Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Cum gătim realitatea duminică, 30 aprilie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Cum gătim realitatea

reţetar de spiritualitate pentru oameni sceptici
de Daniela Andreescu
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Cum gătim realitatea Imaginea mare preţ Eu Sunt: 32,00 lei

preţ listă: 36,00 lei

reducere:
4,00 lei (11,11%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Cum gătim realitatea

Cartea va invită la o incursiune în "bucătăria vieţii". În acest "reţetar" veţi găsi descrise multe dintre felurile în care ne întâlnim cu realitatea: modele pe care le urmăm, scopuri şi dorinţe care ne atrag, preocuparea pentru alegeri şi încredere, pentru stres şi fericire, aspiraţia către spiritualitate. Alături de reflecţii şi de meditaţii, veţi descoperi aici exerciţii practice care favorizează cunoaşterea de sine şi schimbarea pozitivă. Prin gândire critică, dar şi prin jocurile imaginaţiei cartea îndrumă creşterea personală, bună convieţuire cu sine şi cu cei din jur şi, poate în primul rând, îndeamnă la recunoaşterea libertăţii.
Invitaţie
Despre propuneri şi merite, scepticism şi meditaţie ... 7

1. Realitatea crudă cu sos de gândire magică
Despre tipare, povestiri, realităţi şi conştienţă ... 21
Reţetă pentru alegerea modelului de realitate ... 24
Exerciţiu de imaginaţie ... 28
Meditaţia Clarităţii ... 31

2. Salată de înţelepciune
Despre cauze, interpretări, credinţe şi obişnuinţe ... 37
Reţetă pentru alegeri (mai) înţelepte ... 42
Exerciţiu de imaginaţie ... 44
Meditaţia Întâlnirii cu Sinele superior ... 45

3. Seminţe de greu încolţite cu miere
Despre efort şi relaxare, scopuri şi rezultate ... 51
Reţete pentru alegerea şi îndeplinirea scopurilor ... 54
Exerciţiu de imaginaţie ... 60
Meditaţia Viziunii Clare ... 63

4. Pacheţele umplute cu motivaţii tocate mărunt
Despre nevoi şi voinţe, chef şi motiv ... 67
Reţetă pentru susţinerea autonomiei personale ... 71
Exerciţiu de imaginaţie ... 85
Meditaţia Unităţii ... 86

5. Supă de inimioare aromate
Despre minte, inimă, ego şi emoţii ... 89
Reţete pentru gospodărirea emoţiilor ... 91
Exerciţiu de imaginaţie ... 101
Meditaţia Cascadei ... 103

6. Pilaf de dorinţe cu sos alb
Despre dorinţe, interese, conflicte şi pretexte ... 107
Reţetă pentru gospodărirea dorinţelor ... 109
Exerciţiu de imaginaţie ... 117
Meditaţia Magicianului ... 118

7. Ghiveci de gânduri cu garnitură
Despre gânduri, plângeri, intenţii şi îngrijorare ... 123
Reţetă pentru alegerea gândurilor ... 125
Exerciţiu de imaginaţie ... 127
Meditaţia Tăbliţei Fermecate ... 128

8. Supă clară de stres
Despre generatorul de stres, reuşită, eşec şi aşteptări ... 133
Reţetă pentru dozarea stresului ... 136
Exerciţiu de imaginaţie ... 141
Meditaţia Echilibrului ... 141

9. Aripi de flutur aproape pane
Despre visuri, amăgire, autenticitate şi curaj ... 147
Reţetă pentru realizarea visurilor ... 149
Exerciţiu de imaginaţie ... 153
Meditaţia Inimii ... 154

10. Ciorbă de tristeţi
Despre fericire, suferinţă, tristeţe şi bucurie ... 157
Reţetă pentru alegerea fericirilor ... 158
Exerciţiu de imaginaţie ... 161
Meditaţia Zâmbetului Interior ... 162

11. Furie în aspic
Despre putere, fragilitate, siguranţă şi protecţie ... 165
Reţetă pentru restabilirea siguranţei ... 167
Exerciţiu de imaginaţie ... 170
Meditaţia cu Universul ... 171

12. Papanaşi picanţi cu încredere
Despre încrederea în sine, vulnerabilitate, merite şi respect ... 175
Reţetă de încredere ... 177
Exerciţiu de imaginaţie ... 184
Meditaţia Apei ... 185

13. Supă-cremă de imagine
Despre stimă şi sine, complicaţii şi existenţă ... 189
Reţetă pentru creşterea stimei de sine ... 190
Exerciţiu de imaginaţie ... 191
Meditaţia Regală ... 192

14. Sufleu de frici stropit cu zahăr ars
Despre frici, greşeală, certitudini şi evaluare ... 195
Reţetă pentru alegerea deciziilor ... 197
Exerciţiu de imaginaţie ... 200
Meditaţia Balanţei ... 202

15. Suflete gătite
Despre esenţă, concepţii, potenţial şi armonie ... 205
Reţetă de suflet ... 208
Exerciţiu de imaginaţie ... 210
Meditaţie de Integrare ... 211

16. Desert cu miezuri de spiritualitate puţin rumenite
Despre naturaleţe, artificialitate, umor şi spiritualitate ... 215
Reţeta de spiritualitate pentru oameni sceptici ... 222
Exerciţiu de imaginaţie ... 224
Meditaţie pentru Viaţă ... 225

Pour memoire
Despre a-ţi da seama şi a-ţi aminti, călătorii şi libertate ... 229

pag. 24-25

   Reţetă pentru alegerea modelului de realitate

   Tocmai pentru că, oricum, Viaţa îşi vede de treabă independent de noi, este pe deplin potrivit să ne vedem şi noi de treaba noastră. Cu puţină imaginaţie, multă bunăvoinţă şi un pic de curiozitate relaxată, ne putem inventa propriile "reţete" pentru modelul de realitate pe care vrem să-l trăim. Fără ifose de posesori ai adevărului, doar cu bucuria că, atâta vreme cât suntem vii, avem puterea de a crea, trăind experienţele cu prezenţă. Nepretenţioasă.
   Modul în care percepem lumea determină ce credem despre ea şi felul în care ne trăim realităţile. Minunea care este viaţa, fie şi numai în ochii noştri, ai celor mai sceptici dintre sceptici, ne îndreptăţeşte să o privim cu încântarea de care este capabil doar omul, să o simţim în toate fanteziile create de simţuri, să o mângâiem atunci când suntem fericiţi, să ne regretăm inconştienţele atunci când o năpăstuim.
   Avantajul conştiinţei şi capacitatea de a utiliza raţiunea pentru a transforma emoţiile oferă o cale de ieşire din poveştile care ne-au format şi o poartă de intrare către unele favorabile creşterii si voinţei de bine. Căci omul este povestitor, înclinat spre a căuta cauze şi a inventa sensuri. Vieţuieşte, uneori bucuros, alteori îngândurat, identificând tipare pe care tot el le-a creat în interacţiunea cu propriile gânduri, emoţii şi senzaţii, cu oamenii din jur şi cu natura.
   Pentru că, dincolo de realitatea obiectivă a lucrurilor, care ar fi ea, creăm realitatea proprie, putem decide să onorăm viaţa, să ne aplecăm asupra temelor pământului, apei şi aerului care ne alcătuiesc, cu aceeaşi reverenţă precum cea care ne înalţă privirea către cer. Să ne preţuim existenţa în forma de om, la fel ca existenţa celorlalte forme pe care le ia viul. Să ne îndrăgostim, senin şi iremediabil, de sclipirile inimii şi de drăgălăşeniile minţii fiecărui om, preţuindu-l, cu bune şi cu rele, fără posesivitate acaparatoare, respingere dezgustată sau indiferenţă moderată. Să fim mai prezenţi la ce vrea viaţa de la noi şi mai puţin absorbiţi de ce vrem noi de la viaţă. Şi, de ce nu, în locul zbaterii de a ne susţine separările imaginare, să alegem integralitatea, fiinţarea mai aproape de cunoaştere, chiar dacă şi aceasta ar putea fi încă un văl pe care îl adăugăm Realităţii.
   Am fost educaţi în interiorul unui sistem de relaţionare bazat pe valori, credinţe şi norme care, împreună, au alcătuit mediul de creştere şi modul de adaptare la contextul sociocultural. Uneori, aderăm la acel model pentru că ni s-a părut bun şi îl susţinem în propria viaţă ca adulţi. Alteori, ne revoltăm şi adoptăm un contramodel, prin care să ne opunem celor învăţate. În ambele cazuri, prin această adaptare reactivă păstrăm dependenţa, limitându-ne orizontul de autonomie şi de libertate.
   Ca mai întotdeauna, există şi o a treia posibilitate. În loc să funcţionăm prin supunere sau opoziţie, am putea alege...

