Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Cum să-ţi reinventezi viaţa joi, 21 septembrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Cum să-ţi reinventezi viaţa

cum să pui capăt comportamentelor negative şi să te simţi din nou bine
de Jeffrey E. Young, Janet S. Klosko
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Cum să-ţi reinventezi viaţa Imaginea mare preţ Eu Sunt: 42,00 lei

preţ listă: 45,00 lei

reducere:
3,00 lei (6,67%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Cum să-ţi reinventezi viaţa

Ţi se întâmplă adeseori să pui nevoile celorlalţi mai presus de ale tale? Te panichezi când persoana iubită te ameninţă că te părăseşte? Te temi în mod exagerat de boli şi de eşecuri financiare? Eşti veşnic nemulţumit în ciuda reuşitelor personale şi profesionale? Autorii acestei cărţi, celebri specialişti în psihoterapia cognitivă, te ajută să identifici cele 11 "capcane mentale" asociate cu diversele comportamente distructive si cu imaginea negativă de sine. Pe baza unor studii de caz. a unor chestionare de autoevaluare, dar mai ales a unor tehnici bazate pe controlul emoţiilor, gândurilor şi comportamentelor, vei învăţa cum să "spargi" ciclul reacţiilor autodistructive şi cum sate bucuri de o viaţă împlinită, evitând "capcanele" vieţii - de la sentimentul de abandon şi de la dependenţă, până la excluderea socială, deprivarea emoţională, eşec si vulnerabilitate.
Cuvânt-înainte de Aaron Beck ... 9
Prefaţă ... 11

Capitolul 1. Capcanele mentale ... 16
Capitolul 2. Care sunt capcanele dumneavoastră mentale? ... 33
Capitolul 3. Să înţelegem capcanele mentale ... 44
Capitolul 4. Capitulare, Fugă şi Contraatac ... 60
Capitolul 5. Cum schimbăm capcanele mentale ... 70
Capitolul 6. "Te rog, nu mă părăsi!" Capcana Abandonului ... 91
Capitolul 7. "Nu pot să am încredere în tine". Capcana Neîncrederii şi Abuzului ... 123
Capitolul 8. "Nu voi primi niciodată dragostea de care am nevoie". Capcana Deprivării Emoţionale ... 156
Capitolul 9. "Nu-mi găsesc locul nicăieri". Capcana Izolării Sociale ... 182
Capitolul 10. "Nu mă descurc de unul singur". Capcana Dependenţei ... 215
Capitolul 11. "O să se întâmple o nenorocire". Capcana Vulnerabilităţii ... 253
Capitolul 12. "Nu sunt bun de nimic". Capcana Deficienţei ... 280
Capitolul 13. "Mă simt ca un ratat". Capcana Eşecului ... 321
Capitolul 14. "Mereu fac doar ce vrei tu!" Capcana Subjugării ... 344
Capitolul 15. "Niciodată nu e suficient de bine". Capcana Standardelor Nerealiste ... 390
Capitolul 16. "Pot să obţin tot ce-mi doresc". Capcana Revendicării de Drepturi Personale" ... 416
Capitolul 17. O filosofie a schimbării. Şapte premise fundamentale ... 452

Bibliografie ... 468
Mulţumiri ... 469

pag. 26-27

   Carlton încearcă să-i facă pe plac soţiei, aprobând orice spune şi face ea. încearcă să le facă pe plac copiilor săi, nespunând niciodată "nu". încearcă să-i facă pe plac tatălui său implicându-se în afacerea de familie, chiar dacă presupune o slujbă care nu-i place deloc.
   Ironia este că, deşi Carlton încearcă atât de mult să le facă pe plac tuturor, unii se simt deseori enervaţi de el. Se sacrifică pe sine atât de mult. Soţia lui se supără pe el că nu are coloană vertebrală. Deşi copiii săi profită de pe urma permisivităţii sale, şi ei sunt supăraţi pe undeva că tatăl lor nu le impune nicio limită. Tatăl hii este mereu iritat de slăbiciunea lui Carlton şi de lipsa lui de combativitate la serviciu, mai ales când are de-a face cu angajaţii.
   Şi, deşi nu este conştient de acest lucru, chiar şi Carlton este supărat pe el însuşi. în sinea lui este supărat că îşi neagă de atât de mult timp orice nevoi. Este vorba de un tipar pe care l-a învăţat devreme în viaţă. Tatăl său este considerat un tiran: el se simte bine dacă îi domină şi îi controlează pe ceilalţi. Totul trebuie să fie făcut aşa cum vrea el. în copilărie, dacă nu era de acord cu tatăl lui sau i se opunea, Carlton era bătut şi umilit. Mama sa a adoptat un rol complet pasiv. Era deprimată mai tot timpul, iar Carlton s-a aflat des în rolul de persoană care trebuia să aibă grijă de ea, încercând să o facă să se simtă mai bine. în schimb, el nu avea la cine să meargă să simtă că îi sunt împlinite nevoile.
   înainte să vină la noi, Carlton trecuse printr-un tratament experienţial, numit Gestalt-terapie, timp de doi ani. Psihoterapeutul său îl încurajase să rămână centrat în prezent şi să fie în contact cu sentimentele sale. De exemplu, îl pusese să încerce nişte exerciţii de imagerie prin care îşi vizualiza tatăl şi exersa cum să-i răspundă. Această abordare a fost utilă. Carlton a început să simtă furia dinăuntrul său.
   Problema era că acel gen de psihoterapie nu avea o direcţie clară. Nu avea o ţintă clară. Carlton mergea din şedinţă în şedinţă, explorând acele sentimente care erau mai evidente în momentele respective. Evident, furia sa la adresa celor dragi tot ieşea la suprafaţă, dar el nu acţiona pe baza sentimentelor sale şi nici nu înţelegea de ce se purta aşa. Psihoterapeutul nu îi arăta legătura dintre diversele fatete ale problemei sale, ca să-i indice mai apoi tehnicile de schimbare necesare pentru a nu mai cădea pradă subjugării.
   Psihoterapia centrată pe capcanele mentale i-a oferit lui Carlton un cadru conceptual simplu şi direct, care l-a făcut să observe că subjugarea era o temă continuă în viaţa sa, iar Carlton a învăţat cum să o schimbe. A făcut progrese rapid. De multe ori constatăm că această capcană mentală a Subjugării poate fi schimbată mai repede decât celelalte capcane.
   Carlton a dezvoltat un sentiment mai puternic al propriului sine, al propriei identităţi. A devenit mai conştient de propriile dorinţe şi sentimente, pe care învăţase să Ie reprime. A început să-şi formeze preferinţe şi păreri proprii. De asemenea, a devenit mai asertiv faţă de tatăl său, faţă de angajaţi, soţie şi copii. A lucrat in mod special în privinţa exprimării furiei: a învăţat cum să-şi exprime nevoile într-o manieră calmă şi controlată. Deşi soţia şi copiii s-au opus un pic la început, s-au potolit odată ce au acceptat faptul că şi-au pierdut din putere asupra lui Carlton. De fapt, le plăcea mai mult cum era acum. îşi doreau ca el să fie mai puternic.
   Carlton a avut de dus o luptă mai grea cu tatăl său. Deşi acesta a încercat să zdrobească rebeliunea lui Carlton şi să-şi impună din nou poziţia dominantă, Carlton şi-a dat seama că avea mai multe atuuri în relaţia cu tatăl său decât crezuse până atunci. Când l-a ameninţat că o să-şi dea demisia dacă nu-l lăsa să aibă un rol mai important, tatăl său a dat înapoi. Carlton a început să preia multe dintre responsabilităţile tatălui său, în vreme ce acesta se pregăteşte să iasă la pensie. A descoperit, de asemenea, că tatăl său a început să-l respecte mai mult.
   Acest caz ilustrează importanţa de a nu ne limita doar la a fi în contact cu sentimentele noastre. Multe psihoterapii experienţiale, precum cele care lucrează cu "copilul interior", ne ajută foarte mult să simţim legătura dintre ce sentimente trăim în viaţa noastră de acum şi ce trăiam în copilărie. Dar aceste abordări nu merg mai departe. Clienţii se simt mai bine după şedinţele sau atelierele de...

pag. 26-27

   Carlton încearcă să-i facă pe plac soţiei, aprobând orice spune şi face ea. încearcă să le facă pe plac copiilor săi, nespunând niciodată "nu". încearcă să-i facă pe plac tatălui său implicându-se în afacerea de familie, chiar dacă presupune o slujbă care nu-i place deloc.
   Ironia este că, deşi Carlton încearcă atât de mult să le facă pe plac tuturor, unii se simt deseori enervaţi de el. Se sacrifică pe sine atât de mult. Soţia lui se supără pe el că nu are coloană vertebrală. Deşi copiii săi profită de pe urma permisivităţii sale, şi ei sunt supăraţi pe undeva că tatăl lor nu le impune nicio limită. Tatăl hii este mereu iritat de slăbiciunea lui Carlton şi de lipsa lui de combativitate la serviciu, mai ales când are de-a face cu angajaţii.
   Şi, deşi nu este conştient de acest lucru, chiar şi Carlton este supărat pe el însuşi. în sinea lui este supărat că îşi neagă de atât de mult timp orice nevoi. Este vorba de un tipar pe care l-a învăţat devreme în viaţă. Tatăl său este considerat un tiran: el se simte bine dacă îi domină şi îi controlează pe ceilalţi. Totul trebuie să fie făcut aşa cum vrea el. în copilărie, dacă nu era de acord cu tatăl lui sau i se opunea, Carlton era bătut şi umilit. Mama sa a adoptat un rol complet pasiv. Era deprimată mai tot timpul, iar Carlton s-a aflat des în rolul de persoană care trebuia să aibă grijă de ea, încercând să o facă să se simtă mai bine. în schimb, el nu avea la cine să meargă să simtă că îi sunt împlinite nevoile.
   înainte să vină la noi, Carlton trecuse printr-un tratament experienţial, numit Gestalt-terapie, timp de doi ani. Psihoterapeutul său îl încurajase să rămână centrat în prezent şi să fie în contact cu sentimentele sale. De exemplu, îl pusese să încerce nişte exerciţii de imagerie prin care îşi vizualiza tatăl şi exersa cum să-i răspundă. Această abordare a fost utilă. Carlton a început să simtă furia dinăuntrul său.
   Problema era că acel gen de psihoterapie nu avea o direcţie clară. Nu avea o ţintă clară. Carlton mergea din şedinţă în şedinţă, explorând acele sentimente care erau mai evidente în momentele respective. Evident, furia sa la adresa celor dragi tot ieşea la suprafaţă, dar el nu acţiona pe baza sentimentelor sale şi nici nu înţelegea de ce se purta aşa. Psihoterapeutul nu îi arăta legătura dintre diversele fatete ale problemei sale, ca să-i indice mai apoi tehnicile de schimbare necesare pentru a nu mai cădea pradă subjugării.
   Psihoterapia centrată pe capcanele mentale i-a oferit lui Carlton un cadru conceptual simplu şi direct, care l-a făcut să observe că subjugarea era o temă continuă în viaţa sa, iar Carlton a învăţat cum să o schimbe. A făcut progrese rapid. De multe ori constatăm că această capcană mentală a Subjugării poate fi schimbată mai repede decât celelalte capcane.
   Carlton a dezvoltat un sentiment mai puternic al propriului sine, al propriei identităţi. A devenit mai conştient de propriile dorinţe şi sentimente, pe care învăţase să Ie reprime. A început să-şi formeze preferinţe şi păreri proprii. De asemenea, a devenit mai asertiv faţă de tatăl său, faţă de angajaţi, soţie şi copii. A lucrat in mod special în privinţa exprimării furiei: a învăţat cum să-şi exprime nevoile într-o manieră calmă şi controlată. Deşi soţia şi copiii s-au opus un pic la început, s-au potolit odată ce au acceptat faptul că şi-au pierdut din putere asupra lui Carlton. De fapt, le plăcea mai mult cum era acum. îşi doreau ca el să fie mai puternic.
   Carlton a avut de dus o luptă mai grea cu tatăl său. Deşi acesta a încercat să zdrobească rebeliunea lui Carlton şi să-şi impună din nou poziţia dominantă, Carlton şi-a dat seama că avea mai multe atuuri în relaţia cu tatăl său decât crezuse până atunci. Când l-a ameninţat că o să-şi dea demisia dacă nu-l lăsa să aibă un rol mai important, tatăl său a dat înapoi. Carlton a început să preia multe dintre responsabilităţile tatălui său, în vreme ce acesta se pregăteşte să iasă la pensie. A descoperit, de asemenea, că tatăl său a început să-l respecte mai mult.
   Acest caz ilustrează importanţa de a nu ne limita doar la a fi în contact cu sentimentele noastre. Multe psihoterapii experienţiale, precum cele care lucrează cu "copilul interior", ne ajută foarte mult să simţim legătura dintre ce sentimente trăim în viaţa noastră de acum şi ce trăiam în copilărie. Dar aceste abordări nu merg mai departe. Clienţii se simt mai bine după şedinţele sau atelierele de...

pag. 102-103

   Observarea comportamentului lor a pus în evidenţă trei faze ale procesului de separare, identificabile la toţi bebeluşii studiaţi.

   CELE TREI FAZE ALE SEPARĂRII, POTRIVIT LUI BOWLBY

   1. Anxietatea
   2. Disperarea
   3. Detaşarea

   Mai întâi, copiii "protestau", după cum am spus mai sus, dând semne de anxietate majoră. îşi căutau mamele. Dacă o altă persoană încerca să-i consoleze, nu puteau fi consolaţi. Aveau accese de mânie la adresa mamelor lor. Dar pe măsură ce timpul trecea şi mamele lor nu reveneau, copiii se resemnau şi se instala o perioadă de depresie. în această fază, erau apatici şi retraşi. Rămâneau indiferenţi faţă de încercările personalului de a se conecta emoţional. Odată cu trecerea timpului, copiii ieşeau din depresie şi formau alte ataşamente.
   Dacă mama revenea, copilul intra în a treia fază, detaşarea. Copilul era rece faţă de mamă şi nu se apropia de ea sau nu se arăta interesat de ea. Cu trecerea timpului, însă, starea de detaşare era depăşită, iar copilul se ataşa de mamă din nou. Acest tip de copil o căuta mai mult pe mamă şi era mai anxios când nu o vedea, având faţă de ea ceea ce Bowlby numeşte "ataşament anxios".
   Bowlby susţine că acest tipar de anxietate, disperare şi detaşare este universal. Este răspunsul pe care toţi cei mici îl au când sunt separaţi de mame. Mai mult, răspunsul apare în tot regnul animal. Nu doar în specia umană se întâmplă aşa, ci toţi puii de animale urmează în general acest tipar. Această dimensiune universală sugerează clar existenţa unei predispoziţii biologice.
   Puteţi recunoaşte aici asemănarea dintre procesul de separare descris de Bowlby şi ceea ce numim ciclul abandonului: anxietate, durere profundă şi mânie. Unele persoane, precum Lindsay, par să se fi născut cu o sensibilitate anume de a trece prin acest ciclu al emoţiilor. Când are loc o separare, anxietatea, durerea şi mânia pe care aceste persoane le resimt sunt atât de intense, încât nu sunt in stare să se liniştească singure, simţindu-se profund singure si disperate. îşi pot distrage atenţia de la aceste sentimente doar pentru scurte perioade de timp. Fără persoana respectivă alături, nu se pot calma singure şi nu se pot simţi în siguranţă. Asemenea perssoane sunt extrem de sensibile faţă de pierderea persoanelor dragi. Formează legături profunde cu alte persoane, aceasta fiind una dintre calităţile lor naturale, însă nu tolerează singurătatea.
   Persoanele care se nasc cu tendinţa de a reacţiona intens faţă de separare şi care nu sunt în stare să se aline singure în absenţa persoanei iubite au mai multe şanse să dezvolte capcana Abandonului. Dar acest lucru nu înseamnă că toţi cei născuţi cu această predispoziţie biologică ajung să dezvolte această capcană. Acest lucru depinde în parte de mediul din copilăria timpurie.
   Dacă aţi avut parte de legături emoţionale stabile în copilăria mica, mai ales cu mama, dar şi cu alte persoane relevante din viata dumneavoastră, atunci, chiar dacă aveţi o predispoziţie biologică, probabil nu veţi dezvolta această capcană. Pe de altă parte, unele medii sunt atât de instabile sau afectate de pierderi masive, incat puteţi dezvolta capcana chiar fără să aveţi o predispoziţie biologica.
   Cu toate acestea, dacă există predispoziţia biologică, capcana se activează chiar şi în lipsa unei traume majore, iar noi căutăm zadarnic în trecutul persoanei respective motivele pentru o asemenea intensitate a trăirilor.

   ORIGINILE CAPCANEI ABANDONULUI

   1. Este posibil să aveţi o predispoziţie biologică faţă de anxietatea de separare nu puteţi îndura singurătatea.
   2. Unul dintre părinţi a murit sau a plecat de acasă când eraţi foarte mic.

pag. 268-269

   Când luaţi în calcul costurile şi beneficiile asumării unui risc, siguranţa este cel mai important factor pentru dumneavoastră. E mai importantă decât orice câştig. Pentru dumneavoastră, viaţa nu înseamnă să aveţi împliniri şi bucurii. Mai important este să vă ţineţi departe de primejdii.
   Capcana Vulnerabilităţii vă afectează şi din punct de vedere social. Nevoia dumneavoastră constantă de a primi asigurări îi epuizează pe cei dragi. îi oboseşte faptul că mereu trebuie să vă ofere asigurări. (Ştim prea bine. Ne-am învăţat lecţia după ce am încercat această variantă cu mai mulţi pacienţi prinşi în capcana Vulnerabilităţii.) Niciodată nu puteţi fi prea sigur că totul e în ordine. Vulnerabilitatea e ca un sac fără fund.
   Capcana Vulnerabilităţii vă consumă timpul şi energia pe care le-aţi dedica în alte condiţii unor activităţi sociale. în loc să vă întâlniţi cu prietenii, vă petreceţi timpul în cabinetul medical sau instalaţi sisteme antifurt. Faceţi atacuri de panică şi aveţi tulburări psihosomatice, ceea ce vă limitează şi mai mult. Şi, desigur, sunt atâtea locuri în care nu puteţi merge. Riscaţi să fiţi atacat sau să cheltuiţi prea mult. Iar în felul acesta le cereţi şi celor dragi să-şi restricţioneze viaţa.
   Dependenţa merge mână în mână cu Vulnerabilitatea. Dacă vă alegeţi un partener puternic, care să vă protejeze şi să vă liniştească temerile, nu învăţaţi niciodată că vă puteţi descurca pe cont propriu. De unul singur, vă simţiţi complet expus sentimentului de vulnerabilitate. Aveţi tot timpul nevoie de partenerul dumneavoastră. Desigur, situaţia poate duce la resentimente de ambele părţi.
   WALT: Se supără pe mine când nu vreau să merg cu ea. Pe mine! Sunt uluit. De parcă am obligaţia să o însoţesc peste tot.
   Sunteţi predispus la gândire pe bază de superstiţii. Uneori apelaţi şi la ritualuri magice, pentru a îndepărta pericolele.
   HEATHER: înainte să mă culc, verific totul în casă de cinci ori. Verific fierul de călcat, aragazul, cuptorul cu microunde, prăjitorul de pâine, uscâtorul de păr, camera copiilor, maşina şi garajul.
   PSIHOTERAPEUTUL: Pare foarte obositor. De ce de cinci ori?
   MARGARET: Altfel nu pot dormi liniştită.
   PSIHOTERAPEUTUL: Ce se întâmplă dacă nu verifici totul?
   HEATHER: Stau în pat şi-mi fac griji. Nu pot să adorm dacă nu am verificat totul de cinci ori.

   Număratul, verificatul, spălatul, curăţatul toate acestea sunt exemple de ritualuri obsesiv-compulsive pe care le folosiţi pentru a aduce ca prin magie mai multă siguranţă în viaţa dumneavoastră. La rândul lor, aceste ritualuri vă răpesc şi mai mult din energie.
   Toate aceste tipare duc la întărirea convingerii dumneavoastră că lumea este periculoasă. Nu învăţaţi niciodată că lumea poate să fie un loc sigur dacă o abordaţi cu un grad de precauţie rezonabil.
   Aceştia sunt paşii pentru a modifica această capcană:

   SCHIMBAREA CAPCANEI VULNERABILITĂŢII

   1. încercaţi să înţelegeţi originea capcanei de care suferiţi.
   2. Faceţi o listă cu fricile dumneavoastră specifice.
   3. Faceţi o ierarhie a situaţiilor de care vă e frică.
   4. Cereţi-le celor dragi soţ/soţie, iubit/iubită, rude, prieteni să vă ajute să vă înfruntaţi fricile.
   5. Estimaţi posibilitatea ca evenimentele de care vă temeţi să aibă loc cu adevărat.
   6. Scrieţi un cartonaş pentru fiecare frică.
   7. Vorbiţi cu copilul dumneavoastră interior. Fiţi un părinte puternic şi curajos pentru acest copil.
   8. Folosiţi tehnicile de relaxare.
   9. Folosiţi imageria ca prim pas în abordarea fricilor.
   10. Abordaţi-vă fricile în viaţa reală.
   11. Răsplătiţi-vă pentru fiecare pas îndeplinit.

  1. încercaţi să înţelegeţi originea capcanei de care suferiţi. Părinţii dumneavoastră au avut fobii? Au fost supraprotectori? Subprotectori? în ce domenii ale vieţii aţi învăţat să vă...

pag. 458-459

   Schimbarea acestor capcane vă va permite să relaţionaţi cu oamenii la un nivel mai profund, care să vă satisfacă mai mult. Viziunea dumneavoastră în privinţa relaţiilor vă va orienta în combaterea acestor capcane.
   A doua sferă a schimbării este cea a autonomiei. Care este nivelul optim de independenţă pentru dumneavoastră? în mod obişnuit, vă doriţi să funcţionaţi în lume cu un anumit grad de independenţă şi competenţă, cu o identitate clară de sine. Dar ce raport între autonomie şi relaţionare vă va face să vă simţiţi mai fericit? Unele persoane sunt mai fericite dacă îşi petrec timpul cu activităţi solitare. Altele sunt mai fericite dacă îşi petrec timpul socializând şi relaţionând cu ceilalţi.
   Autonomia vă oferă libertatea de a căuta să stabiliţi relaţii sănătoase şi să evitaţi sau să încheiaţi relaţiile nesănătoase. Sunteţi liber să rămâneţi într-o relaţie pentru că vreţi să rămâneţi, nu pentru că aveţi nevoie să rămâneţi. Multe persoane prinse în capcana Dependenţei sau Vulnerabilităţii se simt blocate în cadrul unor relaţii distructive. Le este teamă să plece şi să înfrunte lumea pe cont propriu. Aceste două capcane sunt cele mai mari obstacole în calea atingerii unui nivel adecvat de autonomie.
   Autonomia este o componentă vitală în dezvoltarea înclinaţiilor dumneavoastră naturale. Ea presupune dezvoltarea unei identităţi personale. Sunteţi liber să fiţi cine sunteţi. Fie că preferaţi să fiţi muzician, artist, scriitor, sportiv, mecanic, actor, casnic, călător, iubitor de natură, îngrijitor sau lider, veţi fi liber să vă dezvoltaţi. Nu vă temeţi prea mult să vă aventuraţi în lume. Nu merită să vă pierdeţi identitatea în cadrul unei relaţii, trăind doar prin viaţa partenerului în loc să vă trăiţi viaţa personală.
   A treia componentă a schimbării este stima de sine. Precum autonomia, stima de sine oferă un context al libertăţii. în loc să fiţi blocat, sunteţi liber. Capcanele Deficienţei şi Eşecului sunt obstacole în calea formării stimei de sine. Sentimentele de inferioritate şi ruşine vă copleşesc sivă opresc din drum, făcându-vă să evitaţi sau să pierdeţi diverse oportunităţi. Sentimentul ruşinii planează ca un nor negru deasupra dumneavoastră, împiedicându-vă să vă mişcaţi să relaţionaţi, să vă exprimaţi, să vă împliniţi nevoile, să excelaţi.
   Vreţi o viaţă care să vă sporească stima de sine. Cum să ajungeţi să fiţi mândru de dumneavoastră şi să vă acceptaţi aşa cum sunteţi, fără să cedaţi în faţa nesiguranţei şi autocriticii? Care sunt punctele dumneavoastră forte şi cum le puteţi dezvolta? Care sunt punctele dumneavoastră slabe şi cum le puteţi corecta?
   A patra sferă a schimbării se leagă de autoafirmare şi autoexprimare. Este vorba de a cere ca nevoile dumneavoastră să fie împlinite şi de a vă exprima sentimentele. Afirmarea de sine vă ajută să vă urmaţi înclinaţiile naturale şi să vă bucuraţi de viaţă. Cum anume puteţi exprima cine sunteţi?
   Capcanele Subjugării şi Standardelor Nerealiste sunt obstacole în calea autoafirmării. Din cauza Subjugării, renunţaţi la plăcerile şi nevoile dumneavoastră personale, pentru a-i ajuta pe ceilalţi sau pentru a evita represaliile. Din cauza Standardelor Nerealiste, renunţaţi la plăcerile şi nevoile personale, pentru a obţine aprobarea şi recunoaşterea din partea celorlalţi şi pentru a evita umilirea. Realizările profesionale şi perfecţiunea devin scopurile dumneavoastră în viaţă, în dauna fericirii şi satisfacţiei.
   Pasiunea, creativitatea, joaca şi distracţia pot face ca viaţa să merite trăită. Este important să renunţaţi la câte ceva pentru a include plăcerea şi entuziasmul în viaţa dumneavoastră. Dacă neglijaţi autoafirmarea şi autoexprimarea, viaţa vi se pare grea sivă copleşeşte disperarea. Nevoile dumneavoastră şi ale celor din jur sunt dezechilibrate. Schimbarea presupune să vă daţi voie să vă împliniţi nevoile fundamentale şi înclinaţiile personale, fără a le face râu în mod nenecesar celor din jurul dumneavoastră.
   A cincea sferă a dezvoltării personale, nu mai puţin importantă decât celelalte patru, ţine de grija pentru ceilalţi. O mare satisfacţie în viaţă este să înveţi cum să fii generos şi să empatizezi cu ceilalţi. Revendicarea unor drepturi speciale vă poate împiedica să vă arătaţi grija faţă de cei din jur. E plăcut să vă aduceţi contribuţia.

  • cartea a apărut în mai 2017 la editura Trei, în cadrul colecţiei Psihologie practică
  • traducător: Ruxandra Rădulescu
  • Titlu original: REINVENTING YOUR LIFE: THE BREAKTHROUGH PROGRAM TO END NEGATIVE BEHAVIOR AND FEEL GREAT AGAIN
  • cartea cuprinde 472 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.345 kg
  • ISBN: 978-606-40-0112-2
  • cartea a fost vizualizată de 885 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Cum să-ţi reinventezi viaţa"
(psihologie > dezvoltare personală)
derulare
Viaţa exponenţială
Viaţa exponenţială
(dezvoltare personală)
Manifest pentru motivaţie - CD
Manifest pentru motivaţie - CD
(dezvoltare personală)
Cum să creezi afluenţă - CD
Cum să creezi afluenţă - CD
(dezvoltare personală)
Sandwork expresiv
Sandwork expresiv
(dezvoltare personală, psihoterapie)
Minciuni la altar
Minciuni la altar
(cuplu, dezvoltare personală)
Realizarea ţelurilor
Realizarea ţelurilor
(dezvoltare personală)
Puterea emoţiilor
Puterea emoţiilor
(dezvoltare personală)
Hazardul şi iubirea dansează împreună
Hazardul şi iubirea dansează împreună
(eseuri, dezvoltare personală)
Cele nouă trepte
Cele nouă trepte
(dezvoltare personală)
Supă de pui pentru suflet
Supă de pui pentru suflet
(dezvoltare personală)
Gândeşte ca un milionar
Gândeşte ca un milionar
(dezvoltare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare miercuri, 20 septembrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar