Charisma

   Suntem atât de obişnuiţi cu termenul de charismă, încât rar ne mai întrebăm de ce mare parte dintre noi reacţionează atât de puternic la charismă. Neînţelegerea ADN-ului nostru charismatic sau percepţia inconştientă a acestuia ne poate limita potenţialul de a-l utiliza în mod pozitiv.
   Opinia convenţională referitoare la charismă presupune că numai câţiva oameni de excepţie o posedă. Aceasta pare să implice proprietăţi misterioase, aproape magice, asumându-se că te naşti sau nu cu ele. Totuşi, după cum vom vedea, aceste calităţi nu sunt complet înnăscute şi se bazează pe crearea unei relaţii între tine şi ceilalţi oameni.
   Posedarea unei charisme puternice ne duce adesea cu mintea la o figură istorică, o celebritate, un lider puternic sau o persoană faimoasă. Nu este niciodată în întregime clar care este cauza şi care efectul.
   în multe privinţe, ne simţim confortabil când considerăm charismă ca fiind ceva imposibil de atins, rezervat cu siguranţă acelor fiinţe umane excepţionale pe care suntem destinaţi să le admirăm, invidiem sau de care poate să ne temem. Să însemne existenţa acestei charisme excepţionale că noi, restul, nu putem avea un impact semnificativ şi memorabil asupra celor cu care ne întâlnim? Cu siguranţă că nu.
   Această idee comodă conform căreia charismă este ceva imposibil de atins ne permite să ne excludem pe noi înşine din orice tentativă serioasă de a ne însuşi potenţialul pentru realizarea unui impact puternic şi durabil. Faptul că am putea fi cu adevărat puternici, capabili să-i influenţăm sau să-i afectăm în mod semnificativ pe ceilalţi poate părea imposibil, înfricoşător sau ambele.
   Un alt aspect ce domină felul în care privim charisma este acela că ea implică în mod obişnuit un număr foarte mare de persoane: celebrităţi din lumea divertismentului, mari lideri religioşi şi spirituali, politicieni de marcă, genii militare şi toate exemplele de charisma excepţională care au afectat arii largi ale umanităţii.
   în ciuda extraordinarului impact pe care îl exercită, exponenţii supremi ai charismei rămân totuşi fiinţe umane. Oricât de impresionante şi enigmatice par, efectele acestora nu sunt magice, supranaturale şi nici imposibil de obţinut. Intr-o oarecare măsură, fiecare dintre noi poate produce o versiune atenuată, numită "efect charismatic".
   Acest efect poate fi învăţat în întregime. Este vorba despre cum îţi poţi folosi abilitatea naturală de a face o impresie puternică, chiar dacă aceasta zace inactivă în mod curent sau este prea puţin exploatată. Impactul tău personal este "Efectul" tău "Charismatic", iar cei doi termeni vor fi folosiţi în mod alternativ pe parcursul acestei cărţi.
   Atunci când afirm că îţi poţi îmbunătăţi impactul nu sunt complet singur. Şi alţii vorbesc despre succesul obţinut în ceea ce priveşte dezvoltarea acestei capacităţi, deşi este posibil ca ei să pună un accent uşor diferit pe...

   Poartă-te "ca şi cum

   Prin simplul fapt că posezi deja o încredere în sine poţi să reduci în mod real temerile şi îndoielile care ar putea să te copleşească în anumite situaţii, cum ar fi aceea a intrării într-o cameră plină de necunoscuţi, a sus¬ţinerii unui discurs sau a argumentării propriului caz într-o şedinţă de echipă.
   Comportă-te ca şi cum ceilalţi ar fi fericiţi să te vadă
şi este foarte probabil ca ei să simtă cu adevărat astfel.
Poartă-te ca şi cum oamenii ar vrea să audă ce ai de spus şi ei vor tinde să facă asta. Poartă-te ca şi cum ei te-ar respecta şi ei vor dori să te trateze corespunzător. în cele din urmă, acesta va deveni felul tău firesc de a te purta.
   Principiul "ca şi cum" îţi cere să-ţi investeşti cea mai mare parte a atenţiei înspre cealaltă persoană sau ceilalţi membri ai grupului. Decât să risipeşti energie luptându-te cu îndoiala de sine, refuză pur şi simplu să îi mai oferi o cameră de locuit.
   Concentrându-te pe ceea se întâmplă în afara ta, vei tinde să generezi mai multă încredere în tine însuţi şi în ceilalţi. Pe măsură ce îţi sporeşti concentrarea exterioară, vei avea tendinţa să fii mai puţin preocupat de sine. Prin repetiţie, acest lucru va deveni mai natural şi va evolua înspre un model de comportament inconştient.
   Poartă-te ca o victimă şi este destul de sigur că în acest fel te vor percepe şi ceilalţi. Presupune că oamenii te vor ignora şi este exact ceea ce se va întâmpla. în ceea ce priveşte Efectul Charismatic, el se reduce întotdeauna la o alegere - "Cum am de gând să fiu?"
   • Oamenii vor presupune despre tine ceea ce presupui tu despre tine: atitudinile tale vor ricoşa înapoi către tine dinspre ceilalţi. De exemplu, dacă tu crezi că unii membri ai echipei tale probabil te vor ignora, în final echipa va fi de acord cu tine. Dacă tu crezi că nu ai nimic relevant de spus, atunci oamenii vor începe să te vadă ca pe cineva care nu are nimic de spus. Gândeşte-te la tine ca la o persoană fermecătoare, inteligentă şi de valoare şi în mod sigur acesta este felul în care vei fi perceput în cele din urmă.
   • Oamenii vor tinde să reflecte starea ta emoţională actuală: Dacă eşti entuziasmat, ceilalţi vor avea tendinţa să devină şi ei entuziasmaţi; dacă eşti nefericit pentru că eşti în aceeaşi încăpere cu nişte oameni, ei vor simţi la fel în ceea ce te priveşte; dacă eşti interesat de oameni, ei vor începe să fie interesaţi de tine.
   • Aşteptările legate de felul în care se vor comporta oamenii afectează comportamentul lor real: Dacă tu crezi că şeful te urăşte, există şanse ca acesta să sfârşească prin a face acest lucru; dacă nu te aştepţi ca oamenii să se ridice şi să te observe când soseşti, ei vor primi mesajul şi vor răspunde în consecinţă.
   Cum funcţionează acest proces de autoîmplinire? îţi citesc ceilalţi gândurile sau ce? într-o oarecare măsură este exact ceea ce fac, dar nu folosind telepatia. Ei citesc în schimb numeroasele mesaje deliberate sau tacite exprimate prin intermediul ţinutei tale, al expresiei faciale, al gesturilor şi al altor limbaje corporale. Atunci când te porţi "ca şi cum", vei trimite mesaje pozitive care creează un impact.

   Semnalele interioare arată că te simţi într-un fel departe de ceea ce spui, deconectat de la ceea ce contează pentru tine. Ştii că "îţi pui o mască" şi că eului tău real nu i se permite să iasă la suprafaţă. îţi ascunzi gândurile, încerci să-ţi ascunzi sentimentele şi cenzurezi cu putere tot ceea ce spui.
   Semnalele exterioare sunt acelea care te avertizează că începi să-ţi bazezi acţiunile nu pe ceea ce este bine, ci pe ce este convenabil sau uşor de acceptat. Eşti persuasiv la presiunea din partea altora de a face lucruri despre care, când te gândeşti la ele, ştii că sunt greşite sau îndoielnice.
   "Când Cameron i-a aruncat calificativul «prefăcut» prim-ministrului venit la Parlament a fost ca o lovitură în moalele capului", povestea un comentator despre impactul acestor cuvinte ale liderului opoziţiei conservatoare asupra prim-ministrului britanic Gordon Brown. în ciuda aparentei diminuări a importanţei autenticităţii în favoarea celebrităţii, una dintre cele mai dăunătoare acuzaţii pe care le poţi face la adresa cuiva rămâne tot aceea de prefăcătorie.
   Nu poţi să te trezeşti într-o dimineaţă şi să declari simplu: "Astăzi intenţionez să fiu autentic", pentru că a fi autentic nu este un scop, este un proces. în mod constant, îţi adaptezi şi îţi recunoşti lipsa de perfecţiune. Este vorba despre:
   • Dorinţa ta şi abilitatea de a fi sincer, nu fals sau calculat. "Când cauţi autenticitatea de dragul autenticităţii, nu mai eşti autentic", susţinea filosoful Jean-Paul Sartre - ceea ce înseamnă că trebuie să încercăm să fim autentici, pentru că asta chiar contează pentru noi.
   • Cum relaţionezi cu oamenii, devenind demn de încrederea lor.

       Semnale care avertizează că nu eşti autentic

   • Te împrieteneşti numai cu cei care au ceva ce îţi doreşti şi care ţi-ar putea fi de folos în viitor.
   • Eşti teribil la colectat cărţi de vizită şi numere de telefon care te vor ajuta din punct de vedere profesional, dar ai puţine prietenii sau relaţii adevărate.
   • îi manipulezi pe ceilalţi pentru a obţine ce doreşti fără să-ţi faci griji legate de efectul pe care ar putea să-l aibă acest lucru asupra lor sau a ta.
   • Le permiţi altora să te manipuleze.
   • îţi concentrezi comportamentul în jurul câştigării aprobării oamenilor, indiferent de sentimentele tale faţă de aceştia.
   • Nu eşti sincer cu tine.
   • Te simţi singur, nerespectat şi lipsit de angajament în relaţii.
   • La serviciu, te simţi inadecvat, plictisit, subestimat, neapreciat.
   • Faci progrese mici în ceea ce priveşte dezvoltarea ta personală sau nici nu îţi pasă de aceasta.
   • în timpul liber, nu îţi mai face plăcere să fii tu însuţi sau te simţi inconfortabil cu cei pe care îi numeai odată prieteni.
   • Nu te respecţi în întregime şi nu crezi cu adevărat în propriile valori sau nu le urmezi în acţiunile tale.
   • Chiar şi complimentele tale îi fac pe oameni să se simtă prost. Ele sună sincer la început, însă, ulterior, intenţia ta reală iese la iveală.

   Spontaneitate şi pasiune

   Când acţionezi în mod deschis, cu spontaneitate, este foarte probabil să creezi o atmosferă egală şi onestă. Dacă oamenii te văd vorbind din inimă, nu numai din cap, poate fi molipsitor, adesea stimulându-i să acţioneze în aceeaşi direcţie.
   Cât de confortabil te simţi în situaţia în care trebuie
să gândeşti liber şi spontan şi să reacţionezi prompt la tot ceea ce se întâmplă? Te simţi nesigur, preferând să respecţi îndeaproape scenariul scris sau mental pe care l-ai
ales?
   Lipsa practicii este unul dintre cele mai frecvente motive pentru a-ţi fi frică de situaţia în care ţi se cere să gândeşti spontan. în cazul în care nu ai o diplomă în fizică avansată, dacă cineva ţi-ar cere să vorbeşti fără pregătire în faţa a 500 de oameni, timp de 15 minute, despre teoria relativităţii a lui Einstein, s-ar putea să fii pus în dificultate. Totuşi, adesea lipsa cunoştinţelor este cea care face din discursul liber o provocare.
   Sau poate crezi că gândirea spontană reclamă un răspuns fulminant, un creier sclipitor cu intuiţii profunde imediate? Ar putea fi adevărat în cazul în care vrei să fii un performer de stand-up comedy sau cineva care dă numai replici spirituale. In general, acest tip de gândire spontană îţi cere să rămâi legat de lucrurile la care ţii cel mai mult şi astfel îţi permite să-ţi accesezi resursele interne fără restricţii.
   Chiar dacă, prin definiţie, spontaneitatea nu poate fi planificată, poţi fertiliza terenul pe care înfloreşte, prin anticipare, ascultare, gândire de ansamblu şi câştigând timp de gândire.
   • Anticipare: Există multe situaţii în care ştii că va trebui să acţionezi în mod spontan, fără a avea o hartă care să te ghideze. De exemplu, ai putea fi solicitat să susţii un discurs spontan, să vorbeşti fără un text pregătit dinainte. Umoristul Mark Twain se lăuda că are nevoie întotdeauna de câteva săptămâni pentru a pregăti un discurs spontan bun, dorind să spună prin asta că el era întotdeauna pregătit într-un fel pentru aceste provocări.
   • Ascultare: Oamenii îţi vor furniza adesea indicii şi informaţii legate de ceea ce gândesc şi simt. Ascultând şi privind cu atenţie, poţi adesea să le culegi, astfel încât să devii pregătit pentru a răspunde atunci când este necesar.
   • Gândirea de ansamblu: Indiferent de subiectul care se discută, încearcă să-l vezi cu alţi ochi, extinde-ţi gândirea. De exemplu, când cauţi un răspuns încearcă să te întrebi pe tine: "Despre ce este vorba cu adevărat aici?", "Ce ar putea să lipsească aici?", "Despre ce îmi aminteşte acest subiect?", "Cum se leagă acesta de experienţa mea proprie?", "Ce îmi spune acest subiect despre situaţia cu care mă confrunt acum?"
   • Câştigând timp de gândire: Oferă-ţi un moment de respiro pentru a fi spontan încercând să câştigi mai mult timp de gândire până să dai răspunsul.

   o Aşteaptă ca un vorbitor să termine complet ce are
de spus înainte de a încerca să oferi un răspuns.
   o Formulează şi tu o întrebare.

   Oamenii au două urechi şi o singură gură, fapt care e bine să-ţi reamintească faptul că ar fi bine să petreci de două ori mai mult timp ascultând decât vorbind. Ascultarea activă este o activitate atât internă, cât şi externă. Acţiunea internă este ceea ce faci ca să rămâi atent şi prezent - de exemplu, ai un scop anume în minte în timp ce asculţi. Acţiunea externă este atunci când trimiţi înapoi vorbitorului mesaje verbale şi nonverbale clare, astfel încât acesta să realizeze că beneficiază de întreaga ta atenţie.
   în timpul ascultării atente pentru a încuraja atracţia personală, răspunsurile tale trebuie să fie în principal pozitive mai degrabă, decât negative. De exemplu, evită-le pe cele care sugerează:
   • un ordin - "Fă asta", "nu asta"
   • o descurajare - "Nu face aşa pentru că..."
   • o predică - "Trebuie să..."
   • un sfat - "îţi sugerez să..."

       Fii un ascultător activ

   • Priveşte-l în ochi pe cel care vorbeşte: Prin limbajul corpului arată că eşti atent, stând în picioare drept sau înclinându-te uşor în faţă.
   • Menţine un contact vizual confortabil: Evită să-ţi laşi privirea să hoinărească spre alţi oameni sau spre alte activităţi care se desfăşoară în acelaşi timp.
   • Minimalizează factorii externi si interni de distragere a atenţiei: închide-ţi laptopul şi
mobilul; cere celui ce vorbeşte şi ascultătorilor să facă la fel.
   • Când vorbeşte o persoană, răspunde arătând că asculţi: Murmură "Aha" şi "îhâm" şi încuviinţează din cap. Ridică sprâncenele. Admite punctul de vedere al vorbitorului aducând comentarii cum ar fi: "într-adevăr" sau "Interesant". Include şi îndemnuri, cum ar fi: "Şi ce-ai făcut atunci?"
   • Concentrează-te numai pe ceea ce spune vorbitorul: încearcă să nu te gândeşti la ceea ce vrei să spui în continuare.
   • Caută indiciile nonverbale: Observă în egală măsură şi ce face vorbitorul, nu numai ce spune.
   • Păstrează-ţi mintea deschisă: Evită să faci presupuneri legate de ce gândeşte persoana sau ce va spune în continuare.
   • Evită să oferi sfaturi gratuite: Presupune că persoana are nevoie în primul rând să se exprime şi nu interveni până când nu ţi se adresează o întrebare specifică ce sugerează că este nevoie de sfatul tău.
   • Fii atent la cuvintele sau frazele-cheie: Acestea sunt cele care sugerează sentimente sau emoţii.
   • Angajează-te: Adresează întrebări de clarificare fără a lăsa impresia că ai pornit o anchetă.
   • Reflectă cuvintele celuilalt: încearcă să urmezi jocul mental de a nu-ţi spune niciodată propria opinie până când nu ai concluzionat cu voce tare ce ai înţeles din ceea ce tocmai a spus cealaltă persoană. Foloseşte fraze de reflectare care încep cu: "ai spus", "ai menţionat", "ai sugerat mai înainte", "ai descris".