Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Copilul mării sâmbătă, 27 mai 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Copilul mării

aventura transformării lăuntrice şi a descoperirii de sine
de Marius Mihai Lungu
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Copilul mării Imaginea mare preţ Eu Sunt: 26,00 lei

preţ listă: 30,00 lei

reducere:
4,00 lei (13,33%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Copilul mării

Cartea Copilul mării este o autobiografie ficţionalizată a autorului, o poveste de viaţă, care ca orice altă poveste, merită povestită. Lectura ne poartă prin drama părăsirii locului copilăriei şi la găsirea ulterioară a unei noi perspective asupra vieţii. Ajungem la adolescenţă şi implicit la prima iubire şi trecem prin transformări majore odată cu fiecare conştientizare a personajului principal.
Aventura descoperirii de sine ne cuprinde şi pe noi şi ne îmbogăţim lăuntric cu fiecare metodă practică descrisă în carte, iar în final, perspectiva noastră se transformă radical prin prisma tuturor acestor învăţături specifice sistemului non-dualist advaita vedanta.
1. O copilările de vis ... 1
2. Vocea ... 31
3. Între bine şi rău ... 45
4. Un dar, o afacere ... 55
5. Renunţarea ... 65
6. Totul este mental ... 77
7. Credinţele greşite despre realitate ... 91
8. Cunoaşterea realităţii - Vedanta ... 105
9. Ochiul nu se vede pe el însuşi ... 115
10. De ce nu pot cunoaşte experienţele sau gândurile altora? ... 125
11. Cercetarea experienţei: ce vedem de fapt? ... 141
12. Cine sunt eu? ... 153
13. O demonstraţie de (non) afecţiune ... 171
14. Cercetarea experienţei: ce auzim de fapt? ... 181
15. Golul dintre gânduri şi golul dintre stări: stările şi non-stările ... 189
16. Cercetarea experienţei: ce atingem de fapt? ... 201
17. Petrecerea burlacilor ... 215
18. Nunta ... 225
19. Cercetarea experienţei: asocierea simţurilor şi mişcarea ... 237
20. Înţelegerea irealităţii visului ... 249
21. Cercetarea experienţei: conştiinţa nu este produsă de nimic ... 261
22. Cercetarea experienţei: unde este mintea? ... 277
23. Cercetarea experienţei: manifestările mentale ... 299
24. Cercetarea experienţei: stările ... 313
25. Unde poate duce un chef matinal de plajă? ... 331
26. Despre interpretarea senzaţiilor ... 347
27. Cunoaşterea realităţii şi iubirea ... 355
28. O tehnică revigorantă ... 365
29. Cunoaşterea de sine şi relaţiile ... 371
30. O cercetare finală ... 377
31. Consideraţii finale ... 387

