Dao de Jing

   Capitolul 8

   Bunătatea desăvârşită se aseamănă apei: în bunătatea ei, apa de folos le este celor zece mii de lucruri şi nu caută să se întreacă cu ele.
   Ea se află în locurile cele mai urâte de oameni şi astfel este aproape de Dao.
   Ca lăcaş, îi place pământul; în inimă, îndrăgeşte tot ce-i profund şi liniştit; în legăturile dintre oameni, îndrăgeşte omenia şi sinceritatea; în vorbe, îndrăgeşte credinţa; în guvernare, îndrăgeşte pacea; în lucrări, e plină de putere, iar când făptuieşte prinde momentele cele mai potrivite.
   Pentru că nu se ia la întrecere, nu greşeşte.

Capitolul 9

   De ţii cumva în mână un vas plin, opreşte-te şi nu-l umple de tot.
   Nici un tăiş, oricât de ascuţit, nu poate rămâne aşa multă vreme.
   Nimeni nu poate păzi vreme îndelungată o casă plină cu aur şi jad.
   Când eşti bogat şi mândru de bogăţia ta, îţi atragi singur năpasta!
   Când lucrarea-ţi este împlinită, te retragi - acesta este Dao al Cerului.

   Capitolul 23

   A vorbi puţin înseamnă a urma rânduiala firii.
   Vântul sălbatic nu ţine toată dimineaţa, furtuna nu ţine o zi întreagă. Cine stârneşte vântul şi furtuna? Cerul şi pământul? Dacă nu dăinuiesc nici Cerul, nici pământul, cum poate dăinui omul?
   De aceea, cel ce-L urmează pe Dao, devine una cu Dao, cel ce are Virtute, devine una cu Virtutea, iar cel ce-L pierde pe Dao, este una cu pierzania.
   Dao primeşte cu bucurie pe oricine e asemenea Lui; Virtutea primeşte cu bucurie pe oricine este asemenea ei; iar pierzania primeşte cu bucurie pe oricine e asemenea pierzaniei.
   Unde nu este credinţă îndeajuns, apare necredinţa.

   Capitolul 32

   De obicei Dao nu are nume.
   Deşi firea lui Dao pare neînsemnată, nimeni de sub Cer n-ar putea să o stăpânească. Dacă dregătorii şi regii ar putea păzi [firea], cele zece mii de lucruri ar veni singure şi li s-ar supune.
   Când Cerul şi pământul se unesc, pretutindeni o dulce rouă se revarsă fără ca cineva s-o împrăştie.
   De la începuturi în univers a fost ordine şi după aceea au apărut numele. Pe măsură ce apar numele, trebuie să-ţi cunoşti măsura şi să ştii unde să te opreşti. De-ţi vei cunoaşte măsura şi de vei şti unde să te opreşti, vei ocoli orice primejdie.
   Astfel, Dao atrage oamenii spre El precum râurile ce-şi poartă apele spre mare.

Capitolul 33

   înţelepciune înseamnă a-i cunoaşte pe alţii; a te cunoaşte pe tine înseamnă iluminare.
   A-i învinge pe ceilalţi înseamnă tărie; a te învinge pe tine înseamnă a avea adevărata putere.
   Bogat este cel ce cunoaşte îndestularea.
   Are voinţă cel ce se învinge pe sine şi-L urmează pe Dao.
   Dăinuieşte cel ce îşi păzeşte firea şi nu se abate de la ea.
   Nemuritor este cel ce moare dar nu piere.

   Capitolul 66

   Marea şi fluviul adună toate apele pentru că se află mai jos decât ele. De aceea, marea şi fluviul pot să domnească peste toate apele.
   Cine doreşte să se înalţe deasupra oamenilor, trebuie să se pună mai prejos decât ei. Cine doreşte să fie înaintea oamenilor, trebuie să se smerească şi să fie în urma lor.
   Prin urmare, Omul Sfânt stă deasupra, dar oamenii nu-L socotesc o povară. Se află în fruntea oamenilor, dar nu le aduce vreodată vreun rău. De aceea, toată Lumea de sub Cer Îl primeşte cu bucurie şi nu se satură niciodată de El.
   Pentru că El nu se întrece niciodată cu nimeni, în lume nu-i nimeni care să se întreacă cu El.

Capitolul 67

   Oamenii socotesc cu toţii că Dao al meu e prea mare şi că pare greu de asemuit. Tocmai din pricină că e mare, pare de neasemuit. De îndată ce este asemuit, devine mărunt.
   Am trei comori pe care le păstrez cu străşnicie: prima e iubirea de oameni, a doua e simplitatea şi cumpătarea, şi a treia este lipsa de îndrăzneală de a fi primul în lume.
   Eu îi iubesc pe oameni, de aceea pot fi îndrăzneţ. Sunt simplu şi cumpătat, de aceea pot fi darnic. Nu îndrăznesc să fiu înaintea altora, de aceea pot să le fiu învăţător.
   Părăsind dragostea şi blândeţea, oamenilor de astăzi le rămâne doar dârzenia; pierzând simplitatea şi cumpătarea, ei caută să se...