NOU! Expediem gratuit prin curier rapid, în orice localitate din ţară, coletele cu valoare mai mare de 250 lei. Mai multe informaţii pe pagina de detaliu a oricărei cărţi la secţiunea "livrare".
Principalele doctrine ale Kabbalei urmăresc să rezolve următoarelor probleme:
(a) Fiinţa Supremă, natura şi atributele Sale.
(b) Cosmogonia.
(c) Crearea îngerilor şi a omului.
(d) Destinul omului şi al îngerilor.
(e) Natura sufletului.
(f) Natura îngerilor, demonilor şi a elementelor.
(g) Sensul legii revelate.
(h) Simbolismul transcendent al numerelor.
(i) Tainele conţinute în literele ebraice.
(j) Echilibrul contrariilor.
"Cartea Misterului Pecetluit" se deschide cu aceste cuvinte: "Cartea Misterului Pecetluit este Cartea care descrie echilibrul balanţei". Ce vrea să se spună aici prin termenii "echilibrul balanţei"?
Echilibrul este acea armonie care rezultă din analogia contrariilor, este punctul mort unde opoziţia forţelor contrarii fiind egală în putere, repaosul succede mişcării. Este punctul central. Este "punctul din interiorul cercului" al simbolismului antic. Este sinteza vie a puterii echilibrate. Astfel, forma ar putea fi descrisă ca echilibru de lumină şi umbră; luaţi oricare din factori şi forma dispare.
Termenul balanţă este aplicat celor două naturi opuse din fiecare triadă a Sephiroturilor, echilibrul lor formând cea de-a treia Sephira a fiecărui ternar. Ne vom întoarce la acest subiect când vom explica ce reprezintă Sephiroturile. Doctrina echilibrului şi balanţei este o idee kabbalistică fundamentală.
"Cartea Misterului Pecetluit" spune mai departe că "acest echilibru atârnă în acel loc care există negativ". Ce este existenţa negativă? Ce este existenţa pozitivă? Distincţia dintre acestea reprezintă o altă idee fundamentală. A defini în mod clar existenţa negativă este imposibil, fiindcă atunci când este definită la modul distinct aceasta încetează a mai fi existenţă negativă; atunci este existenţă negativă ce trece în condiţie statică. Astfel, cu câtă înţelepciune au trecut kabbaliştii dincolo de înţelegerea obişnuită supremul AIN, Ain, Cel ce există negativ şi AIN SVP, Ain Soph, Expansiunea nelimitată; în timp ce, legat de AIN SVP AVR, Ain Soph Aur, Lumina neţărmuită, abia dacă se poate forma o cât de mică idee.
Totuşi, dacă vom gândi şi mai adânc, vom vedea că aşa trebuie să fie formele prime ale Celui incognoscibil şi inefabil, pe care noi, în forma sa manifestată, îl numim DUMNEZEU. El este Absolutul. Dar cum să definim Absolutul? Chiar dacă îl definim, ne va scăpa din cuprindere, fiindcă încetează atunci când este definit ca Absolut. Ar trebui, oare, să spunem că Negativul, Nesfârşitul, Absolutul sunt, logic vorbind, absurde, din moment ce sunt idei pe care raţiunea noastră nu le poate defini? Nu. Fiindcă, dacă am putea să le definim le vom face să fie, ca să spun aşa, parte din raţiunea noastră, iar nu ceva superior ei. Pentru ca un subiect să fie capabil de a fi definit este nevoie ca acestuia să i se atribuie anumite limite. Cum putem, aşadar, să limităm Nelimitatul?
26. Coada îi este în cap [adică îşi ţine coada în gură ca să formeze un cerc, din moment ce se spune că înconjoară sfinţenia]. El îşi poartă capul în spatele umerilor [adică îşi înalţă capul pe spatele miresei Microprosopului, unde se află locul celor mai aspre judecăţi], şi el este dispreţuit [din moment ce în el se află aspectele extreme ale judecăţilor şi ale asprimii, de unde reiese că mânia este atributul formelor sale]. El veghează [adică cercetează cu multă atenţie şi caută în ce loc poate să găsească o cale de intrare în sfinţenie]. Şi el este ascuns [ca şi cum ar pune capcane, pentru că se strecoară în cele inferioare, prin ale căror păcate ajunge la gradele sfinte, unde i se încredinţează executarea judecăţilor].
El este manifestat într-una din miile de zile mai scurte. [Numerele sunt numite zile, iar numerele lumilor inferioare sunt numite zile scurte; printre care, cele din grupa zecilor sunt atribuite cauzati-vului, datorită numărării lor zecimale; sutele formativului, pentru că sunt numerele luminii creatorului lor, avându-şi existenţa din ordinul zecilor; iar miile creativului, din acelaşi motiv. Dar acel dragon are în privinţa aceasta cea mai puternică poziţie, de unde, dacă apare un neajuns, chiar şi într-o numărătoare acestui sistem, el se manifestă imediat, şi astfel îşi începe acuzaţiile înaintea tronului de slavă].
pag. 68
26. Coada îi este în cap [adică îşi ţine coada în gură ca să formeze un cerc, din moment ce se spune că înconjoară sfinţenia]. El îşi poartă capul în spatele umerilor [adică îşi înalţă capul pe spatele miresei Microprosopului, unde se află locul celor mai aspre judecăţi], şi el este dispreţuit [din moment ce în el se află aspectele extreme ale judecăţilor şi ale asprimii, de unde reiese că mânia este atributul formelor sale]. El veghează [adică cercetează cu multă atenţie şi caută în ce loc poate să găsească o cale de intrare în sfinţenie]. Şi el este ascuns [ca şi cum ar pune capcane, pentru că se strecoară în cele inferioare, prin ale căror păcate ajunge la gradele sfinte, unde i se încredinţează executarea judecăţilor].
El este manifestat într-una din miile de zile mai scurte. [Numerele sunt numite zile, iar numerele lumilor inferioare sunt numite zile scurte; printre care, cele din grupa zecilor sunt atribuite cauzati-vului, datorită numărării lor zecimale; sutele formativului, pentru că sunt numerele luminii creatorului lor, avându-şi existenţa din ordinul zecilor; iar miile creativului, din acelaşi motiv. Dar acel dragon are în privinţa aceasta cea mai puternică poziţie, de unde, dacă apare un neajuns, chiar şi într-o numărătoare acestui sistem, el se manifestă imediat, şi astfel îşi începe acuzaţiile înaintea tronului de slavă].
pag. 87
CAPITOLUL DOI
1. Barba adevărului. [Acum urmează o descriere a bărbii Macroprosopului şi a celor treisprezece părţi ale sale, care sunt descrise mai amănunţit în "Idra Rabba"].
* Barba este influxul ce coboară din prima Sephira prin toate celelalte. Macroprosopul este, aşa cum am arătat în Introducere, prima Sephira, Kether sau Coroana, numită şi Bătrânul.
2. Despre barbă nu s-a făcut vreo menţiune. Pentru că aceasta este podoaba a tot. [Ea este numită podoabă pentru că acoperă restul, tot aşa cum un veşmânt care împodobeşte trupul îl şi acoperă. Dar această barbă nu acoperă numai Macroprosopul, ci şi pe tată şi mamă, şi coboară până la
Microprosop. De aici, din cauza transmiterii unei lumini atât de puternice, ea însăşi a fost acoperită, ca de un veşmânt, de marea onoare a tăcerii].
* Prin această barbă, ce "nu acoperă numai Macroprosopul, ci şi pe tată şi mamă", vrea să se spună că, în timp ce este un atribut important al Macroprosopului...
pag. 108
...superioară a unui om în mâna lui, acela este în pace cu Domnul lui, şi vrăjmaşii îi sunt supuşi".
18. Mai mult încă, [dacă încearcă să atingă] barba superioară. Căci lumina inferioară ce se naşte din lumina superioară existentă în blândeţe, [aşa este numită barba Macroprosopului], în Microprosop se numeşte blândeţe de un fel mai simplu, dar când ea acţionează în lumină şi străluceşte, atunci ei i se spune că este îmbelşugată în blândeţe. [Alţii citesc acest pasaj în felul următor: Acela care visează că atinge mustaţa unui om, cu mâna lui, poate
fi sigur că este în pace cu Domnul său, şi că vrăjmaşii i se supun. Dacă aceasta se întâmplă doar fiindcă vede în vis un asemenea lucru, încă şi mai mult se întâmplă aceasta dacă el este găsit îndeajuns de merituos pentru a vedea ce poate fi barba superioară. Căci aceasta - având în vedere că este cea superioară şi că este numită blândeţe - radiază
asupra celei inferioare. Dar în Microprosop etc].
19. Stă scris [Gen. 1,20]: "Apele să mişune de reptile cu suflet viu". [Ch-IH, Chiah, făptură vie trebuie să se ia în seamă aici].
20. Aşa cum este zis IH, Yah [Ch-IH, Ch-iah, Codexul corect mantovez o are, aşa încât poate fi explicat cuvântul ChIH, Chiah, făptură vie, din cea de-a opta cale a inteligenţei, care este această apă numită Yah, ce indica tatăl şi mama. Căci atunci când] lumina primului se întinde peste ultimul, [care este mişcarea apei], toate lucrurile îşi reproduc specia într-un singur şi acelaşi timp - apele...
pag. 119
CAPITOLUL PATRU
1. Bătrânul este ascuns şi pecetluit, Microprosopul este manifestat şi nu este manifestat.
* "Bătrânul" este Kether, Eheieh, Macroprosopul, Marea Faţă. Vezi Introducerea, §§ 42, 77.
2. Când este manifestat, el este simbolizat prin litere [în forma obişnuită în care este scrisă Tetragrama].
3. Când e tăinuit, el este ascuns printre literele
care nu sunt dispuse potrivit [ordinii corespunzătoare] a literelor, sau, [după o altă lectură a acestui pasaj], în locurile lor cuvenite, pentru că cele superioare şi inferioare lor nu sunt dispuse corect în el [din cauza transpunerii lor confuze].
4. [Stă scris, Gen. 1, 24]: "Pământul să dea făpturile vii după soiul lor, vite şi reptile etc". La aceasta se referă şi alt paragraf [Ps. 35, 7]: "O, Doamne, apără deopotrivă pe om şi pe animal".
5. Unul este conţinut în sensul general al celuilalt, şi de asemenea, făptura vie în ideea generală de om [din cauza misterului evoluţiei ciclice a sufletului].
pag. 125
CAPITOLUL CINCI
1. [Isa. 1, 4] "Vai de neamul păcătos, asupra poporului împovărat de nedreptăţi, asupra seminţiei de răufăcători etc". [Autorul lucrării "Siphra Dtzenioutha" analizează aici numele mic HVI, "Vai", care este totodată o formă a numelui. Acest cuvânt este singur, despărţit de părţile următoare ale sentinţei].
2. Sunt şapte căi [dacă Tetragrama este scrisă în felul acesta, complet doar pe jumătate], IVD, HH, V, H [unde tatăl şi mama sunt scrise în întregime, iar Microprosopul şi mireasa sa sunt scrise simplu. Dacă ultima şi prima dintre litere vor fi combinate aici, ca şi penultima şi cea de-a doua, şi de asemenea căile la fiecare extremitate, în aşa fel încât ele să poată forma literele] HI şi VV [mamă şi fiu], atunci vor rezulta [cele trei litere de la mijloc] HH, D [care reprezintă simbolurile reginei încărcată de judecăţi. Dar dacă mama şi fiica vor fi combinate] HVI şi HH, atunci se va naşte VV [adică, Microprosopul, ca şi] DV [sau androginul, care este de asemenea o stare de judecăţi, căci] Adam este indicat pe ascuns, adică partea masculină şi cea feminină reprezentate de acest DV privitor la care se scrie [în paragraful citat anterior] "fii ai pieirii".
cartea a apărut în noiembrie 2005 la editura Herald, în cadrul colecţiei Quinta Essentia
traducător: Ilie Iliescu; Alexandru Anghel
cartea cuprinde 144 pagini în format 13x22cm şi o greutate de 0.155 kg
ISBN: 973-7070-46-2
cartea a fost vizualizată de 335 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri
Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
Poşta Română 6.00 lei
Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
- Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei
Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe 8.00 lei
Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
Termen de livrare: 24-48 ore(în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
- Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 100.00 lei
Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti 19.00 lei
livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
Termen de livrare: 24-48 ore(în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
- Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 250.00 lei
Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Cartea misterului pecetluit" (iudaism > kabbala)