Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Calea vorbirii alese vineri, 24 martie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Calea vorbirii alese

Nahg al-balaga
de Ali Bin Abi Talib
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Calea vorbirii alese Imaginea mare preţ Eu Sunt: 32,00 lei

preţ listă: 36,00 lei

reducere:
4,00 lei (11,11%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Calea vorbirii alese

Nahg al-balaga este considerată una dintre capodoperele literaturii clasice arabe care, de aproape un mileniu, stârneşte admiraţia tuturor celor care se apleacă asupra sa. Atât originalul arab, cât şi traducerea în limbi precum persana sau urdu, au jucat un rol de seamă în cristalizarea unor genuri literare în Orientul islamic.
Această operă este o culegere constituită din 241 de predici (publicate pentru prima oară în limba română în prezenta carte), 79 de epistole şi 489 de maxime atribuite Imamului 'Ali bin Abi Talib (598, Ka'ba - 661, al-Kufa), primul imam şi'it şi cel de-al patrulea calif bine-călăuzit. în textul original, de cele mai multe ori, în titlurile şi subtitlurile adăugate de editor fiecărei predici, Imamul 'Ali bin Abi Ţalib este desemnat prin supranumele "Emirul drept-credincioşilor" (ar.: 'Amir al-mu'minin) şi "Imamul Ali", supranume păstrate şi în traducerea de faţă.
Cuprinsul cărţii nu este disponibil.

pag. 13-14

   PRIMA PREDICĂ

   în care se menţionează începutul creării cerului şi a pământului şi crearea lui Adam

   NEPUTINŢA OMULUI DE A ÎL CUNOAŞTE PE DUMNEZEU

   Slavă lui Dumnezeu a cărui proslăvire nu poate fi atinsă de vreun vorbitor, ale cărui binefaceri nu pot fi numărate de vreun socotitor şi al cărui drept nu i-L pot da cei ce se străduiesc, pe care nu îl pot ajunge cele mai ambiţioase gânduri şi nu îl pot percepe cele mai adânci înţelegeri. Descrierea Sa nu-i mărginită de vreun hotar sau de vreo proslăvire. Niciun timp nu-i este socotit, niciun răgaz stabilit. El este cel ce a făcut creaţia cu Puterea Sa, a împrăştiat vântoasele cu Milostenia Sa şi a întărit pământul mişcător cu stânci.

   RELIGIA ŞI CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU

   întâiul ţel al religiei este de a îl cunoaşte pe El, desăvârşirea cunoaşterii Lui este mărturisirea Lui, desăvârşirea mărturisirii Lui stă în a crede în Singularitatea Sa, desăvârşirea credinţei în Singularitatea Sa stă în Neîntinarea Sa, iar desăvârşirea Neîntinării Sale stă în negarea însuşirilor Sale, căci fiece însuşire este o dovadă că acesta nu este cel căruia i se atribuie, iar cel descris printr-o însuşire nu este acea însuşire. Cel ce îl descrie pe Dumnezeu - mărire Lui! - prin însuşiri, îl compară, iar cel ce îl compară, îl socoate doi, iar cel ce îl socoate doi, ajunge să admită părţi ale Lui, iar cel ce admite părţi ale Lui se înşeală asupra Lui, iar cel ce se înşeală asupra Lui, arată spre El, iar cel ce arată spre El, îi admite limite, iar cel ce îi admite limite, îl poate măsura. Oricine spune „în ce?" este El, socoate că El este cuprins înlăuntru; oricine spune „pe ce?" este El, socoate că El este în afară. El este Fiinţător, însă nu faţă de lumea întâmplată. El există, însă nu faţă de non-existenţă. El este cu fiece lucru, însă nu apropiat fizic. El este diferit de orice lucru, însă nu separat fizic. El lucrează, însă nu prin mişcări sau unelte. El vede chiar şi atunci când nimeni din creaţia Lui nu este privit. El este Unul, astfel încât nu există nimeni care să îi ţină de urât, nimeni de care să îi fie dor în absenţă.

