Curajul de a deveni bogat

   Iată un alibi din beton armat destinat să împiedice orice proiect, oricare ar fi el. El permite individului care îl foloseşte să-şi justifice inactivitatea. De altfel, iar acest lucru mi se pare cel mai ipocrit, cea mai mare parte a oamenilor care se prevalează de acest dacă aruncă responsabilitatea dezolantei lor condiţii pe umerii altora: părinţi, partener, copii, prieteni, patron etc.
   Să vedem câteva exemple:
   - Dacă aş avea o maşină... (dar nu am bani).
   - Dacă aş fi fost şi eu la şcoală mai mult timp... (dar nimeni nu m-a încurajat s-o fac!!).
   - Dacă aş câştiga la loto... (dar nu am avut niciodată noroc).
   - Dacă cei din jur m-ar lăsa un pic liniştit... (dar mereu este cineva care mă deranjează).
   - Dacă familia mea m-ar încuraja... (dar nu o face deloc).
   - Dacă aş rămâne la oraş sau la ţară (nu! Partenerul meu de viaţă nici nu se gândeşte să ne mutăm!).
   - Dacă nu aş fi făcut acea faptă necugetată... (dar am fost împins de la spate!).
   - Dacă nu aş avea copii (dar ocupându-mă de ei nu pot face nimic altceva).

   CUM SĂ RECUNOAŞTEM IDEEA BUNĂ

   "Nu ceea ce ştim ne face să acţionăm, ci ceea ce simţim." Doamna Geoffrin

   Puterea de a distinge ideea bună dintre toate cele care ne trec prin minte într-un interval de timp x poate părea extrem de greu unora dintre noi, cu atât mai mult cu cât ideile nu sunt nişte obiecte imobile.
   Printre toate ideile care vă trec prin cap, există în mod cert una sau chiar unele care vă "vizitează" mai frecvent; e vorba despre ideile pe care le alungaţi sub diferite pretexte, dar care, în mod neobosit, revin sporadic şi vă traversează creierul, ca să vă spună: "Sunt în continuare aici; fă-ţi timp şi gândeşte-te la mine."
   A şti să recunoşti ideea bună este o chestiune de fier, de intuiţie, defeeling, de presentiment. Nu trebuie să înlăturaţi în mod automat, aşa cum fac spiritele carteziene şi ştiinţifice, tot ceea ce resimţiţi la nivelul intuitiv, deoarece intuiţia, orice am spune despre ea, este o formă de cunoaştere instantanee, bruscă. Ea nu este rezultatul unui raţionament sau a unei deduceri, ci este resimţită la nivelul senzaţiilor şi...

   DISCIPLINA

   "Disciplina este pânza de fundal a tuturor realizărilor." Michel Bouthot

   Trebuie să constatăm faptul că nu este deloc înnăscută pentru fiinţa umană fixarea de obiective şi definirea etapelor acestora. Nu avem decât să-i vedem pe toţi aceşti oameni inactivi, nevoiaşi, nefericiţi şi, în mod general, frustraţi în şi de viaţă, ca să înţelegem că o mulţime incalculabilă de indivizi trăiesc eşecurile într-un mod iterativ, zilnic, încontinuu, numai pentru că planul vieţii lor, atunci când au aşa ceva, nu este decât o ciornă din ceea ce ar trebui să fie; numai pentru ca aceste persoane prezintă anumite obişnuinţe deplorabile, în special o formă de anarhie zilnică, de dezordine, pe scurt, indisciplină personală.
   Atunci când ai ţinte bine stabilite, precise, este interzis chiulul în faţa acţiunii, precum şi afirmaţiile de genul: "O să mă ocup de asta mâine", "Am timp berechet" sau "E prea frumos afară ca să lucrez." Păstrarea în sine şi pentru sine a unei discipline stricte este condiţia sine qua non pentru cei care vor să cunoască succesul.

   GRIJA PENTRU DETALIU

   "Cine vrea să facă lucruri mari trebuie să gândească profund în detaliu." Paul Valery

   Pentru bunul mers al unei întreprinderi, nici un element nu este nesemnificativ astfel încât să nu-i acordăm nici cel mai mic interes.
   În calitate de "persoană potenţial bogată", este imperativ să fiţi capabili să dezvoltaţi problema constantă a detaliilor, deoarece de importanţa pe care le-o veţi acorda va depinde gradul de reuşită al proiectului vostru. De altfel, trebuie să ţintiţi întotdeauna numai spre perfecţiune şi să munciţi ca să deveniţi un perfecţionist chiar dacă, făcând acest lucru, vă expuneţi catalogării, din partea celorlalţi, de maniac.
   Fiţi siguri de un lucru: numai maniacii pentru detalii au reuşit să obţină titlul de milionar! Este imposibil să vă sustrageţi de la acest lucru. Da! O condiţie sine qua non suplimentară!
   Atunci când vrem să devenim bogaţi, negociem atât cu calitatea, cât şi cu perfecţiunea.