Calea lui Dao

   Un învăţăcel se adresează maestrului său: "Putem cunoaşte timpul dinaintea creaţiei?" "Da, răspunde maestrul, îl putem cunoaşte; este la fel ca timpul nostru." La aceste cuvinte învăţăcelul a răspuns: "Desigur, înţeleg."
   Totuşi, a doua zi, reveni si spuse: "Ieri v-am pus o întrebare, iar răspunsul era limpede; astăzi, nu-l mai înţeleg." Maestrul spuse: "Limpezimea ta de ieri îsi avea originea în înţelegerea directă a sensului cuvintelor, astăzi, ai pierdut înţelegerea directă spirituală, iar analiza intelectuală nu te duce nicăieri "

   Cunoştinţe energetice

   Maniera lor de abordare naturală a fiziologiei energetice i-a făcut pe înţelepţii daoişti să pună bazele a ceea ce astăzi se numeşte medicina tradiţională chineză. Deşi în ultimele două secole aceasta s-a închis în faţa bazelor spirituale, ea include numeroase idei ale acelor căutători de energie care au fost daoiştii.
   Cunoaşterea reţelelor de energie subtilă, jing luo, ca şi corelaţia dintre emoţii şi boli, stăpânirea suflurilor interioare, stabilirea de calendare bioritmice complexe sunt tot atâtea exemple de descoperiri ale daoiştilor. Farmacopeea chineză actuală care cuprinde o ştiinţă de folosire în scopuri terapeutice a peste 3000 de plante şi minerale este datoare acestor cercetări unice în lume.
   Alte domenii ale ştiinţelor ţin de această vastă acumulare de cunoştinţe:
   * feng shui (geobiologia daoistă);

   Melodiile Palatului de Jad erau alcătuite din cincizeci de bucăţi diferite, greu de retranscris din cauza notaţiei muzicale specifice epocii. Dar, aceste bucăţi muzicale maschează şi în zilele noastre unele exerciţii de respiraţie. De exemplu, stilul muzicii daoiste din regiunea Shanghai se bazează pe melopee care se dezvoltă, îşi schimbă tonul şi ritmul lăsând cântăreţului exact timpul necesar da a-şi trage suflul. Din punct de vedere simbolic, yin şi yang se exprimă prin intermediul sunetelor scoase de gong şi "peştişorul de aur". Ca şi în opera chineză, aceste sunete atrag atenţia şi stimulează trezirea.
   Un alt exemplu al acestei arte a descoperirii interioare o constituie şcoala de pictură Wumen (din dinastia Ming). Lucrările acestei şcoli caută mai curând să descrie o percepţie clară şi pură a suflurilor naturale decât o reprezentare fidelă a naturii. Trăsăturile pensulei urmează suflurile amestecând caligrafia şi contemplaţia. Această interiorizare intensă nu exclude spontaneitatea expresiei proprie daoiştilor. În fond, pictura este asemenea unei meditaţii profunde asupra naturii interioare în forma ei cea mai calmă şi mai sublimă.

   Cei opt nemuritori
   O parte din interiorul mănăstirii Norilor Albi din Beijing se remarcă prin obedienţa faţă de cei opt nemuritori (ba xian) care au urmat calea lui Dao. Această adunare surprinzătoare de nemuritori mai apare atât în opera chineză cât şi în arta sacră populară. Fiecare dintre ei este considerat a fi un înţelept care s-a desăvârşit spiritual şi a binemeritat, prin actele sale virtuoase, nemurirea conştiinţei. Tradiţia dezvăluie faptul că aceste fiinţe de lumină se arătau în mod spontan celor mai fervenţi schimnici în chiar sihăstriile lor izolate şi le expuneau...

   Iată în amănunţime practica acestei meditaţii:
   Se alege un loc liniştit, bine aerisit, dar lipsit de curenţi de aer. Pentru daoişti, încăperile vopsite în albastru pastel sau în verde deschis sunt propice meditaţiei şi realxării. începătorii se vor feri să practice meditaţia în timpul furtunilor.
   Trebuie să treacă cel puţin o jumătate de oră după o masă principală înainte de a face meditaţia. O şedinţă de o jumătate de oră constituie o medie bună; totuşi, începătorii vor putea împărţi meditaţia în două şedinţe de aproximativ cincisprezece minute. Cea mai bună perioadă pentru practicarea meditaţiei o reprezintă revărsatul zorilor, momentul răsăritului soarelui. Totuşi, daoiştii au consemnat şi alte perioade favorabile stării de linişte a energiilor: înainte de amiază, la sfârşitul după-amiezii şi seara, înainte de culcare.
   Exerciţiul poate fi efectuat în poziţie aşezată sau culcată. Puneţi-vă mâinile în poală una pe cealaltă. Ţineţi-vă spatele drept, de preferinţă fără să vă sprijiniţi de vreun spătar.
   Închideţi ochii aproape complet, fără a vă forţa pleoapele să se atingă. Astfel, o geană de lumină va mai trece pe sub pleoape. Nu priviţi această lumină, ci îndreptaţi-vă privirea spre "peretele" pleoapelor voastre.
   Nu vă concentraţi câtuşi de puţin: atenţia să nu vă fie fixată decât asupra unui singur punct: respiraţia voastră. Aceasta se cuvine să rămână absolut naturală: o observaţi fără s-o modificaţi. N-are nici o importanţă dacă este lentă sau rapidă, profundă sau superficială, plăcută sau dezagreabilă. Dificultatea va consta în a vă menţine conştiinţa acestei respiraţii naturale şi în a o aduce înapoi dacă gândurile divaghează. Staţi liniştiţi şi concentraţi şi nu permiteţi gândurilor voastre sălbatice să vă îndepărteze de ţinta voastră: respiraţia naturală. încetul cu încetul, în timpul şedinţelor, concentrarea vi se va îmbunătăţi, în concordanţă cu o impresie de destindere necunoscută până atunci: trezire şi relaxare simultane!
   În acel moment vi se va părea că vă auziţi respiraţia nu ca pe o suflare răguşită ieşită din gât pe care toţi o pot percepe, ci ca...

   Tunet, vacuitate şi munte

   Legenda spune că primul desen prin care era reprezentat wuji sau "marea vacuitate" a fost revelat unui sihastru cu numele de "Înţeleptul de la Malul Râului" care l-a gravat pe un perete stâncos din munţii sacri Huashan. Asemenea tuturor daoiştilor, acest sihastru îmbina practicarea asiduă a meditaţiei cu exerciţiile interioare.
   În mediul artelor marţiale interioare, se consideră că "Înţeleptul de la Malul Râului" este iniţiatorul stilului "şase armonii şi opt metode" (liuhe bafa) considerat drept unul dintre strămoşii boxului Taiji quan. Tot acestui călugăr prolix i se atribuie descrierea unor forme de meditaţie în postură întinsă şi a unui sistem de bioritmuri energetice. "Intrarea porţii fără nume" desemnează, potrivit opiniei filosofului Zhuangzi, originea tuturor lucrurilor, haosul luminos.
   Înţelepţii daoişti, independent de vreo năzuinţă panteistă, au luat drept suport fenomenele naturale pentru a descrie realităţile subtile ale lumii spirituale.
   Tunetul face legătura fulgerătoare între cer şi pământ, ca un mesaj al elementului yang pur care vine să lovească pământul. Este semnul activităţii Dragonului care provoacă renaşterea şi trezirea forţelor spirituale. În anumite şcoli, această energie specială a Dragonului este folosită în vindecare. Astfel, la începutul primăverii, adepţii daoişti practică meditaţia stând în picioare sub primele furtuni pentru a capta forţele vii ale elementului yang nativ. Ei înfruntă primii nori de furtună din primăvară şi absorb suflurile.
   Astfel, numeroase forme de exerciţii folosesc suportul de fenomene naturale pentru dezvoltarea potenţialului spiritual.

   * Mânia provoacă o contracţie a energie qi care afectează tendoanele (stres) şi ficatul;
   * Tristeţea şi remuşcările provoacă o pierdere de energie qi şi o oboseală cronică. Ca urmare, funcţionarea plămânilor este afectată;
   * Anxietatea şi frica pricinuiesc o coborâre a energiei qi care dăunează rinichilor;
   * Melancolia determină o stagnare a energiei qi care blochează funcţionarea liberă a splinei şi stomacului;
   * Invidia pricinuieşte o constricţie apropiată de mânie;
   * Ranchiuna blochează manifestarea energiei în regiunea inimii;
   * Bucuria nerăbdătoare şi isteria excită inima atât de mult încât o şubrezesc.
   Această scurtă enumerare ne arată totuşi că, pentru daoişti, corpul, energia şi conştiinţa sunt intim legate şi că omul poate deveni sclavul bolnav al emoţiilor sale. Atunci, de vreme ce libertatea lui devine o iluzie, cum am putea spune că simpla complezenţă în jocul emoţional este o eliberare?
   Omul este o fiinţă emoţională; resimte profund evenimentele şi se implică în mod constant şi uneori inconştient în relaţii complexe. Vrea să fie fericit, dar fericirea lui este aşezată pe o dulce iluzie. El acceptă părţile frumoase ale vieţii şi refuză cu încăpăţânare să ţină cont de momentele dificile pe care va trebui să le înfrunte. În realitate, constată că emoţiile puternice ne fac să ne pierdem echilibrul. Atunci, cum mai putem privi o emoţie ca un nor trecător? Răspunsul daoiştilor constă în a încerca şi a practica cât mai des cu putinţă. La început, acest proces pare intelectual, dar folosirea viziunii (zi) combinată cu tihna dă acestei metode o forţă naturală. Despre ea vom discuta pe larg în ultimul capitol al cărţii noastre.
   În China de astăzi, anumite metode de qigong sunt practicate în scopul provocării unei descărcări emoţionale sau violente de...