   CĂILE CUNOAŞTERII LUI DUMNEZEU. CREAREA LUMII

   El a zidit creaţia toată, de la început, plămădind-o din nimic, fără o reflecţie prealabilă, fără să recurgă la vreo probă, fără să facă vreo mişcare, fără ca vreo grijă să îl tulbure. El a dat tuturor lucrurilor un timp al lor, a pus laolaltă schimbările lor, le-a dat imboldurile, le-a hotărât înfăţişările pe care le cunoştea înainte de a le crea, trăgându-le hotarele şi sfârşitul, ştiindu-le înclinaţiile şi urzelile.
   Pe urmă, a creat - mărire Lui! - văzduhurile şi le-a despărţit, a hotărnicit marginile şi a tăiat căi pentru vântoase. A făcut să curgă ape în valuri tumultoase, înălţătoare, unele asupra altora pe care le-a încărcat pe aripile vânturilor furtunoase şi a uraganelor năpustitoare cărora le-a poruncit să le care, le-a dat puterea de a le struni tăria şi de a le înfrâna pornirea. Vântul suflă pe dedesubt, iar pe deasupra lui apa se revarsă.
   Apoi, a creat - mărire Lui! - un vânt cu o suflare stearpă, mereu în acelaşi loc, ce bate cu tărie, răspândit până departe. I-a poruncit vântului să înalţe preaplinul apelor şi să stârnească valurile mărilor. Aşadar, el le-a bătut cum se bate untul în putinei, apoi le-a împins cu putere în văzduh, învârtejindu-le pe cele de început cu cele de sfârşit până când au prins să se reverse în dune de spumă. Atunci El - mărire Lui! - a ridicat spuma în văzduh şi a făcut din ea şapte ceruri. Pe cel mai de...

pag. 13-14

   PRIMA PREDICĂ

   în care se menţionează începutul creării cerului şi a pământului şi crearea lui Adam

   NEPUTINŢA OMULUI DE A ÎL CUNOAŞTE PE DUMNEZEU

   Slavă lui Dumnezeu a cărui proslăvire nu poate fi atinsă de vreun vorbitor, ale cărui binefaceri nu pot fi numărate de vreun socotitor şi al cărui drept nu i-L pot da cei ce se străduiesc, pe care nu îl pot ajunge cele mai ambiţioase gânduri şi nu îl pot percepe cele mai adânci înţelegeri. Descrierea Sa nu-i mărginită de vreun hotar sau de vreo proslăvire. Niciun timp nu-i este socotit, niciun răgaz stabilit. El este cel ce a făcut creaţia cu Puterea Sa, a împrăştiat vântoasele cu Milostenia Sa şi a întărit pământul mişcător cu stânci.

   RELIGIA ŞI CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU

   întâiul ţel al religiei este de a îl cunoaşte pe El, desăvârşirea cunoaşterii Lui este mărturisirea Lui, desăvârşirea mărturisirii Lui stă în a crede în Singularitatea Sa, desăvârşirea credinţei în Singularitatea Sa stă în Neîntinarea Sa, iar desăvârşirea Neîntinării Sale stă în negarea însuşirilor Sale, căci fiece însuşire este o dovadă că acesta nu este cel căruia i se atribuie, iar cel descris printr-o însuşire nu este acea însuşire. Cel ce îl descrie pe Dumnezeu - mărire Lui! - prin însuşiri, îl compară, iar cel ce îl compară, îl socoate doi, iar cel ce îl socoate doi, ajunge să admită părţi ale Lui, iar cel ce admite părţi ale Lui se înşeală asupra Lui, iar cel ce se înşeală asupra Lui, arată spre El, iar cel ce arată spre El, îi admite limite, iar cel ce îi admite limite, îl poate măsura. Oricine spune „în ce?" este El, socoate că El este cuprins înlăuntru; oricine spune „pe ce?" este El, socoate că El este în afară. El este Fiinţător, însă nu faţă de lumea întâmplată. El există, însă nu faţă de non-existenţă. El este cu fiece lucru, însă nu apropiat fizic. El este diferit de orice lucru, însă nu separat fizic. El lucrează, însă nu prin mişcări sau unelte. El vede chiar şi atunci când nimeni din creaţia Lui nu este privit. El este Unul, astfel încât nu există nimeni care să îi ţină de urât, nimeni de care să îi fie dor în absenţă.