pag. 84-85

   ...totalitate de tendinţele puternice, care nu mai puteau fi conştientizate din cauza agitaţiei minţii. Dacă nu se întâmpla nimic anormal, acţiunile şi cauza lor erau trecute cu vederea. Însă, dacă se petrecea ceva anormal, mintea credea că ea era de vină şi începea să se învinovăţească. Cu toate astea, am simţit că, în unele momente, mintea mea a gândit şi a acţionat pentru a provoca ceva considerat de ea însăşi rău.
   "De câte ori ai vrut sa obţii un lucru rău? Niciodată, nu-i aşa? Totdeauna când ai făcut ceva, ai acţionat mânat de dorinţa de a face bine. Mă refer numai la ce ai vrut pentru tine sau pentru cei apropiaţi ţie. Dar rezultatele pe care le-ai obţinut nu au depins nici de acţiunile făcute şi nici de dorinţa care te-a făcut să acţionezi, fiind influenţate de o infinitate de factori. Doctorul care a omorât un om din greşeală era convins că făcea bine ceea ce făcea în acel moment. Până şi criminalul gândea că făcea un lucru bun atunci când ucidea! Pentru el, în acea clipă, fapta pe care o comitea era bună. Nu te grăbi cu argumentaţia, pentru că şi tu era să faci o astfel de faptă, atunci când voiai să-l altoieşti pe tatăl tău cu lopata, pentru că îţi omorâse căţeluşa! Crezi că cineva greşeşte atunci când consideră un lucru bun moartea celui mai mare duşman? Mai devreme ţi-ai dat seama că tatăl tău fusese mânat de o forţă irezistibilă, care l-a dus către acea acţiune, dar între timp ai trecut cu vederea asta, fiind condus de tendinţa de a mă combate. Acum înţelegi cum lucrează mintea mânată de tendinţele care o influenţează, sau de credinţele pe care şi le-a creat ea însăşi?"
   Începusem să-mi aduc aminte ce se întâmplase atunci, şi parcă intensitatea emoţiilor pe care le simţeam se diminuase destul de mult. Acum puteam să retrăiesc tot evenimentul de atunci, fără să-mi mai dea lacrimile, să mai simt un nod în gât sau un gol în stomac. Era ca şi cum nu m-ar mai fi afectat nimic din acea scenă, care îmi apărea în minte ca un film. Nu mai simţeam nici acel impuls de a-l pedepsi pe tatăl meu şi nici acea durere în suflet pe care o simţisem când am văzut-o pe Lola zăcând fără suflare lângă mine, sau când am văzut-o pe mama zăcând inconştientă, plină de sânge. Altădată nu aveam puterea să las filmul amintirii să se desfăşoare nici măcar până în momentul în care o găseam pe Lola lângă mine, fără să mă podidească plânsul. Această suferinţă dispăruse.
   "Îţi mai aduci aminte că mirosul de alge intrate în putrefacţie din golfuleţe îţi provoca greaţă? Acum nici nu îl mai bagi în seamă. În lumea asta iluzorie nimic nu se pierde. Tot ce moare se descompune în elementele din care a fost creat, ajutând astfel la crearea şi hrănirea altor fiinţe. Aparenta moarte este de fapt o extensie a vieţii, elementele apărute prin descompunerea unui corp combinându-se pentru a crea un alt corp, sau pentru a ajuta la dezvoltarea lui. Acest nou corp urmează acelaşi ciclu, ducând prin descompunere, în urma morţii, la crearea şi dezvoltarea altuia şi tot aşa. Numai că, atunci când vei ajunge să cunoşti adevărul, vei şti că moartea este un eveniment al stării de veghe, identic cu orice alt eveniment, care nu are nicio legătură cu tine cel care o observi.
   În starea de veghe, pe care o consideri ca fiind viaţa reală, moartea se transformă în viaţă....

pag. 84-85

   ...totalitate de tendinţele puternice, care nu mai puteau fi conştientizate din cauza agitaţiei minţii. Dacă nu se întâmpla nimic anormal, acţiunile şi cauza lor erau trecute cu vederea. Însă, dacă se petrecea ceva anormal, mintea credea că ea era de vină şi începea să se învinovăţească. Cu toate astea, am simţit că, în unele momente, mintea mea a gândit şi a acţionat pentru a provoca ceva considerat de ea însăşi rău.
   "De câte ori ai vrut sa obţii un lucru rău? Niciodată, nu-i aşa? Totdeauna când ai făcut ceva, ai acţionat mânat de dorinţa de a face bine. Mă refer numai la ce ai vrut pentru tine sau pentru cei apropiaţi ţie. Dar rezultatele pe care le-ai obţinut nu au depins nici de acţiunile făcute şi nici de dorinţa care te-a făcut să acţionezi, fiind influenţate de o infinitate de factori. Doctorul care a omorât un om din greşeală era convins că făcea bine ceea ce făcea în acel moment. Până şi criminalul gândea că făcea un lucru bun atunci când ucidea! Pentru el, în acea clipă, fapta pe care o comitea era bună. Nu te grăbi cu argumentaţia, pentru că şi tu era să faci o astfel de faptă, atunci când voiai să-l altoieşti pe tatăl tău cu lopata, pentru că îţi omorâse căţeluşa! Crezi că cineva greşeşte atunci când consideră un lucru bun moartea celui mai mare duşman? Mai devreme ţi-ai dat seama că tatăl tău fusese mânat de o forţă irezistibilă, care l-a dus către acea acţiune, dar între timp ai trecut cu vederea asta, fiind condus de tendinţa de a mă combate. Acum înţelegi cum lucrează mintea mânată de tendinţele care o influenţează, sau de credinţele pe care şi le-a creat ea însăşi?"
   Începusem să-mi aduc aminte ce se întâmplase atunci, şi parcă intensitatea emoţiilor pe care le simţeam se diminuase destul de mult. Acum puteam să retrăiesc tot evenimentul de atunci, fără să-mi mai dea lacrimile, să mai simt un nod în gât sau un gol în stomac. Era ca şi cum nu m-ar mai fi afectat nimic din acea scenă, care îmi apărea în minte ca un film. Nu mai simţeam nici acel impuls de a-l pedepsi pe tatăl meu şi nici acea durere în suflet pe care o simţisem când am văzut-o pe Lola zăcând fără suflare lângă mine, sau când am văzut-o pe mama zăcând inconştientă, plină de sânge. Altădată nu aveam puterea să las filmul amintirii să se desfăşoare nici măcar până în momentul în care o găseam pe Lola lângă mine, fără să mă podidească plânsul. Această suferinţă dispăruse.
   "Îţi mai aduci aminte că mirosul de alge intrate în putrefacţie din golfuleţe îţi provoca greaţă? Acum nici nu îl mai bagi în seamă. În lumea asta iluzorie nimic nu se pierde. Tot ce moare se descompune în elementele din care a fost creat, ajutând astfel la crearea şi hrănirea altor fiinţe. Aparenta moarte este de fapt o extensie a vieţii, elementele apărute prin descompunerea unui corp combinându-se pentru a crea un alt corp, sau pentru a ajuta la dezvoltarea lui. Acest nou corp urmează acelaşi ciclu, ducând prin descompunere, în urma morţii, la crearea şi dezvoltarea altuia şi tot aşa. Numai că, atunci când vei ajunge să cunoşti adevărul, vei şti că moartea este un eveniment al stării de veghe, identic cu orice alt eveniment, care nu are nicio legătură cu tine cel care o observi.
   În starea de veghe, pe care o consideri ca fiind viaţa reală, moartea se transformă în viaţă....

