Cum să le vorbim copiilor despre sexualitate

   Problema

   Dificultatea şi jena de a le vorbi copiilor despre sex au devenit aproape un clişeu cultural: părintele nervos, îmbujorat îşi găseşte cu greu cuvintele corecte pentru a le folosi în faţa fiului sau a fiicei care chicoteşte şi care spune în cele din urmă: "Ah, nu-ţi face probleme, mamă (sau tată). Deja ştiu totul despre sex".
   Nu este pur şi simplu o problemă de "întârziere" cu discuţia. Este adevărat, din ce în ce mai des discuţiile dintre părinţi şi copii despre problemele sexuale au loc pentru că ele domină presa. Cu toate acestea, un număr surprinzător de mare de părinţi nu poartă niciodată "marea discuţie" cu copiii lor, ca să nu mai vorbim despre comunicarea permanentă, deschisă, legată de aspectele fizice, emoţionale şi spirituale ale sexului.
   Părinţii care reuşesc totuşi să discute cu copiii despre sex deseori fac acest lucru plasând subiectul într-un context de frică, pericol şi avertisment, ceea ce îi împinge pe unii copii la revoltă şi la experiment, iar pe alţii la o inhibiţie care le fură orice bucurie.
   Problema, desigur, este mai profundă, depăşind jena noastră sau amânările şi trecând dincolo de rebeliunea sau inhibiţia copiilor. Inerţia noastră ca părinţi şi ineficienta noastră în această privinţă atrag după sine atitudini, moravuri şi comportamente sexuale ce conduc sau contribuie la o întreagă pleiadă de probleme înrudite.
   La nivel macro, la nivelul societăţii, activitatea sexuală iresponsabilă este o problemă ce atinge dimensiuni atât de mari, încât nici nu poate fi percepută corect sau măsurată. Costurile economice directe ale sarcinilor la vârsta adolescenţei sunt enorme; costurile indirecte,...

   ...toată viaţa aţi avut parte de loialitate, iubire şi devotament, vorbiţi-i copilului despre acest lucru. împărtăşiţi-i câteva din experienţele copilăriei dumneavoastră, legate de felul cum şi-au manifestat părinţii dumneavoastră, iubirea unul pentru celălalt şi spuneţi-le cât de mult vă iubiţi soţia, celălalt părinte. Veniţi cu exemple de loiali¬tate în familie - cum vă bucuraţi de jocurile fratelui, deşi eraţi puţin gelos pentru că el primea toată atenţia, cum a venit tatăl dumneavoastră la petrecerea aniversară, deşi pentru el era un lucru dificil, iubirea pe care aţi simţit-o din partea părinţilor când vă duceau la culcare şi vă lăudau pentru ceva ce făcuserăţi bine. Copiilor le plac poveştile despre copilăria dumneavoastră şi cum erau bunicii ca părinţi.
   Dacă aţi crescut în condiţii grele sau dacă aţi fost răniţi de infidelitate sau de lipsa de loialitate în familie, spuneţi-i copilului câte ceva despre acest lucru şi asiguraţi-l de angajamentul dumneavoastră de a nu lăsa să se petreacă asemenea situaţii în propria familie. La culcare sau cu o altă ocazie potrivită, spuneţi ceva de genul: "Cred că unul dintre lucrurile cele mai importante în familie este să ştim că ne iubim unul pe altul. Eu am să te iubesc întotdeauna şi întotdeauna vei fi cel mai important în viaţa mea. Oricât de grea ar deveni viaţa în afara acestor pereţi, trebuie să ştii că familia va fi întotdeauna aici pentru tine. Pentru mine nu a fost întotdeauna aşa". Povestiţi-i copilului o dezamăgire pe care aţi trăit-o în copilărie şi spuneţi-i că acum, ca adult, înţelegeţi lucrurile ceva mai bine şi că încercaţi să iertaţi persoana care v-a întristat. Copilul va rămâne cu ideea că deşi aţi simţit o anume durere din cauza lipsei de devotament, loialitate şi iubire în propria familie,...

   "Şi eu am trecut prin experienţa asta": o scurtă discuţie pentru stabilirea unui precedent

   Singurul lucru care îl va determina pe copil să fie deschis şi comunicativ cu dumneavoastră în privinţa sexului este convingerea nu numai că înţelegeţi, ci şi că "aţi trecut prin experienţa asta" şi dumneavoastră. Poate fi greu pentru copii să-şi dea seama sau măcar să-şi imagineze că şi dumneavoastră aţi avut la un moment dat vârsta lor, că aţi trecut printr-o experienţă şi prin trăiri similare. Dar le place enorm să se gândească la acest lucru şi sunt fascinaţi de poveştile pe care le puteţi spune despre timpurile când dumneavoastră aveaţi vârsta lui de acum.
   Asemenea istorisiri realizează cel puţin cinci lucruri importante:
   1. Asigură copiii că sunt normali şi că ceea ce li se întâmplă lor li se întâmplă tuturor.
   2. Le arată copiilor că aveţi încredere în ei şi că îi încurajaţi să aibă şi ei încredere în dumneavoastră.
   3. îl fac pe copil mai conştient că îl puteţi într-adevăr înţelege şi că puteţi empatiza, că nu veţi deveni un judecător.
   4. îi încurajează pe copiii dumneavoastră să vă împărtăşească sentimentele şi experienţele lor.
   5. Stabilesc un precedent care vă permite să împărtăşiţi experienţele pe care le-aţi avut dumneavoastră cu prilejul întâlnirilor şi să faceţi acest lucru cu mai mulţi ani înainte de a începe copiii să iasă la propriile lor întâlniri.
   Momentul de a istorisi "propria mea experienţă" este acela în care copilul vă spune sau vă dă de înţeles că i s-a întâmplat ceva, iar acest lucru vă aminteşte ceea ce aţi trăit dumneavoastră. Nu relataţi o întâmplare care depăşeşte mult întâmplarea prin care a trecut copilul; acest lucru l-ar putea încuraja să meargă şi el mai departe - stimulat de experienţa dumneavoastră. încercaţi să vă gândiţi la ceva asemănător cu ceea ce v-a spus copilul sau cu ceea ce bănuiţi că i s-ar fi întâmplat.

         DIALOGURI

   (Conştientizaţi un fel de curiozitate sau de "joc de-a întâlnirea" al copilului dumneavoastră cu o fată, la vârsta de şase sau şapte ani.)
   David, cred că ţi s-a întâmplat ceva ce seamănă foarte mult cu ceea ce îmi amintesc că mi s-a întâmplat şi mie. Mă aflam odată la o reuniune de familie, aveam şase ani, cred, sau poate şapte. Se afla acolo o verişoară de-a mea, o fată în aceeaşi clasă ca şi mine, dar dintr-un alt oraş, aşa că nu o întâlneam prea des. Ne jucam şi la un moment dat ea a spus: "Hai să ne jucăm de-a doctorul". La început am fost eu doctorul, iar ea şi-a scos hainele, iar pe urmă a fost ea doctorul şi mi-am scos eu hainele. Cred că am fost pur şi simplu curioşi să aflăm cum arăta trupul celuilalt. O mulţime de copii mici fac lucruri de acest fel şi nu este mare lucru.
   (Fiica dumneavoastră a trecut printr-o experienţă jenantă, pătându-se cu ocazia ciclului, la început.)
   Cindy, îmi amintesc foarte bine o zi de şcoală când aveam şi eu vârsta ta. Avusesem ciclu de câteva ori, dar era neregulat şi încă impredictabil, aşa că nu ştiam când să port un tampon. Intr-o zi eram aşezată la şcoală şi am simţit ceva. Eram...

   Cum să deveniţi mai degrabă consultanţi decât manageri

   în cazul adolescenţilor de vârste mai mari, rolul nostru de părinte trebuie să treacă din etapa de manager în aceea de consultant. Pe măsură ce fiii şi fiicele noastre parcurg anii de liceu şi păşesc dincolo de ei, noi deţinem tot mai puţin un control direct, dar putem avea tot mai multe ocazii să le influenţăm dezvoltarea şi să le orientăm procesele de gândire, ce vor determina perspectivele lor de viaţă şi standardele comportamentale.
   Citind şi discutând despre problemele sexuale în contextul mai larg al perspectivelor sociale, economice, politice, religioase, dar şi personale, îi putem ajuta pe adolescenţii noştri să capete contextul şi cadrul în care să poată lua decizii personale bune şi să înţeleagă mai clar modul în care comportamentul sexual le va afecta viaţa personală, iar mai târziu familia.
   Obiectivele acestui capitol de final sunt duble: în primul rând, urmărim să-i ajutăm pe adolescenţii de vârstă mai mare să identifice opţiunile, responsabilităţile şi consecinţele comportamentului lor sexual, dintr-o perspectivă şi cu o claritate care să le mărească şansele de a face o alegere bună. în al doilea rând, urmărim să ne ajutăm pe noi, părinţii, să ne clarificăm opiniile privind cel mai bun nivel de abstinenţă pentru copiii noştri, în acelaşi timp reevaluându-ne propriile atitudini şi comportamente.
   Cum veţi folosi exact acest capitol final depinde mult de nivelul de interes şi de natura şi capacitatea intelectuală a copilului dumneavoastră. Dacă aveţi un elev de liceu care citeşte bine şi obţine rezultate bune la teste, veţi dori, poate, să subliniaţi că unele dintre lecturi şi eseuri nu diferă prea mult de secţiunile de lectură ale testului de aptitudini şcolare sau ale testelor de admitere la colegiu. Cereţi-i copilului să citească pentru a înţelege şi trataţi întrebările destinate discuţiei ca pe un fel de colocviu şi ca pe o ocazie de a forma o opinie despre punctul de vedere şi ideile prezentate.
   Pe de altă parte, dacă abordarea academică este calea cea mai sigură de a nu stârni interesul copilului, puteţi aborda lecturile pur şi simplu ca pe nişte articole interesante despre sex. Subiectul în sine este de obicei suficient pentru a stârni iniţial interesul.
   Oricare ar fi modalitatea de abordare, există câteva principii importante:
   1. Citiţi fiecare pasaj cu atenţie dumneavoastră înşivă şi formulaţi-vă propriile opinii. Pe urmă, fie îl citiţi cu glas tare împreună, fie îl invitaţi pe fiul sau pe fiica dumneavoastră să-l citească. Asiguraţi-vă că şi dumneavoastră, şi copilul aţi înţeles despre ce este vorba înainte de a trece la întrebările discuţiei. Lămuriţi împreună cuvintele sau termenii dificili.
   2. Nu striviţi discuţia ce urmează după lectură cu propriile dumneavoastră opinii. Puneţi întrebările şi lăsaţi-i copilului răgazul să răspundă.
   3. Nu este nevoie să ajungeţi la o concluzie anume sau la consens după niciuna dintre lecturi şi nici nu trebuie să încheiaţi discuţiile într-o singură şedinţă. Discutaţi atât cât vă permite timpul şi reveniţi altă dată asupra subiectului. Articolele nu sunt concepute pentru a deschide şi a închide o discuţie, ci pentru a prelungi comunicarea deschisă cu privire la sex (şi la alte subiecte ce pot fi atinse) în cadrul familiei.