   CĂILE CUNOAŞTERII LUI DUMNEZEU. CREAREA LUMII

   El a zidit creaţia toată, de la început, plămădind-o din nimic, fără o reflecţie prealabilă, fără să recurgă la vreo probă, fără să facă vreo mişcare, fără ca vreo grijă să îl tulbure. El a dat tuturor lucrurilor un timp al lor, a pus laolaltă schimbările lor, le-a dat imboldurile, le-a hotărât înfăţişările pe care le cunoştea înainte de a le crea, trăgându-le hotarele şi sfârşitul, ştiindu-le înclinaţiile şi urzelile.
   Pe urmă, a creat - mărire Lui! - văzduhurile şi le-a despărţit, a hotărnicit marginile şi a tăiat căi pentru vântoase. A făcut să curgă ape în valuri tumultoase, înălţătoare, unele asupra altora pe care le-a încărcat pe aripile vânturilor furtunoase şi a uraganelor năpustitoare cărora le-a poruncit să le care, le-a dat puterea de a le struni tăria şi de a le înfrâna pornirea. Vântul suflă pe dedesubt, iar pe deasupra lui apa se revarsă.
   Apoi, a creat - mărire Lui! - un vânt cu o suflare stearpă, mereu în acelaşi loc, ce bate cu tărie, răspândit până departe. I-a poruncit vântului să înalţe preaplinul apelor şi să stârnească valurile mărilor. Aşadar, el le-a bătut cum se bate untul în putinei, apoi le-a împins cu putere în văzduh, învârtejindu-le pe cele de început cu cele de sfârşit până când au prins să se reverse în dune de spumă. Atunci El - mărire Lui! - a ridicat spuma în văzduh şi a făcut din ea şapte ceruri. Pe cel mai de...

pag. 74-75

   PREDICA A 81-A

   ADEVĂRUL ÎNFRÂNĂRII


   O, voi oameni! înfrânarea are menirea de a micşora dorinţele, de a mulţumi pentru îndestulare şi de a se abţine dinaintea opreliştilor. Dacă aceasta este cu putinţă, atunci opreliştile nu ar trebui să vă înfrângă răbdarea. Dumnezeu a lăsat să se pogoare în faţa voastră iertarea, prin dovezi dezvelite, vădite şi prin cărţi tari în argument, desluşite.

   PREDICA A 82-A

   ADEVĂRUL ACESTEI LUMI


   Cum aş putea, oare, zugrăvi această lume al cărei început a fost caznă şi al cărei sfârşit va fi nimicire?
   Cele îngăduite vor fi socotite, cele oprite, pedepsite. Cel ce se socoate bogat, va fi pus la încercare, cel ce vrea să scape de sărăcie, va avea parte de mâhnire. Cel ce aleargă după ea, nu o va prinde, iar peste cel ce stă deoparte, ea va da buzna. Pe cel ce o cercetează cu privirea, ea îl face să vadă, iar pe cel ce priveşte la ea cu râvnă, ea îl va orbi.

   PREDICA A 83-A

   o predică minunată numită al-Garra (cea mai frumoasă)

   ADEVĂRUL CALITĂŢILOR LUI DUMNEZEU

   Slavă lui Dumnezeu, înălţat deasupra tuturor prin puterea Sa, apropiat tuturor prin mărinimia Sa, dăruitorul tuturor răsplăţilor şi binefacerilor, dezvăluitorul tuturor grozăviilor şi asprimilor! îl preamăresc pentru neostenita Sa milostenie şi neţărmurita Sa mărinimie.
   Eu cred în El, întâiul, Văditul. Caut îndrumare la El, Aproapele, Călăuzitorul. Caut ajutor la El, Biruitorul, Puternicul, îmi pun nădejdea în El, îndestulătorul, Ocrotitorul. Mărturisesc că Muhammad - pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa şi a urmaşilor săi! - este robul şi trimisul Său. El l-a trimis spre împlinirea poruncilor Sale, pentru înfăptuirea faptelor Sale şi vestirea prevenirii Sale.

   POVĂŢUIREA DE A FI PIOŞI

   O, voi, robi ai lui Dumnezeu, vă povăţuiesc să aveţi frică de Dumnezeu, Cel ce v-a dat pilde, Cel ce a hotărât ceasurile vieţilor voastre. El v-a dăruit veşminte şi tot El v-a pus la îndemână mijloace de trai. El v-a înconjurat cu ştiinţa Lui, şi tot El v-a prescris răsplata. El a vărsat asupra voastră o neţărmurită mărinimie şi daruri nemăsurate. El este Cel ce v-a prevenit cu dovezi cuprinzătoare şi El v-a socotit la număr. El v-a hotărât vârsta în acest locaş al încercării şi în această casă a învăţămintelor. în ea veţi fi supuşi încercărilor şi pentru ea veţi da socoteală!

   DESCRIEREA ACESTEI LUMI

   Cu siguranţă această lume este o adăpătoare murdară, cu o potecă înspre apă, noroită. Ea este plăcută la vedere, însă nimicitoare la încercare. Este o amăgire îngrozitoare, o lumină pieritoare, o umbră iute dispărătoare, un reazem încovoiat. Când cel ce prinde a-i fi dragă, cel ce se obişnuieşte cu ea începe a fi mulţumit, atunci ea se ridică, îl calcă în picioare (cu bucurie), îl prinde în capcana-i, îl face ţinta săgeţilor ei şi îi strânge grumazul în frânghia morţii, trăgându-l în mormântul strâmt şi locaşul cel înspăimântător, spre a-i arăta locul şederii sale şi răsplata faptelor sale. Aşa se petrece leat după leat. Nici moartea nu îi ţine departe şi nici cei ce supravieţuiesc nu se ţin deoparte de săvârşirea de păcate.

   MOARTEA ŞI REÎNVIEREA

   Ei sunt plini de râvnă şi se întrec, pornind în pâlcuri către ţelul cel din urmă şi întâlnirea cu moartea, până când toate cele îşi ating sfârşitul, lumea moare, iar reînvierea se...

pag. 132-133

   ...este robul şi trimisul Său - pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu fie asupra sa şi a urmaşilor săi! Aceste două mărturisiri înalţă iar rostirea şi sporesc fapta. Talerul pe care ele vor fi puse nu va fi uşor, iar talerul de pe care sunt luate nu se va îngreuna.

   POVĂŢUIREA DE A FI PIOŞI

   O, voi, robi ai lui Dumnezeu! Vă sfătuiesc să aveţi teamă de Dumnezeu, căci ea este provizie (pentru lumea cealaltă) şi în ea este oblăduirea (voastră). Proviziile vă vor duce (la destinaţia voastră), iar întoarcerea va fi izbutită. Cel mai bun, cel care poate să îi facă pe oameni să asculte l-a chemat către el, iar cel care a ascultat cel mai bine i-a dat ascultare. Aşadar, cel ce a chemat a proclamat, iar cel ce a ascultat, a dat ascultare şi a păstrat.
   O, voi, robi ai lui Dumnezeu! Cu siguranţă, teama de Dumnezeu i-a salvat pe iubitorii de Dumnezeu oprindu-i de la lucruri nelegiuite şi le-a ţinut inimile în teama de El încât nopţile le-au trecut în veghe, iar amiezile le-au petrecut în însetare. Astfel ei iau necazul drept tihnă şi setea drept prea¬plinul belşugului. Ei au considerat moartea ca fiind aproape, şi de aceea s-au zorit către fapte (bune). Ei şi-au respins plăcerile şi astfel au păstrat mereu moartea în faţa ochilor.

   CUNOAŞTEREA ACESTEI LUMI

   Apoi, lumea aceasta este tărâmul distrugerii, al mâhnirilor adânci, al schimbărilor şi al învăţămintelor. Cât despre distrugere, timpul are arcul întins (gata), săgeata sa nu dă greş, rana sa nu se vindeca; ea loveşte pe cel trăitor cu moarte, pe cel sănătos cu boală, pe cel aflat în siguranţă cu nenorocire. Ea mănâncă, însă fără saţiu şi bea, însă setea nu îi este nicicând potolită. Cât despre năpaste, omul adună tot ce nu mănâncă şi clădeşte acolo unde nu locuieşte. El pleacă apoi către Dumnezeu, fără să poarte cu sine bogăţia şi fără să îşi care zidirea şi altele asemenea.
   Vezi omul demn de milă ajungând de pizmuit, ca şi pe omul pizmuit ajungând demn de milă. Aceasta pentru că bo¬găţia s-a dus, iar nenorocirea a venit asupra sa. Cât priveşte învăţămintele sale, omul ajunge aproape de (împlinirea dorinţelor) sale atunci când (dintr-o dată) apropierea morţii le opreşte; iar atunci nici dorinţa nu se împlineşte, şi nici cel ce doreşte nu este cruţat. Slavă lui Dumnezeu!
   Cât de înşelătoare sunt plăcerile ei, cât de mult stârneşte mai mult setea potolirea setei ei, şi cât de însorită este umbra ei. Ceea ce se apropie (adică moartea) nu poate fi trimisă înapoi, cel ce pleacă nu se mai întoarce. Mărire lui Dumnezeu, cât de aproape este cel în viaţă de cel mort, căci acesta îl va întâlni în curând, şi cât de departe este cel mort de cel viu, căci acesta a rupt-o cu el.

   PUNEREA ÎN BALANŢĂ A LUMII ACESTEIA ŞI A LUMII CELEILALTE

   Nimic nu este mai rău decât răul, ca pedepsirea lui, şi nimic nu este mai bine decât binele, ca răsplata lui.
   în această lume, tot ce se aude este mai bun faţă de ceea ce se vede, în vreme ce în cealaltă lume tot ce se vede este mai bun decât ceea ce se aude. Aşadar, voi trebuie să vă mulţumiţi cu ceea ce auziţi, mai degrabă decât cu ceea ce vedeţi, ca şi cu noutăţi despre cele neştiute. Să ştiţi că ceea ce este puţin în această lume, este mult în lumea cealaltă, este mai bun decât ceea ce este mult în această lume, însă puţin în lumea cealaltă, în ce multe împrejurări puţinul este folositor, iar multul, păgubitor!
   Ceea ce v-a fost poruncit să faceţi este mai larg decât ceea ce nu aţi fost împiedicaţi să faceţi, iar ceea ce vi s-a îngăduit este mult mai mult decât ceea ce v-a fost oprit. Aşadar, aruncaţi ceea ce este puţin pentru ceea ce este mult, şi ceea ce este strâmt pentru ceea ce este larg. Dumnezeu v-a dăruit mijloacele de trai şi v-a poruncit ce să făptuiţi. Nu îi cereţi să vă dea cele necesare înainte de a împlini cele ce vi se cer.

pag. 216-217

   LĂUDAREA LUI DUMNEZEU - ÎNĂLŢARE LUI!

   Slavă lui Dumnezeu Cel la care este întoarcerea întregii făpturi şi capătul tuturor lucrurilor. îl slăvim pentru măreţia dărniciei Sale, pentru luminozitatea dovezilor Sale, pentru revărsarea harului Său şi a darurilor Sale, - slavă care este o împlinire a dreptului Său, şi o mulţumire dată Lui, o apropiere de răsplata Sa, şi o sporire a bunătăţii Sale. Noi Lui îi cerem ajutorul nădăjduind în harul Său şi dorind bunătatea Sa, încrezători în ocrotirea Sa, cunoscând darurile Sale, supuşi Lui în vorbă şi faptă. Noi credem în El cu toată nădejdea şi siguranţa, ne înclinăm în faţa Lui cu credinţă, umili dinaintea Lui cu supunere, convinşi de unicitate Sa, preamărindu-I Gloria, cerându-I ocrotirea cu dorinţă şi străduinţă.

   CĂILE CUNOAŞTERII LUI DUMNEZEU

   El - mărire Lui! - nu a fost născut aşa încât să împartă Gloria Sa cu cineva. Nici nu a dat naştere cuiva aşa încât să fie moştenit după pieire. Niciun fel de timp nu a existat înaintea Lui. Nici creştere, nici descreştere nu îl afectează. El apare minţilor prin semnele stăpânirii Sale puternice şi a hotărârilor de nezdruncinat pe care ne face să le vedem. Printre mărturiile creaţiei Sale se află facerea cerurilor care sunt susţinute fără stâlpi. Le-a chemat şi ele i-au răspuns umile, fără lene sau încetineală. Dacă nu l-ar fi recunoscut dumnezeirea şi nu I s-ar fi supus, nu le-ar fi făcut loc în preajma tronului Său, sălaşul îngerilor Săi, şi nici locul unde se înalţă cuvântul curat şi fap¬tele cele drepte ale făpturilor Sale.
   El a pus stelele pe cer ca semne întru călăuzirea călătorilor buimaci pe drumurile feluritelor ţinuturi. Bezna perdelelor nopţii cea întunecoasă nu le poate opri lumina, după cum faldurile negre ale nopţii nu pot face să dea înapoi lumina lunii când se răspândeşte pe ceruri. Mărire Celui care nu îi sunt ascunse nici întunecarea din amurg şi nici bezna adâncă a nopţii în cele mai de jos caturi ale pământului sau pe cele mai înalte piscuri ale munţilor, nici bubuitul tunetului la margine de cer şi nici străfulgerările ce se fac iute nevăzute ale norilor, nici căderea unei frunze smulsă de la locul ei de furtuni aprige ori de ploi năprasnice din cer. El ştie când cade un strop sau când stă la locul lui, când un fir de grăunte târât, după cum ştie ce putere îi este de ajuns unui ţânţar şi ce poartă o femeie în pântecele ei.

   CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU

   Slavă lui Dumnezeu Cel ce există înainte de a exista scaun, tron, cer, pământ, ginn sau om. El nu poate fi perceput cu închipuirea şi nici măsurat cu înţelegerea. Cel ce îi cere ceva nu îl abate (de la alţii), şi nici cel care ia de la El ceva nu îi pricinuieşte vreun neajuns. El nu poate fi văzut cu ochiul, şi nici nu poate fi mărginit într-un loc. Nu poate fi descris ca având tovarăşi. El nu a creat cu ajutorul mădularelor. El nu poate fi perceput prin simţuri şi nu poate fi măsurat cu oamenii.
   El este Cel care i-a vorbit limpede lui Moise şi i-a arătat marile Lui semne, fără să se folosească de membrele trupului sau de unelte, de vorbire sau de gesticulare. O, tu, cel care iei asupra ta descrierea Domnului tău, dacă eşti serios, încearcă mai întâi să îi descrii pe Gabriel, pe Mihail sau oştirile de îngeri apropiaţi (lui Dumnezeu) ce veghează înarmaţi în încăperile sfinţeniei. Minţile lor se perpelesc, căci cum ar putea să îl descrie pe Bunul Creator? Descrierile nu pot fi făcute decât lucrurilor care au forme şi părţi ce pot fi percepute şi care mor atunci când ajung la hotarul timpului. Nu este niciun dumne(zeu) în afară de El, Cel ce luminează toate întuneci¬mile cu lumina Sa, şi întunecă toate luminile cu întunecimea (morţii dată de El).

   POVAŢA DE A FI PIOŞI

   Vă povăţuiesc, o, robi ai lui Dumnezeu, să vă temeţi de Dumnezeu Cel care v-a înveşmântat cu straie frumoase şi v-a dăruit un trai din belşug. Dacă cineva ar fi putut să găsească o scară către veşnicie sau o cale de a respinge moartea, acela ar...

pag. 282-283

   PREDICA A 220-A

   CEL CE MERGE CĂTRE DUMNEZEU


   El (credinciosul) îşi ţine mintea vie şi îşi omoară toate patimile sufletului până când este învăluit de strălucire, grosolăniile devin gingaşe, lumina sa străfulgera cu tărie. Ea îi dezvăluie lui calea şi îl ajută să străbată drumul cel drept. Poartă după poartă, este condus către poarta păcii, către sălaşul unde va sta. Picioarele îi devin sigure prin tihna trupului său, prin tăria siguranţei sale, prin liniştea inimii sale pline de fapte bune, prin mulţumirea Domnului său.

   PREDICA A 221-A

   ţinută după ce Emirul drept-credincioşilor a psalmodiat versetul: „Mirajul bogăţiei vă ia în stăpânire până când la morminte veţi merge în ospeţie" (Coran, 102:1-2)

   PREVENIREA FAŢĂ DE CEI NEPĂSĂTORI

   Cât de departe este ţinta lor, cât de nepăsători sunt aceşti vizitatori, cât de grea este împlinirea gândurilor lor! Ei nu au tras învăţăminte din cele ce se pomenesc, ci le-au luat ca fiind dintr-un loc îndepărtat. Oare cu trupurile fără de viaţă ale taţilor lor se mândresc sau pe cei pieriţi îi adaugă la numărul lor? Ar vrea să dea din nou viaţă trupurilor fără de suflare şi lipsite de mişcare. Ei sunt mai îndreptăţiţi să fie o pildă decât o pricină de mândrie. Este mult mai potrivit pentru ei să fie acoperiţi de umilinţă decât suiţi în cinstire.
   Ei se uită la ei înşişi cu ochii acoperiţi de văl şi se hotărnicesc într-o adâncă necunoaştere. Dacă li se cere să vorbească despre acele curţi golite şi acele case prăduite, vor spune că au mers pe acest pământ în rătăcire, iar voi i-aţi urmat, neştiutori, întru tocmai. Voi le zdrobiţi ţeasta, ridicaţi din trupurile lor o zidire, paşteţi ceea ce au lăsat în urmă, locuiţi în casele lăsate de ei goale. Zilele care zac între ei şi voi jelesc şi bocesc asupra voastră.
   Ei sunt cei care v-au luat-o înainte către ţintă, care au ajuns înaintea voastră la locurile de adăpat. Ei au avut locuri de cinste şi de mândrie. Au fost avuţi şi mănători de la spate. Acum au străbătut drumul către adâncimile istmului unde pământul îi ia în stăpânire, mâncându-le carnea şi bându-le sângele. Zac în gropile mormintelor lor ţepeni, fără să mai crească, ascunşi, fără să mai fie de găsit. Grozăviile ce vin nu îi mai înspăimântă, împrejurările duşmănoase nu îi mai mâhnesc. Nu le mai pasă de cutremure şi nici nu mai sunt cu băgare de seamă la tunete. S-au dus şi nu mai sunt aşteptaţi. Ei sunt martori, însă nu mai pot fi de faţă. Au fost împreună, acum sunt răzleţiţi. Au fost prieteni, acum sunt despărţiţi.
   Veştile despre ei au încetat, casele lor în tăcere s-au cufundat, nu din pricina timpului îndelungat sau a locului îndepărtat, ci fiindcă au băut din pocalul (morţii) care le-a schimbat vorba în muţenie, auzul în surzenie, mişcarea în repaus. Parcă ar fi căzut într-o adâncă adormire. Chiar dacă sunt vecini nu simt nimic unii pentru alţii, chiar dacă sunt iubiţi nu se mai vizitează. Putinţa de a se cunoaşte unii de alţii a dispărut, băierile frăţiei lor s-au rupt. Fiecare dintre ei este acum singur chiar dacă se află laolaltă, sunt acum străini, chiar dacă au fost prieteni. Nu mai deosebesc noaptea de zi şi nici ziua de noapte. Noaptea sau ziua când ei au plecat devin veşnice pentru ei. Ei mărturisesc că primejdiile care erau în lumea lor de aici erau mult mai grozave decât se temeau şi văd că semnele ei erau mult mai mari decât socoteau. Ambele ţinte (raiul şi iadul) le-au fost înfăţişate pentru a le da teamă şi nădejde. Dacă ar fi putut să vorbească, ar fi amuţit de spaima de a descrie ceea ce au aflat şi au văzut cu ochii lor.

   STAREA MORŢILOR

   Chiar dacă urmele lor au fost şterse, veştile despre ei întrerupte, ochii tot au putinţa de a trage învăţăminte ca şi cum s-ar uita la ei, urechile minţii îi aud pe când ei grăiesc cu vorbe nerostite. A şadar, ei spun că frumoasele chipuri au fost nimicite,...

  • cartea a apărut în noiembrie 2012 la editura Herald, în cadrul colecţiei Princeps
  • cartea cuprinde 302 pagini în format 13x22cm şi o greutate de 0.330 kg
  • ISBN: 973-
  • cartea a fost vizualizată de 1798 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Calea vorbirii alese"
(islamism > general)
derulare
Divan
Divan
(poeme, general)
Coranul
Coranul
(general)
Peripeţiile lui Nastratin Hogea
Peripeţiile lui Nastratin Hogea
(general, povestiri)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare joi, 23 martie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar