Cronicile experimentului Philadelphia

   Este interesant să observăm că aceia care l-au vizitat pe Bender i-au spus că ei trăiau în subteran pe planeta mamă şi foloseau craterele drept porţi pentru intrări şi ieşiri. înainte "să vorbească", Bender mi-a trimis un desen pentru coperta publicaţiei The Saucerian (în 1953) ilustrând ideea, chiar dacă la momentul respectiv nu ştiam ce ar trebui să reprezinte. Desenul lui Bender încă pare similar unei scene de pe Lună şi încă ne mai întrebăm dacă Bender ar fi putut ştii ceva despre Lună, ceva ce mai târziu "a ascuns" în cartea sa. Desenul lui Bender pentru copertă este reprodus, la scară redusă, pe pagina anterioară.
   Jessup mi-a scris, în 1956, că a avut o şansă de a fi primul care cercetează craterele mexicane:
   "îmi cunoşti, cu siguranţă, interesele în ceea ce priveşte Mexicul, iar aceste interese au prins viaţă subit şi neaşteptat: (1) Probabil unele interese comerciale mă duc înspre Mexic într-un studiu preliminar pentru minerale aflate sub craterele meteorice; şi (2) e aparent posibil că guvernul ar putea finanţa o expediţie la scară mare prin sponsorizarea Universităţii Michigan.
   în primul rând, voi pleca, probabil în jurul datei de 10 decembrie, într-o călătorie de cinci săptămâni. în al doilea rând, s-ar putea materializa aproximativ în prima zi a lunii aprilie şi să dureze cel puţin cinci luni. E în regulă să menţionăm aceste chestiuni în publicaţie, dar nu menţiona încă implicarea guvernului sau a U.M., deoarece nu s-au semnat contractele. Menţionarea lor ar putea anula asta pentru totdeauna. S-ar putea să pot trimite articole de ştiri din Mexic".
   Ceva s-a întâmplat cu expediţiile, fiindcă nu s-au materializat. într-o scrisoare ulterioară, Jessup a afirmat că universitatea a dat înapoi din cauza faptului că era implicat un cercetător OZN. Jessup nu a dezvăluit niciodată interesele comerciale care aparent intenţionau să îl finanţeze.
   Unii au insinuat că anularea acestor planuri era o verigă din lanţul de dezamăgiri care au condus la suicid. Este cu siguranţă adevărat, mare parte din succesul la care spera autorul nu s-a materializat niciodată. A doua sa carte. Anuarul OZN, şi Cazul extins asupra OZN nu au fost prea bine primite (de publicul cititor). OZN şi Biblia, chiar dacă a fost o carte populară printre cercetători, nu s-a vândut bine, posibil din cauza volumului mic de pagini.
întâmplător, Jessup mi-a spus că a trimis-o editorului său ca parte a manuscrisului pentru Cazul extins asupra OZN şi că tocmai această...

   ...doar că acesta nu se asemăna cu cei morţi. Cel viu, pe care l-au numit EBE 1, alerga pe câmpuri. Trebuie să presupun un pic aici pentru că nu i-am întrebat niciodată despre asta. L-am cunoscut pe Von Neumann mai târziu, sub identitatea Bielek, şi îmi amintesc câteva lucruri. Nu l-am întrebat vreodată dacă vorbise cu acest individ, presupun că da, deoarece Von Neumann a obţinut de undeva indiciile cu privire la ce nu era în regulă cu experimentul Philadelphia.

   Blocaje temporale

   Ceea ce nu era în regulă şi trebuia corectat sună simplu teoretic, dar a fost foarte dificil de îndreptat practic. Fiecare fiinţă umană născută pe această planetă, de fapt chiar din momentul conceperii sale, are un set de aşa-numite piedici temporale. Sufletul este blocat în acel punct al curgerii timpului când are loc concepţia, aşa că totul merge înainte cu un ritm normal al funcţionării timpului, în principal în a patra dimensiune. Aşa că faci parte din societatea de zi cu zi. Când te trezeşti, o faci în timpul potrivit, cunoşti aceeaşi oameni, totul e la fel şi nu ai alunecat într-o altă realitate peste noapte. Eşti blocat într-o perioadă de timp. Aceste piedici rămân cu tine pentru tot restul vieţii. Când încetezi să trăieşti, acestea dispar şi eşti liber să mergi altundeva, să spunem aşa, în timp. Poţi să te reîncarnezi în alt timp, nu neapărat mai târziu. Poţi să mergi înapoi. Există câteva înregistrări care indică acest lucru. Dar acele piedici temporale sunt lucrurile care au fost întrerupte de puterea extraordinară a câmpurilor generate de abordarea lui Von Neumann.
   Von Neumann a folosit patru dispozitive imense cu bobine Tesla. Nu erau bobinele Tesla obişnuite; Tesla realiza bobine sub formă conică. Erau acţionate, în perechi, de fiecare dintre generatoarele de 75-rw care funcţionau la o frecvenţă relativ redusă (pulsată). Erau patru transmiţătoare cu frecvenţă radio, de doi megawatti fiecare (undă continuă); erau de asemenea impulsionate la un ciclu de utilizare de 10%. Nu voi intra în detalii cu privire la frecvenţe. Puterea echivalentă era de aproximativ 80 megawatti (pulsată). Antena era plasată pe catargul navei, iar personalul de pe punte se aflau aproape lângă aceasta. Nimeni, niciodată până atunci, nu a expus o fiinţă umană la asemenea câmpuri energetice puternice, cu atât mai puţin la astfel de câmpuri magnetice, incredibil de intense. Nimeni nu ştia ce avea să se întâmple. Nimeni nu s-a gândit la asta cu excepţia...

   ...mecanismul necesar pentru a trimite un animal, o persoană sau lucru într-un alt timp sau într-o altă dimensiune poate acum încăpea într-o servietă normală. "Tehnica este mai puţin periculoasă şi dureroasă şi, cel mai important, revenirea intactă nu este nici dureroasă şi nici riscul de a inversa moleculele nu este predominant, cum este întoarcerea «în oglindă»".
   "Când Al Bielek a fost trimis înainte în timp, subliniază Helga, această procedură dura aproximativ 20 de minute. Tinerii recruţi, Al şi alţii, care erau trimişi înainte în timp trebuiau să raporteze ce au trăit. Era un cal aurit cu inscripţii misterioase pe el ce era înconjurat de clădiri ce fuseseră distruse. Aceşti bărbaţi (subiecţi, inclusiv Al) erau anume pregătiţi să stea înăuntrul unei arii cu diametrul de 5 metri, altfel li se spunea că nu se vor întoarce. Cei care nu îi ascultau nu se mai întorceau. Nu pentru că nu voiau, ci pentru că nu puteau. Să fii pierdut în spaţiu nu era deliberat şi nici nu era tratat cu superficialitate în rândul cercetătorilor. Din păcate, mulţi erau pierduţi în timp pentru eternitate. Dar aceia, precum Al, pot descrie experienţele lor cu mare acurateţe".
   Conform Helgăi, ea a văzut şi a atins vechiul tub Thyratron "ce era folosit pentru a îndoi timpul. Cu Ampletronul în apropiere, am fotografiat pentru înregistrările mele şi pentru un film ce se editează acum.
   "în timp ce mă plimbam în interiorul Montauk-ului, am fost fascinată în mod particular de un tub de sticlă şi cristal mare, peste 2 metri înălţime, cu cristale circulare înăuntru. Seamănă perfect cu camerele cu sticlă verticală din programul Star Trek care sunt folosite pentru a teleporta oamenii în sus.
   Nu pretind că ştiu tot ce am învăţat din experimentul Philadelphia şi îndrăznesc să spun că ai nevoie de un curs intensiv în fizică cuantică pentru a înţelege cum funcţionează tot ce am văzut, în consecinţă, să călătoreşti pe un fascicul de lumină este mult simplificat. Dacă te afli în punctul A, B rămâne aici. Pentru a ajunge din punctul A în punctul B este liniar. Totuşi, dacă ÎNDOI ziarul ca o bandă de cauciuc aliniind A la B, atunci punctul A ar deveni realitatea punctului B.
   Inversând procedura, l-ar aduce înapoi (în teorie). Aceasta nu se face pe un fascicul de lumină, ci cu moleculele demodulate pe o frecvenţă specială trimisă CU VITEZA LUMINII la punctul de referinţă.
   întoarcerea poate provoca adesea o distorsiune inversă «imagine în oglindă», ca cea din filmul Musca, până când acest proces a fost perfecţionat.

   ...blocată. Când norul imens vă va fi învăluit, priviţi în oglindă pentru a observa dacă vă puteţi vedea reflecţia. Dacă nu o vedeţi, aţi reuşit!

   în "tăcere"

   Este destul de posibil să deveniţi invizibili fără a produce o ceaţă sau un nor, dar se spune că este mai dificil de realizat actul "dispariţiei" cu o astfel de metodologie, din simplul motiv că majoritatea dintre noi nu posedă puteri atât de avansate de concentrare.
   Madame David-Neel, în cartea sa Magie şi mister în Tibet explică următoarele: dacă mergi prin mulţimi de oameni strigând şi izbindu-te de oameni, vei reuşi să devii aproape invizibil. Dar dacă umbli fără a face nici un zgomot, atingând pe nimeni, fără a privi pe nimeni, s-ar putea să treci neobservat. Animalele fac asta tot timpul pentru a vâna. S-a evidenţiat de asemenea că, dacă stai nemişcat, poţi deveni invizibil. Dar există un impediment la această metodă. Mintea ta creează nelinişte. David-Neel spune: "Munca minţii tale generează o energie care se răspândeşte în jurul celui care o produce şi această energie se simte în moduri diferite de cei care ajung în contact cu ea".
   Ideea e să blocaţi întru totul acea energie, sau zgomot. Dacă reuşiţi asta, veţi deveni pe cât de silenţios posibil. Veţi putea fi încă vizibil. Asta înseamnă că un aparat foto sau o oglindă vă poate surprinde imaginea, dar veţi putea trece neobservat.
   Un expert afirma: "Când mintea inhibă emanarea radioactivităţii sale, încetează a fi sursa stimulilor mentali pentru alţii, aşa încât devin inconştienţi la prezenţa unui Adept al Artei, la fel cum sunt inconştienţi de fiinţe invizibile care trăiesc la o rată de vibraţie diferită de a lor".
   Aleister Crowley a scris: "Adevăratul secret al invizibilităţii nu se ocupă deloc cu legile opticii. Trucul constă în a împiedica oamenii să te observe atunci când în mod normal te-ar observa".
   Aparent, Crowley avea puterea de a se face neobservat de oameni. într-un experiment, a făcut o plimbare pe stradă purtând o coroană şi o mantie purpurie. Nu a atras atenţia asupra sa. Eliphas Levi subliniază: "Un om, de exemplu, urmărit de ucigaşi, după ce aleargă pe o stradă laterală, se întoarce instantaneu şi se îndreaptă, cu o faţă calmă, înspre cei care îl urmăresc, sau se amestecă cu ei părând preocupat de aceeaşi urmărire. El cu siguranţă va deveni invizibil...

   ...un reportofon şi un asistent-dactilograf excelent pentru a produce material de o Adevărată valoare pentru dumneavoastră.
   După cum ştiţi, cineva care este hipnotizat nu poate Minţi, iar cineva care este şi hipnotizat, ŞI căruia i-a fost dat "Serul Adevărului", sub numele său cotidian, NU AR PUTEA MINŢI DELOC. în plus, Memoria Mea ar fi ASTFEL acţionată pentru a-mi aminti lucruri atât de detaliat, lucruri pe care nu mi le pot aminti în starea mea de conştiinţă actuală, sau doar pe de-a locuri şi cu incertitudine, încât ar fi mult mai eficient să se folosească hipnoza. Aş fi astfel în stare să îmi Amintesc nu doar Nume ÎNTREGI, ci şi adrese şi numere de telefon ŞI poate chiar foarte importantele numere Z ale marinarilor cu care am navigat sau cu care doar am intrat în contact. Şi eu aş putea, fiind un fel de Dialectician, să fiu în stare astfel să vorbesc exact cum au grăit şi aceşti martori şi să le imit şi ilustrez Manierele şi Obiceiurile de gândire, iar astfel psihologii dumneavoastră pot desluşi ÎN AVANS metoda Sigură de a-i trata Cel Mai Bine pe aceştia. NU aş putea face asta cu cineva pe care nu l-am avut sub observaţie mult timp şi cu aceşti oameni am trăit aproape 6 luni, aşa că veţi obţine cu siguranţă rezultate bune sau chiar excelente.
   Mintea NU uită vreodată, Nu de tot; După cum ştiţi. Pe deasupra, sugerez acest mod de operare aplicat asupra Mea, dar şi mai mult, utilizarea Mea Ulterioară în ilustrarea tiparului de Gândire şi Comportament este recomandat cu Scopul de a-i face pe aceşti Oameni să se poziţioneze la şi sub dispoziţia noastră (PRIN HIPNOZĂ SAU SUB INFLUENŢA   SERULUI ADEVĂRULUI), Scopul putând Avea un Impact Şi mai puternic, datorită corelării Experienţelor amintite sub Hipnoză de Oameni care NU s-au văzut şi nici măcar nu au corespondat deloc timp de Aproape sau mai mult de ZECE ani. în cazul acesta, Cu astfel de Oameni drept Martori, care să depună mărturii incontestabile, Eu cred că dacă Aviaţia Militară, Nu Marina, ar fi confruntată cu astfel de dovezi (IE Şeful Departamentului de Cercetare), ori ar izbucni un scandal, ori s-ar depune un efort tăcut şi hotărât de a obţine invizibilitatea Metalică şi organică, fiindcă aceştia au reuşit accidental să realizeze transportarea a mii de tone de Metal şi Fiinţe Umane într-o fracţiune de secundă. Chiar dacă acest efect de pe urmă al experimentării prelungite a fost (pentru ei)  Lucrul care i-a făcut să considere experimentul un eşec, EU CRED CĂ EXPERIMENTELE ULTERIOARE AR...