pag. 24-25

   Reţetă pentru alegerea modelului de realitate

   Tocmai pentru că, oricum, Viaţa îşi vede de treabă independent de noi, este pe deplin potrivit să ne vedem şi noi de treaba noastră. Cu puţină imaginaţie, multă bunăvoinţă şi un pic de curiozitate relaxată, ne putem inventa propriile "reţete" pentru modelul de realitate pe care vrem să-l trăim. Fără ifose de posesori ai adevărului, doar cu bucuria că, atâta vreme cât suntem vii, avem puterea de a crea, trăind experienţele cu prezenţă. Nepretenţioasă.
   Modul în care percepem lumea determină ce credem despre ea şi felul în care ne trăim realităţile. Minunea care este viaţa, fie şi numai în ochii noştri, ai celor mai sceptici dintre sceptici, ne îndreptăţeşte să o privim cu încântarea de care este capabil doar omul, să o simţim în toate fanteziile create de simţuri, să o mângâiem atunci când suntem fericiţi, să ne regretăm inconştienţele atunci când o năpăstuim.
   Avantajul conştiinţei şi capacitatea de a utiliza raţiunea pentru a transforma emoţiile oferă o cale de ieşire din poveştile care ne-au format şi o poartă de intrare către unele favorabile creşterii si voinţei de bine. Căci omul este povestitor, înclinat spre a căuta cauze şi a inventa sensuri. Vieţuieşte, uneori bucuros, alteori îngândurat, identificând tipare pe care tot el le-a creat în interacţiunea cu propriile gânduri, emoţii şi senzaţii, cu oamenii din jur şi cu natura.
   Pentru că, dincolo de realitatea obiectivă a lucrurilor, care ar fi ea, creăm realitatea proprie, putem decide să onorăm viaţa, să ne aplecăm asupra temelor pământului, apei şi aerului care ne alcătuiesc, cu aceeaşi reverenţă precum cea care ne înalţă privirea către cer. Să ne preţuim existenţa în forma de om, la fel ca existenţa celorlalte forme pe care le ia viul. Să ne îndrăgostim, senin şi iremediabil, de sclipirile inimii şi de drăgălăşeniile minţii fiecărui om, preţuindu-l, cu bune şi cu rele, fără posesivitate acaparatoare, respingere dezgustată sau indiferenţă moderată. Să fim mai prezenţi la ce vrea viaţa de la noi şi mai puţin absorbiţi de ce vrem noi de la viaţă. Şi, de ce nu, în locul zbaterii de a ne susţine separările imaginare, să alegem integralitatea, fiinţarea mai aproape de cunoaştere, chiar dacă şi aceasta ar putea fi încă un văl pe care îl adăugăm Realităţii.
   Am fost educaţi în interiorul unui sistem de relaţionare bazat pe valori, credinţe şi norme care, împreună, au alcătuit mediul de creştere şi modul de adaptare la contextul sociocultural. Uneori, aderăm la acel model pentru că ni s-a părut bun şi îl susţinem în propria viaţă ca adulţi. Alteori, ne revoltăm şi adoptăm un contramodel, prin care să ne opunem celor învăţate. În ambele cazuri, prin această adaptare reactivă păstrăm dependenţa, limitându-ne orizontul de autonomie şi de libertate.
   Ca mai întotdeauna, există şi o a treia posibilitate. În loc să funcţionăm prin supunere sau opoziţie, am putea alege...

pag. 92-93

   ...ce am învăţat să simţim ca urmare a vieţuirii într-un mediu sociocultural anumit este la fel de importantă. Evoluţia ca indivizi şi felul în care vom interacţiona cu vieţile celor din jur depind de capacitatea de a ne adapta la conflictele inerente vieţii si de felul în care tratăm emoţiile în relaţia cu noi înşine. Situaţiile în care trăim nesiguranţă, nerăbdare, confuzie, nemulţumire ne oferă şansa de a alege un răspuns care să ne îndrepte spre creştere şi evoluţie sau să ne blocheze în frică şi stagnare.
   Există o multitudine de teorii, de cercetări si studii ştiinţifice despre emoţii, sentimente, dispoziţii afective, şi poate tot atât de multe înţelegeri empirice însoţite de metode de gestionare a emoţiilor pe care le găsim enunţate în învăţăturile străvechi sau în practicile moderne din domeniul psihoterapiei, dezvoltării personale, curentelor de spiritualitate.
   În cele ce urmează veţi întâlni câteva idei practice pe care le puteţi utiliza ca materie primă pentru felul în care veţi dori să vă ocupaţi de emoţiile voastre. Nu veţi găsi multe explicaţii despre "de ce" şi nici argumente pentru a vă convinge că "aşa e". Ascultaţi-vă mintea şi inima, lăsând deoparte, pe cât posibil, convingerile ferme, pentru a face loc apariţiei curiozităţii, explorând şi verificând pentru voi înşivă în ce fel v-ar fi de folos ceea ce veţi fi intuit şi cunoscut. Concret, încercaţi să observaţi în situaţiile din viaţa de zi cu zi, atunci când vă surprindeţi emoţiile, în ce fel aceste "reţete" vă ajută să fiţi mai echilibraţi şi mai senini, mai încrezători în propriile forţe, mai capabili de a vă gospodări emoţiile pentru a vă fi "bine" şi a contribui pozitiv la susţinerea unor relaţii vii şi sănătoase în interacţiunea cu ceilalţi.

   Principii de bază

   ♦ Emoţiile chiar "se mişcă". Apar, stau o vreme şi dispar. Permiteţi-vă să simţiţi emoţia, oricare ar fi ea - dezamăgire, tristeţe, iritare, ruşine, bucurie, încântare, mulţumire. Permiteţi-vă să simţiţi acea emoţie aşa cum este în acel moment. Acceptarea existenţei unei emoţii aduce claritate şi eliberează resurse pentru acţiune.
   Respingerea emoţiilor resimţite ca negative - pe care de obicei vrem să le îndepărtăm - şi ataşarea de emoţiile resimţite ca pozitive - pe care de obicei vrem să le păstrăm - duce la confuzie şi frustrare.
   Plasaţi atenţia în interiorul acelei emoţii, fiind în acelaşi timp alături de ea. Veţi observa că, dacă nu interveniţi cu gânduri justificative pentru a o susţine sau a o îndepărta, curând şi acea emoţie se va "mişca", transformându-se în altceva.
   ♦ Există doar energia care se mişcă în interiorul nostru. Nu există emoţii pozitive sau negative în sine, ci doar stări fiziologice şi psihologice pe care le resimţim ca plăcute sau neplăcute. Am învăţat să numim stările pe care le resimţim pentru a putea relaţiona cu noi înşine, cu ceilalţi oameni, cu lumea din jur. Etichetele aplicate emoţiilor sunt o convenţie, la fel şi părerile...

pag. 176-177

   Una dintre trăsăturile pe care omul perfect din ziua de azi trebuie să le aibă este încrederea în sine. Subiect de discuţie între prieteni, temă predilectă în cărţile care vor să ne ajute să trăim mai bine, creşterea încrederii în sine a devenit încă unul dintre conceptele preocupante. Trebuie să ai încredere în tine pentru a îndrăzni să iei decizii, pentru a-ţi consolida sentimentul de valoare, pentru a reuşi. Suntem îndemnaţi să credem "în noi înşine", iar când lucrurile nu se desfăşoară cum am "crezut", ne scade încrederea în propria capacitate sau dăm vina pe lume.
   Conceptul de încredere în sine conţine ideea că putem pune temei pe ceea ce credem că ar fi adevărat sau bine în situaţiile cu care ne confruntăm, că putem conta pe noi înşine să găsim metodele şi mijloacele optime pentru a ne atinge scopurile. În ce măsură ne putem baza pe propriile resurse şi metode pentru a ne forma o părere? În ce măsură ar fi util să ne bizuim pe ceea ce este considerat a fi adevărat într-o tradiţie ori pe opiniile experţilor dintr-un anumit domeniu? A ne antrena atenţia, a cultiva gândirea critică şi discernământul poate fi o soluţie pentru a afla justa măsură.
   Avem o adâncă preferinţă pentru autoamăgire, construită ca să ne ţinem la adăpost de înţelegerea propriilor limitări şi, mai ales, de neplăcuta stare de suferinţă pe care o resimţim când ne este atinsă imaginea de sine. Ceea ce uităm, atunci când ne preocupăm de gramajul încrederii în sine, este că nu suntem centrul universului. Nu încrederea în sine ne lipseşte, ci trăirea deplină a sentimentului de incertitudine şi acceptarea neprevăzutului ca parte a stării de cunoaştere şi de automotivare către acţiune.
   Ideea că am fi obligaţi să avem încredere în noi înşine pentru a reuşi este o complicaţie a minţii, creată de societatea în care trăim. Este limpede că nu putem avea "încredere" că reuşim înainte de a vedea rezultatul. Este la fel de evident că putem avea încredere că dispunem de capacitatea de a ne mobiliza resursele interioare, cu bunăvoinţă şi dăruire, pentru a îndeplini ce ne-am propus.
   Putem accepta încrederea "intelectuală", chiar dacă nesiguranţa emoţională ne induce o stare de neîncredere. E rezonabil să avem încredere în noi înşine. Orice ar fi.

   Reţetă de încredere

   Singurul lucru în care putem în mod rezonabil să avem încredere este trăsătura de impermanenţă şi de incertitudine a oricărui fenomen, legată inclusiv de propria persoană. Ştim că toate lucrurile încep şi se termină, se schimbă şi se transformă, ştim că certitudinea este o convenţie, nu o realitate. Cu toate acestea, consumăm o bună parte din energie încercând să păstrăm lucrurile, fie că e vorba de obiecte materiale sau de dispoziţii sufleteşti, să dobândim o stare de siguranţă despre adevărul a ceea ce credem şi trăim acum şi despre cum vor arăta situaţiile în viitor. Deşi ne...

pag. 218-219

   În sâmbure vom găsi trei seminţe. Nu vă lăsaţi seduşi de formele şi de culorile lor diferite. Miezul este la fel, gustul este egal, efectele desertului preparat cu ele sunt identice. Nu vă lăcomiţi să luaţi mai mult de o sămânţă. E suficient pentru ceea ce dorim să obţinem şi nu s-ar schimba chiar nimic dacă am folosi mai multe.
   Acum vine lucrul cel mai complicat. De ce e nevoie de trei fructe pentru a folosi doar o sămânţă? Şi cum extragi miezul seminţei? Şi cum ştii care este, de fapt, miezul? Sau măcar cum îţi dai seama că ceea ce crezi că ai găsit este miez-miezul? Ei bine, până acum nimeni n-a găsit răspunsul la vreuna dintre aceste întrebări. Au fost oameni care au crezut că ştiu. Au început să-i înveţe şi pe alţii, astfel încât în ziua de azi nu prea mai sunt oameni care să descopere singuri miezul. Îl caută în locul unde li s-a spus că se află, doar că miezul seminţelor sâmburelui fructului copacului numit popular Spiritualitate se deplasează în interior. Ba mai mult, oamenii se străduie să-l rumenească la focul preocupării încinse pentru sine. Oricare ar fi sinele, rezultatul este acelaşi.
   Din spusele promiţătorilor, convingătorilor şi ştiutorilor, au aflat că aşa se face pentru a pregăti cel mai bun, cel mai rafinat, cel mai bine copt şi mai bine gătit desert, dacă vrei să impresionezi lumea. Ei nu ştiu că străduindu-se astfel nu fac decât să se amăgească, nicicum să influenţeze cu ceva miezul. Acesta se rumeneşte de la sine, căpătând nuanţe aurii, roşcate, arămii, în funcţie de locul unde creşte copacul, de privirile şi de gândurile oamenilor care poposesc sub el, de lărgimea cerului şi de distanţa la care le apare orizontul.
   Ştiţi cum vă puteţi da seama că miezul e rumenit-artificial sau rumenit-natural? Observaţi ce mai vedeţi că e pus pe masa la care aţi fost invitaţi. Dacă zăriţi vreun castron cu gogoşi de onestitate, un platou cu autenticitate frumos garnisită, tăvi cu gânduri murate şi emoţii dezosate sau tartine cu vorbe mieroase asortate cu modestie stinsă şi convingeri aprinse, puteţi fi siguri că miezurile au fost rumenite artificial.
   Când este rumenit natural, de la sine, miezul sâmburelui fructului copacului numit popular Spiritualitate îţi va apărea înaintea ochilor pe neaşteptate. Mai ales când chemi tu oameni la masă, nu când eşti invitat, şi doar atunci când nu chinui pomul să-ţi dea frunctele, când nu striveşti fructul ca să-i smulgi sâmburele, când nu zdrobeşti sâmburele ca să scoţi seminţele, când nu diseci seminţele pentru a găsi miezul.
   Oricât de spectaculos şi pe gustul tău ţi-ar părea festinul la care eşti oaspete, după ce ai mulţumit, nu te opri. Mergi mai departe. Cu oricâte jurăminte, promisiuni, vorbe ademenitoare sau ameninţătoare te-ar îmbia ceilalţi, după ce le-ai privit, lasă-le să plece. Aşa cum păsările poposesc o vreme în frunziş, apoi îşi iau zborul, tot astfel vin şi pleacă ideile despre idei, gândurile despre gânduri, emoţiile despre emoţii. Niciuna dintre ele nu va face să se schimbe ceva în viaţa copacului numit popular Spiritualitate şi nici nu va modifica miezul roadelor sale. Iar dacă se va întâmpla...

  • cartea a apărut în decembrie 2016 la editura Herald
  • cartea cuprinde 240 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.225 kg
  • ISBN: 978-973-111-635-8
  • cartea a fost vizualizată de 449 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Cum gătim realitatea"
carţi din acelaşi domeniu cu "Cum gătim realitatea"
(psihologie > dezvoltare personală)
derulare
Ia iniţiativa! - CD
Ia iniţiativa! - CD
(dezvoltare personală)
Vâltoarea minţii
Vâltoarea minţii
(dezvoltare personală, educaţie)
Direcţia
Direcţia
(dezvoltare personală)
Simplu
Simplu
(dezvoltare personală)
Metoda Sedona
Metoda Sedona
(dezvoltare personală)
Puterea gândului
Puterea gândului
(dezvoltare personală)
Abilităţi de comunicare
Abilităţi de comunicare
(aplicată, dezvoltare personală, socială)
Procesul reamintirii
Procesul reamintirii
(dezvoltare personală)
Descifrarea gesturilor
Descifrarea gesturilor
(dezvoltare personală)
Decodificarea personalităţii
Decodificarea personalităţii
(dezvoltare personală)
Succesul cuantic
Succesul cuantic
(dezvoltare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare sâmbătă, 29 aprilie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar