Când iubeşti

   N-ar trebui să punem această întrebare. Pe firul natural al lucrurilor, toată lumea ar trebui să ştie ce este dragostea. Însă, de fapt, nimeni nu ştie sau foarte rar se întâmplă să mai fie câte cineva care să ştie ce este dragostea. Dragostea a devenit una dintre cele mai rare experienţe. Da, se vorbeşte despre ea. Se scriu scenarii de film şi romane de dragoste, se compun cântece de dragoste, o vei vedea la spectacolele de televiziune, o vei auzi la radio, în reviste - există o imensă industrie care să-ţi pună la dispoziţie idei despre ceea ce înseamnă dragostea. Mulţi sunt implicaţi în industria destinată să-i ajute pe oameni să înţeleagă dragostea. Însă dragostea rămâne în continuare un fenomen necunoscut. Şi ar trebui să fie unul dintre cele mai bine cunoscute fenomene.
   Este aproape ca şi cum cineva ar întreba: "Ce este hrana?" Nu ai fi surprins dacă ar veni cineva la tine şi ţi-ar pune această întrebare? Această întrebare ar fi relevantă numai dacă persoana respectivă ar fi fost privată de mâncare de la începutul începutului şi nu ar fi gustat niciodată hrana. La fel este întrebarea "Ce este dragostea?"
   Dragostea este hrana sufletului, însă ai fost privat de ea. Sufletul tău nu a primit deloc dragoste, astfel încât nu-i cunoşti gustul. Prin urmare, întrebarea este relevantă, dar este tristă. Trupul şi-a primit hrana, aşa că poate să meargă mai departe. Insă sufletul nu şi-a primit hrana, drept pentru care sufletul este mort sau nu s-a născut încă, ori se află etern pe patul de moarte.
   Când ne naştem, suntem dotaţi cu capacitatea de a iubi şi de a fi iubiţi. Oricare copil se naşte plin de dragoste şi ştie exact ce este dragostea. Nu este deloc nevoie să i se...

   ...Acesta este al doilea lucru pe care trebuie să ţi-l aminteşti.
   Iar al treilea lucru este următorul: în loc să te gândeşti cum să faci să primeşti dragoste, începe să o dai. Nu există nici un alt mijloc. Oamenii sunt mai preocupaţi cum să apuce şi să ia. Pe toţi îi interesează să primească şi se pare că nimănui nu-i face vreo plăcere să dea. Atunci când dau, oamenii o fac cu o mare reticenţă - chiar dacă dau, dau numai ca să primească la rândul lor şi au o atitudine comercială. Este un târg. Totdeauna au foarte mare grijă să primească mai mult decât dau - în felul acesta au făcut un târg bun, o afacere bună. Iar celălalt face acelaşi lucru.Dragostea nu este o afacere, aşa că încetează să ai o atitudine de om de afaceri. Altfel îţi vei irosi viaţa şi vei rata dragostea şi tot ceea ce este frumos în ea - pentru că tot ceea ce este frumos nu are nimic în comun cu afacerile. Afacerile sunt lucrul cel mai urât din lume - un rău necesar, însă existenţa nu are nimic în comun cu afacerile. Copacii înfloresc, nu este o afacere; stelele sclipesc, nu este o afacere şi nu trebuie să plăteşti nimic nimănui pentru asta şi nimeni nu cere nimic de la tine.Vine o pasăre, se aşază la uşa ta, cântă un cântec şi nu-ţi cere nici un certificat şi nici un semn de apreciere. A cântat cântecul şi apoi pleacă fericită în altă parte, fără să lase vreo urmă.Aşa creşte dragostea. Dă şi nu aştepta să vezi cât de mult poţi să iei. Da, ea vine, înmiită, dar vine natural. Vine după propria voinţă, nu este nevoie să o chemi. Când o chemi, nu vine niciodată. Când o chemi, o ucizi. Prin urmare, dă.începe să dai. La început va fi greu, deoarece întreaga ta viaţă ai fost antrenat nu să dai, ci să iei. La început va trebui să te lupţi cu propria platoşă. Musculatura ţi-a înţepenit, inima ţi-a...

   ... Când eşti gata să explorezi lumea dragostei, eşti plin de atâtea prostii despre dragoste, încât aproape că nu mai sunt speranţe să fii capabil să găseşti ceea ce este autentic şi să arunci ceea ce este fals.
   De exemplu, oricărui copil, de oriunde, i s-a spus într-o mie şi unu de feluri că dragostea este eternă: din momentul în care iubeşti un om, îl iubeşti pentru totdeauna. Dacă iubeşti un om şi mai târziu simţi că nu-l iubeşti, nu înseamnă decât că nu l-ai iubit niciodată, de la bun început. Aceasta este o idee foarte periculoasă. Îţi dă impresia unei iubiri pentru totdeauna şi în viaţă nimic nu este pentru totdeauna... florile înfloresc dimineaţa şi până seara se scutură.
   Viaţa este un flux permanent; totul se schimbă, se află în mişcare. Nimic nu este static, nimic nu este permanent. Ţi-a fost inoculată ideea unei iubiri eterne, idee care îţi va distruge viaţa. Te vei aştepta la o dragoste eternă din partea bietei femei, iar femeia se va aştepta la o dragoste eternă din partea ta. Dragostea devine secundară, durata devine principală. Iar dragostea este o floare atât de delicată, încât nu o poţi obliga să fie nemuritoare. Poţi să ai flori din plastic; asta au oamenii -căsnicii, familii, copii, rude, totul este din plastic.
   Plasticul are o proprietate foarte spirituală: este etern. Dragostea reală este la fel de nesigură pe cât este viaţa ta. Nu poţi să spui că te vei mai afla şi mâine aici. Nu poţi să spui nici măcar că te vei mai afla aici în următorul moment. Viaţa ta se află într-o continuă schimbare - de la copilărie la tinereţe, la maturitate, la bătrâneţe, la moarte, se tot schimbă.
   O dragoste adevărată se va schimba, de asemenea.
Este posibil ca, dacă eşti iluminat, dragostea ta să treacă de legile obişnuite ale vieţii. Nu este nici schimbătoare, nici pentru totdeauna, pur şi simplu este. Nu mai este o chestiune care să ţină de felul în care iubeşti - ai devenit însăşi iubire, astfel încât orice faci este iubire. Nu spun că faci în mod special ceva care este dragoste - indiferent ce faci, dragostea ta izvorăşte. Însă până la iluminare, dragostea ta va fi la fel ca toate celelalte lucruri; se va schimba.
   Dacă înţelegi că se va schimba, că din când în când este posibil ca partenerul tău să fie interesat de o altă persoană şi că trebuie să fii înţelegător, iubitor, că trebuie să-ţi pese şi să-i dai voie să facă aşa cum simte fiinţa lui... este o ocazie să-i dovedeşti partenerului tău că îl iubeşti. ÎI iubeşti - chiar dacă el va iubi pe altcineva, faptul este irelevant. Cu înţelegere, este posibil ca dragostea ta să devină o relaţie pentru o viaţă, dar reţine că nu va fi pentru totdeauna. Îşi va avea suişurile şi coborâşurile ei, va suferi schimbări.
   Este atât de simplu de înţeles. Când aţi început să iubiţi eraţi prea tineri, lipsiţi de experienţă; cum ar putea dragostea să rămână la fel când ai devenit o persoană matură? Şi dragostea ta va atinge o anumită maturitate. Iar când vei îmbătrâni, dragostea va avea un parfum diferit. Dragostea va continua să se schimbe şi din când în când dragostea va avea nevoie de o posibilitate de a se schimba. într-o societate sănătoasă, va fi posibil să te foloseşti de această oportunitate şi totuşi să nu rupi relaţia cu cineva.
   Dar este posibil şi să fie nevoie să schimbi mai mulţi parteneri pe parcursul vieţii. Nu este nimic rău în asta. De fapt, schimbându-ţi partenerul de mai multe ori în viaţă, te vei îmbogăţi şi, dacă toată lumea ar asculta ce îţi spun ţie despre dragoste, întreaga lume ar fi mai bogată.
   Însă orice posibilitate a fost distrusă de o idee greşită, În momentul în care partenerul tău se uită la altcineva -doar se uită, ochii lui mărturisindu-i atracţia, ţi-ai şi pierdut controlul. Trebuie să înţelegi că, dacă bărbatul nu mai este...

   Mai întâi, soţul încearcă să-şi ia în stăpânire soţia şi, din momentul în care a luat-o în stăpânire, îşi pierde interesul. Există o logică ascunsă în toate acestea: interesul său era să ia în stăpânire; acum, după ce a terminat cu asta, ar vrea să încerce cu o altă femeie, astfel încât să pornească într-o nouă acţiune de înstăpânire.
   Fereşte-te de aceste două atitudini. Altfel vei avea de suferit, deoarece persoana pe care intenţionezi să pui stăpânire în mod sigur se va revolta într-un mod sau altul, în mod sigur îţi va sabota trucurile, strategiile, deoarece toţi iubesc libertatea mai mult decât orice altceva. Până şi dragostea este de o importanţă secundară în comparaţie cu libertatea; libertatea este cea mai importantă valoare. Dragostea poate să fie sacrificată pentru libertate, însă libertatea nu poate să fie sacrificată pentru dragoste. Iar noi exact asta facem de secole, ne sacrificăm libertatea pentru dragoste. După aceea apare un antagonism, un conflict şi sunt folosite toate ocaziile pentru a-l răni pe celălalt.
   În forma ei cea mai pură, dragostea înseamnă împărtăşirea bucuriei. Nu cere nimic în schimb, nu aşteaptă nimic; şi atunci cum poţi să suferi? Când nu te aştepţi la nimic, nu există posibilitatea de a suferi. In schimb, orice vine este binevenit şi, dacă nu vine nimic, este bine şi aşa. Bucuria ta a fost aceea de a da, nu de a primi. Mai mult, poţi să iubeşti la mii de kilometri distanţă; nici măcar nu este nevoie să fii prezent fizic.
   Dragostea este un fenomen fizic; plăcerea carnală este fizică. Ego-ul este psihologic; dragostea este spirituală. Alfabetul dragostei este acela pe care va trebui să-l înveţi. Va trebui să începi cu începutul, de la zero; altfel vei avea de suferit de fiecare dată. Şi reaminteşte-ţi, cu excepţia ta, nimeni altcineva nu este răspunzător. Numai tu poţi să te ajuţi.
   Cum ar putea altcineva să te ajute? Nimeni altcineva nu-ţi poate distruge ego-ul. Dacă te cramponezi de el, nimeni nu-l poate distruge; dacă ai investit în el, nimeni nu-l poate distruge. Eu nu pot decât să-ţi împărtăşesc din cunoaşterea mea. Buddha nu poate decât să arate calea; apoi trebuie să porneşti singur, tu trebuie să urmezi calea. Nu poate nimeni să te conducă ţinându-te de mână.
   Asta ai vrea: ai vrea să joci jocul de-a dependenţa. Şi, aminteşte-ţi, persoana care joacă jocul de-a dependenţa se va răzbuna. Curând, va dori ca şi celălalt să fie dependent de ea, sub o formă sau alta. Dacă soţia este dependentă de soţ din punctul de vedere al banilor, va încerca la rândul ei să îl facă dependent de ea pentru alte lucruri. Este un aranjament reciproc. Ambii ajung schilozi, ambii devin paralizaţi; nu pot să existe unul fără celălalt. Până şi ideea că soţul poate să fie fericit fără ea o face să se simtă rănită, faptul că a râs de ea cu prietenii, la club, o face să se simtă rănită. Nu o interesează fericirea lui; de fapt, nu-i vine să creadă: "Cum a îndrăznit să fie fericit fără mine? Trebuie să depindă de mine!"
   Soţul nu se simte bine că soţia râde cu altcineva, că se simte bine, că e veselă. Vrea ca veselia ei să se afle în posesia lui totală; este proprietatea lui. Persoana dependentă te va face şi pe tine dependent.
   Frica nu este niciodată dragoste, iar dragostea nu este niciodată frică. Dragostea nu are nimic de pierdut. De ce s-ar teme dragostea? Dragostea numai dă. Nu este o chestiune de tranzacţie comercială, prin urmare, nu se pune problema de câştig sau de pierdere. Dragostei îi place să dea, la fel cum unei flori îi place să-şi emane parfumul. De ce s-ar teme? De ce te-ai teme tu?
   Aminteşte-ţi, frica şi dragostea nu exista niciodată laolaltă; nu pot. Coexistenţa nu este posibilă. Frica este opusul dragostei.

   ...Însă orgasmul ei are un mod total diferit de a se produce. Sexualitatea bărbatului este locală, asemenea unei anestezii locale. Corpul femeii este sexual de la un capăt până la celălalt şi, dacă nu-i începe tot corpul să tremure de plăcere, fiecare celulă din ea fiind învăluită în această plăcere, nu poate să aibă o explozie orgasmică.
   Prin urmare, nu numai în cazul tău bărbatul este plictisitor, aşa stau lucrurile pentru nouăzeci şi nouă la sută dintre femeile din lume. Întreaga situaţie trebuie să fie schimbată. Femeia nu trebuie să fie sub bărbat. În primul rând, este urât - bărbatul are un corp mai puternic, femeia este mai fragilă. Ea ar trebui să stea deasupra bărbatului, nu bărbatul deasupra femeii.
   În al doilea rând, bărbatul ar trebui să rămână nemişcat, inactiv, astfel încât orgasmul său să nu ia sfârşit în două minute. Dacă rămâi nemişcat şi o laşi pe femeie să se mişte pe pieptul tău, îi prilejuieşti un exerciţiu foarte bun, care o va aduce la o explozie de energie orgasmică. Corpul ei are nevoie de timp pentru a se încălzi, iar, dacă eşti prea activ, acest timp nu va exista. Vă întâlniţi, dar întâlnirea nu este a frumuseţii, a dragostei, ci doar utilitară.
   Încearcă cu prietena ta ce îţi spun. Fii tu partenerul inactiv şi las-o pe ea să fie partenerul activ. Dă-i voie să fie neinhibată. Nu trebuie să se poarte ca o doamnă, trebuie să se poarte ca o femeie autentică. "Doamna" este creată de bărbat; femeia este creată de existenţă. Şi trebuie să umpli spaţiile dintre orgasmele ei. Spaţiul nu poate să fie umplut decât într-un singur fel şi anume tu rămânând inactiv, liniştit şi bucurându-te de frenezia care o cuprinde pe ea. Iar ea va avea orgasme multiple. Trebuie să închei jocul cu propriul orgasm, nu trebuie să-l începi.
   Apoi, prietena ta nu-ţi va mai spune că eşti puţin cam plictisitor. Vei fi un bărbat cu adevărat interesant, minunat, care se poartă ca un domn! Şi ţine-ţi ochii închişi, astfel încât ea să nu fie inhibată de privirea ta. În felul acesta, ea poate să facă orice - să-şi mişte mâinile, corpul, să murmure, să geamă, să ţipe... ţie nu-ţi este permis să fii viu, pur şi simplu rămâi nemişcat. După aceea va fi înnebunită după tine! În acest moment probabil că te porţi prosteşte, cum o fac majoritatea bărbaţilor din lume.
   Prietena ta îţi dă un sfat bun, iar tu, în prostia ta, crezi că te condamnă. Când îţi spune: "Eşti dependent, eşti o victimă", îmi pot da seama chiar şi din întrebarea ta că are dreptate. Eşti o victimă, exact la fel cum toate fiinţele omeneşti sunt victime - o victimă a unor ideologii stupide, care au creat sentimente ciudate de vinovăţie şi care nu-ti permit să fii creativ. Cu toate că poate faci dragoste, ştii că faci un păcat şi că iadul nu e departe.
   Fă astfel încât atunci când faci dragoste să fie un proces de meditaţie. Trebuie să fii prezent cu întreaga ta fiinţă, revărsându-te asupra femeii pe care o iubeşti. Femeia trebuie să fie prezentă, răsfrângând întreaga ei frumuseţe şi graţie asupra iubitului ei. Apoi nu vei mai fi o victimă, altfel eşti, deoarece dragostea nu este acceptată de aşa-zisa, prosteasca ta religie, ca fiind o experienţă veselă. Religiile o condamnă. Unele dintre ele au impus chiar o condiţie în această privinţă, în sensul că, dacă nu părăseşti femeia, nu vei cunoaşte niciodată adevărul. Iar această condiţionare durează de atât de multă vreme, încât aproape că a devenit un adevăr, cu toate că este o minciună absolută.
   Eşti o victimă a tradiţiilor şi cu certitudine eşti dependent. Citindu-ţi întrebarea mai departe vei vedea în ce fel eşti dependent - dependent de o prietenă care îţi spune că eşti plictisitor, nu prea atractiv şi o victimă.

   Există oameni care încearcă să iubească, deoarece de la bun început mama îi spune copilului: "Trebuie să mă iubeşti pentru că sunt mama ta." Prin aceasta, ea face din dragoste tot un silogism logic - "pentru că sunt mama ta." Nu permite dragostei să crească singură, trebuie să fie forţată.
   Tatăl spune: "Iubeşte-mă, sunt tatăl tău." Iar copilul este atât de neajutorat, încât tot ceea ce poate să facă este să se prefacă. Ce altceva ar putea să facă? Poate să zâmbească, poate să dea o sărutare şi ştie că este doar o prefăcătorie - nu este serios, este o prefăcătorie. Nu este serios. Dar pentru că eşti tăticul lui, pentru că eşti mămica lui, pentru că eşti una, pentru că eşti alta... Îţi strică una dintre cele mai preţioase experienţe de viaţă.
   Iar soţiile le spun soţilor lor: "Trebuie să mă iubeşti, sunt soţia ta." Ciudat. Soţii spun: "Trebuie să mă iubeşti. Sunt soţul tău, este dreptul meu din naştere." Dragostea nu poate să fie cerută. Dacă vine la tine, fii recunoscător; dacă nu vine, aşteaptă. Chiar şi în aşteptarea ta, nu trebuie să fie lamentare, deoarece nu ai nici un drept. Dragostea nu constituie dreptul nimănui, nici o constituţie nu-ţi poate da dreptul de a trăi experienţa dragostei. Insă toate distrug totul - apoi soţiile surâd, soţii îmbrăţişează...
   Unul dintre cei mai celebri autori americani, Dale Carnegie, scria că oricare soţ ar trebui să-i spună soţiei sale de cel puţin trei ori pe zi: "Te iubesc, draga mea." Eşti nebun? Dar el vorbeşte serios şi funcţionează; şi mulţi oameni, milioane de oameni, sunt adepţi practicanţi ai lui Carnegie. "Când vii acasă, adu îngheţată, flori, trandafiri, pentru a arăta că o iubeşti pe soţia ta" - ca şi cum dragostea trebuie să fie dovedită, demonstrată - din punct de vedere material, pragmatic, lingvistic, verbalizată în mod repetat, astfel încât nimeni să nu uite de ea. Iar dacă nu-i spui soţiei tale timp de câteva zile "Te iubesc", ea va număra câte zile au trecut şi va deveni din ce în ce mai suspicioasă că în mod sigur îi spui lucrul acesta unei alte persoane, deoarece ei i-a fost suspendată cota. Dragostea este o cantitate. "Dacă nu-mi mai aduce îngheţată, îngheţata aceea trebuie că ajunge în altă parte, iar acest lucru nu poate să fie tolerat."
   Am creat o societate care crede exclusiv în "acţiuni", în vreme ce partea spirituală a fiinţei noastre rămâne înfometată - pentru că are nevoie de un lucru care nu se poate realiza, ci doar se petrece. Nu este vorba despre faptul că reuşeşti să spui "Te iubesc", ci şi de faptul că brusc te trezeşti spunând că iubeşti. Tu însuţi eşti surprins de ceea ce spui. Nu ai exersat mai înainte în minte şi nici nu ai repetat mai apoi, nu; este ceva spontan.
   Şi, de fapt, adevăratele momente de dragoste rămân lipsite de cuvinte. Când într-adevăr simţi că eşti îndrăgostit, însăşi acest sentiment creează în jurul tău o anumită iradiere care spune tot ceea ce tu nu poţi să spui, tot ceea ce nu se poate spune vreodată.
    Dar în schimb reuşim totul, transformăm totul într-o "acţiune" - iar rezultatul final este acela că, încetul cu încetul, ipocrizia devine caracteristica noastră. Uităm complet că este ipocrizie. Iar în minte, în fiinţa unei persoane care este ipocrită, tot ceea ce aparţine lumii non-acţiunii este imposibil. Poţi să continui să faci din ce în ce mai mult; vei deveni aproape un robot.
   Prin urmare, de oricâte ori trăieşti brusc experienţa acţiunii, primeşte-o ca pe un dar din partea existenţei - şi fă din acest moment vestitorul unui nou stil de viaţă. Îngăduie câteva momente din cele douăzeci şi patru de ore, în care să nu faci nimic, doar laşi existenţa să facă ceva pentru tine. Şi vor începe să ţi se deschidă ferestrele - ferestre care te vor lega de universalitate, de nemurire.