: ştim, astfel, în ce măsură el este acolo, cum este el acolo şi dacă este acolo în conformitate cu Fiinţa sa autentică, sau nu.

   Gestul spontan este expresia cea mai directă a Persoanei. Persoana este dincolo de distincţia analitică dintre corp şi suflet. De aceea tot ceea ce este "gest" e atât de revelator. Pentru că gesturile îl exprimă pe subiectul însuşi, dincolo de dualitatea corpului şi a sufletului. In munca noastră pe Cale, modul de a ne mişca are o mare importanţă, deoarece prin mişcările noastre ne percepem, nu obiectiv, ci interior (subiectiv).
   O poziţie de "echilibru", o oscilaţie înjurai unui centru, o mişcare relaxată sau un ritm al respiraţiei percepute interior sunt cu totul altceva decât a observa, fixând în mod "obiectiv" şi constatând. In constatarea obiectivă ceea ce percepem se prezintă ca un obiect golit de semnificaţia lui esenţială.

   Dimpotrivă, pentru o conştiinţă care este "prezenţă interioară", subiect şi obiect nu reprezintă "doi". A percepe prin această "prezenţă interioară" şi "a avea ceva" în conştiinţa obiectivantă sunt două lucruri total diferite.
   Pentru cel care urmează Calea, importanţa conştiinţei interioare a corpului, ca şi a modificării "formei" lui, nu apare decât dacă corporalul este înţeles în semnificaţia lui esenţială şi anume: corporalul reprezintă altceva decât corpul fizic pe care-1 distingem analitic de suflet şi de spirit. Corpul omului nu are nimic de-a face cu cadavrul pe care-l lăsăm la moartea noastră. Corpul arată, în fiecare clipă, dacă Fiinţa autentică supra-temporală a omului poate, sau nu poate, să se exprime - în limitele condiţiilor temporale. Ideea separării corpului de suflet, care ne este atât de familiară, este produsul consideraţiilor analitice obiectivante şi se dovedeşte a fi incapabilă să sesizeze subiectul în unitatea sa vie. De fiecare dată când percepem omul ca "obiect", îl pierdem ca "subiect". Atât timp cât îl vom percepe ca pe un "lucru", şi nu ca pe un "tu", nu vom putea să-l ajutăm pe Calea care îi permite să devină "el însuşi". în acest mod nu vom mai putea, teoretic, scăpa de consecinţele fatale ale unui dualism care face din om - distingând expresia fizică şi expresia psihică - două entităţi separate din care ar fi compus. Şi astfel, avem tentaţia de a nu lua în serios fiinţa care ne stă în faţă decât în funcţie de aparenţa ei sau de eficacitatea ei în lume şi nu în funcţie de nevoile ei esenţiale. Schimbarea de gândire care trebuie să se producă în noi, în modul nostru de a considera Persoana, este mult mai dificil de realizat decât credem în mod obişnuit. Declaraţiile platonice despre unitatea corpului şi sufletului nu servesc la nimic, după cum nici consideraţiile medicale şi psihologice asupra...

pag. 134-135

   ...ei. Şi această "formă" se va realiza puţin câte puţin, pe calea interioară care nu se sfârşeşte niciodată.

   Forma de viaţă, din seria de evoluţie, care se constituie la început de tot este predominat consecinţa confruntării cu condiţiile noastre de existenţă. In confruntarea cu ele, omul încearcă să se impună, şi pe cât posibil fără suferinţă, fixându-se într-o "formă" care se va adapta şanselor, primejdiilor şi cerinţelor lumii.
   De fiecare dată când viaţa unui copil se desfăşoară în condiţiile descurajante ale unei neînţelegeri zdrobitoare sau ale unei lipse de iubire, situaţii ce îl închid în sine, el răspunde constituindu-şi o formă de adaptare ce protejează eul natural dar care, de asemenea, blochează evoluţia Fiinţei autentice individuale. Cu cât forma de adaptare se întăreşte, cu atât omul nu se mai încrede decât în posibilităţile şi în posesiunile lui, în ceea ce are, ceea ce ştie, ceea ce poate. Creşte dependenţa lui de lume şi, totodată, pericolul solitudinii şi izolării. Dacă omul redescoperă rădăcina viguroasă a Fiinţei lui autentice, el devine, prin conştientizarea forţei şi a valorii sale, din nou independent de lume, rămânând în acelaşi timp reunit cu această lume în Fiinţa lui. Căci, în forma provenită din Fiinţă, FIINŢA supra-existenţială este mereu prezentă, Ea care pătrunde şi leagă tot ceea ce există. De aceea, ceva unificator emană din omul care este acolo conform Fiinţei lui, chiar şi atunci când prezenţa lui reprezintă, pentru cei care îl întâlnesc, conştiinţa cu exigenţele ei. Căci în adâncul fiecărui om zace dorinţa şi speranţa, nu doar să fie văzut în imaginea lui cea mai bună, ci efectiv să o realizeze în afară cu toate puterile lui, oricare ar fi circumstanţele care ar putea scuza o atitudine falsă, oricare ar fi, de asemenea, exigenţele pe care le implică această acceptare şi angajare; aspiraţia la această realizare a Fiinţei rămâne mereu, în pofida a orice, mai puternică şi mai profundă decât dorinţa unei scuze pentru eşecurile noastre.

   Din momentul în care omul ia cunoştinţă de imaginea lui esenţială şi percepe apelul la realizarea sinelui, problema care se pune pentru el va fi aceea de a urma acest apel. Nu este suficient ca el să audă apelul; trebuie să sesizeze impulsul care îl sesizează prin Fiinţa lui şi să-i răspundă. Trebuie să dizolve voinţa proprie a eului al cărui centru este lumea şi, în schimb, trebuie să vegheze la ceea ce vine din "fond", să accepte şi să ia această solicitare în responsabilitatea reală a propriei sale voinţe. Este fals aşadar să se spună că omul care ascultă de Fiinţa lui autentică abdică de la libertatea şi voinţa lui.
   Dimpotrivă, numai subordonând eul existenţial exigenţelor Fiinţei esenţiale, dobândeşte omul în raport cu lumea acea libertate care este apanajul lui. Voinţa existenţială nu devine rodnică şi salvatoare decât atunci când nu mai este în slujba dorinţelor micului eu...

  • cartea a apărut în octombrie 2014 la editura Herald
  • traducător: Viorica Juncan
  • cartea cuprinde 160 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.150 kg
  • ISBN: 978-973-111-474-3
  • cartea a fost vizualizată de 1418 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Calea interioară"
carţi din acelaşi domeniu cu "Calea interioară"
(orientări spirituale > transformare personală)
derulare
Viaţa ta divină
Viaţa ta divină
(transformare personală)
Înţelepciune la minut
Înţelepciune la minut
(povestiri, transformare personală)
Magister
Magister
(roman, transformare personală)
Calm
Calm
(transformare personală)
Viaţa care ne trăieşte
Viaţa care ne trăieşte
(transformare personală)
Creativitate cuantică
Creativitate cuantică
(transformare personală)
Fluxul
Fluxul
(transformare personală)
Să stagnezi sau să evoluezi
Să stagnezi sau să evoluezi
(transformare personală)
Efectul Isaia
Efectul Isaia
(roman, transformare personală)
Calea inimii
Calea inimii
(transformare personală)
Întâlniri solare
Întâlniri solare
(transformare personală)
Modelul divin
Modelul divin
(reflecţii, transformare personală, dezvoltare personală)
Ieşirea din întuneric
Ieşirea din întuneric
(transformare personală)
Eliberarea de jocurile minţii - CD
Eliberarea de jocurile minţii - CD
(transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare marţi, 17 octombrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar