Codul lui Dumnezeu

   "Codul lui Dumnezeu" este rezultatul a doisprezece ani de studiu şi a unei căutări personale, în vederea descoperirii unui principiu al unităţii umane care să fie atât de profund şi de palpabil, încât să nu poată fi contestat. Începând cu anul 1986, căutările m-au purtat prin temple, sate şi mănăstiri ascunse în unele dintre cele mai neştiute, izolate şi îndepărtate locuri de pe Pământ, din zilele noastre. În aceste locuri, am întâlnit persoane dedicate, care consideră că menirea lor în această viaţă este cea de a păstra mărturiile trecutului referitoare la specia noastră şi la istoria lumii.
   Păstrate în mituri străvechi, dansuri tradiţionale, limbaj secret şi documente ascunse, cele mai onorate dintre tradiţiile noastre au o temă comună cât se poate de evidentă, indiferent de aspectele culturale, geografice şi religioase. Pe cât de diferite par să fie tradiţiile la o primă vedere, un laitmotiv comun ne reaminteşte că, în calitate de familie umană, suntem mult mai măreţi decât orice diferenţă care ne-a separat vreodată.
   Poate că nu este întâmplător faptul că un astfel de mesaj copleşitor privind unitatea dintre noi ni se revelează astăzi, în primii ani ai noului mileniu. Statisticile arată că secolul al XX-lea a fost cel mai sângeros secol din istoria umanităţii, cu un număr mai mare de oameni omorâţi, ca rezultat al violenţelor, deosebirilor etnice, războiului şi genocidului, decât s-a înregistrat în cazul tuturor dezastrelor naturale majore la un loc, pentru aceeaşi perioadă de timp (vezi Capitolul 1, Figura 1.2). În primii ani ai secolului XXI, violenţa continuă, cu aproape o treime din naţiunile lumii angajată în conflicte armate. Pe lângă lupta pentru profit şi resurse, multe dintre ostilităţi se bazează pe diferenţe de religie, ereditate şi graniţe.
   Astăzi, oamenii de ştiinţă, cercetătorii şi conducătorii religioşi sugerează că omenirea reprezintă singura mare a-meninţare pentru viitorul omenirii. Realităţile create de om, respectiv bolile rezistente la tratament medicamentos şi colapsul ecosistemelor Pământului, preconizat a se întâmpla...

   Ce ar însemna, oare, să descoperim un mesaj de la "Dumnezeu"?

   Cu populaţia cea mai numeroasă din toate timpurile, construim naţiuni, creştem familii, formăm armate şi ne îndreptăm cu viteză spre înainte, însoţiţi de cea mai avansată ştiinţă şi tehnologie, se pare, din istorie. În lumina dificultăţilor pe care le întâmpinăm pentru a trăi într-o astfel de lume, ce ar însemna oare să găsim un principiu care ar putea să atingă viaţa fiecărui om ce trăieşte astăzi, cu un singur mesaj unificator - care să fie atât de profund, de plin de forţă şi de personal, încât să nu poată fi negat? Eliminând diferenţele exterioare dintre noi, care ne separă ca familii, naţiuni şi religii, ne putem doar imagina cât de diferit ne-am trăi vieţile şi ne-am construi lumea, dacă am crede că existenţa noastră se datorează unui Creator al cărui nume este efectiv încrip-tat în fiecare celulă a corpului nostru.
   Cel puţin, o astfel de descoperire ar deveni un punct de reper pentru o nouă eră, clarificând relaţiile dintre noi, ca persoane individuale, şi dintre noi şi lume. Deşi mesajul nu va putea identifica exact cine este Dumnezeul creaţiei, natura universală a numelui străvechi al lui Dumnezeu inclus în codul vieţii - un nume confirmat acum de ştiinţa secolului al XX-lea - va constitui o dovadă în plus care să sugereze că ceva mai mult decât o combinaţie întâmplătoare de elemente chimice şi evoluţie este responsabil pentru că suntem aici.
   În cel mai bun caz, dezvăluirea numelui lui Dumnezeu existent în tot ceea ce înseamnă viaţă va oferi o nouă dovadă clară în sprijinul opiniei că suntem aici cu un anumit scop, trăind ca o singură mare familie. Un astfel de principiu va fi ca o nouă speranţă, într-o vreme în care diferenţele dintre noi sunt deseori privite ca motive de separare, şi nu ca o diversitate ce ar trebui să ne ofere şi mai multă putere. Un mesaj descoperit în chimia fiecărui organism, indiferent de religie, stil de viaţă, rasă, sau credinţă, va constitui un semn atât...

   CAPITOLUL 6

   "El a ales trei litere...
   Ei le-a pus în măreţul său nume...
   un secret măreţ, ascuns, mistic,
   din care apar Focul, Respiraţia şi Apa,
   din care totul a fost creat."

   "Tot ceea ce există şi tot ceea ce este rostit e un singur nume." (SEPHER YETZIRAH)

   CODUL DIN INTERIORUL CODULUI: În flecare celulă a fiecărei forme de viaţă, se află numele lui Dumnezeu

   În prezenţa celor care acceptă ideea unui Creator unic, ne sărbătorim cele mai frumoase vise şi ne plângem cele mai mari tragedii, întrebându-ne cum poate aceeaşi putere să fie sursa amândurora. În timp ce ne străduim să înţelegem - şi, uneori, chiar să mulţumim - un Dumnezeu pe care încercăm să-L identificăm din fragmentele roase de timp ale celor mai de preţ tradiţii ale noastre, ni se oferă multe şi variate descrieri ale naturii Creatorului. Dacă există un singur Dumnezeu, de ce sunt atât de multe idei cu privire la modul în care arată Dumnezeu?
   Cum putem justifica faptul că îi dedicăm vieţile noastre, ne rugăm Lui, renunţăm la vieţile noastre pentru El şi chiar omoram în numele unei prezenţe atât de misterioase,

   CAPITOLUL 9

   "Ca oameni cu cinci degete, ni s-a dat
   darul gândirii şi vieţii în mâini.
   Ca oameni cu cinci degete, suntem toţi la fel."
                          LINDA DEE (DINE' NATION)

   CODUL LUI DUMNEZEU: Un motiv pentru a crede

   Am fost întotdeauna fascinat de mase mari de oameni. Există o senzaţie, de cele mai multe ori descrisă ca "electricitate", care apare doar atunci când sute sau mii de oameni se strâng în acelaşi loc, în acelaşi timp. În haosul organizat al atâtor indivizi, fiecare adâncit în problemele vieţii sale, este uşor de crezut că experienţele lor unice nu joacă un rol atât de important în planul cosmic. Atenţi la treburile lor, la întâlnirile sau la persoanele care merg alături de ei, cei care cumpără, sau care sunt în mişcare, nu sunt, în general, conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul lor, uneori doar la câţiva centimetri. Totuşi, în fiecare mulţime - de la concerte şi restaurante, la săli de consiliu şi terenuri de sport - fiecare persoană este atât produsul întregii suferinţe şi a tragediei personale, cât şi al succesului şi bucuriei, care a purtat-o în locul în care trăieşte scurtul moment temporal.
   Plimbându-te prin pieţele exotice din Peru, prin baza-rele din Cairo, prin marile aeroporturi care au devenit comunităţi de sine stătătoare, sau stând pe terasa unei cafenele din aproape orice oraş, în astfel de momente îţi apare în minte întrebarea: "Cum ai putea să-i aduci pe toţi aceşti oameni împreună într-un moment de consens general? La fel cum imnul naţional al unei ţări îi uneşte pe oameni, indiferent de cultură, religie şi statut social, ce adevăr revelat ar putea avea un efect similar? Ce frază ar putea fi spusă şi care să aibă puterea de a transcende credinţele ce poate ne-au separat pe mulţi dintre noi în trecut şi care să ne ofere o bază comună, pe termen lung?"