pag. 156-157

   ...şi de a proiecta a minţii provine numai din tine şi că nu eşti dependent de nimeni şi de nimic. Nu eşti dependent nici de corp, nici de minte şi nici de aparenta energie care le însufleţeşte.
   O carte pe care ai citit-o mai demult îţi spunea că nu ai nevoie nici măcar de aer pentru a exista. Ai încercat vreodată să cercetezi adevărul din spatele acestei afirmaţii? Instantaneu, în momentul cunoaşterii directe de sine eşti conştient că eşti. Imediat după această libertate extraordinară, te trezeşti înapoi în acelaşi vis temporal înghesuit într-un sac de piele căruia îi spui "corpul meu". De ce nu poţi rămâne în libertatea nelimitată a sinelui tău real, fără să revii la materialitate? Pentru că revenirea la lumea iluziei este inevitabilă şi se va petrece permanent.
   Prin credinţele minţii eşti conectat la un corp şi, de îndată ce te identifici cu el, totul se produce automat; iluzia materialităţii revine şi îşi reia dominaţia. Iluminarea ta devine o amintire, de îndată ce eşti conştient de corp. Aşa stau lucrurile, dar de ce eşti deranjat când se întâmplă asta? Pentru că până şi amintirea naturii tale reale şi a libertăţii întrezărite îţi influenţează ireversibil modul în care te consideri a fi şi în care te raportezi la alte persoane. Prin reamintirea a ceea ce eşti, este posibil să îţi asumi identitatea reală, într-un grad mai mare sau mai mic, în funcţie de deschiderea pe care o ai şi de capacitatea de a-ţi ignora mintea. Conştientizarea de sine îţi permite să te desprinzi de conştientizarea materialităţii, slăbind această credinţă. Odată ce ai cunoscut adevărul, el îţi este disponibil permanent, dar depinde numai de tine cât de des alegi să-l aplici în viaţă. A-ţi asuma adevărata identitate, trăind din postura de conştiinţă, cere hotărâre şi dăruire.
   Cunoaşterea directă poate fi înţeleasă şi ca acceptare directă a propriei tale fiinţe sau a altei fiinţe. Acceptarea directă a ta îţi aduce cunoaşterea adevărului absolut despre tine. Cunoaşterea directă a altuia îţi oferă cunoaşterea că este imaterial ca şi tine, dar, odată cu această cunoaştere, apare şi perceperea lui ca pe ceva separat de tine, ca pe oricare alt lucru. Cunoaşterea directă a altuia îţi relevă nu numai adevărul, dar şi iluzia; de aici apare confuzia. Această limitare existentă în cunoaşterea directă a celuilalt este motivul pentru care cunoaşterea de sine este fundamentală pentru eliberare. Dacă cunoşti direct cine si ce eşti si, în acelaşi timp, cine şi ce este altul, poţi ajunge la realizarea conştientă că celălalt este identic cu tine în toate caracteristicile sale, inclusiv că este imaterial, în realitate, un eu sunt la fel ca tine. Acest lucru ar putea fi numit practicarea cunoaşterii: cunoaşterea de sine îţi oferă abilitatea de a străpunge aparenţa persoanelor materiale care acţionează şi să cunoşti direct realitatea din spatele lor, care este lipsită de acţiune.
   Modul în care apare liberul-arbitru, în lumea aparenţelor, constă în alegerile pe care oamenii par că le fac mereu, făcând ceea ce vor, nu ceea ce vrei, iubind pe cine le place, şi nu pe tine, dacă asta aleg. Problemele apar în viaţă atunci când nu accepţi alegerile pe care le fac alţii. A nu accepta alegerile lor este ca şi cum nu i-am accepta pe ei, deoarece liberul-arbitru face parte din aparenţa în care sunt prinse şi aparentul tău corp, şi aparenta minte,   însemnând   individualitate.   Menţinerea...

pag. 208-209

   ...de extindere şi cea de continuitate a suprafeţei lespezii există separat de conştiinţă? Pot exista senzaţiile de continuitate şi de extensie dacă nu eşti conştient? S-ar putea ca aceste senzaţii simple să fie transformate în impresia de materialitate a lespezii şi mâinii. Nu lua în seamă asta, pentru că aparenta materialitate nu apare în această experienţă, fiind o intervenţie mentală ulterioară ei. Nu este altceva decât o credinţă sau un gând, care se suprapune peste senzaţie, dar care nu poate demonstra altceva decât conştiinţa, pentru că nu există nici credinţă şi nici gând - dacă nu eşti conştient de ele.
   Dacă faci mişcări mai ample ale mâinii, poţi avea un sentiment mai puternic de extensie, dar o parte din senzaţiile implicate provin din senzaţiile mişcării braţului şi ale mâinii. Aceste senzaţii se combină cu gândurile de felul: Îmi mişc braţul, un obiect fizic independent, de-a lungul lespezii, un alt obiect fizic independent. Asta este gândirea obişnuită, care este foarte convingătoare şi normală pentru modul uzual de a trata experienţa vieţii, dar nu este real. Nu este altceva decât un gând, şi nu cunoaşterea directă a existenţei materiale sau independente a unui obiect. Din acest motiv, trebuie să urmăreşti să îţi îndrepţi atenţia doar către senzaţia de extindere a aparentei suprafeţe, fără să iei în considerare senzaţiile date de mişcare. Dacă nu reuşeşti, urmăreşte să mişti cât mai puţin degetele sau încheietura mâinii. încearcă să îţi îndrepţi atenţia doar către sentimentul de extensie şi continuitate, nu şi către senzaţiile de mişcare sau asupra intervenţiilor minţii.
   Dacă iei în considerare numai senzaţia de extensie, ce cunoşti în mod direct? Pe lângă ea, cunoşti în mod direct vreun obiect care se extinde? Dovedeşte cumva experienţa de extensie în sine existenţa unei lespezi independente sau a unei mâini existente de la sine, separate de experienţă? Dacă analizezi mai profund, îţi vei da seama că, dacă ai impresia că există vreo lespede sau vreo mână, acest lucru nu este altceva decât un gând, o proiecţie mentală sau o amintire. Poţi cunoaşte în mod direct, în cadrul experienţei, vreo cauză a extensiei sau vreun simţitor al extensiei? Cunoşti în mod direct vreo extensie, vreo mână sau vreo lespede care să existe în afara atingerii? Poţi cunoaşte atingerea fără să fii conştient de ea?
   Senzaţiile date de atingere apar odată cu atingerea şi, neputând exista separat, ele pot fi considerate identice. Numai că nu pot exista dacă nu eşti conştient de ele, deci depind în totalitate de conştiinţa care le cunoaşte. Conştiinţa este subiectul căruia îi apar toate obiectele şi, în oricare experienţă pe care o trăieşti, conştiinţa este singurul factor comun care nu lipseşte niciodată.
   Încearcă să mişti cât mai încet mâna, fără să mişti degetele. Dacă cercetezi şi mai profund experienţa tactilă şi senzaţiile de extindere a presupusei suprafeţe, ajungi la concluzia că în fiecare moment al experienţei există o percepţie unică a unei senzaţii unice. Presupusa continuitate a suprafeţei este un film în care mintea leagă amintirile interpretărilor senzaţiilor succesive anterioare perceperii instantanee, conectându-le anticipat de cele pe care le presupune a apărea în momentele următoare. Continuitatea nu este cunoscută direct în experienţă; ea este un film mental ataşat senzaţiilor percepute, ulterior...

pag. 282-283

   ...dar nu ai putut cunoaşte asta. Tot ce ai găsit a fost conştiinţa.
   O altă credinţă este cea a includerii. Astfel ai crezut că conştiinţa este conţinută de creier, de cap sau de minte. Pe lângă ea mai apar şi alte credinţe care te fac să consideri că mintea conţine o mulţime de domenii mai mici, cum ar fi intelectul, memoria, egoul, conştientul, subconştientul şi supraconştientul. Pentru a defini aceşti termeni te foloseşti de o altă credinţă, şi anume de spaţialitate, care conduce la alte concepte pe care le presupui a fi reale ca interior, exterior şi graniţele dintre ele. Mai crezi şi că mintea e separată de lumea exterioară şi de alte minţi şi că există unele lucruri în interiorul ei, dar că cele mai multe sunt în exterior. Cum să nu te simţi separat şi rupt în bucăţi, atunci când consideri reale aceste lucruri pe care le asociezi cu tine însuţi?
   Acum, să ne întoarcem la minte, care ţi se pare a fi foarte reală. Ţi se pare că îţi aparţine, fiind complet separată de alte minţi, sau că eşti tu. Pare a fi locul în care se manifestă sentimentele, sensibilitatea şi abilităţile caracteristice stării de veghe. Oricât de reală ţi s-ar părea, este destul de efemeră şi de volatilă.
   Unii aşa-zişi învăţători care îşi arogă termenul de guru îşi duc discipolii doar până la nivelul unor stări mentale subtile. Ei pretind că îi duc la conştiinţa pură, dar nu îi duc decât la nişte stări care pot fi percepute ca orice altă manifestare mentală. De multe ori aceste stări sunt foarte plăcute. Pentru unii oameni, prinşi fără scăpare în vârtejul dorinţelor şi al suferinţelor, până şi perceperea unei astfel de stări mentale plăcute constituie, de obicei, o mare realizare în viaţă. Apoi se laudă, din ignoranţă, că pot să intre în conştiinţă oricând vor, fără să-şi dea seama că până şi această exprimare demonstrează falsitatea faptului. Exprimările de acest gen seamănă perfect cu descrierea unor stări. Trec cu vederea inconştient sau ignoră voit faptul că, dacă pot intra în ceva, pot şi să iasă, sau dacă o stare poate apărea, poate şi dispărea. Aceste descrieri ale unor situaţii în care sunt în indică ceva obiectiv, adică temporal şi nepermanent, pentru că, dacă eşti în ceva, poţi fi şi în afara acelui ceva.
   Trebuie să înţelegi că ceea ce ai crezut că erai tu şi natura ta, adică mintea, este doar un obiect care apare, care nu reprezintă altceva decât un gând efemer. În realitate, tu eşti cel căruia îi apare mintea. Este acelaşi tip de cunoaştere ca şi în cazul obiectelor obişnuite şi al corpului. Doar că mintea este mai subtilă decât lumea sau corpul, fiind mai greu de surprins decât ele. Pare că nu poate fi concretizată, pentru a o cerceta.
   Mintea pare să provoace gândurile şi să fie cea care observă totul, chiar şi această cercetarea a conştiinţei. Mintea pare să ascundă multe lucruri, şi asta o face să pară misterioasă. La fel cum ochiul nu se poate vedea pe sine sau acul să se înţepe singur, mintea pare că nu se poate cunoaşte complet, pentru că presupune că partea cunoscătoare rămâne neobservată momentan. Astfel ţi se pare că eşti prins în structura minţii şi că nu o poţi transcende, chiar dacă învăţăturile spun că trebuie să o faci, pentru a-ţi găsi libertatea.
   Hai să cercetăm un gând obişnuit, de exemplu: pisica miaună. Scrie asta cu degetul pe nisip. Ce...

pag. 380-381

   ...bătrâneţe, pe care l-ai părăsit, pentru a deveni din nou o entitate muritoare. Erai cel care nu mai intenţiona, nu mai avea dorinţe, nu mai acţiona şi nu mai făcea ca lucrurile să se întâmple şi să caute să beneficieze de rezultate.
   Ce rost are să te identifici cu o aparenţă separată şi limitată? Ţi-ai uitat adevărata identitate? Eşti cumva nemulţumit de o problemă, adică de un gând? Ţi-ai pus problema că această ultimă separare nu este decât un gând? Simţi vreun impuls al unei tendinţe care te face să îţi evaluezi sau să îţi măsori aşa-zisa iluminare? Sau simţi tendinţa de a te compara cu cineva, despre care ai aflat că nu percepe această separare? Dacă la baza eliminării aparentei separări pe care o simţi între cunoscător, cunoaştere şi cunoscut se află vreunul dintre motivele pe care ţi le-am spus, atunci încă mai ai credinţa că ai ceva de câştigat, adică ai ignorat înţelegerea spontană că nimic nu poate fi câştigat sau pierdut.
   Ai văzut deja că, pe măsură ce insişti să continui cercetarea, îndoielile minţii se înteţesc. Dorinţa pentru rezolvarea acestei probleme nu este identică, din punct de vedere al influenţei mentale, cu acea dorinţă arzătoare de aflare a adevărului pe care ai simţit-o de când erai copil. Dacă acea dorinţă a fost una benefică, care te-a scos din groapa cu suferinţă, ducându-te către tine însuţi, dorinţa actuală este una bazată pe lipsă, fiind total dăunătoare. De fapt, chiar dacă te-ai încăpăţânat să nu vezi asta, această dorinţă nu ţi-a adus decât probleme.
   Îţi voi arăta cum să tratezi această separare subtilă, dar va trebui să repeţi cercetarea atunci când vei fi sigur că nu eşti impulsionat de dorinţa de a câştiga ceva sau de a-ţi mai pune încă o medalie în panoplia de ego super-cunoscător. Fără să-ţi dai seama, jucând în lumea savanţilor mândri de descoperirile lor aparente, ai început să le copiezi aroganţa şi dorinţa de cunoaştere impură şi parţială. Ai uitat că nu tu trebuia să te laşi influenţat de ei, ci ei trebuiau să fie influenţaţi de tine! Vei şti că nu eşti motivat de dorinţa de câştig, atunci când nu-ţi va mai păsa deloc ce se întâmplă în această cercetare şi ce rezultat va avea, mai bine-zis când te vei abandona Sinelui tău. Nu ţi se va mai părea că rezultatele acestei cercetări sau cercetarea în sine mai au vreo importanţă. Când va fi aşa, cercetarea se va desfăşura cu o uşurinţă fantastică, ca şi când ar fi un vis frumos, fiind total lipsită de importanţă. Dar, dacă îi vei acorda vreo importanţă, oricât de mică, cercetarea va fi dificilă, ducându-te la o concluzie care va rămâne la nivelul cunoaşterii indirecte, fiind neasimilată.
   Aparenta separare între cunoscător şi cunoscut este o convingere care se bazează pe credinţele şi convingerile pe care le-ai căpătat în decursul vieţii. Cercetarea aparentei separări dintre cunoscător, cunoaştere şi cunoscut este similară cu analizele pe care le-ai făcut până acum. Trebuie să cauţi, mai întâi, cunoscătorul. Asumă-ţi identitatea reală, de cunoscător neutru, după care lasă lucrurile să curgă în aparenta secvenţialitate obişnuită, chiar dacă ştii că nu există aşa ceva. Îndreaptă-ţi atenţia numai către această curgere a diverselor obiecte, culori, senzaţii, gânduri, sentimente, emoţii etc.
   Observă cum apare un astfel de lucru aparent şi, fără să te laşi atras de el, lasă-l să dispară.

  • cartea a apărut în aprilie 2017 la editura Atman
  • cartea cuprinde 390 pagini în format 11x18cm şi o greutate de 0.235 kg
  • ISBN: 978-606-8758-27-5
  • cartea a fost vizualizată de 654 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Copilul mării"
carţi din acelaşi domeniu cu "Copilul mării"
(orientări spirituale > transformare personală)
derulare
Transformarea de sine
Transformarea de sine
(transformare personală)
Calea energiei
Calea energiei
(transformare personală)
Legea compensaţiei divine
Legea compensaţiei divine
(transformare personală)
Contracte sacre
Contracte sacre
(transformare personală)
Voi sunteţi lumina
Voi sunteţi lumina
(transformare personală)
Atrage zeii de partea ta
Atrage zeii de partea ta
(occidentală, transformare personală)
Scapă de griji în câteva minute
Scapă de griji în câteva minute
(transformare personală)
Între Dumnezeu şi cosmos
Între Dumnezeu şi cosmos
(transformare personală)
Feminitudine
Feminitudine
(general, transformare personală)
Puterea prezentului - audiobook
Puterea prezentului - audiobook
(transformare personală)
Arta de a fi femeie
Arta de a fi femeie
(transformare personală, cuplu spiritual)
El Camino, pelerinaj către sine
El Camino, pelerinaj către sine
(transformare personală)
Schimbarea destinului personal
Schimbarea destinului personal
(transformare personală)
Anam Cara
Anam Cara
(roman, transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 26 mai 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar