Cedrii sunători ai Rusiei - cartea a doua

   Izbăvirea de infern

   Odată privii cu Raza mea la o bătrânică singuratică care-şi muncea grădinuţa ei. Harnică şi firavă dar tot timpul bucuroasă. Îmi trezi interesul imediat. Grădina ei micuţă era prosperă, creşteau pe ea tot felul de culturi şi creşteau taman bine că bătrânica o îngrijea cu dragoste. Mai de apoi aflai că bătrâna îşi aduna toată recolta şi, într-un paneraş, o căra prin iarmaroace. Niciodată nu mânca din primele roade care pe la voi sunt cele mai scumpe. Se străduia să le vândă pe toate. Banii îi trebuiau ca să-l ajute pe fecioraşul ei. Îl făcu la bătrâneţe şi rămase fără bărbat. Rudele nu îi vorbeau. Fiul, din copilărie, picta şi îşi dorea să devină un artist adevărat, încercă în vreo două rânduri să intre pe ici pe colo la şcoli să studieze. în cele din urmă reuşi. De două ori pe an se întorcea la bătrâna lui mamă s-o vadă. Vizitele sale erau momente de intensă bucurie pentru ea. Şi strângea bătrânica bani şi provizii pentru fecioraşul ei... Legumele care creşteau în grădinuţa ei le conserva în borcane de sticlă pentru când îi sosea fiul. I le dădea cu mare dragoste.
   Îl iubea nespus de mult şi visa bătrânica că feciorul ei, într-o zi o să devină un pictor talentat. Trăia din acest vis. Bătrâna era mai tot timpul bună şi veselă. Apoi, pentru o vreme nu o mai urmării, ca în momentul în care mă întoarsei la ea din nou să văd că era deja tare bolnavă. îi venea foarte greu să se aplece pentru a-şi munci bucăţica de pământ. O sfâşiau junghiuri puternice la fiecare aplecare. Şi, cu toate astea, rămase încă destul de în puteri si întreprinzătoare. Rândurile şi le făcu înguste şi lungi. îşi confecţiona un taburet dintr-un scaun vechi de la care îi rupse picioarele,...

   Cine este vinovat?

   Odată, în timp ce Anastasia se chinuia să-mi explice anumite aspecte legate de modul de viaţă şi de credinţă, dar sub nici o formă nu reuşea să găsească cuvintele potrivite, exhaustive, continuând cu ardoare intenţia ei, se petrecură o serie de lucruri ciudate.
   Ea se întoarse iute cu faţa spre Cedrul Sunător, îşi lipi palmele de trunchiul acestuia, ca apoi să asist la o serie de fenomene nedesluşite... Ridicând capul în sus şi începând să vorbească, ba cedrului, ba cuiva din înălţimile cerului, dintr-odată începu să rostească, cu pasiune şi abnegaţie, ba cuvinte obişnuite, ba sunete stranii...
   În aer se simţea dorinţa ei arzătoare de a explica ceva, de a cere, de a implora. Din când în când, în monologul său se percepeau nuanţe imperative. Începu să se amplifice şi sunetul vibrator al cedrului. Radiaţia acestuia deveni din ce în ce mai strălucitoare şi mai amplă. În acel moment Anastasia, cu glas poruncitor, pronunţă:
   - Răspunde-mi! Răspunde! Lămureşte-mă! Dă-mi un răspuns, te rog! Dă-mi-l!
   Rosti toate acestea scuturând energic capul şi bătând cu piciorul desculţ în pământ.
   Aureola palidă a coroanei de cedru se înmănunchie într-o singură rază care se detaşă de Cedrul Sunător, avântându-se spre cer, pur şi simplu risipindu-se în spaţiu. În acelaşi moment, însă, luă naştere o altă rază în vârful cedrului. Semăna mai mult cu un nouraş de ceaţă albăstrie. Vârfurile acelor copacului, îndreptate în jos, se iluminară şi ele de aceeaşi lumină albăstrie ca şi cum ar fi perceput nouraşul nou format. Micile crenguţe cu acele lor luminate se...

   O discuţie importantă

   După şederea mea de trei zile lângă Anastasia, întorcându-mă pe navă, pentru câteva zile nu reuşii să mă concentrez asupra treburilor din firmă. Nu reuşeam nici să hotărăsc viitorul traseu al navei, nici să răspund la radiogramele ce îmi soseau din Novosibirsk. Atât marinarii, cât şi o parte din oficiali, observând lipsa de interes şi incapacitatea mea de a lua orice fel de măsuri, începură să prade de pe navă tot ce le cădea în mâini. Miliţia din Surgut, unde era ancorată nava şi gardienii au reţinut hoţii, au deschis procese dar eu, nici măcar într-o aşa situaţie, nu am reuşit să mă concentrez în totalitate asupra problemelor.
   Este greu de spus acum de ce relaţia cu Anastasia a avut un impact atât de puternic asupra mea.
   Înainte, la mine în firmă, se perindară mulţi reprezentanţi ai celor mai diverse cercuri şi organizaţii spirituale. Îmi povesteau, de fiecare dată, cum că aveau intenţii să facă câte ceva de bine pentru societate, dar de fiecare dată îmi cereau bani. Uneori le dădeam bani ca să mă lepăd de ei, neinteresându-mă prea profund de treburile lor. Dar de ce să mă amestec dacă, de fiecare dată, discuţia se încheia prin a-mi cere bani? Anastasia, în comparaţie cu toţi duhovnicii, nu mi-a cerut niciodată bani. Şi, în genere, mi-a fost imposibil să-mi imaginez ce aş fi putut să-i dau. De ce avea nevoie? In realitate, era clar că ea nu avea nimic dar, prin comportamentul ei, dădea impresia că are de toate.
   Am ordonat ca nava să-şi continuie călătoria şi să navigheze direct spre Novosibirsk. M-am încuiat în cabină, unde am rămas mai tot timpul în meditaţie.

   Fenomenul paranormal

   Când i-am îngropat pe părinţii Anastasiei, ea era micuţă de tot. Încă nu mergea şi nici nu vorbea. Eu, cu tatăl meu, ajutaţi de animalele sălbatice, am săpat în pământ, am aşezat pe fundul mormintelor crenguţe de copac, am pus deasupra corpurile părinţilor Anastasiei, le-am acoperit cu iarbă după care am turnat ţărână. Ne-am oprit în tăcere aproape de dâmburile mormintelor. Micuţa Anastasia stătea nu departe în poieniţă, privea la o gâză care i se aşezase pe mânuţă. "Bine măcar că nu este încă în stare să realizeze ce durere i s-a năpustit asupra-i - gândirăm noi. Apoi, în linişte, ne-am îndepărtat.
   - Cum v-aţi îndepărtat? Aţi părăsit micuţa fetiţă neajutorată, singură?
   - Nu am părăsit-o, dar am lăsat-o în locul în care o
născuse mama ei. Există pe la voi înţelesul de Shambala, de Loc Natal? Din ce în ce mai abstracte devin sensurile acestora în ultimul timp. Loc Natal înseamnă locul de naştere = mamă. Părinţii trebuie să creeze un astfel de Spaţiu încă dinaintea naşterii copilului. Lumea Bunătăţii şi a Iubirii. Trebuie dat copilului o bucăţică din Locul Natal, care, ca şi pântecele mamei, să-i protejeze corpul fizic şi Sufletul să i-l mângâie. Să-i dea înţelepciunea lumii şi Adevărul să-l ajute să-l asimileze. Dar ce-i dă mama unui copil născut între pereţii de ciment? Ce lume i-a pregătit ea copilaşului? Iar lumea se va comporta cu el aşa cum va avea plăcerea. Lumea va încerca s-o pună sub picior pe micuţa fiinţă umană, să facă din ea un rob, o mică piesă a unui angrenaj.

   Oamenii iluzorii

   - Dar eu vorbesc despre oamenii autentici, uite ca cele două fete. Vedeţi - am spus eu arătând în direcţia a două fete care se aflau la cinci-şase metri de banca pe care stăteam.
   Bătrânul, cu atenţie, le observă şi spuse:
   - Cred că una din ele, aceea care fumează, nu este autentică.
   - Cum aşa - neautentică? Acum mă duc la ea şi cu o vărguţă o s-o fac s-o usture fundul - o să auziţi înjurături şi ţipete mai autentice decât vă imaginaţi.
   - Înţelegi, Vladimir, ceea ce vezi tu în faţa ta este doar o înfăţişare. Înfăţişarea creată de postulatele lumii tehnocratice. Uite, priveşte cu atenţie. Fata este încălţată cu pantofi incomozi cu tocuri înalte. De asta o şi strâng puţin. Ea se încălţă cu astfel de încălţări fiindcă altcineva dictează ce fel de pantofi trebuie să poarte. Are pe ea o fustiţă scurtă dintr-un material care aduce a piele, dar nu este piele, acest material este vătămător corpului, însă ea a îmbrăcat-o, supunându-se unui dictat, un dictat cărui îi place o astfel de înfăţişare. Uite-te la ea cât de strident este machiată şi cât este de încrezută. În aparenţă este independentă. Dar numai în aparenţă. Nimic din înfăţişarea ei exterioară nu-i este propriu, nu este autentică. Condusă de gânduri străine şi de
forme-imagini, "a blocat" în ea partea cea veritabilă, lăsând la vedere iluzia lipsită de Suflet, ascunzând îndărătul ei un Suflet viu. Sufletul ei este prizonierul aceste înfăţişări.
   - Multe se pot spune despre Suflet, despre înfăţişarea prizonierat sau despre dictatură. O fi aşa sau nu, greu de
desluşit.