Conceptul de sine la adolescenţi

   - Categoria aspiraţii (asp) cuprinde enunţuri legate de aşteptări, de dorinţe, de proiecte (carieră, meserie, profesie), idealuri, ambiţie etc. Decepţiile fac de asemenea parte din această categorie, deoarece ele exprimă aspiraţiile nerealizate: "Mi-ar fi plăcut să fac studii superioare." Cotaţia dublă poate fi frecventă aici. Deoarece aspiraţiile se referă în mod necesar la ceva precis, trebuie cotată aspiraţia manifestă (asp), dar şi obiectul aspiraţiei care poate fi legat de sănătate (cph), de confortul material (obj), de atingerea unui statut social (rol) etc.
   - Categoria enumerare de activităţi (ena) cuprinde toate referirile la jocuri, sporturi, petrecerea timpului liber, activităţi şcolare, activităţi fizice sau intelectuale, dar şi activităţi culturale, manuale, artistice etc. Această enumerare este în mod esenţial centrată asupra acţiunii sau absenţei acţiunii (ex.: "Eu fac sport", "Eu nu fac sport"). în cazul referirilor la activităţile sociale, trebuie văzut dacă accentul este pus pe menţiunea de activitate (ena) sau mai curând pe relaţiile interpersonale în cauză. în al doilea caz, cotarea se va face la categoria receptivitate la alţii (Structura EUL SOCIAL).
   - Categoria sentimente şi emoţii (sem) cuprinde diferite stări emoţionale exprimate de persoană: dragoste, ură, stare de bine, durere, iritabilitate, frică, decepţie, depresie, bucurie etc. Este vorba de exprimarea diverselor stări sufleteşti. Fraze de tipul: "Iubesc viaţa.", "îmi plac oamenii corecţi." sunt clasate aici şi nu în categoria gusturi şi interese, deoarece ele se referă, mai curând, la exprimarea unui sentiment sau unei stări emoţionale mai profunde, decât la simpla indicare a gustului pentru un anumit lucru.
   - Categoria gusturi şi interese (int) se referă la lucrurile care-l atrag sau îl resping pe subiect, la tot ceea ce-i place şi ce nu-i place. Trebuie făcută distincţia între această categorie şi cea anterioară. Trebuie, de asemenea, ţinut cont de faptul că gusturile şi interesele nu sunt limitate decât la menţionarea lucrurilor plăcute sau neplăcute, în timp ce categoria enumerare de activităţi pune accentul pe acţiune. A-i plăcea o acţiune nu înseamnă că persoana o face în realitate. "îmi place vioara, sportul." (int) este altceva ca atunci când acţiunea este în mod clar precizată: "îmi place să cânt la vioară.", "îmi place să joc tenis." (ena).
   - Categoria capacităţi şi aptitudini (apt) grupează toate enunţurile în care persona se referă la natura resurselor sau talentelor personale, ca şi la inaptitudini sau incapacităţi, fără a face în mod necesar şi o judecată de valoare. Această categorie este de ordin stict descriptiv. Atunci când este adăugată o judecată de valoare, este vorba mai de grabă de categoria competenţe (din sub-structura Valoare de Sine). Exemplu: "Nu am reuşit la examenul de matematică" (constatare, deci apt), "Ca de obicei, nu am fost bun de nimic la matematică." (judecată asupra persoanei, deci corn).
   - Categoria calităţi şi defecte (def) conţine descrierile de sine în termeni pozitivi sau negativi, dar fără judecăţi de valoare. Şi aici este prezent aspectul descriptiv, şi nu cel evaluativ, care permite stabilirea diferenţei dintre această categorie şi categoria valoare personală (vap, relevată de substructura Valoare de Sine): "Eu sunt ambiţios." (def), "Eu sunt prea ambiţios."(vap); în acest sens, calificativele însoţite de: foarte, destul de, nu prea rău, sunt în general considerate ca expresii ale unei judecăţi evaluaţive şi clasate în categoria valoare personală.
   b. Substructura Identitate de Sine (Ids) depăşeşte nivelul strict descriptiv (Imagine de Sine) pentru a merge mai profund în conştiinţa de a fi şi de a exista a persoanei. Această substuctură cuprinde 5 categorii specifice: denumiri simple, roluri şi statute, consistenţă, ideologie şi identitate abstactă.
   - Categoria denumirilor simple (nom) grupează enunţurile corespunzătoare unui fel de fişă de identificare a persoanei: nume, vârstă, data naşterii, locul în care locuieşte, genul de casă în care locuieşte, sexul. Atunci când menţionarea sexului este legată de sexualitate, aceasta relevă mai ales substructura Referinţe la Sexualitate.
   - Categoria roluri şi statute (rol) se referă la diverse posturi, titluri sau funcţii pe care persoana le are şi care-i dau impresia de...

   ...categorie. Reiese astfel că, pe măsură ce înaintează în vârstă, fetele se raportează mai puţin la trăsăturile fizice, pe când pentru băieţi aceste referiri la sine sunt constante. Fetele vorbesc în special de ceea ce le nemulţumeşte la fizicul lor, mult mai des ca băieţii. Numărul maxim de astfel de enunţuri se înregistrează la fetele din clasa a X-a şi a Xl-a. în clasa a XII-a judecăţile de valoare privind aspectul fizic sunt mai mult pozitive, atât la fete, cât şi la băieţi. Şi unii şi alţii par mai mulţumiţi de modul cum arată, comparativ cu adolescenţii cu vârste mai mici.
   La nivelul structurii Eul Material apar diferenţe semnificative statistic între fete şi băieţi datorită sub-structurii Eul Posesiv. Categoria posesiune de persoane are o valoare semnificativ mai mare pentru fete ca pentru băieţi. Fetele se referă mai des ca băieţii la prieteni şi la membrii familiei atunci când se autodescriu, ceea ce arată un mai mare sentiment de apartenenţă, de ataşament faţă de persoane semnificative din viaţa lor.
   Eul Personal, împreună cu cele două sub-categorii ale sale, Imaginea de Sine şi Identitatea de Sine, au rangul de percepţii centrale, atât pentru fete, cât şi pentru băieţi pe toată perioada adolescenţei. Şi la unii şi la ceilalţi cele mai importante categorii ale conceptului de Sine din sub-structura Imaginea de Sine sunt: aspiraţii, sentimente şi emoţii şi calităţi şi defecte. Totuşi, analiza statistică a pus în evidenţă unele diferenţe între percepţiile de sine ale fetelor şi cele ale băieţilor. Astfel, fetele au semnificativ mai multe enunţuri referitoare la sentimente şi emoţii şi calităţi şi defecte decât băieţii, pe când ei se referă mai des la gusturi şi interese. Categorii ce au fluctuaţii semnificative în timp sunt aspiraţii şi calităţi şi defecte. La băieţi se observă o scădere a importanţei categoriei aspiraţii în clasa a X-a, după care îşi revine în clasa a XI-a. în cazul fetelor, categoria calităţi şi defecte creşte ca importanţă în clasa a X-a şi a XI-a, pentru ca apoi să scadă iarăşi ca importanţă în clasa a XII-a.
   Deoarece au cea mai mare mobilitate de-a lungul adolescenţei, consider că aceste dimensiuni ale conceptului de Sine...

   3.3.2.3. Metode şi tehnici terapeutice

   Tehnicile de lucru alese în construirea modulului terapeutic s-au adresat tuturor dimensiunilor conceptului de Sine. Dar tocmai caracterul holistic al P.E.U. face ca stimulând o anume dimensiune să fie stimulate şi celelalte.
   Experienţa mea anterioară cu mai multe grupuri de adolescenţi m-am condus la ideea că cea mai utilă modalitate de abordate a întâlnirilor de lucru terapeutic este aceea de a începe cu un exerciţiu corporal, urmat de propunerea unei experienţe provocative cu suport artistic, care să conducă apoi către dramatizare. Astfel, aproape în fiecare şedinţă avem prezente aspectele corporale-nonverbale, componenta verbal-simbolică şi componenta relaţională, bineînţeles cu o pondere diferită în funcţie de temele abordate. Pentru a-i ajuta pe adolescenţi să-şi câştige un mai bun simţ de sine şi să-şi formeze un concept de sine adaptat vârstei lor, am creat şi adaptat experienţe care să le stimuleze conştientizarea şi integrarea Eului Corporal, Eului Personal, Eului Adaptativ şi a Eului Social.
   Pentru integrarea Eului Corporal am folosit o serie de exerciţii de dans, mişcare pe muzică, pantomimă. Scopul lor a fost deblocarea şi conştientizarea corporală. Devenind mai prezenţi în corpul lor, adolescenţilor le-a crescut spontaneitatea şi le-au scăzut defensele. Lucrându-se la nivelul corpului li s-a modifică timia, ceea ce a reprezentat un teren propice pentru schimbările cognitive.
   Am folosit atât exerciţii de stimulare senzorială şi kinestezică urmate de relaxare, pe care fiecare adolescent le-a lucrat în intimitatea corporalităţii sale, cât şi exerciţii de mişcare în grup. Un exemplu de exerciţiu este acela în care fiecare iniţiază un dans personal pe muzică şi ceilalţi îl oglindesc. Câştigurile sunt în ambele sensuri. Protagonistului îi creşte nivelul conştientizării corporale privindu-se în mişcările colegilor de grup, ceilalţi devin mai empatici, încercând să se transpună în starea protagonistului...

   Terapeut: "Te superi şi mai tare acum."
   Radu: "Mă enervez, da!" (Ridică tonul.)
   Radu avea numeroase elemente depresive, ticuri polimorfe. A fost important ca în terapie să-i dau ocazia să-şi exprime emoţiile reprimate şi mai ales furia. Atunci când s-a ivit ocazia l-am încurajat să lovească, să ridice tonul, să ţipe. El empatiza bine cu Tudor, având cam acelaţi tip de problemă.
   Terapeut: "în ce hal eşti tu, Radu?"
   Radu: "Nu mi-e bine. Sunt speriat."
   Terapeut: "De..."
   Radu: "Să nu se întâmple ceva rău."
   Cristi, referindu-se la al doilea colaj al lui Radu: "Omul ăla pare fericit. Nu vezi ce bine e îmbrăcat? Nu te văd aşa de speriat."
   Radu: "Ceilalţi mă văd ca şi cum n-am nicio problemă, părinţii cel puţin."
   Terapeut: "Cum te văd părinţii?"
   Radu: "Că arăt bine, sunt fericit. N-am nicio problemă, niciun motiv de supărare. Ei nu prea ştiu de problemele mele."
   Terapeut: "Radu, mă uit la fotografia omului supărat şi văd că stă adunat în el, parcă devine una cu problema lui şi nu mai vede nimic altceva înjur."
   Radu: "Da. Aşa este."
   Terapeut: "Mai poţi vedea şi alte lucruri care te fac fericit dacă te uiţi doar la problemă?"
   Radu: "Nu prea."
   Terapeutul pune accentul pe externalizarea problemei: "Cum îţi vezi problema din afară? Uită-te la ea. Este expusă pe foaia din faţa ta. Acum nu mai eşti tot una cu problema. Cum o vezi?"
   Radu: "Aşa. Aiurea. Supărătoare. Mă deranjează."
   Terapeut: "Cum reuşeşte problema asta să te convingă să devii una cu ea?"
   Radu: "îmi amintesc de ea tot timpul."
   Terapeut: "Nu te lasă în pace?"

   3.4.2. Interpretarea rezultatelor cercetării

   Sinteza rezultatelor cercetării conduce la concluzia că în urma participării la modulul terapeutic s-au produs la adolescenţii din lot modificări semnificative la nivelul conceptului de Sine şi al stimei de sine.
   Interesul pentru propria persoană creşte la adolescenţii participanţi la grupurile terapeutice. în final au o percepţie mai clară, mai realistă de sine, mai puţine dubitaţii, contradicţii interioare. în ceea ce priveşte conceptul de Sine, cei mai mulţi dintre ei reuşesc să-şi identifice şi să-şi definească mai bine aspiraţiile, calităţile şi defectele. De asemenea, pot să-şi exprime opiniile, ideile personale cu mai multă uşurinţă.
   Un alt câştig important identificat atât cu ajutorul testului Desenul Persoanei, cât şi cu Testul Rorschach este creşterea nivelului valorizării imaginii de sine, în legătură strânsă cu diminuarea tendinţei autocritice.
   Creşterea capacităţii de control şi toleranţa la stres a adolescenţilor (determinate cu testul Rorschach) corelează cu conştientizarea strategiilor adaptative de care dispun pentru a face faţă problemelor cu care se pot confrunta (chestionar G.P.S.).
   La nivel interpersonal, adolescenţilor le creşte realismul perceperii oamenilor şi gradul de adaptare şi eficienţă în relaţiile interpersonale. Sunt mai interesaţi de relaţiile sociale pozitive comparativ cu cele axate pe dominare şi agresivitate.
   Faptul că adolescenţii îşi percep evoluţia personală în perioada participării la modulul terapeutic poate fi sesizat din creşterea frecvenţei referirilor incluse în categoria conceptului de Sine actualizare.
   Din autoevaluările finale reiese că majoritatea adolescenţilor apreciază că în urma participării la modulele terapeutice au obţinut o mai bună cunoaştere de sine şi şi-au îmbunătăţit relaţiile interpersonale.