Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Dao: calea ca o curgere de apă joi, 21 septembrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Dao: calea ca o curgere de apă


de Alan Watts
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Dao: calea ca o curgere de apă Imaginea mare preţ Eu Sunt: 24,50 lei

preţ listă: 25,00 lei

reducere:
0,50 lei (2,00%)
momentan indisponibilă *

Puteţi cere ca să fiţi anuntaţi atunci când această carte devine disponibilă.
Pentru aceasta trebuie ca să fiţi autentificaţi.
Apasaţi aici pentru a vă autentifica.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Dao: calea ca o curgere de apă

Alan Watts teolog, cercetător şi profesor, interesat în egală măsură de Zen, mistică şi filozofie este un caz aparte între orientalişti: cărţile lui poartă amprenta unui spirit deschis, mereu în căutare, în fiecare dintre ele autorul izbutind să "scrie frumos de nescrisul.
Cu Dao Calea ca o curgere de apă, ultima lui scriere şi cea mai tradusă în lume, performanţa stilistului Watts atinge apogeul. Textul pare să se fi alcătuit ca de la sine: el curge liber, acompaniat în marginea paginii de caligrafia chineză, începe cu câteva note despre Lao zi şi operele daoismului, se opreşte la limba chineza scrisă văzută ca mediul cel mai prielnic de apariţie a acestei filozofii, trece în revistă conceptele daoiste esenţiale Yin, Yang, Dao şi De (Puterea). Pledează pentru simplitate, naturaleţe, firesc, intuiţie, nonimixtiune, pe scurt pentru valorile proprii Orientului, atât de străine mentalităţii noastre; dar fără ca autorul său să deplangă ori să acuze mentalitatea Occidentului. Convins că adevăratul Dao rezidă în convergenţa benefică a celor două lumi, Alan Watts nu îi cere cititorului decât să descopere un nou mod de a fi, participând pur şi simplu, prin interacţia cu textul eseului său, la curgerea lui Dao.
Notă asupra pronunţiei (Dinu Luca) ... 5
Cuvânt înainte, de AI Chung-liang Huang ... 7
Prefaţă ... 15
Prolegomene ... 18
Pronunţia cuvintelor chinezeşti ... 22

1. LIMBA CHINEZĂ SCRISĂ ... 31
2. POLARITATEA YIN-YANG ... 46
3. DAO ... 66
4. WUWEI ... 106
5. DE-VIRTUALITATEA ... 141

încă o dată: un nou început, de Al Chung-liang Huang ... 160
Notă asupra caligrafiei mele, de Al Chung-liang Huang ... 165
Bibliografie ... 167

pag. 46-47

   2. Polaritatea yin-yang

   La însăşi temelia gândirii si simţirii chineze se află principiul polarităţii, care nu trebuie să fie confundat cu ideile de opoziţie sau conflict. în metaforele altor culturi lumina este în război cu întunericul, viaţa cu moartea, binele cu răul şi pozitivul cu negativul, în mare parte din lume înflorind astfel idealul de a-l cultiva pe primul şi de a-l elimina pe cel de-al doilea. Pentru maniera tradiţională de gândire chineză, acest lucru este tot atât de greu de înţeles cum ar fi curentul electric fără ambii poli, pozitiv şi negativ, întrucât polaritatea este principiul conform căruia + şi -, nord şi sud, sunt aspecte diferite ale unuia şi aceluiaşi sistem, dispariţia oricăruia dintre ele însemnând dispariţia sistemului.
   Oamenii care au fost crescuţi în aura aspiraţiilor iudaice sau creştine găsesc că acest lucru este frustram, întrucât el pare a nega orice posibilitate de progres; iar progresul este idealul care decurge din însăşi perspectiva lor lineară (distinctă de cea ciclică) asupra timpului şi a istoriei. într-adevăr, întregul demers al tehnologiei occidentale se rezumă la "a face din lume un loc mai bun" - să avem plăcere fără durere, bogăţie fără sărăcie şi sănătate fără boală. Dar, aşa cum devine acum din ce în ce mai evident, violentele noastre eforturi de a atinge acest ideal prin arme precum DDT-ul, penicilina, energia nucleară, transportul auto, calculatoarele, agricultura industrializată, îndiguirea, precum şi prin obligaţia impusă fiecărui individsă fie, prin lege, "bun şi sănătos" la suprafaţă, creează probleme mai numeroase decât cele pe care le rezolvă. Am intervenit asupra unui sistem complex de relaţii, pe care nu îl înţelegem, şi, cu cât îi studiem mai mult detaliile, cu atât el se eschivează mai mult, relevând si mai multe detalii de studiat. Pe măsură ce încercăm să pricepem şi să controlăm lumea, ea fuge de noi. In loc să se înfurie în faţa acestei situaţii, un daoist ar întreba care este sensul ei. Ce este acel ceva care se retrage mereu atunci când este urmărit? Răspunsul: tu însuţi. Idealiştii (în sensul moral al cuvântului) privesc universul ca şi cum ar fi diferit şi separat de ei înşişi - ca pe un sistem de obiecte externe care trebuie subjugat. Daoiştii văd universul ca fiind identic cu - sau inseparabil de - ei înşişi, astfel încât Lao zi a putut spune: "Fără a-mi părăsi casa, cunosc întregul univers." [139a] Aceasta înseamnă că arta vieţii este mai aproape de navigaţie decât de război, pentru că ceea ce este important este să înţelegi vânturile, mareele, curenţii, anotimpurile şi principiile creşterii şi decăderii, astfel încât acţiunile tale să se folosească de ele, şi nu să lupte împotriva lor. In acest sens, atitudinea daoistă nu este opusă tehnologiei per se. într-adevăr, scrierile lui Zhuang zi sunt pline de referinţe la meşteşuguri si îndemânări aduse la desăvârşire pe baza acestui principiu de "urmare a fibrei". Ideea este deci că tehnologia este distructivă numai în mâinile celor care nu-şi dau seama că ei sunt înscrişi într-unui şi acelaşi proces cu universul. Supraspecializarea noastră în ceea ce priveşte atenţia conştientă şi gândirea lineară a dus la neglijarea sau la ignorarea principiilor de bază şi a ritmurilor acestui proces, din care cel mai important este polaritatea.

pag. 46-47

   2. Polaritatea yin-yang

   La însăşi temelia gândirii si simţirii chineze se află principiul polarităţii, care nu trebuie să fie confundat cu ideile de opoziţie sau conflict. în metaforele altor culturi lumina este în război cu întunericul, viaţa cu moartea, binele cu răul şi pozitivul cu negativul, în mare parte din lume înflorind astfel idealul de a-l cultiva pe primul şi de a-l elimina pe cel de-al doilea. Pentru maniera tradiţională de gândire chineză, acest lucru este tot atât de greu de înţeles cum ar fi curentul electric fără ambii poli, pozitiv şi negativ, întrucât polaritatea este principiul conform căruia + şi -, nord şi sud, sunt aspecte diferite ale unuia şi aceluiaşi sistem, dispariţia oricăruia dintre ele însemnând dispariţia sistemului.
   Oamenii care au fost crescuţi în aura aspiraţiilor iudaice sau creştine găsesc că acest lucru este frustram, întrucât el pare a nega orice posibilitate de progres; iar progresul este idealul care decurge din însăşi perspectiva lor lineară (distinctă de cea ciclică) asupra timpului şi a istoriei. într-adevăr, întregul demers al tehnologiei occidentale se rezumă la "a face din lume un loc mai bun" - să avem plăcere fără durere, bogăţie fără sărăcie şi sănătate fără boală. Dar, aşa cum devine acum din ce în ce mai evident, violentele noastre eforturi de a atinge acest ideal prin arme precum DDT-ul, penicilina, energia nucleară, transportul auto, calculatoarele, agricultura industrializată, îndiguirea, precum şi prin obligaţia impusă fiecărui individsă fie, prin lege, "bun şi sănătos" la suprafaţă, creează probleme mai numeroase decât cele pe care le rezolvă. Am intervenit asupra unui sistem complex de relaţii, pe care nu îl înţelegem, şi, cu cât îi studiem mai mult detaliile, cu atât el se eschivează mai mult, relevând si mai multe detalii de studiat. Pe măsură ce încercăm să pricepem şi să controlăm lumea, ea fuge de noi. In loc să se înfurie în faţa acestei situaţii, un daoist ar întreba care este sensul ei. Ce este acel ceva care se retrage mereu atunci când este urmărit? Răspunsul: tu însuţi. Idealiştii (în sensul moral al cuvântului) privesc universul ca şi cum ar fi diferit şi separat de ei înşişi - ca pe un sistem de obiecte externe care trebuie subjugat. Daoiştii văd universul ca fiind identic cu - sau inseparabil de - ei înşişi, astfel încât Lao zi a putut spune: "Fără a-mi părăsi casa, cunosc întregul univers." [139a] Aceasta înseamnă că arta vieţii este mai aproape de navigaţie decât de război, pentru că ceea ce este important este să înţelegi vânturile, mareele, curenţii, anotimpurile şi principiile creşterii şi decăderii, astfel încât acţiunile tale să se folosească de ele, şi nu să lupte împotriva lor. In acest sens, atitudinea daoistă nu este opusă tehnologiei per se. într-adevăr, scrierile lui Zhuang zi sunt pline de referinţe la meşteşuguri si îndemânări aduse la desăvârşire pe baza acestui principiu de "urmare a fibrei". Ideea este deci că tehnologia este distructivă numai în mâinile celor care nu-şi dau seama că ei sunt înscrişi într-unui şi acelaşi proces cu universul. Supraspecializarea noastră în ceea ce priveşte atenţia conştientă şi gândirea lineară a dus la neglijarea sau la ignorarea principiilor de bază şi a ritmurilor acestui proces, din care cel mai important este polaritatea.

pag. 81-82

   Cea mai mare piedică în calea cunoaşterii obiective este însăşi prezenţa noastră subiectivă. Nu există deci altceva de făcut decât să avem încredere în Dao şi să-l urmăm, ca sursă şi pricină a propriei noastre făpturi, care "poate fi atinsă, dar nu poate fi văzută".
   Există oare vreo manieră clară de a distinge între regularitatea organică şi cea mecanică şi lineară, între natură şi artificiu, între creştere si facere? Evident, nici un animal şi nici o plantă nu sunt facute în acelaşi fel în care o masă este făcută din lemn. O creatură vie nu este un asamblaj de părţi bătute în cuie, înşurubate sau lipite laolaltă. Membrele şi organele sale nu sunt asamblate din surse îndepărtate şi nici nu sunt unite în jurul unui centru. Un copac nu este făcut din lemn; el este lemn. Un munte nu este făcut din stânci; el este stâncă. Sămânţa creste si devine plantă printr-o expansiune care porneşte dinlăuntrul ei, iar părţile sau organele sale distincte se dezvoltă simultan pe măsură ce ea se extinde. Desigur, sămânţa în creştere îşi strânge hrana din mediul său înconjurător, dar procesul nu este o simplă alipire a elementelor nutritive, întrucât ea le absoarbe şi le transformă; nimic de acest fel nu se poate vedea în procesul de producere a unui motor electric sau a unui calculator. Deşi noi vorbim despre mecanismele organismelor, cu siguranţă că acest lucru nu este mai mult decât o simplă analogie. în studiul organismelor prin metoda analitică de diviziune în părţi componente, noi folosim doar o imagine mecanică a structurii lor. O asemenea analiză este în fapt metoda lineară, pas cu pas, a atenţiei conştiente, în timp ce, în organismul viu, aşa-numitele "părţi" ies la iveală simultan în întregul corp. Natura nu are "părţi", cu excepţia celor pe care le disting sistemele umane de clasificare, şi numai printr-o chirurgie foarte elaborată se poate înlocui o întreagă parte a corpului. Corpul nu este un construct chirurgical, alcătuit cu ajutorul scalpelelor, menghinelor şi suturilor. Trebuie să facem distincţia între un organism, care este diferenţiat, şi o maşină, care este partitivă. Maşinile care generează alte maşini vor face întotdeauna acest lucru prin asamblare şi pe baza metodei lineare, deşi ne apropiem de clipa în care vom combina maşini precum calculatoarele cu elemente organice. De fapt calculatorul a fost întotdeauna combinat cu un element organic - omul însuşi, întrucât omul este stăpânul şi creatorul computerului.
   Dao nu este însă considerat stăpânul şi creatorul universului nostru organic. El poate să domnească, dar nu stăpâneşte. El este regularitatea lucrurilor, dar nu şi legea impusă. Astfel, în cartea Han Fei zi (începutul secolului -3) putem citi:
   Dao este acela prin care toate lucrurile sunt ceea ce sunt şi acela cu care toate principiile sunt pe potrivi. Principiile (li) sunt semnele (weri) lucrurilor împlinite. Dao este acela prin care toate lucrurile se împlinesc. De aceea se spune că Dao este acela care dă principii lucrurilor. Atunci când lucrurile îşi au principiile lor, un (lucru) nu poate fi şi altul. [...] Toate lucrurile îşi au, fiecare, propriul principiu diferit, pe când Dao pune pe potrivă principiile tuturor lucrurilor. De aceea el poate fi atât un lucru, cât şi altul şi nu se află numai într-unui singur dintre ele.

   Această teorie este, şi ea, analogă anarhismului lui Kropotkin. Dacă fiecare lucru îşi urmează propriul li, el va fi în armonie cu toate celelalte lucruri care îşi urmează şi ele, fiecare, li-ul, şi aceasta nu din pricina unei reguli impuse de deasupra, ci prin rezonanţa lor reciprocă (ying) şi prin interdependenţă.
   Daoiştii spun atunci că, văzut ca întreg, universul este o armonie sau o simbioză de regularităţi care nu pot...

pag. 155-156

   în multe culturi oamenii sunt educaţi să nu aibă încredere în propriile organisme şi, în copilărie, sunt învăţaţi să-şi controleze gândurile, emoţiile şi poftele prin diverse eforturi musculare: să-şi încleşteze dinţii sau pumnii, să se încrunte pentru a se concentra, să se scarpine-n cap pentru a se gândi, să se holbeze pentru a vedea mai bine sau să-şi ţină respiraţia ori să-şi încordeze diafragma sau rectul pentru a-şi inhiba emoţiile. Aceste sforţări sunt în mare măsură inutile, pentru că sistemul nervos nu este un circuit mecanic, ci unul electric, şi nimeni nu se foloseşte de baros pentru a acorda un aparat de radio. Cei care îşi cresc copiii în acest fel sunt pur şi simplu oameni lipsiţi de inteligenţă, care socotesc că simpla forţă poate să îndeplinească ceva. Ei îmi aduc aminte de povestea texanului care, mestecându-şi trabucul, a înhămat o pisică la Cadillacul său care se stricase. Când trecătorii i-au arătat cât de absurd e un asemenea lucru, el a replicat: "N-aveţi decât să credeţi ce vreţi, dar eu am un bici la mine."
   Organismul uman are acelaşi tip de inteligenţă înnăscută ca şi ecosistemele din natură, iar înţelepciunea nervilor şi a simţurilor trebuie privită cu răbdare şi respect. De aceea daoiştii, după cum subliniază Joseph Needham, au contribuit mult mai mult la ştiinţa chineză decât confucianiştii, căci dacă aceştia din urmă stăteau cu nasul prin cărţi şi se îngrijeau de respectarea regulilor, ceilalţi observau natura. Literatura daoistă abundă în comentarii asupra comportamentului animalelor, insectelor, reptilelor, plantelor, vântului, apei şi corpurilor cereşti, în timp ce literatura confucianistă este aproape în exclusivitate preocupată de relaţiile politice şi sociale. Needham continuă prin a arăta, prin paralele luate din Occident, că misticismul şi empirismul se unesc împotriva scolasticismului - că ele se bazează pe lumea nonlineară a experienţei mai degrabă decât pe lumea lineară a literelor. Ceea ce este important pentru mistic nu este credinţa în doctrina corectă, ci atingerea adevăratei experienţe, în timp ce teologii scolastici nu au vrut să se uite prin telescopul lui Galilei întrucât credeau că ştiu deja, din Scripturi, ordinea cerurilor. Omul de ştiinţă şi misticul fac amândoi experimente în care ceea ce este scris este întotdeauna subordonat observării a ceea ce este.
   Confucianistii, alături de scolasticii evrei, islamici si catolici şi de fundamentaliştii protestanţi, sunt precum turiştii care studiază hărţile şi ghidurile de călătorie în loc să rătăcească liber şi să admire priveliştea. Vorbirea şi scrisul sunt rară îndoială minunate, dar tocmai din această pricină au o calitate hipnotică şi fascinantă care poate duce la neglijarea naturii înseşi, când ele devin un bine excesiv. Astfel, atunci când "domnia legii" este absolutizată si totul este făcut cum scrie la carte sau asa cum arată computerul, oamenii strigă disperaţi cerând intervenţia unei făpturi umane rezonabile.
   Din acest motiv nu există reguli pentru de şi prin urmare nu pot să existe manuale pentru a-i instrui pe judecători şi pe avocaţi cu privire la echitate şi fair play. Trebuie să "simţi" aceste lucruri, în acelaşi fel în care rotarul lui Zhuang zi "simţea" cum se fac roţile, fără a putea să exprime acest "simţământ" în cuvinte. Acelaşi lucru este adevărat şi în muzică, pictură sau gătit, căci Lao zi spune:...

  • cartea a apărut în martie 2014 la editura Humanitas
  • traducător: Dinu Luca
  • Titlu original: Tao. The Watercourse Way
  • cartea cuprinde 176 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.185 kg
  • ISBN: 978-973-50-4291-2
  • cartea a fost vizualizată de 2047 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi de acelaşi autor cu "Dao: calea ca o curgere de apă"
carţi din acelaşi domeniu cu "Dao: calea ca o curgere de apă"
(taoism > general)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare miercuri, 20 septembrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar