Curs practic de parapsihologie

   Capitolul 1

   PARAPSIHOLOGIA

   Moto: "A respinge un fenomen întorcându-i spatele, înseamnă a contribui la falimentul adevărului" - Victor Hugo.

   A fi cel mai bun, a fi cel mai puternic şi a-i stăpâni pe ceilalţi au fost şi au rămas legi fundamentale, naturale, după care se conduce întreaga viaţă pe Terra şi nu numai. "Viaţa omului e ca floarea câmpului. Azi e, mâine nu-i" arată Liviu Rebreanu. Poetic şi plin de umor, Alfred de Musset spune: "Viaţa e ca un trandafir, la care fiecare petală este o iluzie şi fiecare spin e o realitate".
   Existenţial, viaţa omului este de fapt un câmp de luptă în care, fiind război şi competiţie, permanent reuşesc cei care luptă, şi-şi folosesc la maximum resursele fizice şi psihice de care dispun. Eşuează cei slabi, fără voinţă şi cei care sunt nepregătiţi pentru confruntare. In aceste condiţii, marele filozof antic Platon spune: "Prima şi cea mai mare victorie este să te cunoşti pe tine însuţi". Din vremurile vechi şi până astăzi, lupta pentru putere, pentru a fi cel mai bun şi a-i stăpâni pe ceilalţi a fost şi a rămas un vis, o sită deasă care a cernut valorile, dar şi un ţel spre care au tins şi au luptat cu cerbicie milioane şi milioane de oameni. în condiţiile arătate, au apărut în plin plan fenomenele paranormale care sunt structurate în parapsihologic şi legat de ele s-a pus problema utilizării lor în folosul celor care doresc să-şi îmbunătăţească calităţile, să-şi facă mai performante realizările.
   Ce este parapsihologia? Definită, parapsihologia reprezintă o disciplină ştiinţifică având ca obiect de studiu fenomenele paranormale (clarviziune, telepatie, hipnoză, telekinezie...) în care este implicat direct psihicul uman şi/sau animal. Termenul de parapsihologic l-a impus în anul 1889 Max Dessoir. In concepţia acestuia, parapsihologia era o ştiinţă care are ca obiect de studiu cercetarea fenomenelor paranormale legate de procesele psihice ale căror mecanisme fizico-chimice nu sunt încă elucidate.
   Diferenţa între metafizică şi parapsihologie constă în faptul că în timp ce metafizica este de tip fenomenologic, parapsihologia este de tip statistic, apropiindu-se ca metodologie de cercetare, de ştiinţa raţională oficială. Vorbind de fenomenele paranormale, James Alcock spune că ele "nu pot fi explicate conform teoriilor despre Natură acceptate în prezent, pentru că ele contrazic una sau mai multe din tezele de bază sau axiomele ştiinţifice mondiale".
   Trebuie subliniat că alături de ştiinţă, religia şi parapsihologia sunt şi ele discipline diferite care studiază specific domeniile cunoaşterii. Impresionat de problematica subtilă a fenomenelor paranormale, marele Sigmund Freud a afirmat: "Dacă aş putea să încep din nou m-aş dedica parapsihologici". Traian Ştefănescu susţine că "Parapsihologia este o cale a raţiunii către Dumnezeu". Vorbind despre fiinţa umană, mari savanţi şi personalităţi ale omenirii susţin: - "Omul nu este altceva decât ceea ce a făcut evoluţia din conştientul său" - (n.a. - Julien Huxley);...

   Omul este dotat cu minte să gândească şi emoţii ca să simtă. Când fiinţa umană a atins un anumit stadiu de înţelegere a vieţii, atunci ea va trece în tărâmul spiritual. Toate cele 4 domenii amintite interacţionează constant şi au un singur numitor comun: ENERGIA.
   în corpul fizic acţionează mai multe sisteme de energie:
   1 - când fiinţa umană respiră foloseşte plămânii pentru a separa oxigenul de alte substanţe existente în aer şi pentru a-l introduce în circulaţia sanguină;
   2 - ingerând hrană, stomacul extrage substanţele nutritive şi le trece în sânge, iar în final elimină deşeurile şi toxinele;
   3 - sângele, la rândul său este curăţat şi purificat de substanţe chimice dăunătoare organismului uman de către diverse organe şi transformat în energie care ajunge la toate celulele corpului;
   4 - celulele interacţionează prin sistemul bioelectric al nervilor;
   5 - reglarea simţurilor fizice reprezintă o funcţie a creierului, controlată de minte.
   Sistemele prezentate mai sus formează acele atât de discutate meridiane care stau la baza practicii medicinii orientale.
   Corpul eteric depozitează energia în muşchi şi in corpul de energie care înconjoară corpul uman. Literatura de specialitate numeşte corpul eteric în diverse feluri şi anume: corp eteric, prana, corp electric, forţa vieţii, corp vital, bioenergie şi energie bioplasmatică. Cititorii trebuie să ştie că el pulsează şi radiază la o distanţă de 15 până la 45 cm şi intensitatea lui poate fî măsurată sub formă de ioni negativi. Prin procedeul soţilor Kirilian, câmpul electric poate fi fotografiat Energia corpului eteric este transferată la celule, prin centrele de energie, aşa numitele chakre.
   Atenţie! Chakrele au rolul de a regla şi distribui energia, când muşchii îşi epuizează energia, celulele emit semnale, iar computerul automat al mentalului (inconştientul) va ordona activarea eliberării de energie din rezervele creierului.
   Corpul emoţional este plasat dincolo de câmpul de energie eterică şi apare ca un adevărat curcubeu colorat. El se prezintă în ansamblu ca o vibraţie dinamică şi are influenţa asupra corpului eteric. Când emoţiile sunt echilibrate şi fiinţa umană este calmă, liniştită, vibraţiile rezonează prin chakre, iar acestea trimit unde armonioase pe meridian şi sunt stimulate glandele să controleze procesele electrochimice ale celulelor.
   Dacă emoţiile sunt dezechilibrate, ele vor stimula dezarmonios chakrele, iar semnalele transmise prin meridiane vor provoca tensiuni musculare. în această situaţie, glandele vor provoca o reacţie dezechilibrată în celule, care poate ajunge a fi chiar nefastă şi organelor printr-o amestecare necorespunzătoare a substanţelor chimice trimise de la glande la celule.
   Atenţie! Corpul mental se întinde mult dincolo de corpul fizic. Acest corp mental nu este decat foarte greu măsurabil căci, în principiu, gândirea prezintă o energie subtilă, are origine magnetică pe care puţine instrumente o pot detecta. Corpul mental al gândirii conştiente este direct afectat de o gândiră dezechilibrată sau negativă. Frica, furia, ura, setea de...

   Caracteristica "clarviziunii tactile" este prezenţa unui obiect, numit "obiect evocator". Subiectul îl atinge - de obicei cu degetele, fie cu fruntea - şi astfel intră în raport cu posesorul acelui obiect, reuşind "să-i, citească" inconştientul. Deci, "obiectul ţintă" constituie în psihometrie stimulatorul percepţiei extrasenzoriale şi devine o sursă de informaţii. Studiind fenomenul psihometrie, Eugen Osty a arătat că "obiectul - ţintă" nu serveşte decât ca un ghid spre sursa de informaţii, ci constituie chiar sursa însăţi Cercetările efectuate de numeroşi parapsihologi au stabilit că principalele elemente care definesc psihometria sunt:
   1 - obiectul ţintă aduce subiectul psihometric în contact extrasenzorial cu proprietarul său;
   2 - orice persoană care a fost la un moment dat în contact cu obiectul ţintă poate deveni de asemenea accesibilă subiectului în mod extrasenzorial. Conform teoriei lui W. G. Roll, fiecanl obiect, indiferent de natura sa, este înconjurat de un ipotetic "câmp PSI" care, poate suferi modificări sub influenţa unor evenimente. Atenţie! Prin alterarea câmpului pot fi regăsite "urmele PSI" care, în principiu, dau informaţii referitoare la un eveniment sau o persoană. Sunt mulţi cercetători care au studiat fenomenul şi consideră că obiectele fizice "sunt impregnate specific" de persoanele cu care au venit în contact. Prin existenţa acestei "impregnări specifice capacităţile extrasenzoriale descifrează informaţiile "stocate" în obiectul - ţintă.
   3 - pot deveni accesibile subiectului psihometric chiar şi persoane asociate celui care a fost în contact cu obiectul - ţintă;
   4 - subiectul psihometric nu depinde exclusiv de obiectul - ţintă. în numeroase cazuri el, poate da relaţii despre evenimente din viaţa persoanelor accesibile, în care obiectul - ţintă nu a fost implicat;
   5 - o dată contactul iniţial făcut, înlăturarea sau distrugerea obiectului ţintă nu afectează impresiile subiectului psihometric;
   6 - subiectul psihometric este capabil să relateze evenimente din trecut, prezent sau viitor referitor la persoanele care au intrat în contact cu obiectul ţintă sau apropiate de el. în acest sens, Alexandra Moşneaga scria într-o lucrare a sa: "Diferenţa dintre clarviziune şi psihometrie nu este prea mare. O capacitate o compensează pe cealaltă şi amândouă se continuă una pe cealaltă". Atenţie! Subiectul psihometric accesează informaţii nu numai din momentele când persoanele respective au fost în contact cu obiectul ţintă.
   7 - natura fizică sau chimică a obiectului ţintă nu are nici o importanţă pentru subiectul - psihometric;
   8 - cunoştinţele şi impresiile dobândite de subiectul psihometric nu sunt dependente de durata contactului cu obiectul - ţintă;
   9 - timpul trecut de la contactul iniţial al subiectului cu obiectul - nu are nici o influenţă;
   10 - dacă mai multe obiecte ţintă vin în contact fizic, subiectul - psihometric nu va confunda impresiile pe care fiecare din ele le provoacă;

   20-1 - FORME DE A SUGESTIONA

   Moto: "Sugestia stă la baza manipulării opiniei publice de către forţe interesate atât în viaţa politică cât şi în comerţ". - Victor Duţă

   In principiu, există două mari tipuri de sugestii:
   a) - sugestia directă;
   b) - sugestia indirectă
   în cazul sugestiei directe, scopul ei este cunoscut şi de către subiect. O sugestie directă este, de multe ori, refuzată de conştiinţă sau acceptată mai greu.
   O sugestie indirectă trece mai uşor cenzura conştientului, a negaţiei critice şi ea este acceptată mai uşor. Sugestia indirectă este utilizată de hipnotizator şi va fi folosită, în principiu pozitiv, pentru a trata un bolnav, pentru a-l ajuta pe acesta să-şi elimine diverse vicii sau pentru a-i creşte şi dezvolta posibilităţile fizice şi mentale. Cartea noastră nu îşi propune să discute (decât foarte puţin) efectele dăunătoare ale întrebuinţării sugestiei în scopuri malefice.
   Alte tipuri de clasificări ale sugestiei sunt: cea verbală şi cea mentală, cu contact şi fără contact, de aproape san de la distanţă etc. Cititorii ştiu că sugestia poate acţiona direct sau indirect, asupra unei ţinte precise (un individ) sau asupra unui grup (mase) de oameni.
   în cele mai multe cazuri, sugestia este responsabilă de manipularea paranormală a maselor de oameni. La manipularea maselor şi a opiniei publice, sugestia a fost folosită din cele mai vechi timpuri, iar astăzi, pentru a se realiza manipulările (politice, economice, publicitatea etc.) sunt utilizaţi specialişti, profesionişti pregătiţi în şcoli bine structurate.
   Factorii principali care influenţează calitatea şi intensitatea unei sugestii sunt:
   a) - capacitatea de a sugestiona a iniţiatorului. Atât în ceea ce priveşte sugestia de tip general, cât şi cea utilă în procesul hipnozei, calitatea ei este direct legată de personalitatea celui care o lansează. în afară de ideea propriu-zisă a sugestiei, de mare importanţă este prestaţia fizică şi psihică a celui care sugestionează. Privirea acestuia, timbrul vocii, susţinerea ideii, ţinuta fizică, gesturile, îmbrăcămintea, stăpânirea de sine, umorul, forma simplă şi clară de a se exprima, carisma personală etc. Totul şi toate contribuie direct la efectul sugestiei.
   b) - disponibilitatea subiectului sau a grupului celor care vor fi sugestionaţi. Orice sugestie va putea fi acceptată doar când ea este atractivă, interesează şi este favorabilă subiectului ţintă. Numai într-o situaţie de acest gen, ea va fi înregistrată în subconştient. Din acest motiv, sugestia trebuie să fie bine aleasă şi mai mult, ea va fi lansată doar atunci când atmosfera este favorabilă şi momentul este propice pentru a fi acceptată şi înregistrată de subiect.
   în cazuri speciale, atmosfera se poate crea artificial, pregăti atent sau provoca un eveniment ca sugestia să apară a fi utilă, necesară, ba mai mult, indispensabilă.

   23-3 - TRATAMENTE PRIN BIOTERAPIE

   Moto: "Viaţa noastră reprezintă un vis frumos care trebuie să-ţi aducă bucurie, satisfacţii şi fericire. Fără sănătate, visul devine efemer şi speranţa dispare" - Victor Duţă

   Terapeutul trebuie să fie un om bine informat, să-şi iubească aproapele, iar din punct de vedere paranormal să fie biosensibil şi să posede calităţi parapsihologice foarte bine dezvoltate. înainte de a se ocupa de tratarea unui bolnav, el se va pregăti special:
   - mâinile îi vor fi proaspăt spălate, calde şi uşor umede, fapt care va asigura mişcarea liberă a fluxului energetic;
   - pe  mâinile terapeutului nu vor exista: inele, verighete, ceasuri, brăţări etc;
   - înainte de a trece la realizarea bioterapiei, palmele sunt frecate puternic una de alta şi, în final, ele vor fi fierbinţi şi uşor umede. Cu timpul, când biosensibilul va căpăta mai multă experienţă terapeutică, pregătirea mâinilor se poate realiza şi mental. La terapeuţii începători, încărcarea lor cu energie benefică se poate realiza prin respiraţie. Aducerea energiei către palme se realizează lăsând mâinile în jos, pe lângă şolduri, după care ele se balansează puternic şi liber, imaginând concomitent ca braţele: sunt două conducte prin care circulă energia care, se scurge prin vârfurile degetelor. Pentru a efectua tratamentul, se impun o serie de condiţii specifice pentru terapeut;
   - el trebuie să se afle într-o bună dispoziţie psihică. Când terapeutul se găseşte supărat, într-o stare emoţională negativă (apatie, iritare, stres, oboseală) nu va putea efectua tratamentul. Când el îşi va reveni la starea normală şi va avea corpul sau încărcat cu energie, numai atunci el îşi va putea face cu eficienţă datoria de terapeut eficient.
   - numai în starea de încredere în propriile posibilităţi şi optimist în abordare, bioterapeutul va putea să-şi îndeplinească misiunea. Neîncrederea în propriile lui forţe îi scade controlul în terapie, îi diminuează atât energia cu care acţionează cât şi posibilităţile de dirijare ale acesteia.
   - să fie perfect sănătos. Un terapeut bolnav poate transmite boala sa pacientului, iar dacă el se află într-o stare de slăbiciune, poate contracta chiar afecţiunea pacientului. Terapeutul se va apăra spunând într-o concentrare perfecta următoarea autosugestie: "Sănătatea mea nu va suferi în timpul terapiei. Eu sunt sănătos şi mă apăr perfect împotriva bolilor altora". Un terapeut care nu are puterea de a se autosugestiona şi apăra astfel nu poate fi un adevărat tămăduitor. O altă autosugestie pe care terapeutul o va spune având o maximă concentrare este: "Apăr bolnavul de boli. Prin mine sănătatea pacientului se va îmbunătăţi". Fluxul energetic iese prin vârfurile degetelor. Când palma este întinsă, iar degetele răsfirate, compactivitatea fluxului energetic este minimă. Ea creşte atunci când degetele se strâng...