Libraria Eu Sunt - libraria sufletului
intrare cont | creare cont | asistenţă
» EuSunt » Despre filosofia primă sâmbătă, 22 iulie 2017 
căutare avansată
  căutare   OK
 
domenii
arte divinatorii astrologie budism creştinism dicţionare filosofie hinduism islamism iudaism literatură maeştri spirituali mitologie ocultism orientări spirituale paranormal psihologie taoism terapii yoga
 
 
index alfabetic
noutăţi în curând autori edituri titluri
 
 
newsletter

abonare
 
 
informaţii utile
asistenţă cum comand despre livrare cum plătesc despre EuSunt anunţuri
 
 
link-uri
link-uri parteneri
 

Despre filosofia primă


de al-Kindi
Recomanda unui prieten Recomanda unui prieten
Despre filosofia primă Imaginea mare preţ Eu Sunt: 28,00 lei

preţ listă: 29,95 lei

reducere:
1,95 lei (6,51%)

  buc.
alte modalităţi de comandă:

1. prin e-mail la comenzi@eusunt.ro

2. prin messenger la libraria_eusunt

3. telefonic la:
orange 0754.025.588
vodafone 0722.298.137
romtelecom 021.665.69.86

Detalii despre cartea Despre filosofia primă

Tratatul Despre filosofia primă al lui al-Kindi, primul dintre numele răsunătoare ale filosofilor arabi din Evul Mediu (secolul al IX-lea), reprezintă o interpretare a fizicii şi metafizicii peripatetice din perspectiva proprie a neoplatonismului arab, cu influenţe notabile ale apocrifului Teologia lui Aristotel: el conţine o constantă raportare a conceptelor aristotelice ale filosofiei naturale şi a teoriei predicabilelor la semnificaţiile diferite ale unităţii şi Unului.
Notă introductivă ... 5
al-Kindi, "filosoful arabilor" (Laura Sitaru) ... 7
Planul tratatului Despre filosofia primă ... 23

DESPRE FILOSOFIA PRIMĂ

Capitolul I Cartea lui al-Kindi către al-Mu'taşim bi-Llah despre prima filosofie ... 31
Capitolul II prima parte din "Filosofia primă" ... 45
Capitolul III din prima parte ... 81
Capitolul IV prima parte ... 129

Note ... 177
Bibliografie ... 189

pag. 31-33

   Capitolul I Cartea lui al-Kindi către al-Mu'taşim bi-Llah despre prima filosofie

   1. Dumnezeu să-ţi dea viaţă lungă, o, fiu al celor mai înalţi prinţi1 şi al celor mai trainice legături, al celor care îl fac fericit pe cel care se ţine de călăuzirea lor pe tărâmul acestei lumi şi pe tărâmul lumii veşniciei, să te împodobească cu toate straiele virtuţii, să te curăţească de orice urmă de viciu.

   2. Cea mai înaltă artă umană în grad, cea mai nobilă în rang, o reprezintă arta filosofiei, a cărei definiţie este cunoaşterea lucrurilor în adevărul lor, atât cât îi este cu putinţă omului. Scopul filosofului, prin munca sa, este să ajungă la adevăr, iar strădania sa - să se întemeieze pe adevăr, să nu fie o strădanie fără ţintă, căci atunci când obţinem ceea ce dorim, activitatea încetează, odată ce am ajuns la adevăr. Nu aflăm adevărul pe care-l căutăm fără să aflăm şi cauza4, iar cauza existenţei oricărui lucru şi statornicia lui este Adevărul, adică orice lucru care există în El este adevărat. Adevărul există în mod necesar, iar datorită Lui există toate lucrurile. Cea mai nobilă şi mai înaltă filosofie în rang este filosofia primă, adică cunoaşterea Primului Adevăr, care este cauza oricărui adevăr. De aceea, filosoful desăvârşit, cel mai nobil dintre toţi, trebuie să fie cel care se înconjoară cu această cea mai nobilă cunoaştere; deoarece cunoaşterea cauzei este mult mai nobilă decât cunoaşterea efectului, pentru că, dobândind ştiinţa desăvârşită a orice poate fi cunoscut, aprofundam cunoaşterea cauzei lui.

   3. Orice cauză poate fi fie materie, fie formă, fie agent, prin acesta înţelegând ceva de la care începe mişcarea sau la care se termină, adică ceva datorită căruia lucrul există.
   Cerinţele ştiinţifice sunt în număr de patru, aşa cum le-am definit în alte locuri din spusele noastre filosofice, adică 'oare', 'ce', 'care', 'de ce'. 'Oare' cercetează existenţa lucrului şi atât; 'ce' cercetează genul existentului care are un gen; 'care' cercetează diferenţa specifică; 'ce' şi 'care' împreună cercetează specia lui; 'de ce' cercetează cauza finală, atunci când cercetează cauza absolută. Este limpede că, atunci când dobândim cunoaşterea materiei sale, căpătăm prin aceasta şi cunoaşterea genului său, iar atunci când căpătăm cunoaşterea formei sale, căpătăm şi cunoaşterea speciei sale, iar în cunoaşterea speciei sale rezidă şi cunoaşterea diferenţei specifice. Atunci când căpătăm cunoaşterea materiei, formei şi a cauzei sale finale, căpătăm definiţia sa.
   Pe bună dreptate, cunoaşterea primei cauze a fost numită 'prima filosofie', având în vedere că restul filosofiei este cuprins în cunoaşterea sa. Prima cauză este prima în nobleţe, prima în gen, prima în ierarhie. Natura reală a oricărui...

pag. 31-33

   Capitolul I Cartea lui al-Kindi către al-Mu'taşim bi-Llah despre prima filosofie

   1. Dumnezeu să-ţi dea viaţă lungă, o, fiu al celor mai înalţi prinţi1 şi al celor mai trainice legături, al celor care îl fac fericit pe cel care se ţine de călăuzirea lor pe tărâmul acestei lumi şi pe tărâmul lumii veşniciei, să te împodobească cu toate straiele virtuţii, să te curăţească de orice urmă de viciu.

   2. Cea mai înaltă artă umană în grad, cea mai nobilă în rang, o reprezintă arta filosofiei, a cărei definiţie este cunoaşterea lucrurilor în adevărul lor, atât cât îi este cu putinţă omului. Scopul filosofului, prin munca sa, este să ajungă la adevăr, iar strădania sa - să se întemeieze pe adevăr, să nu fie o strădanie fără ţintă, căci atunci când obţinem ceea ce dorim, activitatea încetează, odată ce am ajuns la adevăr. Nu aflăm adevărul pe care-l căutăm fără să aflăm şi cauza4, iar cauza existenţei oricărui lucru şi statornicia lui este Adevărul, adică orice lucru care există în El este adevărat. Adevărul există în mod necesar, iar datorită Lui există toate lucrurile. Cea mai nobilă şi mai înaltă filosofie în rang este filosofia primă, adică cunoaşterea Primului Adevăr, care este cauza oricărui adevăr. De aceea, filosoful desăvârşit, cel mai nobil dintre toţi, trebuie să fie cel care se înconjoară cu această cea mai nobilă cunoaştere; deoarece cunoaşterea cauzei este mult mai nobilă decât cunoaşterea efectului, pentru că, dobândind ştiinţa desăvârşită a orice poate fi cunoscut, aprofundam cunoaşterea cauzei lui.

   3. Orice cauză poate fi fie materie, fie formă, fie agent, prin acesta înţelegând ceva de la care începe mişcarea sau la care se termină, adică ceva datorită căruia lucrul există.
   Cerinţele ştiinţifice sunt în număr de patru, aşa cum le-am definit în alte locuri din spusele noastre filosofice, adică 'oare', 'ce', 'care', 'de ce'. 'Oare' cercetează existenţa lucrului şi atât; 'ce' cercetează genul existentului care are un gen; 'care' cercetează diferenţa specifică; 'ce' şi 'care' împreună cercetează specia lui; 'de ce' cercetează cauza finală, atunci când cercetează cauza absolută. Este limpede că, atunci când dobândim cunoaşterea materiei sale, căpătăm prin aceasta şi cunoaşterea genului său, iar atunci când căpătăm cunoaşterea formei sale, căpătăm şi cunoaşterea speciei sale, iar în cunoaşterea speciei sale rezidă şi cunoaşterea diferenţei specifice. Atunci când căpătăm cunoaşterea materiei, formei şi a cauzei sale finale, căpătăm definiţia sa.
   Pe bună dreptate, cunoaşterea primei cauze a fost numită 'prima filosofie', având în vedere că restul filosofiei este cuprins în cunoaşterea sa. Prima cauză este prima în nobleţe, prima în gen, prima în ierarhie. Natura reală a oricărui...

pag. 99-101

   ...predicabil este un gen, iar fiecare gen are multe specii, iar fiecare specie are indivizi. Totul este, aşadar, multiplu, deoarece el are multe segmente. Unitatea sa nu este, de asemenea, o unitate adevărată. Astfel, ea este în el în mod accidental şi, ca atare, vine de la un agent - aşa cum am mai spus cu privire la ceea ce apare în mod accidental.
   întregul, aşijderea, este multiplu, deoarece întreg se spune despre multe lucruri adunate laolaltă. Unitatea sa nu este, de asemenea, o unitate adevărată, ci ea se află în el în mod accidental. Ea este, ca atare, un efect ce vine de la un agent, aşa cum am spus mai înainte.
   O parte poate fi esenţială sau accidentală. în ceea ce priveşte partea esenţială, ea poate fi cu părţi similare sau nesimilare. Cea care are părţi similare este ca apa. O parte din apă este apă în totalitatea sa. Orice apă poate fi divizată, iar orice parte din apă este apă în totalitatea sa şi este un multiplu. Cea care nu are părţi similare, adică are părţi diferite, este precum corpul viu care este alcătuit din carne, piele, nervi, artere, vene, peritoneu, ligamente, diafragme, oase, creier, sânge, fiere, flegmă şi tot ceea ce intră în compoziţia corpului viu şi care nu este similar. Toate părţile corpului viu pe care le-am amintit pot fi divizate în părţi, fiind, astfel, multiple.
   Partea accidentală este purtată de partea substanţială, de pildă, lungimea, lăţimea şi adâncimea la carne, oase şi alte părţi ale corpului viu. Acestea şi alte accidente, precum culoarea şi gustul, sunt divizibile odată cu divizarea părţilor substanţiale. Partea accidentală are, aşadar, la rândul ei, părţi, fiind, de asemenea, un multiplu. Unitatea în parte nu este, nici ea, o unitate adevărată.
   Atât continuul natural, cât şi continuul accidental au părţi, aşa cum este o casă, a cărei continuitate naturală este forma sa, care are părţi, şi a cărei continuitate accidentală, adică artificială, înseamnă asamblarea părţilor sale componente, precum piatra şi mortarul, şi alte părţi ale corpului său. Aceasta este, aşadar, o multiplicitate, iar unitatea sa nu este o unitate adevărată.
   S-ar putea ca ceva să fie predicat în relaţie cu alte lucruri pe care le-am menţionat anterior, precum mila, pentru cineva care ar spune 'o milă', în vreme ce este 'un tot' pentru multe stadii, precum şi o parte a unui parasang, în aceasta este un continuu şi un combinat, deoarece stadiile sale sunt continue şi combinate şi este un întreg pentru stadiile sale; deoarece este separată de alte mile care, în totalitatea lor, formează xmparasang. Unitatea în aceasta nu este o unitate adevărată, ci un accident.

   36. Unitatea în orice lucru pe care l-am definit nu este în sens autonom, ea este doar în fiecare din aceste lucruri, pentru că ele nu sunt divizibile aşa cum se află. Carevasă-zică, unitatea în ele este accidentală, iar ceea ce apare accidental la un lucru nu face parte din esenţa sa, căci ceea ce apare accidental la un lucru vine de la ceva diferit de el. Un accident într-un lucru care primeşte un accident este o achiziţie de la un alt lucru, este o achiziţie...

pag. 165-166

   ...punctul unei linii, care este şi limita ei. El nu are o altă parte, căci el este limita unei dimensiuni, iar limita unei dimensiuni nu este o dimensiune. El este multiplu în subiectele sale, adică în timpurile trecut şi prezent, cărora le este comun.
   De asemenea, se spune 'unu' şi celui care nu se divide din pricina integrităţii sale. Se spune astfel un raţ întrucât, dacă ceva ar fi separat din întregul unui raţl, raţl-ul ar fi astfel anulat, căci întregul nu ar mai fi un raţl. Tot aşa se spune şi despre linia circulară că merită mai mult decât toate celelalte linii să fie numită una, întrucât este un întreg ca definiţie, neavând nici lipsuri, nici adaosuri, ci fiind un întreg desăvârşit. Aceasta poate fi şi multiplă datorită separabilităţii sale. în sfârşit, dintre toate lucrurile cărora li se spune 'unu', cele indivizibile merită cel mai mult această denumire faţă de toate celelalte lucruri cărora li se spune că sunt unităţi, iar unitatea lor este mai intensă.

   53. S-a explicat de ce am spus că 'unu' se poate aplica atât prin sine, cât şi prin accident. Prin accident este atunci când se spune despre un lucru prin omonimie sau prin sinonimie sau prin includerea multor altor accidente laolaltă, ca atunci când spunem 'scribul şi oratorul sunt unul', deoarece se spune despre un singur bărbat sau un singur om, sau când spunem 'omul şi scribul sunt unul' şi tot aşa.
   în ceea ce priveşte 'unu' prin sine, acesta include restul care poate fi 'unu', adică se aplică celor menţionate de noi ca fiind numite 'unu'. Toate acestea au o singură substanţă, care se divide, într-o primă diviziune, fie în continuitate, care este proprie substanţei, fie prin formă, care este proprie speciei, fie prin nume, care le este propriu amândurora, fie prin gen, care este propriu primei substanţe. 'Unu' în continuitate este acel 'unu' prin substanţă sau prin legătură, el este acela căruia i se spune 'unu' ca număr sau ca imagine. 'Unu' ca formă este cel care are o singură definiţie. 'Unu' ca gen este acela care are o singură definiţie a predicatului. 'Unu' ca nume este acela căruia i se spune aşa prin analogie. 'Unu' prin analogie este acela ale cărui relaţii sunt aceleaşi, precum lucrurile medicale care sunt puse în una şi aceeaşi relaţie cu medicina.
   Toate aceste feluri pe care le-am menţionat, adică 'unu' ca număr, 'unu' ca formă, 'unu' ca gen, 'unu' ca analogie, urmează unul altuia, adică ultimul pe cel dinainte, dar niciodată cel dinainte pe ultimul. Prin aceasta vreau să spun că 'unu' ca număr este 'unu' ca formă, iar ceea ce este unul ca 'unu' este 'unu' ca gen, iar ceea ce este 'unu' ca gen este 'unu' pe baza relaţiilor, însă ceea ce este 'unu' ca gen nu este 'unu' ca formă şi nici ceea ce este 'unu' ca formă nu este 'unu' ca număr.
   Este limpede că opusul unităţii este multiplicitatea, iar multiplicitatea se aplică oricăruia dintre aceste feluri: multiplicitate se spune astfel unui lucru deoarece nu este continuu, ci discret (separat), sau deoarece substanţa lui este divizibilă în părţi sau formele sale într-un gen, iar genul său în ceea ce îi este atribuit. Este limpede că 'existenţă' se spune oricărui lucru care este 'unu', după cum se spune, dincolo de el, şi celorlalte feluri de 'unu'.

  • cartea a apărut în mai 2017 la editura Polirom
  • traducător: George Grigore
  • cartea cuprinde 200 pagini în format 13x20cm şi o greutate de 0.200 kg
  • ISBN: 978-973-46-6762-8
  • cartea a fost vizualizată de 157 ori începând cu data de 06.05.2011
Nu sunt păreri

Puteţi adăuga păreri doar dacă sunteţi autentificat.
  • Poşta Română
    10.00 lei
    Livrare prin Poşta Română, plata ramburs
    Termen de livrare: 2-4 zile lucrătoare
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în Bucureşti şi zone limitrofe (Bookurier)
    10.00 lei
    Bucureşti, Bragadiru, Buftea, Chiajna, Chitila, Dobroeşti, Dudu, Măgurele, Mogoşoaia, Otopeni, Pantelimon, Popeşti Leordeni, Pipera, Roşu, Voluntari.
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 150.00 lei

  • Livrare prin curier rapid în alte localităţi decât Bucureşti
    14.00 lei
    livrare prin curier rapid în orice localitate, confirmarea livrării se va face telefonic
    Termen de livrare: 24-48 ore (în funcţie de ora la care s-a lansat comanda)
    - Gratuit pentru comenzi cu valoare a produselor mai mare de 200.00 lei

Nu sunt definite linkuri pentru această carte
carţi din acelaşi domeniu cu "Despre filosofia primă"
(islamism > general)
derulare
Maeştrii spirituali
Maeştrii spirituali
(general, general, general, general, general, general)
Divan
Divan
(poeme, general)
Peripeţiile lui Nastratin Hogea
Peripeţiile lui Nastratin Hogea
(general, povestiri)
Coranul
Coranul
(general)
contact | termeni şi condiţii | © EuSunt.ro | ultima actualizare vineri, 21 iulie 2017
Cărţi vizualizate recent
toolbar
toolbar