Contact extraterestru - vol. 2

   ...acelaşi loc, privind spre munte. Mi-am simţit dintr-o dată trupul înclinându-se în faţă, ca şi cum ar fi fost împins cu blândeţe de o forţă nevăzută. Am simţit că acesta este un semnal să mă apropii mai mult de tufişul care se afla lângă mine. Am mers mai aproape. Apoi am observat că la sol erau două sau trei fiinţe mici, chiar lângă tufiş. Am primit un gând ce exprima grija lor în legătură cu camera de filmat a lui Tom, care era montată pe un trepied undeva în spatele meu. I-am asigurat că acea cameră de filmat nu era pornită şi că nici nu o voi porni. Am simţit că fiinţele aşteptau să se întoarcă Steven. Şi, într-adevăr, Steven s-a întors şi l-am pus la curent cu situaţia. A simţit şi el o prezenţă la sol. Din seria de vise pe care le avusesem înainte de această misiune am recunoscut scenariul care tocmai se desfăşura. In visele mele, eu şi Steven am luat parte la o întâlnire cu fiinţe ET, în timp ce restul echipei se afla la o distanţă mai mare de noi. Steven a dat echipei instrucţiuni să rămână unde era, până ce nu îi va chema el, şi i-a spus lui Tom să nu-şi pornească video-camera. Fiinţele nu puteau fi văzute foarte clar. Am putut simţi cum discutau, dacă să se manifeste sau nu complet în planul fizic. Micile fiinţe păreau foarte timide şi reticente, aproape ca nişte copii. Erau mici de înălţime şi aveam senzaţia că forma lor era oarecum pătrată. Atât Steven, cât şi eu, am primit mesajul de a ne da jos ochelarii, iar mie mi s-a spus să-mi dau jos şi pălăria. Am simţit apoi un flux echilibrat de energie prin toată fiinţa.
   în acel moment, la marginea muntelui, aproape de sol, am văzut nişte luminiţe aurii, care au trecut pe deasupra tufişurilor dinaintea noastră. Am aflat mai târziu că Tom, Sandy şi Lisa au văzut şi ei acele luminiţe, în faţa mea şi a lui Steven a apărut o ceaţă deasă, albăstruie. în acea ceaţă am putut simţi prezenta unei alte fiinţe. Era masculină, înaltă, având o formă umană şi fiind înconjurată de o lumină albăstruie. Fără ochelari, ne-a fost mai uşor să percepem acea fiinţă. A urmat din nou o comunicare telepatică între ei, dacă să se manifeste sau nu în formă fizică. Ne-au transmis mesajul că cel puţin una dintre persoanele care se aflau împreună cu noi ar fi foarte speriată dacă ei s-ar manifesta complet în planul fizic. Steven şi cu mine le-am transmis că ne puteau duce pe noi acolo unde se aflau ei, dacă doremi aceasta. Am primit mesajul că prietenii noştri s-ar speria la fel de tare dacă noi am dispărea din faţa ochilor lor. In timpul acestui schimb de gânduri am putut vedea un glob de lumină aurie, având aproximativ 3 metri în diametru, devenind uşor vizibil în faţa noastră. După scurt timp, fiinţa mai înaltă ne-a transmis că nu se vor manifesta în formă fizică, spunându-ne în final: "Din nou, în curând". Apoi Steven s-a întors pentru a vorbi cu restul echipei.
   După ce ne-am alăturat grupului, am aflat că şi ei văzuseră lumina aurie şi ceaţa albăstruie. Sandy ne-a spus că o parte din ceaţă s-a deplasat de-a lungul solului şi s-a înfăşurat uşor în jurul picioarelor ei. Nu o speriase, deoarece era foarte blândă. Am aflat însă că Lisa Huff se speriase foarte tare de ceea ce văzuse - luminile care se deplasau de-a lungul solului şi prezenţa pe care o simţise. S-a retras în zona "de siguranţă", adică în maşină. Ne-a spus mai târziu că, dacă s-ar mai fi petrecut ceva, ar fi fugit ţipând în josul muntelui. Ştiam că fiinţele percepuseră corect starea de frică la unul dintre membrii echipei. Lucrul cel mai surprinzător pe care l-am aflat a fost faptul că atunci când acel eveniment s-a încheiat, era deja ora 3:00 dimineaţa. Eu şi Steve crezusem că a durat cam jumătate de oră.

   Dar situaţia este, de fapt, mult mai gravă decât atât. Tot ceea ce am menţionat mai sus este umbrit de o problemă mult mai mare: grupul secret care conduce din umbră aceste proiecte secrete legate de OZN-uri au avut, de asemenea, influenţă exclusivă în fazele de început ale relaţiei dintre ET şi oameni. Iar aceasta a fost manipulată într-un mod tragic - aproape până la punctul unei catastrofe globale.
   Căci ce se poate petrece atunci când un singur grup de oameni nealeşi, nenumiţi, cu alte cuvinte auto-aleşi, trebuie să facă faţă relaţiilor dintre oameni şi fiinţele ET? Ca în orice altă situaţie, dacă porţi ochelari cu lentile roşii, întreaga lume îţi apare în roşu. Dacă porţi ochelari militari, orice eveniment nou şi necontrolat va fi văzut ca o ameninţare militară potenţială sau reală.
   Natura unui astfel de grup este omogenă în ochii lumii. Puterea şi controlul sunt calităţi proeminente. Un asemenea secret extrem creează o ambianţă foarte periculoasă în care echilibrul lipseşte cu desăvârşire, într-un asemenea mediu pot fi luate decizii foarte periculoase, forţate de anumite perspective total neadecvate.
   într-un astfel de mediu de tăinuire extremă, militarism şi paranoia, am aflat că au fost realizate acţiuni extraordinar de periculoase împotriva extraterestrilor. Avem numeroase surse din interior care ne-au descris utilizarea tehnologiilor avansate, inteligente pentru detectarea şi distrugerea ET. Dacă şi numai 10% din această dezvăluire se dovedeşte a fi adevărat (eu sunt convins că este 100% adevărat), ne confruntăm cu o criză diplomatică şi socială globală, care este total scăpată de sub control şi care pune în pericol întreaga planetă.
   Să nu uităm că proiectele secrete de inginerie reversă...

   Evenimentele despre care vreau să vă vorbesc sunt următoarele:
   în anul 1989, i n grup format din şefi de stat, 80 la număr, plănuia să facă un anunţ referitor la existenţa şi contactul confirmat cu forme de viaţă ET inteligente. Dintre aceşti lideri făceau parte preşedintele Bush, secretarul general al ONU, Perez de Cuellar, preşedintele Gorbaciov şi alţii. Se pare că iniţiativa acestui eveniment a început în anul 1986, când preşedintele Reagan i-a spus lui Gorbaciov: "Nu ar fi mai uşoară munca noastră de a instaura pacea şi unitatea mondială, dacă ar exista o ameninţare extraterestră generală împotriva căreia să ne unim pentru a ne împotrivi ei?" Preşedintele Reagan a repetat această idee public, în 5 sau 6 ocazii diferite, şi a fost citat în New York Times cel puţin o dată, în anul 1986.
   Din păcate, din ceea ce am înţeles eu, forma pe care trebuia să o ia acest eveniment s-a decis să fie alarmistă, poate chiar o chemare la arme, şi de la acel moment încoace, un număr considerabil de lideri de stat au fost convinşi, de acelaşi grup secret care controlează acest subiect de ani de zile, că există cu adevărat o "ameninţare extraterestră". Se pare că tonul alarmist al acestei "deconspirări" i-a asigurat acesteia eşecul, fiind motivat de o încercare de a crea o stare de unitate mondială bazată pe frica de o "ameninţare extraterestră planetară". Probabil această iniţiativă a fost motivată şi de dorinţa de a sprijini infrastructurile, apărarea şi tehnologia SUA şi a URSS, care se aflau la pământ şi erau sortite colapsului, în lumina instaurării păcii între cele două mari puteri. Şi mai alarmant este că, din câte se pare, tonul alarmist al anunţului, precum şi majoritatea surselor civile de informaţie asupra acestui subiect, au fost orchestrate din umbră de acest grup secret, cu scopul de a introduce o anumită paradigmă şi cosmologie spirituală. Vom aborda acest subiect mai târziu.
   După o întâlnire care a durat până noaptea târziu, având ca subiect anunţul planificat, un anumit şef de stat cunoscut nouă, dar pe care nu îl vom numi aici, se afla în drum spre casă într-o coloană de maşini, împreună cu un număr de alţi oficiali, când a fost pe neaşteptate luat la bordul unei nave ET, acest fapt fiind văzut şi de alţi lideri care participaseră la acea întâlnire. Acestea se petreceau în toamna anului 1989, la New York.
   în timp ce se afla la bordul acestei nave ET, şefului de stat respectiv i s-a spus că anunţul nu trebuie să fie făcut şi că, dacă va fi necesar, vor fi luaţi la bordul navelor şi alţi lideri de stat, în număr mare. Acelui preşedinte de stat i s-a explicat foarte clar că ET nu vor permite ca acest anunţ să fie făcut după cum era plănuit.
   Potrivit sursei mele, evenimentul respectiv a "explodat la Casa Albă, ca o bombă atomică" şi, chiar dacă nu Bush a fost preşedintele "răpit" la bordul navei ET, dată fiind această informaţie, se pare că s-a instalat panica în legătură cu faptul că el va fi următorul "răpit". Ca rezultat, acest anunţ planificat a fost anulat şi se pare că grupul secret care controlează acest subiect l-a îngropat la nivele şi mai adânci de secretomahie şi înşelăciune, unde se află şi în prezent.
   în mod previzibil, răspunsul la acest eveniment a fost unul negativ; atât de negativ, încât sursa care mi-a oferit aceste informaţii a încercat să ne convingă să renunţăm la Proiectul Starlight. Această sursă crede cu sinceritate că ET înşişi vor opri orice încercare de a le anunţa prezenţa publicului larg şi că oricine încearcă aceasta se află într-un mare pericol. El este convins că ET doresc ca prezenţa lor să rămână necunoscută omenirii...