Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » De ce e Darwin important joi, 21 septembrie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

De ce e Darwin important

pledoarie împotriva proiectului inteligent
de Michael Shermer
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
De ce e Darwin important Imaginea mare preţ Eu Sunt: 32,00 lei

preţ listă: 34,00 lei

reducere:
2,00 lei (5,88%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea De ce e Darwin important

Michael Shermer, fondator al Societății Scepticilor și autor al marelui succes editorial De ce cred oamenii în bazaconii, abordează în cartea de faţă controversa dintre creaționism și evoluționism, încă actuală, după mai bine de un veac și jumătate de la declanșarea sa. Ofensiva ideilor creaționiste, care în perioada din urmă îmbracă haina mișcării "proiectului inteligent, primește o replică ferma și incisivă, ce dezvăluie conținutul pseudoștiințific al argumentației, erorile logice, impostura și obiectivul politic din spatele noului adversar al teoriei evoluționiste. Pledoaria lui Shermer în favoarea ideilor darwiniste constituie un apel la rațiune și dreaptă judecată, demonstrând totodată de ce conservatorii și drept-credincioșii ar trebui să adopte teoria evoluției, ce se dovedește un teren ferm pe care poate fi ridicată o teologie solidă.
"Darwin este important nu numai pentru că teoria lui a schimbat lumea și ne-a reconfigurat poziția în natură, dar și pentru că a avansat o nouă și profundă înțelegere a biologiei și științei, care a servit generațiilor viitoare. Din cei trei titani intelectuali ai acelei epoci Darwin, Marx și Freud , doar Darwin este încă relevant, din simplul motiv că teoria lui a fost corectă și dovezile științifice continuă să vină în sprijinul ei și întru perfecționarea sa. (Michael SHERMER)
Prolog: De ce e evoluţionismul important ... 11

1. Faptele evoluţiei ... 23
2. De ce oamenii nu acceptă evoluţia ... 46
3. În căutarea proiectantului ... 57
4. Dezbaterea cu privire la proiectul inteligent ... 68
5. Atacuri la adresa ştiinţei ... 115
6. Adevăratul obiectiv ... 133
7. De ce ştiinţa nu poate contrazice religia ... 143
8. De ce ar trebui creştinii şi conservatorii să accepte evoluţia ... 153
9. Adevăratele probleme nerezolvate ale evoluţionismului ... 167

Epilog: De ce e ştiinţa importantă ... 183
Coda: Geneza revizuită ... 191

Anexă: Timp egal pentru cine? ... 195
Note ... 199
Bibliografie selectivă. Un ghid al cititorului pe tema dezbaterii evoluţie-proiect inteligent ... 221

Mulţumiri ... 225
Indice ... 229

pag. 36-37

   Să ne gândim la evoluţia celui mai bun prieten al nostru, câinele. Dat fiind că sunt atâtea rase de câini îndrăgite de multe mii de ani, te-ai putea gândi că ar exista o abundenţă de fosile de tranziţie care să le furnizeze paleontologilor numeroase informaţii din care să reconstituie descendenţa lor evoluţionistă. Dar nu e aşa. De fapt, potrivit lui Jennifer A. Leonard de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Washington, "catalogul fosilelor care indică trecerea de la lupi la câini este destul de sărac". Şi atunci, de unde cunoaştem originea câinilor? Într-un număr din 2002 al revistei Science, Leonard şi colegii ei afirmă că informaţiile din ADN-ul mitocondrial (ADNmt) extras din rămăşiţele câinilor din preistorie "sprijină puternic ipoteza conform căreia străvechii câini domestici americani şi eurasiatici împărtăşesc o obârşie comună - din lupii cenuşii ai Lumii Vechi". În acelaşi număr al revistei Science, Peter Savolainen de la Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm şi colegii săi consemnează că în catalogul fosilelor se ridică semne de întrebare "din cauza dificultăţii de a face distincţie între lupii mici şi câinii domestici", însă studiul lor despre variaţia secvenţei de ADNmt la 654 de câini domestici din toată lumea "indică originea câinelui domestic în Asia de Est, acum aproximativ 15 000 de ani", dintr-un singur bazin genetic al lupilor. În fine, Brian Hare de la Harvard şi colegii săi descriu rezultatele studiului lor în urma căruia au aflat că câinii domestici sunt mai pricepuţi decât lupii la folosirea semnalelor de comunicare umane indicând locul unde e ascunsă hrana, dar că "lupii şi câinii nu se comportă diferit în cadrul unei sarcini de memorare nonsocială, excluzând posibilitatea ca câinii să-i întreacă pe lupi în privinţa oricărei sarcini trasate de oameni". Prin urmare, "aptitudinile socio-comunicaţionale ale câinilor cu oamenii au fost dobândite în cursul procesului de domesticire". Deşi nu există o unică fosilă care să dovedească descendenţa câinilor din lupi, convergenţa dovezilor oferite de "fosilele" arheologice, morfologice, genetice şi comportamentale dezvăluie că strămoşul tuturor câinilor este lupul est-asiatic.
   Povestea evoluţiei umane este dezvăluită într-un mod asemănător (deşi aici avem o abundenţă de fosile de tranziţie), aşa cum se întâmplă cu toţi strămoşii din istoria formelor de viaţă. Una dintre cele mai reuşite lucrări despre convergenţa evoluţionistă este marea operă a lui Richard Dawkins The Ancestor s Tale (Povestea strămoşilor), 673 de pagini de ştiinţă convergentă istorisită cu eleganţă literară. Dawkins depistează nenumărate "fosile de tranziţie" (pe care le numeşte "co-strămoşi" - "punctul de întâlnire" al ultimului strămoş comun împărtăşit de o serie de specii), pornind de la Homo sapiens şi ajungând până în urmă cu patru miliarde de ani, la originea înmulţirii moleculelor şi apariţia evoluţiei. Nu există un unic co-strămoş care să dovedească faptul că evoluţia a avut loc, dar toţi laolaltă dezvăluie povestea măreaţă a unui proces purtat de-a lungul timpului. Noi ştim că evoluţia umană a avut loc pentru că nenumărate fragmente de informaţii, din mii de domenii ale ştiinţei, se unesc pentru a alcătui un portret bogat în detalii al traseului vieţii.
   Dar convergenţa dovezilor e doar punctul de plecare. Metoda comparativă ne permite să deducem relaţiile evoluţioniste folosind informaţii dintr-o multitudine de domenii. Luigi Luca Cavalli-Sforza şi colegii săi, de pildă, au comparat informaţii obţinute în decursul a cincizeci de ani din genetica populaţiilor, geografie, ecologie, arheologie, antropologie fizică şi lingvistică pentru a urmări evoluţia raselor umane. Folosind atât metoda convergenţei, cât şi metoda comparativă, ei au ajuns la concluzia că "stereotipurile majore, bazate toate pe culoarea pielii, pe culoarea şi forma părului, precum şi pe trăsăturile faciale reflectă diferenţe superficiale, care nu sunt confirmate de analiza profundă a trăsăturilor genetice mai demne de încredere". Comparând trăsăturile de suprafaţă (fizice) - feno-tipul indivizilor - cu trăsăturile genetice - genotipul -, ei au reuşit să distingă relaţiile dintre diferitele grupuri de oameni. Extrem de interesantă a fost constatarea că trăsăturile genetice dezvăluiau "evoluţia recentă, în principal sub efectul climei...

pag. 36-37

   Să ne gândim la evoluţia celui mai bun prieten al nostru, câinele. Dat fiind că sunt atâtea rase de câini îndrăgite de multe mii de ani, te-ai putea gândi că ar exista o abundenţă de fosile de tranziţie care să le furnizeze paleontologilor numeroase informaţii din care să reconstituie descendenţa lor evoluţionistă. Dar nu e aşa. De fapt, potrivit lui Jennifer A. Leonard de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală din Washington, "catalogul fosilelor care indică trecerea de la lupi la câini este destul de sărac". Şi atunci, de unde cunoaştem originea câinilor? Într-un număr din 2002 al revistei Science, Leonard şi colegii ei afirmă că informaţiile din ADN-ul mitocondrial (ADNmt) extras din rămăşiţele câinilor din preistorie "sprijină puternic ipoteza conform căreia străvechii câini domestici americani şi eurasiatici împărtăşesc o obârşie comună - din lupii cenuşii ai Lumii Vechi". În acelaşi număr al revistei Science, Peter Savolainen de la Institutul Regal de Tehnologie din Stockholm şi colegii săi consemnează că în catalogul fosilelor se ridică semne de întrebare "din cauza dificultăţii de a face distincţie între lupii mici şi câinii domestici", însă studiul lor despre variaţia secvenţei de ADNmt la 654 de câini domestici din toată lumea "indică originea câinelui domestic în Asia de Est, acum aproximativ 15 000 de ani", dintr-un singur bazin genetic al lupilor. În fine, Brian Hare de la Harvard şi colegii săi descriu rezultatele studiului lor în urma căruia au aflat că câinii domestici sunt mai pricepuţi decât lupii la folosirea semnalelor de comunicare umane indicând locul unde e ascunsă hrana, dar că "lupii şi câinii nu se comportă diferit în cadrul unei sarcini de memorare nonsocială, excluzând posibilitatea ca câinii să-i întreacă pe lupi în privinţa oricărei sarcini trasate de oameni". Prin urmare, "aptitudinile socio-comunicaţionale ale câinilor cu oamenii au fost dobândite în cursul procesului de domesticire". Deşi nu există o unică fosilă care să dovedească descendenţa câinilor din lupi, convergenţa dovezilor oferite de "fosilele" arheologice, morfologice, genetice şi comportamentale dezvăluie că strămoşul tuturor câinilor este lupul est-asiatic.
   Povestea evoluţiei umane este dezvăluită într-un mod asemănător (deşi aici avem o abundenţă de fosile de tranziţie), aşa cum se întâmplă cu toţi strămoşii din istoria formelor de viaţă. Una dintre cele mai reuşite lucrări despre convergenţa evoluţionistă este marea operă a lui Richard Dawkins The Ancestor s Tale (Povestea strămoşilor), 673 de pagini de ştiinţă convergentă istorisită cu eleganţă literară. Dawkins depistează nenumărate "fosile de tranziţie" (pe care le numeşte "co-strămoşi" - "punctul de întâlnire" al ultimului strămoş comun împărtăşit de o serie de specii), pornind de la Homo sapiens şi ajungând până în urmă cu patru miliarde de ani, la originea înmulţirii moleculelor şi apariţia evoluţiei. Nu există un unic co-strămoş care să dovedească faptul că evoluţia a avut loc, dar toţi laolaltă dezvăluie povestea măreaţă a unui proces purtat de-a lungul timpului. Noi ştim că evoluţia umană a avut loc pentru că nenumărate fragmente de informaţii, din mii de domenii ale ştiinţei, se unesc pentru a alcătui un portret bogat în detalii al traseului vieţii.
   Dar convergenţa dovezilor e doar punctul de plecare. Metoda comparativă ne permite să deducem relaţiile evoluţioniste folosind informaţii dintr-o multitudine de domenii. Luigi Luca Cavalli-Sforza şi colegii săi, de pildă, au comparat informaţii obţinute în decursul a cincizeci de ani din genetica populaţiilor, geografie, ecologie, arheologie, antropologie fizică şi lingvistică pentru a urmări evoluţia raselor umane. Folosind atât metoda convergenţei, cât şi metoda comparativă, ei au ajuns la concluzia că "stereotipurile majore, bazate toate pe culoarea pielii, pe culoarea şi forma părului, precum şi pe trăsăturile faciale reflectă diferenţe superficiale, care nu sunt confirmate de analiza profundă a trăsăturilor genetice mai demne de încredere". Comparând trăsăturile de suprafaţă (fizice) - feno-tipul indivizilor - cu trăsăturile genetice - genotipul -, ei au reuşit să distingă relaţiile dintre diferitele grupuri de oameni. Extrem de interesantă a fost constatarea că trăsăturile genetice dezvăluiau "evoluţia recentă, în principal sub efectul climei...

pag. 100-101

   ...observarea în condiţii de laborator a evoluţiei în desfăşurare sunt respinse de creaţionişti pe motiv că nu ilustrează evoluţia.
   Dar, pe lângă faptul că ştiinţa dispune de un catalog al fosilelor incredibil de bogat, procesul evoluţiei poate fi văzut la lucru pe o serie de paliere diferite. Bolile sunt exemple de prim ordin de selecţie naturală şi evoluţie în desfăşurare, exemple la care - cu nespusă durere - putem fi martori de-a lungul timpului. De pildă, virusul care produce SIDA continuă să evolueze ca reacţie la medicamentele folosite pentru a-l combate: puţinele tulpini supravieţuitoare ale virusului continuă să se înmulţească, transmiţându-şi mai departe genele rezistente la medicamente. Creaţioniştii răspund că acesta este un exemplu de microevoluţie, nu de macroevoluţie. De acord.
   Atunci, pentru a căpăta un exemplu de macroevoluţie, să se consulte raportul de cercetare al biologului James Bardwell de la Universitatea din Michigan, publicat pe 20 februarie 2004 în revista Science, în care o bacterie E. coli care a fost forţată fie să se adapteze, fie să piară a improvizat un nou instrument molecular. "Bacteriile au apelat la un instrument pe care îl aveau deja în dotare şi l-au pus să facă ceva ce nu făcea în mod normal. Am surprins evoluţia chiar în momentul în care făcea un mare pas." Acest pas mare era un nou mod de a crea lianţi moleculari numiţi punţi bisulfitice, care sunt agenţi de întărire în proteine ce ajută şi ca lanţurile proteice să se plieze în formele lor funcţionale, tridimensionale. Această nouă metodă a repornit motorul bacteriei şi i-a dat posibilitatea să se deplaseze spre hrană înainte de a muri de foame.
   Acest experiment prezintă o importanţă deosebită deoarece Bardwell a dezvoltat o tulpină de bacterie mutantă incapabilă să creeze punţi bisulfitice, care sunt esenţiale pentru capacitatea flagelului bacterian de a funcţiona - acelaşi flagel pe care teoreticienii proiectului inteligent sunt atât de dornici să-l dea exemplu de complexitate ireductibilă. Cercetătorii au supus unui test aceste bacterii care nu puteau înota, aşezându-le pe o farfurie cu mâncare unde, după ce au terminat hrana la care puteau ajunge, a trebuit fie să-şi repare motorul stricat, fie să moară de foame. Bacteriile folosite în cadrul experimentului au fost silite să folosească o proteină numită tioredoxină, care în mod normal distruge punţile bisulfitice, pentru a reface punţile respective. Într-un proces asemănător cu selecţia naturală, unul dintre cercetători a făcut modificări aleatorii în ADN-ul care codifică tioredoxină şi apoi a supus mii de bacterii la testul "înoată sau mori de foame". Voia să vadă dacă o versiune modificată a tioredoxinei putea fi constrânsă să facă bisulfiţi pentru alte proteine din bacterii. În mod remarcabil, un mutant purtând doar două modificări în aminoacizi - însemnând mai puţin de 2% din numărul total de aminoacizi din tioredoxină - a refăcut capacitatea bacteriei de a se deplasa. Tioredoxina modificată a fost capabilă să înfăptuiască de una singură formarea de punţi bisulfitice la numeroase alte proteine bacteriene, fără să se bazeze pe nici una dintre componentele traseului punţii bisulfitice naturale. Bacteriile mutante au reuşit să rezolve problema la timp, să se îndepărteze înot de pericolul înfometării şi să se înmulţească.
   Desigur, teoreticienii proiectului inteligent vor răspunde că acel cercetător a acţionat aşa cum ar fi acţionat un proiectant inteligent în natură, iar experimentul susţine astfel poziţia lor; dar, de fapt, cercetătorul a acţionat precum forţa selecţiei naturale, oferind astfel o dovadă a evoluţiei în desfăşurare. Bardwell a conchis că "enzimele apărute pe cale naturală implicate în formarea de punţi bisulfitice sunt un traseu biologic ale cărei principale caracteristici sunt aceleaşi de la bacterii la om. Se vorbeşte adesea despre Proiectare Asistată de Calculator (CAD), un instrument informatic prin care inginerii şi arhitecţii încearcă diverse lucruri pe ecranul computerului înainte de a se trece la procesul de producţie sau de construcţie. Noi am supus bacteriile cu care lucram la o puternică selecţie genetică, precum aceea care poate surveni în evoluţie, iar bacteriile au venit cu o soluţie complet nouă la problema...

pag. 157-158

   În schimb, creaţionismul proiectului inteligent îl reduce pe Dumnezeu la condiţia de meşteşugar, un simplu ceasornicar care asamblează viaţa din piesele aflate la dispoziţie într-un depozit cosmic. Dacă Dumnezeu este o fiinţă în spaţiu şi timp, înseamnă că El este restricţionat de legile naturii şi de capriciile hazardului, ca orice altă fiinţă din această lume. Un Dumnezeu omniscient şi omnipotent trebuie să fie deasupra acestor constrângeri, nu supus naturii şi întâmplării. Dumnezeu în calitate de creator al cerului şi al pământului şi al tuturor celor văzute şi nevăzute ar trebui în mod necesar să fie în afara acestor obiecte create. Dacă nu este, atunci Dumnezeu este ca noi, doar că mai inteligent şi mai puternic, dar nu omniscient şi omnipotent. A-l numi pe Dumnezeu ceasornicar înseamnă să-l mărgineşti.
   Dar şi mai important este faptul că evoluţia explică valorile de familie şi armonia socială. Oamenii şi alte mamifere sociale, inclusiv şi în mod special maimuţele antropoide, maimuţele, delfinii şi balenele, au în comun o serie de caracteristici: ataşament şi crearea de legături emoţionale, cooperare şi întrajutorare, compasiune şi empatie, reciprocitate directă şi indirectă, altruism şi altruism reciproc, capacitate de rezolvare a conflictelor şi conciliere, preocupare pentru comunitate şi grijă pentru reputaţie, precum şi conştientizare a regulilor sociale ale grupului şi răspuns la aceste reguli. Ca specie socială de primate, noi ne-am dezvoltat capacitatea de a avea valori morale pozitive pentru că acestea cresc şansele de supravieţuire a familiei şi a comunităţii. Evoluţia a inculcat aceste valori în noi, iar religia le-a considerat importante şi le-a scos în evidenţă. "Afirmaţia următoare îmi pare mai mult decât probabilă - a teoretizat Darwin în Descendenţa omului -, şi anume că oricare animal dotat cu instincte sociale bine pronunţate, inclusiv afecţiunea dintre părinţi şi copii, ar dobândi inevitabil un sens moral sau o conştiinţă de îndată ce facultăţile lui intelectuale ajung la aceeaşi sau aproape la aceeaşi dezvoltare ca la om." Evoluţia simţului moral a fost un proces treptat, "un sentiment foarte complex, trăgându-şi originea din instinctele sociale, fiind cârmuit în mare măsură de aprobarea semenilor noştri, dominat de raţiune, interes personal şi, în timpuri mai recente, de simţăminte religioase profunde, şi confirmat de învăţătură şi obişnuinţă", toate laolaltă constituind "simţul nostru moral sau conştiinţa noastră".
   Evoluţia explică şi răul, păcatul originar şi modelul creştin al naturii umane. Poate că am evoluat ca să fim îngeri morali, dar suntem şi bestii imorale. Indiferent dacă îi spunem rău sau păcat originar, oamenii au o latură întunecată. Indivizii din mediul nostru evolutiv ancestral trebuiau să fie atât cooperanţi, cât şi competitivi, de exemplu, în funcţie de împrejurări. Cooperarea avea drept rezultat vânători mai fructuoase, împărţirea hranei şi protecţia grupului faţă de animalele de pradă şi de duşmani. Competiţia ducea la acumularea mai multor resurse pentru sine şi pentru familie şi la protejarea de alţi indivizi competitivi, mai puţin înclinaţi să coopereze, mai ales aceia din alte grupuri. Prin urmare, suntem prin natura noastră atât cooperanţi, cât şi competitivi, altruişti, dar şi egoişti, lacomi şi generoşi, paşnici şi belicoşi; pe scurt, buni şi răi. Codurile morale şi o societate bazată pe domnia legii sunt necesare nu numai pentru a accentua ce e pozitiv în noi, dar mai ales pentru a atenua latura negativă a naturii noastre evoluate. Creştinii probabil că nu vor ridica obiecţii la remarca lui Thomas Henry Huxley, marele apologet al lui Darwin din secolul al XIX-lea: "Să înţelegem, o dată pentru totdeauna, că procesul etic al societăţii depinde nu atât de imitarea proceselor cosmice, încă şi mai puţin de evitarea acestora, ci de combaterea lor."
   Astfel, explicând originile comportamentelor şi trăsăturilor noastre pozitive şi negative, evoluţia lămureşte originea...

  • cartea a apărut în februarie 2015 la editura Humanitas, în cadrul colecţiei Ştiinţă
  • traducător: Alexandru Macovescu
  • cartea cuprinde 244 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.250 kg
  • ISBN: 978-973-50-4734-4
  • cartea a fost vizualizată de 1093 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "De ce e Darwin important"
(orientări spirituale > ştiinţă)
derulare
Apa, miracolul vieţii
Apa, miracolul vieţii
(ştiinţă, general)
Tesla - biografia unui geniu
Tesla - biografia unui geniu
(ştiinţă, mistere)
Formula fericirii
Formula fericirii
(ştiinţă)
Secretul tinereţii eterne
Secretul tinereţii eterne
(ştiinţă, transformare personală)
Regulile creierului
Regulile creierului
(ştiinţă, aplicată)
Provocarea anti-gravitaţiei
Provocarea anti-gravitaţiei
(ştiinţă, mistere)
Dovezi referitoare la lumea de dincolo
Dovezi referitoare la lumea de dincolo
(ştiinţă, mistere, transformare personală)
Secretele matricei
Secretele matricei
(ştiinţă, general)
Salvat de lumină
Salvat de lumină
(ştiinţă, transformare personală)
Mesaje de la apă şi de la Univers
Mesaje de la apă şi de la Univers
(ştiinţă, transformare personală)
Adevăr profund
Adevăr profund
(ştiinţă, mistere, transformare personală)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare miercuri, 20 septembrie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar